Introducere in implantologie.

Terminologie.
Etapele tratamentului
implantologic.
 Terminologie
Implantul oral endoosos (dentar)
• un biomaterial aloplastic,
•inserat chirurgical,
•în țesuturile osoase alveolare ale oaselor maxilare,
•în scopuri funcționale sau estetice,
•serveste ca sprijin protetic.
Creastă reziduală
• osul alveolar restant după pierderea dinților.

Os alveolar
• osul dezvoltat ca urmare a formării dinților
• creasta reziduală adecvată sau augmentată pentru
aplicarea implantelor endoosoase.
Osteointegrarea
• presupune contactul direct între osul vital și suprafața
implantului certificabilă la o mărire de ordinul
microscopiei optice.
Fixarea rigidă
• caracteristica unui implant inserat de a nu prezenta
mobilitate decelabilă la aplicarea unei forțe de 1-500 grame
în direcția verticală sau orizontală.
Fixarea rigida si osteointegrarea
se apreciaza cu aparatul numit Periotest.
Tipuri de implante orale
• implant in forme de ac, capsa (implant ac asezat in
trepied);
• implant transdentar ( transfixarea dentara);
• implant lama – utilizeaza dimensiunea orizontala a osului;
este plat si ingust in sens V-O; colul implantului uneste
corpul implantului cu stalpul oral – este un implant
“deschis”;
• implant submucos;
• implant subperiostal;
• implant endoosos de forma radiculara = de tip radacina.
 
Tipuri de implante orale
Implantele de formă de formă radiculară
• design de coloană verticală în os; pot fi netede, filetate, perforate,
solide, cavitare, cu supapă(’’vented’’), învelite(’’coated’’) sau texturate.
• tipuri principale de design:
- Implant tip șurub – inserat în os prin înșurubare, are retenție
macroscopică pentru fixarea rigidă (primară).
- Implant tip cilindru – se inserează prin presiune în cavitatea osoasă
preparată(‘’press-fit’’), are retenție microscopică și fuziune(’’bonding’’)
la os.
- Forme combinate (șurub-cilindru).
Componentele implantelor (în ordinea aplicării)
sunt:
•Corpul – porțiunea aplicată chirurgical în os;
•Șurubul de acoperire – înșurubat la capătul liber al
implantului, previne penetrarea țesuturilor moi și a
detritusurilor în interiorul implantului în timpul
osteointegrării;
•Șurubul de vindecare – înșurubat după descoperirea
implantului în porțiunea transepitelială, dirijează
vindecarea țesuturilor moi în mod etanș în jurul
implantului;
• Bontul (stâlp, abutment) – porțiunea pentru retenția
lucrării protetice, poate fi de mai multe tipuri:
 bont drept/angulat,
 bont pentru lucrarea protetică fixată prin înșurubare;
 bont pentru lucrare protetică fixată prin cimentare;
 bont pentru lucrare protetică fixată prin atașamente;
 bont metalic/fuzibil/ tip UCLA etc (diferențiat după sistem).

• Șurubul de fixare a bontului – fixează bontul la implant;

• Analogul de implant – replică în model a corpului
implantului;
• Analogul (dispozitivul) de transfer (amprentare) –
transferă poziția și designul corpului/ bontului în model,
servește poziționării analogului de implant în model;
• Surubul de fixare a lucrarii – fixeaza suprastructura la
corp/ bont.
Analogul (dispozitivul) de transfer poate fi:
a) Indirect – înșurubat în corp- rămâne în cavitatea orală
după amprentare;
b) Direct – se deșurubează după priză, rămâne în
amprentă.

 Termenul de infrastructură denumește corpul

implantului, cel de mezostructură bontul (sau bara
în cazul lucrării sprijinite pe atașamente), iar
suprastructura se referă la
lucrarea protetică sprijinită
pe implante.
 Etapele tratamentului implantologic
Etapele de tratament sunt următoarele:
•consultația inițială;
•consultația de confirmare;
•etapa de tratament restaurator preimplantar;
•etapa de inserție a implantelor (chirurgicală
implantologică);
•etapa protetică de încărcare osoasă progresivă;
•intreținerea implantelor și a lucrărilor protetice
sprijinite pe implante.
Consultatia initiala
• presupune anamneza si examinarea pacientului, serveste
observarii reactivitatii acestuia;
• antecedentele personale patologice medicale si dentare ale
pacientului;
• pacientul va completa un chestionar de sanatate si il va preda
medicului;
• medicul va efectua evaluarea orala si dentara- clinic si
radiologic;
• medicul va elabora un diagnostic si un plan de tratament;
• tot in aceasta etapa se vor confectiona si modele diagnostice
si se vor efectua examinari complementare ( imagistice,
examinari de laborator, consultatii interdisciplinare).
Modelul diagnostic are cu urmatoarele scopuri:
• serveste evaluarii resorbtiei osoase;
• vizualizeaza modificarile dintilor restanti;
• faciliteaza stabilirea localizarii ideale a implantelor;
• ajuta la stabilirea solutiei protetice finale;
• ofera informatii complexe legate de tratament:
 relatiile ocluzale interarcade si dentare;
 relatia crestei edentate cu dintii adiacenti si arcade antagoniste;
 pozitia potentialilor stalpi (angulatie, rotatie, localizare, estetica);
 morfologia dintilor, forma arcadelor;
 directia fortelor in viitoarele zone implantate;
 schema ocluzala prezenta, paralelismul stalpilor;
 caracterele tesuturilor moi edentate;
 spatiul interarcade;
 curba ocluzala Spee.
Consultatia de confirmare (definitiva)
• se prezinta pacientului machete ale unor lucrari protetice
sprijinite pe implante spre informare si intelegerea
variantelor de tratament;
• se vor da detalii asupra diagnosticului propriu pe modele
diagnostice duplicate si pe baza documentatiei imagistice
efectuate de pacient;
• toate aceste date vor fi coroborate spre a se prezenta
pacientului planul final de tratament;
• se va realiza fotodocumentarea cazului;
• in cazul unor edentatii extinse sau totale si daca pacientul
este purtator de lucrare protetica mobila, se va analiza
lucrarea protetica existenta sau se va confectiona o proteza
terapeutica clasica.
Consimtamantul informat in implantologie
• etapa obligatorie de tratament in orice domeniu chirurgical
si medical;
• pacientul trebuie informat in detaliu despre toate
variantele alternative de tratament, cu avantajele si
dezavantajele fiecareia;
• se vor explica toate riscurile, accidentele si complicatiile
posibile legate de fiecare etapa de tratament;
• se va prezenta posibilitatea aparitiei hemoragiei, a
fracturilor oaselor maxilare, a penetrarii in partile moi sau
cavitatile naturale ale oaselor maxilare, a echimozelor,
hematoamelor, a edemului si durerii sau infectiei
postoperatorii, a tulburarilor de vindecare a plagii, a
tulburarilor de sensibilitate in regiunea operata si se va
explica tratamentul necesar si prognosticul acestora.
Consimtamantul informat in implantologie

• este esentiala informarea pacientului asupra posibilitatii

neintegrarii implantelor endoosoase orale si a pierderii
consecutive a implantelor si lucrarilor protetice sprijinite
pe implante;
• pacientul trebuie sa consimta si la procedeele
terapeutice care sunt indicate/ posibile dupa pierderea
unuia/ mai multor implante.

 Pacientul trebuie responsabilizat in vederea efectuarii

riguroase a igienizarii orale, a abtinerii de la fumat si in
vederea prezentarii la controalele periodice.
Va multumesc!