Curente literare:

Impresionismul
Simbolismul
Samanatorismul
Ce este un curent literar?
Curent literar se numește o mișcare literară de o anumită
amploare care reunește un număr de scriitori în baza unui
program estetic și a unor înclinații relativ comune și constituie
o rezultantă generală a tendințelor unei anumite epoci. În
cadrul unul curent literar, unitatea de viziune se exprimă prin
temele, motivele, subiectul, personajele și formulele expresive
preferate.Scriitorii aparținând unui curent literar împărtășesc
principii estetice similare, se raportează într-o manieră
comună la o anumită tradiție literară, concordă în preferințele
lor pentru anumite genuri si specii literare.
 Impresionismul
 Impresionismul literar a apărut în literatura de limbă
germană ca reacție împotriva naturalismului, considerat
exagerat și neartistic. Formele preferate sunt poezia
lirică, proza scurtă, piese dramatice într-un act, toate
slujind modului de exprimare subiectiv. Printre
reprezentanții cei mai importanți se numără Arthur
Schnitzler, Hugo von Hofmannsthal, Rainer Maria Rilke.
În Franța corespondentul impresionismului în literatură
este de fapt simbolismul. Literatura impresionistă s-a
caracterizat prin concentrarea atenției sale asupra vieții
mentale a personajelor. Aceasta a inclus nararea aprecierilor
lor asupra realității, sentimentelor, senzațiilor și emoțiilor lor.
 Caracteristicele impresionismului
 O caracteristică fundamentală a impresionismului este tendința
de a descrie în detaliu obiectele la care s-a făcut referire. Cu
toate acestea, aceste descrieri au fost întotdeauna subiective, în
funcție de impresia pe care au făcut-o asupra personajelor.
Impresionismul în forma sa scrisă tindea spre sinestezie.
Aceasta înseamnă că reprezentanții săi au căutat să
construiască o formă de exprimare care să utilizeze percepțiile
tuturor simțurilor și să le amestece între ele. De exemplu, au
descris obiecte vizibile prin povestirea mirosurilor sau texturilor.
 Reprezentantii principali al
impresionismului
 Frații Goncourt (Edmond Goncourt s-a născut în 1822 și a murit în 1896.
Fratele său Jules Goncourt s-a născut în 1830 și a murit în 1870. Au fost doi scriitori
francezi recunoscuți pentru a fi fondatorii și reprezentanții impresionismului literar.)
 Octave Mirbeau (Octave Mirbeau s-a născut în Franța în 1850 și a încetat
din viață în 1917. A lucrat ca funcționar public până când a părăsit funcția pentru a
urmări jurnalismul. În activitatea sa jurnalistică, s-a remarcat prin critica sa socială și
îndrăznețele sale inovații literare.)
 Virginia woolf (Adelina Virginia Stephen, mai bine cunoscută sub
numele de Virginia Woolf, s-a născut la Londra în 1882 și a murit în 1941.
Romanele sale au fost deosebit de inovatoare în ceea ce privește structurile
temporale și spațiale ale narațiunii. Ea și-a perfecționat stilul de monolog
interior, în care gândurile personajelor sunt prezentate în mod natural. În ele
este reprezentat fluxul inconștient și nestructurat de idei, care i-a permis să
echilibreze lumile raționale și iraționale.)
 Simbolsimul
 Simbolismul a fost o mișcare artistică și literară
de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care se
opunea romantismului, naturalismului și par-
nasianismului și potrivit căreia valoarea fiecărui
obiect și fenomen din lumea înconjurătoare
poate fi exprimată și descifrată cu
ajutorul simbolurilor. Tot prin simbolism se
înțelege și modul de exprimare, de manifestare
propriu acestui curent.
 Trasaturile simbolismului
In opoziție cu retorismul romantismului, simbolismul preferă un ton mai
intim și confesiv, iar spre deosebire de răceala și
formalismul parnasianismului, se îndreaptă spre emoția și muzica
interioară a ideii.Are ca scop cultivarea celor 3 S: simbolul, sinestezia,
sugestia. Prin simbol cuvintele capătă altă semnificație. Sugestia este
constituită din stări sufletești nedefinite. O altă trăsătură specifică este
muzicalitatea versurilor și a ideilor. Aceasta este dată de repetarea unui
cuvânt, a unei sintagme sau a unui vers. Simbolismul se diferențiază
de celelalte mișcări literare prin cultivarea versului liber și a
corespondenței între senzații diferite: auditive, vizuale, olfactive,
motorii.
 Reprezentantii principali al
simbolismului
 Charles Baudelaire(poet francez care a produs, de asemenea, lucrări
notabile ca eseist, critic de artă și unul dintre primii traducători ai lui Edgar Allan
Poe. Poeziile sale prezintă măiestrie în folosirea rimei și a ritmului, și conțin un
exotism moștenit de la romantici, dar se bazează pe observații ale vieții reale.Cea mai
cunoscută lucrare a sa, opera sa de căpătâi, o carte de poezie lirică intitulată Les
Fleurs du mal (Florile Răului), exprimă natura schimbătoare a frumuseții în Parisul
care se industrializa rapid la mijlocul secolului al XIX-lea. Stilul său extrem de
original de poezie în proză a influențat o întreagă generație de poeț)
  Arthur Rimbaud (a fost un poet francez, figură centrală a literaturii
moderne, precursor al simbolismului.)

 Paul Verlaine(a fost un poet francez. El aparține curentului simbolist și este

unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi. Este privit de simboliștii francezi ca
șef al curentului.)
 Samanatorismul
Sămănătorismul (sau Semănătorismul) este un curent ideologic și literar
constituit la începutul secolului al XX-lea în jurul revistei Sămănătorul (1901-
1910). La apariția sămănătorismului a contribuit și interesul crescând care s-a
manifestat în acea perioadă față de problema țărănească, aflată în faza unei crize
acute, marcată prin repetate răscoale care au culminat cu Răscoala din 1907.
Principalul teoretician al acestui curent a fost Nicolae Iorga. El a asimilat
preocupări mai vechi, pe care le-a definit, sintetizat și teoretizat, supunând
criticii unele aspecte ale societății și atrăgând atenția asupra necesității
culturalizării țărănimii. Poziția critică era întregită de prețuirea tradițiilor istorice
și folclorice, a valorilor naționale, a luptei de eliberare națională etc. Nicolae
Iorga a considerat opera lui Alexandru Vlahuțădrept apogeul sămănătorismului.
 Trasaturile samanatorismului
paseismul -întoarcerea spre trecut, spre cronici și
spre istorie
idilismul -preferința pentru înfățișarea pitorească
a satului, falsa înfrumusețare a vieții): au un
adevărat cult pentru satul patriarhal
sentimentul dezrădăcinării, care i-ar copleși pe
cei care se aventurează la oraș, uitându-și
originile  
predilecția pentru scenele tari, de violență,
pentru personajele dominate de instincte, de o
impulsivitate nebună
lupta pentru limba românească” (Nicolae Iorga):
scrierea într-o limbă înțeleasă de toate clasele,
„ca să nu mai fim străini la noi acasă”. Problema
utilizării limbii române devine un aspect al
acțiunii de „răscolire” sufletească (expresie
împrumutată de Iorga de la Eminescu).
 Reprezentantii principali al
samanatorismului
Alexandru Vlahuță - considerat de contemporani cel mai mare poet de
după Eminescu, este de fapt un epigon al acestuia. Opera sa se caracterizează
prin: eminescianism, temperament pamfletar,
Duiliu Zamfirescu - note sămănătoriste în unele nuvele ca Spre
Costești, Conu Alecu Zăgănescu și în romanele Viața la țară, Tănase Scatiu;
prin obiectivitatea de natură realistă în scene dure, ca aceea a răscoalei țăranilor
din Tănase Scatiu; evocarea peisajului campestru; crearea romanului ciclic.
Ștefan Octavian Iosif este un poet reprezentativ pentru sămănătorism,
mai ales în volumele de versuri Patriarhale, Credințe, Icoane din Carpați, care
îmbină mai multe trăsături: nostalgia satului patriarhal, sentimentul
dezrădăcinării și elogiul energiilor latente ale poporului. 
Nicolae Iorga a avut preocupări literare prin memorialistică , dramaturgie
și istorie literară. Nicolae Iorga nu concepe existența unei literaturi fără o „mare
misiune de îndreptare și moralizare”, eticul și etnicul luînd forme absolute, în
defavoarea esteticului.