ACȚIUNEA COMPUȘILOR

FLUORULUI ASUPRA
ȚESUTURILOR DURE
DENTARE

Parfeni Dorina S1906A

 Prin aplicarea metodelor de creștere a rezistenței țesuturilor dure
dentare, pentru obținerea cariorezistenței, singurele rezultate certe
au fost obținute până în prezent,prin administrarea de fluor.

Utilizarea controlată a fluorului a demonstrat că este singurul

microelement cunoscut actualmente având rol primordial în
prevenirea cariei dentare.
 MECANISMUL DE FIXARE A FLUORULUI
IN STRUCTURILE DENTARE
Mecanismul principal:
Mecanismul de fixare a fluorului in tesuturile dure
este identic pentru os si pentru dinte si se face pe
seama unui schimb ionic la nivelul cristalelor de
hidroxid si carbohidroxiapatita si anume prin
inlocuirea gruparilor OH si CO3 cu ioni de fluor.
In felul acesta, iau nastere niste cristale noi cu
structura modificata, cristale de fluorapatita, care
sunt mai rezistente la atacul acid. Acesta este
mecanismul cariostatic principal, iar la nivelul
smaltului proportia transformarii este redusa si,
indiferent de concentratia din aport, nu depasesc
10% din masa acestuia si 50% din pozitiile de OH.
Mecanisme secundare:
Alaturi de mecanismele principale, ionii de fluor
administrati pe cale generala exercita asupra structurilor
dentare in formare o serie de efecte secundare
reprezentate de urmatoarele:
- prezenta ionilor de fluor in perioada de
constituire a structurilor dure creste viteza de
dezvoltare a cristalelor care, in final, ating o talie mai
mare, sunt mai regulate si mai putin solubile in acid;
- prezenta ionilor de fluor in perioada formativa
determina reducerea reliefului ocluzal si a taliei dintilor
cu efecte favorabile in reducerea cariei dentare.
 Prezenta ionilor de fluor in mediul salivar declanseaza in plus o serie de mecanisme foarte
subtile la nivelul suprafetei smaltului si in economia placii bacteriene, care se pot sistematiza
in felul urmator:
- prezenta ionilor exercita efecte antibacteriene, influentand structura membranei

Efectul
celulare, ceea ce determina simultan scaderea utilizarii glucozei necesare multiplicarii
celulare si reducerea formarii polizaharidelor extra- si intracelulare;

cariostatic al
- prezenta ionilor de fluor in placa bacteriana blocheaza degradarea hidratilor de
carbon la acest nivel prin inhibare enzimatica la nivelul eunolazei, urmata de scaderea
productiei de acid;
fluorului: - prezenta ionilor de fluor in concentratie apreciabila pe suprafata smaltului
reduce energia libera si, deci, tensiunea de suprafata la acest nivel si inhiba, in felul
acesta, aderenta microbiana;
- prezenta, ionilor de fluor in saliva si la nivelul placii bacteriene determina
intensificarea remineralizarii smaltului dintre agresiunile acide prin potentializarea tendintei
de precipitare a componentelor anorganice, cu formarea unor cicatrice din cristale de
fluorapatita foarte rezistente la atacul acid. Dupa unele pareri, aceasta alternativa depaseste
ca efect scaderea solubilitatii.
Metodele fluorizării locale sunt:

Fluorizare locală Fluorizare locală Fluorizare locală

prin aplicații prin clătiri orale prin periaj cu
topice paste de dinți
fluorate
 Gelurile fluorate- acțiunea curativă și profilactică

Metodele este bazată pe difuzia ionilor de fluor din gel în

salivă și din salivă în smalț. Ele reduc solubilitatea

fluorizării locale
smalțului și ușurează prin proprietățile lor
tensioactive, fixarea F la suprafețele dentare.

prin aplicații Lacurile fluorate la aplicare pe suprafețele

topice.
dentare,formează o peliculă, ce se menține pe
suprafețele dentare plate până la câteva ore, iar
în fisuri și gropițe până la câteva zile sau chiar
săptămâni.
Este una dintre cele mai răspândite metode de
aplicare topică a fluorurilor, care asigură o Tehnica de utilizare:
acțiune îndelungată a fluorului asupra țesuturilor
• Curățarea suprafețelor dentare de depuneri
dure dentare.
• Spălarea, uscarea și izolarea perfectă cu
rulouri de vată
• Aplicarea lacului cu ajutorul unei spatule
• Uscarea cu un jet slab de aer
Geluri fluorate
Lacuri fluorate
Fluorizarea locală prin clătiri orale
Fluidele au fost primele și în decurs de
mulți ani au fost utilizate în calitate de
subtanțe fluorizante în remediile
cariopreventive. Soluțiile fluorate sunt
efective în reducerea ratei cariei dentare,
iar efectul anticarios se menține încă 2-3
ani după finalizare.
Apele de gură fluorate utilizate pentru clătituri
orale sunt:
-0,05% NAF PENTRU CLĂTIREA ZILNICĂ
-0,2% NAF PENTRU CLĂTIREA
SĂPTĂMÂNALĂ
-0,1% SNF2 PENTRU CLĂTIREA ZILNICĂ
-0,4% AMF PENTRU CLĂTIREA ZILNICĂ
-0,2% AMF PENTRU CLĂTIREA
SĂPTĂMÂNALĂ.
Fluorizare locală prin periaj cu
paste de dinți fluorate
Studiile arată că prin utilizarea
pastelor de dinți cu fluor de 2
ori/zi, timp nelimitat, se obține
o scădere a incidenței cariei
dentare cu cca 15-30%, se
realizează refacerea structurilor
dentare cu conținut crescut de F
care se pierd firesc prin uzură.
Fluorizarea locală se poate
efectua și personal la domiciliu,
in acest scop s-au fabricat o
serie de produse, care se
comercializează sub formă de
paste de dinți și pot fi aplicare
prin periere.
In cazul pacienților cu risc
carios înalt, pastele se indică
prin periere de câteva ori pe zi.
Pentru pacienții sub 2 ani,
pastele cu fluor sunt
contraindicate.
Paste de dinti
pentru copii de 6-
12 ani