Referat

ANIMALE REZISTENTE LA CONDITII CRIOGENICE

LUCIAN OVIDIU AN 4 TCM SATU MARE
Animale rezistente la frig, care sfidează moartea la temperaturi
extreme

• Nu am găsit încă viață pe alte planete, dar știm că unele specii de vietăți
de pe planeta Pământ sunt foarte rezistente la condițiile aspre de mediu.
• Unele dintre cele mai impresionante exemple în acest sens pot fi găsite la
poli, unde niște animale rezistente la frig reușesc să supraviețuiască și
chiar să prospere în vastele deșerturi înghețate.
• Unele dintre ele s-au adaptat pentru a supraviețui lunilor reci de iarnă,
suspendându-și temporar unele dintre funcțiile organismului pentru a
hiberna și secretând „antigel natural”. Altele chiar cedează
temperaturilor scăzute, lăsându-și organismul să înghețe, pentru a reveni
mai târziu la viață.
Creaturi care bat stiinta: criogenia animala

• Natura a inventat cateva metode excelente pentru a-si proteja creatiile

de intemperiile iernii. Mamiferele isi indesesc blana, pasarile isi
impermeabilizeaza penele, ierburile renasc din radacini sau rizomi,
copacii aproape se golesc de seva, insectele se ascund in pamant. Insa
nicio tactica nu este mai ciudata si mai eficienta decat criogenia
(inghetarea temporara).
• Frigul extrem este periculos pentru ca duce la inghetarea apei din
interiorul celulei. Odata inghetata, apa isi mareste volumul;
componentele celulei devin rigide si, sub presiunea ghetii, plesnesc. Pe
de alta parte, in lichidele dintre celule, in sange etc. se formeaza ace de
gheata care, la randul lor, distrug organismul.
1.Broasca de pădure – Rana sylvatica
• Deși broasca de pădure trăiește de obicei în pădurile temperate , poate supraviețui
până dincolo de Cercul Arctic, mai la nord decât orice altă broască din America.
• Sângele său conține compuși cu rol de „antigel“. Se înmulțește adesea chiar înainte
de topirea zăpezii de pe sol, când iazurile sunt parțial înghețate. Culoarea variază
de la roz la diverse nuanțe de maro şi la negru, cu marcaje mai închise. Are dungi
pe picioare şi o pată neagră caracteristică, numită „masca tâlharului, în spatele
ochilor.
• Areal: Canada, E SUA
• Lungimea: 3,5 – 8 cm
• Habitat: Predominant terestru
• Sezon de reproducere: Primăvara
2. Tardigrazii, cunoscuți și ca „urșii de apă”
• Tardigradele sunt o familie de nevertebrate atat de mici (0,1 - 1,5 mm)
incat nu au sistem circulator si respirator. Aceste insecte, care traiesc de
obicei in medii umede, au o capacitate de adaptare uimitoare, putand sa
traiasca in padure, in apa sau in pamant, insa si la 6.000 m inaltime, in
muntii Himalaya, sau la 4.000 m adancime, in ocean.
• Ceea ce face tardigradele inca si mai extraordinare este faptul ca
supravietuiesc atat la -273 grade C, cat si la +151 grade C. In timpul unor
experimente de laborator ganganiile au fost scufundate in heliu lichid (un
singur grad peste zero absolut), in apa clocotita, in alcool pur sau au fost
supuse unei presiuni de 600 mega Pascali (de sase ori presiunea din ocean
la 10 km adancime).
• Inca un fapt neobisnuit: tardigradele pot trai zece ani fara apa!
• Interesant este modul in care reusesc sa supravietuiasca inghetului:
minusculele insecte se deshidrateaza complet.
3. Broasca țestoasă pictată
• Iată primul animal de pe lista noastră cu animale rezistente la frig. Broasca
țestoasă pictată este o specie foarte bătăioasă. În părțile mai reci ale Americii de
Nord, aceste animale cu sânge rece au dobândit o extraordinară capacitate de
adaptare la condiții extreme.
• După ce eclozează, vara târziu sau la începutul toamnei, cei mai mulți pui se
îndreaptă spre lacurile neînghețate, ca să își petreacă acolo prima iarnă. Însă puii
care trăiesc în climate reci rămân în cuib pe durata iernii, iar în cuib temperaturile
pot scădea sub limita înghețului.

• Și totuși, țestoasele tinere reușesc să supraviețuiască. Pielea lor groasă, precum și

cantitatea mică de apă pe care o conține organismul puilor, care are doar cinci
grame, îi ajută să facă față înghețului.
4.Broasca de lemn
• Din cauza habitatului umed și pentru că au pielea delicată și poroasă,
amfibienii sunt destul de sensibili la frig. Însă broasca de lemn, care
trăiește în nordul Alaskăi și în regiunea Yukon, reușește să reziste.

• Broasca reacționează la frig inundându-și corpul cu o substanță

crioprotectoare, care funcționează ca un antigel, iar apoi se îngroapă
sub un strat de frunze și zăpadă.

• În aceste condiții, amfibienii pot supraviețui până la două săptămâni,

chiar dacă peste 60% din corpul lor îngheață. Două treimi din gheață
se formează sub piele și în torace, pe măsură ce broasca își
deshidratează organele interne în primele 12 ore ale procesului de
înghețare.
5. Gândacul de scoarță roșu
• Acest gândac supraviețuiește iernii ascunzându-se în lemnul umed de
sub scoarța plopilor din Alaska. La fel ca puii broaștei țestoase pictate,
acești gândaci se feresc de îngheț trecând printr-un proces de răcire.
• În timpul acestui proces, corpul lor eliberează niște „proteine de
antigel”, care previn apariția cristalelor de gheață în celule. Niciun
animal nu își poate scădea temperatura corporală precum acest
gândac.
• În cadrul testelor realizate de specialiștii de la la Universitatea
Fairbanks, din Alaska, gândacii au reușit să se ferească de îngheț în
condiții de temperatură de până la -150 de grade Celsius.
6. Veverița arctică
• Acestea sunt singurele mamifere de pe lista cu animale rezistente la frig. Cele
mai multe mamifere fac față temperaturilor scăzute datorită blănii lor și
faptului că hibernează.

• Însă aceste creaturi sunt capabile de ceva cu totul special: își pot răci corpul
sub limita înghețului, până la -2.9 grade Celsius, un record în lumea
mamiferelor.

• Mai mult, veverițele arctice își opresc conexiunile neuronale pe durata

hibernării și le reconectează atunci când se trezesc și se încălzesc, la fiecare
două sau trei săptămâni, pe durata iernii.
• Dendritele sunt acele porțiuni din neuron care seamănă cu niște ramuri
și care primesc mesaje chimice de la alți neuroni, iar hibernarea
cauzează atrofierea dendritelor.

• Un studiu al unor cercetători ruși a arătat că creierele disecate ale

veverițelor care se aflau în hibernare conțineau mult mai puține
dendrite decât creierele veverițelor care fuseseră trezite și cărora li se
permisese să se aclimatizeze.

• La numai două ore după ce s-au trezit din hibernare, sinapsele acestor
veverițe au fost restabilite. Însă, după o perioadă de 12 până la 15 ore,
creierul a reînceput să sisteze sinapsele, iar animalele au intrat din nou
în hibernare.
7. Molia-urs
• Molia-urs arctică supraviețuiește frigului… așteptând. Cele mai multe omizi
ies din ouă primăvara și petrec câteva luni ingerând substanțe nutritive.

• Apoi, se transformă în coconi, din care mai târziu vor ieși molii sau fluturi.
Însă aceste molii, care trăiesc în interiorul cercului polar arctic, nu își permit
acest lux.

• În regiunile mai reci, unde verile trec repede, trec mai multe anotimpuri
până când omida se transformă în pupă. De aceea, omida se hrănește cât
poate de mult în luna iunie, iar apoi intră în hibernare.
• Hibernarea durează cea mai mare parte a anului. Inima omizii se
oprește, respirația încetează, iar corpul secretă un antigel natural. Cu
ajutorul acestei substanțe, celulele sunt protejate împotriva formării
de cristale de gheață.

• Omizile își petrec aproape 90% din viață în această stare. Se hrănesc
cu salcie arctică și, după ce adună suficiente substanțe nutritive, se
transformă în pupe, iar ulterior în molii adulte.

• Datorită acestei strategii, omida-urs arctică este omida care trăiește

cel mai mult. Asta deoarece are nevoie de ani de zile pentru a
parcurge stadiile pe care alte omizi le parcurg în câteva luni.
Bibliografie

• https://incredibilia.ro/animale-rezistente-la-frig/
• https://m.ziare.com/life-style/creaturi-care-bat-stiinta-criogenia-anim
ala-1230169#comments