Cunoștințe introductive

despre logopedie
Logopedie – Ce este aceasta, de fapt?
Logopedia reprezintă terapia prin vorbire care se concentrează
asupra îmbunătățirii discursului copilului și abilită ților de a
înțelege și de a exprima limbajul, inclusiv limbajul non-verbal.

Aceasta are două componente:

Coordonarea gurii pentru a Înțelegerea și exprimarea

produce sunete cu scopul de
a forma cuvinte și propoziții
(pentru a aborda articularea,
& limbajului (pentru a aborda
utilizarea limbajului prin
intermediul formelor scrise,
fluența și reglarea volumului picturale, corporale) etc.
vocal);
Pe ce se bazează practica logopedică?
Cunoașterea
caracteristicilor
Cunoașterea
psihopedagogice ale
particularităților
dezvoltării psihismului
psihologice ale formării
și activității educative cu
și evoluției limbajului
diferite categorii de
persoane cu dizabilități

Cunoașterea implicațiilor Cunoașterea structurii și

deprivării senzoriale și organizării aparatului
mentale asupra fonoarticular, a poziției
psihologiei individului și și formei corecte în
limbajului emisia verbală

Cunoașterea regulilor gramaticale și

stilistice ale elaborării scris-cititului.
La rândul său, logopedia pune la dispoziţia acestor ştiinţe informaţii
utile cu privire la prevenirea, formarea şi corectarea limbajului tulburat,
teoretizează pe baza activităţii concrete şi îmbogăţeşte metodologia de
formare a vorbirii, de stimulare a înţelegerii comunicării şi de dezvoltare a
personalităţii armonioase.
 Definirea logopediei ca ştiinţă
M. Sovak: „Ştiinţa despre fiziologia şi patologia proceselor de înţelegere, de
comunicare, despre prevenirea şi tratamentul pedagogico-corectiv al defectelor
în domeniul înţelegerii comunicării”.

Sarcina prioritară a actului logopedic este remedierea

tulburărilor de vorbire şi stimularea comportamentului verbal
astfel încât personalitatea să nu fie destructurată, îmbunătăţirii
pronunţiei, dezvoltării abilităţilor de comunicare care implică
emisie şi recepţie de mesaje, optimizării capacităţilor de scris-
citit.

Tulburările la nivelul emisiei şi recepţiei mesajelor au implicaţii

serioase asupra sferei intelectuale a limbajului, cu un ecou
profund la nivelul sferei afective şi comportamentale. Un copil
care prezintă la intrarea în şcoală tulburări dismaturative va avea
dificultăţi de adaptare şi integrare în comunitate şi o stimă de
sine ştirbită.
 Sarcinile logopediei

1. Cunoaşterea şi prevenirea cauzelor

care provoacă tulburări de limbaj şi
asigurarea unui climat favorabil
dezvoltării normale a limbajului.

2. Studierea şi cunoaşterea simptomatologiei

tulburărilor de limbaj, a metodelor şi procedeelor de
corectare.

3. Depistarea, examinarea persoanelor cu tulburări

de limbaj, începând cu vârsta preşcolară şi
organizarea activităţilor în funcţie de vârstă şi
tulburare.

5. Elaborarea unui program terapeutic corect

ţinând seama de esenţa, cauzele, mecanismele şi
dinamica tulburării.
 Raport logopedie si alte stiinte
• Logopedia are multiple raporturi cu o serie de ştiinţe şi se
înscrie în sistemul de conexiuni al diferitelor domenii
aplicative şi teoretice.

Psiholog Medicin Foniatri

ia a a

Lingvistica Laringologie Neurologie

 Aceste discipline fac posibilă
înţelegerea rolului jucat de
tratamentul medicamentos în
ameliorarea vieţii psihice şi a
recuperării fizice, facilitând,
astfel, acţiunile educative.

Logopedia pune la dispoziţia acestor ştiinţe o serie de date de un interes

deosebit pentru înţelegerea etiologiei şi simptomatologiei tulburărilor de
limbaj, a mecanismelor şi dinamicii formării vorbirii corecte sub influenţa
acţiunii educative...

A rolului jucat de emisia-recepţia corectă a vorbirii pentru dezvoltarea

psihică a fiecărei persoane şi pentru adaptarea sa la mediul social.
-Tipuri de tulburări la copii-

Tulburarea de
limbaj expresiv

Tulburare mixtă
Tulburări de
de limbaj
sunet și vorbire
receptiv-expresiv

Tulburare de
fluență, Tulburare de
cunoscută și sub comunicare
numele de socială
bâlbâială
Cauzele tulburărilor de comunicare la copii

 Cauze fizice, cum ar fi o problemă în dezvoltarea creierului;

 Expunerea la substanțe nocive în timpul sarcinii, cum ar fi

droguri sau plumb;

 Factori ereditari.

Băieții tind să fie diagnosticați cu aceste tipuri de tulburări

mai des decât fetele, iar copiii cu astfel de tulburări adesea
suferă și de alte afecțiuni mintale.
Cum se rezolvă aceste afectiuni?
Tratamentul acestor afectiuni se face în mai multe etape.
-Prima etapa constă intr-o evaluare de catre un logoped pentru
stabilirea coeficientului de dezvoltare și a vârstei limbajului copilului.

Programul de tratament urmareste atat

obtinerea unei pronuntii corecte, cat si a
unei dezvoltari intelectuale armonioase,
adecvata varstei copilului.

În acest sens, sunt incluse și activități ce

stimulează dezvoltarea capacității de
cunoastere lumii inconjuratoare, a miscarilor si
coordonarii corpului, armonizarea emotionala,
pregatirea copilului cu cerinte speciale, precum
si consilierea familiei copilului.
 În concluzie, aș dori să menționez, că logopedia are, în primul rând, un
scop educativ; ea contribuie la formarea omului, îl ajută pe copil să
depăşească dificultăţile şcolare şi de adaptare.

Tulburările la nivelul emisiei şi recepţiei mesajelor au implicaţii serioase

asupra sferei intelectuale a limbajului, cu un ecou profund la nivelul sferei
afective şi comportamentale.

Un copil care prezintă la intrarea în şcoală tulburări dismaturative va avea

dificultăţi de adaptare şi integrare în comunitate şi o stimă de sine ştirbită,
de aceea este important să le spunem copiilor cât mai multe cuvinte, să le
pronunţăm cât mai clar pentru ca ei să ne copieze şi să le articuleze cât mai
bine.