Mercurul

Herman Gabriel
• Mercurul este un element chimic reprezentat prin
simbolul Hg (vine de la hydrargyrum nume, ceea
ce înseamnă „apă-argint“ in limba greaca) și care
are numărul atomic 80. De asemenea, mercurul
reprezintă unul din cele 6 elemente care sunt
lichide la o presiune și temperatură apropiată de
cea a camerei. În tabelul periodic al lui
Mendeleev, acesta aparține blocului d. 
• Mercurul este singurul metal care este lichid la
temperatură și presiune standard. Un alt element
care este întâlnit în aceleași condiții este bromul. 
• Este întâlnit în natură predominant sub forma
cinabrului (sulfură de mercur). Acesta a fost extras
în mod continuu încă din anul 415 î.Hr. Pigmentul
roșu vermilion, forma pură a sulfurii de mercur,
este obținut în urma reacției mercurului (redus
din cinabru) cu sulful. 
 • Mercurul este singurul metal care este întâlnit în
starea de agregare lichidă în condiții standard de
temperatură și presiune; este un metal non-
combustibil, greu, de culoare argintie, care se va
contracta sau își va mări volumul odată cu creșterea
temperaturii, făcându-l un material ideal pentru
termometre. Comparativ cu alte metale, este un slab
conductor termic și un ușor conductor de electricitate.
Proprietăți • Este ușor volatil, eliberând vapori toxici dacă este

Fizice
încălzit, iar vaporii acestuia, deși incolori, pot fi
recunoscuți după culoarea lor albastru-violacee în
momentul când electricitatea este prezentă. Prezintă
un punct unic de topire, -38,83°C, un punct de fierbere
de 356,73°C, și are o densitate de 13,6 g/cm3. La
încălzire, metalul se dilată în mod uniform, fierbând la
temperatura de 357,01°C și vaporizându-se la
360°C. Mercurul prezintă solubilitate mare.
 Proprietăți Chimice
• Mercurul dizolvă aurul, zincul și multe alte metale formând aliaje
cu acestea denumite amalgame. Deoarece fierul este o excepție
de la această regulă, recipientele de fier au fost folosite în
comerțul cu mercur. Încălzirea mercurului în aer conduce la
formarea oxidului de mercur.
• Poziția sa în seria reactivității metalelor face mercurul un metal
care nu reacționează cu acizii obișnuiți precum acid sulfuric diluat,
deși acizii oxigenați concentrați ca acidul sulfuric sau acidul azotic
sau apa regală (acid clorhidric + acid azotic) pot să dizolve
mercurul în scopul obținerii sulfaților, azotaților și clorurilor. La fel
ca și argintul, poate reacționa cu acidul sulfhidric atmosferic.
Mercurul reacționează cu sulful, neutralizând astfel vaporii
rezultați în cazul unor scurgeri accidentale de mercur.
 • Mercurul este întrebuințat în unele celule de electroliză drept
catod de mercur, la extragerea aurului și argintului, în diferite

Aplicații instrumente și aparate de precizie ca: termometre, barometre,

manometre, densimetre, pompe de vid înaintat, la prepararea
unor alifii medicinale, în lămpile redresoare de curent alternativ,
în lămpile pentru raze ultraviolete, la prepararea de amalgame.
În medicină
• Compușii mercurici au fost utilizați în tratamentele dermatologice sau dentare, în
eliminarea pistruilor; utilizatorii isi distrugeau pielea, își diminuau gingiile, și
provocau căderea dinților.
• Ca și agent anti-sifilitic este binecunoscut din punct de vedere istoric, fiind observată
rata scăzuta a infecțiilor cu sifilis și uzul din ce în ce mai diminuat al mercurului în
acest scop. Dietilmercurul a fost utilizat în tratarea sifilisului în 1887 sub forma
injectabilă, însă acțiunea sa asupra sistemului nervos central a determinat stoparea
acestor tratamente. În jurul anului 1913, au fost folosite diuretice pe baza de
compuși organici ai mercurului, care au fost eliberate pe piață mai mult de 30 de ani.
• Mercurul este de asemenea utilizat în cadrul lucrărilor dentare, plombe în special, în
unele antiseptice sau în substanțele conservante din vaccine. Stomatologia folosește
mai mult de 100 tone de mercur în fiecare an în cadrul restaurărilor dentare;
personalul stomatologic este expus acestui metal prin contactul sau manipularea
metalului, precum și inhalarea și aspirarea vaporilor mercurici.  În 2008, Danemarca a
interzis amalgamul dentar din mercur, cu excepția plombelor de suprafață pentru
molarii masticanți în dentiția permanentă.
• Clorura de mercur era utilizată în dezinfectarea scutecelor până în anii 1950,
iar mercurocromul a fost utilizat în tratarea tăieturilor minore în SUA până în 1998.
Totodată, acești compuși sunt utilizați ca și conservanți în unele picături oftalmice,
spray-uri nazale și soluții pentru lentilele de contact.
Termometrul
• Termometrele cu mercur au fost
utilizate de decenii, fiind utilizate în
cadrul centrelor medicale, dar și cu
uz casnic. Cu toate acestea,
toxicitatea mercurului în cazul în
care termometrul se sparge a făcut
ca mercurul să fie înlocuit de alcool
sau produși distilați ai petrolului,
precum si termometre pe baza de
aliaje de galinstan (galiu-indiu-
staniu). Termometrele cu mercur
sunt folosite ocazional în domeniul
medical fiind mai exacte decât cele
cu alcool, iar aplicațiile sale
științifice încă îi permite utilizarea.
Cu toate acestea, se
dorea eliminarea mercurului din
dispozitivele medicale sau casnice
care au în compoziție acest metal
pana in anul 2020, conform
Organizației Mondiale a Sănătății.
Barometrul
• Barometrul este instrumentul de
măsură a presiunii atmosferice;
principiul de bază al unui
barometru pe baza de mercur
este acela al acțiunii presiunii
atmosferice asupra unei suprafețe
de mercur din interiorul unui
rezervor, care este echilibrată de
către greutatea unei coloane de
mercur din interiorul unui tub de
sticlă.
• Barometrele pe baza de mercur pot
fi clasificate în 2 categorii
principale:
1) Barometrele care determină
presiunea prin măsurarea
înălțimii coloanei de mercur
2) Barometrele care determina
presiunea prin măsurarea
greutății coloanei de mercur.
Lămpi 
• Mercurul poate fi utilizat ca și component al lămpilor fluorescente, acestea
conținând până la 1,4 mg de mercur. 
• Lămpile mercurice pot fi de 2 tipuri: lămpi cu mercur lichid și lămpi cu
amalgam. Lămpile cu mercur lichid conțin metalul introdus printr-un proces
de vidare, fiind apoi evaporat în timp ce se produce o descărcare electrică. În
cazul lămpilor cu amalgam, acestea devin mai acceptate datorită producției
și exploatării acestora privind presiunea vaporilor mercurici asupra
amalgamului comparativ cu mercurul lichid 
• Spectrul luminos al mercurului constă în principal în nuanțe violete și verzi,
iar unele lămpi cu mercur pot emite și ultraviolete. 
• Lămpile mercurice sunt utilizate în principal în industrie, agricultură,
medicină, cercetări științifice și în uzul casnic. Acestea pot fi utilizate și în
iluminatul stradal și al spațiilor publice, duplicarea fotosensibilă și iluminarea
spațiilor miniere; prezintă și aplicații decorative (panouri publicitare),
facilități agriculturale (lămpi speciale pentru fermele crescătoare de bovine).
De ce este mercurul o
problemă?
• Mercurul se găsește în mod natural în mediul înconjurător, dar
în general este bine fixat în minerale și nu prezintă niciun risc
semnificativ. Problema apare din cauza activităților umane, care
duc la emisia unor cantități mari de mercur în mediu, acest
mercur putând circula apoi liber timp de mii de ani. Principalul
motiv de îngrijorare este prezența mercurului în apă și în
sedimente, unde se găsește într-o formă extrem de toxică și
poate fi absorbit cu ușurință de animale, ajungând astfel în
alimentația oamenilor prin lanțul trofic. Organizația Mondială a
Sănătății a identificat 10 substanțe chimice care reprezintă un
pericol major pentru sănătatea publică, dintre care patru sunt
metale grele: cadmiu, mercur, plumb și arsen.