Sunteți pe pagina 1din 48

Psihopedagogia

adolescenţilor şi adulţilor

Georgeta Diac
lector univ. dr.
Bibliografie obligatorie
 Adams G.R., Berzonsky M, 2009, Psihologia
adolescenţei. Manualul Blackwell,
Polirom, Iaşi
 Muntean A, 2006, Psihologia dezvoltării
umane, Editura Polirom, Iaşi
 Paloş R, Ungureanu D (coordn) 2007,
Educaţia adulţilor. Baze teoretice şi
repere practice, Editura Polirom, Iaşi
Obiective:
 Identificarea specificului procesului de dezvoltare umană ;
 Familiarizarea cu principalele teorii şi modele ale dezvoltării
psihice;
 Utilizarea corectă a terminologiei din domeniul psihologiei
dezvoltării umane şi psihologiei vârstelor;
 Identificarea particularităţilor procesului de dezvoltare la vârsta
adolescenţei ;
 Identificarea particularităţilor dezvoltării cognitive la vârsta
adultă ;
 Identificarea principalelor caracteristici ale procesului de
învăţare la vârsta adolescentei si la vârsta adultă;
 Familiarizarea cu aspectele procesuale în educaţia adulţilor.
Tematica cursului
 Dezvoltarea umană- aspecte generale, bazele dezvoltării
umane;
 Aspecte generale şi specifice ale procesului de dezvoltare
psihică;
 Modele şi teorii moderne asupra dezvoltării psihice;
 Aspecte cognitive ale dezvoltării;
 Aspecte psiho sociale în dezvoltare;
 Specificul dezvoltării psihice la vârsta adolescenţei;
 Specificul dezvoltării psihice la vârsta maturităţii
 Educaţia adulţilor în contextul educaţiei permanente
 Aspecte procesuale în educaţia adulţilor
Dezvoltarea umană- aspecte generale

 Perspective:
 Dinamica-sistemica;
 Statica/structurala;
Copilul râde:«Iubirea si întelepciunea mea e jocul!
Tânărul cântă:«Jocul şi- întelepciunea mea-i iubirea!»
Bătrânul tace:«Iubirea şi jocul meu e intelepciunea!»”
(Lucian Blaga- Trei fete)
Psihologia dezvoltarii
Definitii
 PD –”descrie si explica schimbarile ontogenetice legate
de varsta, de la nastere pana la moarte “ ( P Baltes,
1970)

 PD - “studiul constantei si dinamicii care se manifesta in


conduita umana pe parcursul ontogenezei, de la
conceptie pana la moarte. Ea elaboreaza principiile
generale referitoare la natura dezvoltarii, diferentele
interindividuale, similitudinile intre persoane precum si
conditiile care determina plasticitatea intra-individuala”
(P Baltes, 1987).
Psihologia Dezvoltarii:
 Vizeaza dezvoltarea pe intreaga durata a vietii;
 Are caracter interdisciplinar (biologie, sociologie, antropologie
etc)
 Are o viziune dinamica, sistemica asupra naturii organismului
viu si a mediului la care el se adapteaza;
 Se preocupa de descrierea comportamentelor continue si
discontinue;
 Cauta modul de interactiune a factorilor care actioneaza la
confluenta organism –mediu;
 Comportamentul se structureaza pe parcursul a diferite stadii
si pe diverse paliere psihice: cognitiv, social, moral, emotional,
sexual
Dezvoltarea umana

Perspectiva dinamic-sistemica
Definitii
Dezvoltarea umana
 =crestere a complexitatii organizarii, ce nu se realizeaza printr-o
simpla insumare cantitativa, ci presupune o coerenta, prin care
organizarea functionarii la o anumita varsta este
pregatita de organizarea de la varsta anterioara si
conduce, in mod logic, la tiparul adaptativ ulterior (Alain
Stroufe, 2005);

 = schimbare sistematică, permanentă, stabilă, evident


progresivă, care se realizează într-o ordine predictibilă în
fiecare perioadă a vieţii, caracterizând toţi indivizii aflaţi
la acelaşi stadiu de vârstă, însemnând, în acelaşi timp
creştere, atât ca vârstă cât şi ca experienţă (R. Lerner& D.
Hultsch, 1983)
Dezvoltarea psihica
 Dimensiune a ontogenezei constituita din
totalitatea schimbarilor biologice, psiho-
sociale, individuale aparute pe durata
intregului ciclu de viata;

 Proces dinamic de formare continua prin


invatare a tuturor structurilor psihice
Influenţe exercitate asupra
dezvoltării 
 determinate de vârstă;
 de ordin istoric;
 evenimente cu un impact major asupra
dezvoltarii individului
(P Baltes, 1980)
Influentele asupra dezvoltarii
 Biologice;
 Psihologice;
 Socioculturale;
 Determinate de ciclurile vietii

Cavanough, Blanchard-Fields, 2002


INTERACTIUNEA
FACTORI BIOLOGICI-FACTORI SOCIALI

 Dezvoltarea este aproximativ modul in


care copilul “biologic” se transforma in
adultul “social”.
Modelul dezvoltării în context
U. Bronfenbrenner
1979

Dezvoltarea este determinată de suprapunerea unui


număr de sisteme sociale diferite :
 Macrosistemul ( de ex.sistemul politicilor
educaţionale),
 Exosistemul (de ex.locul de muncă al părinţilor),

 Mezosistemul (de ex. tipul de relaţii părinţi -şcoală)

 Microsistemul (de ex. experienţe individului în situaţii

particulare: corigenţa, conflicte cu profesorii )


R. Havighurst
 « Sarcina developmentală se
impune unui grup particular de
persoane şi rezultă din trei surse
diferite : maturizarea fizică, presiunea
culturală, sau altfel spus aşteptările
sociale şi aspiraţiile sau valorile
personale »
Procesele fundamentale ale
ontogenezei
 Crestere;
 Maturizare;
 Invatare.
Cresterea
 Specifica periodei copilariei;
 Este legata de procesele fiziologice si de
metabolismul organismului;
 Ritmul personal de crestere este
determinat genetic
Maturizarea

 Semnifica realizarea, mai mult sau mai putin


automata, a potentialului biologic intr-o ordine
predeterminata genetic si ireversibila;
 Presupune dezvoltarea organelor pana la atingerea
capacitatii functionale optime, caracteristica stadiului
in care se afla fiinta umana;
 Determina aparitia unor noi competente in
functionarea organismului;
 Inseamna realizarea tiparelor de comportament, a
unor functii programate genetic.
Perioadele sensibile in
dezvoltare
 sunt acelea în care subiectul poate achiziționa
anumite structuri psihice sau în care anumite
procese psihice au loc cu predilecție;
 sunt perioadele în care se produc salturi
calitative ale unor procese psihice sau în care
modificările lor au loc doar într-un anume
interval de timp;
 sunt acelea în care subiectul este capabil să-și
însușească rapid un anume comportament
sau să învețe anumite conduite într-un timp
limitat
Invatarea
 Produce schimbari in comportamentul unui
individ, modificari care sunt mai mult sau mai
putin permanente si care au aparut in urma
experientelor traite de acesta;
 Este conditionata de crestere si maturizare;
 Anumite comportamente nu pot fi deprinse
decat in anumite stadii ale dezvoltarii fizice
si /sau mentale;
 Se produce in interactiune cu mediul
Decalajele in dezvoltare:
 Transversal (la aceeaşi vârstă cronologică
gradul de dezvoltare al fiecărui palier sau aspect de
dezvoltare este diferit)
 Longitudinal/orizontal (în cadrul aceluiaşi gen
de activitate psihică sau palier al dez., acelaşi gen de
achiziţie psihică se poate manifesta diferit la vârste
cronologice diferite în funcţie de conţinuturi
diferite).
Factorii dezvoltarii psihice
 Ereditatea (genotip)
 Mediul
 Educatia
Modele şi teorii moderne asupra
dezvoltării psihice

A. Environmentalistă (totul, mai mult sau mai putin, se invata:


a)behaviorismul (J. Watson, B.F. Skinner, A. Bandura, H. şi T.
Kendler)
b) antropologia culturală (M. Mead, R. Benedict);
B. Organicistă (dezvoltarea are loc prin maturizarea structurilor si a
functiilor organismului) :
a)maturizaţionismul (G. S. Hall, JJ Rousseau),
b)teoria dezvoltării cognitive (J. Piaget),
c)umanismul (C. Rogers, A. Maslow, C. Bühler)
d)etologia (J. Bowlby);
C.Psihanalitică (S. Freud, A. Freud, M. Klein, E. Erikson)
A.a. Behaviorismul
 A. Bandura- modelul învăţării prin
observaţie (model of observational
learning) potrivit căruia dezvoltarea se
produce datorită factorilor : maturizare
fizică, experienţa socială, dezvoltare
cognitivă ;
 conceptul de auto-eficienţă (self-
efficacy)
A.b. Antropologia culturala
 au fost cei care au accentuat asupra
rolului mediului socio-cultural asupra
dezvoltării;
 Ruth Benedict-propune:
 culturi continui (societatile traditionale);
 culturile discontinui (sunt cele moderne ).
B.a. Maturizationismul

 J.J Rousseau- cursul dezvoltării este


unul fixat prin naştere, iar în această
situaţie mediul exterior are doar o
influenţă secundară asupra acestuia;
 G. Stanley Hall credea că dezvoltarea
individuală a unui individ repetă în
esenţă cursul evoluţiei umanităţii
(“ontogeneza repeta filogeneza”)
B.b.Teoria dezvoltarii cognitive
 cum este influenţată funcţionarea cognitivă
de factorii biologici, genetici, pe de o parte şi
de cei de mediu, pe de altă parte;
 ce loc ocupă experienţele individuale cu mediul
în dezvoltarea mecanismelor cognitive;
 ce schimbări apar în funcţionarea cognitivă pe
măsura înaintării în vârstă;
 cum se explică faptul că uneori copiii pot
deţine abilităţi pe care nu le utilizează.
Stadiile dezv. cognitive după
concepţia lui J.Piaget
1.Stadiul senzorio-motor sau stadiul
inteligentei preverbale (0-2ani)
2. Stadiul preoperational ( 2-7 ani):
3. Stadiul operatiilor concrete (7-11
ani)
4. Stadiul operatiilor formale (peste
varsta de 11 ani)
B.c. Teoria umanista
Ch. Bűhler - 1933
Dezvoltarea biologică se desfăşoară pe
parcursul a cinci etape, ce pot fi
grupate pe trei niveluri: cel de creştere,
de stabilitate şi de declin si este
dublată de un proces de
autodeterminare, de realizare de sine
Procesul
de autodeterminare, de realizare de sine

1) faza ce precede elaborarea obiectivelor (0-15


ani);
2) faza de programare, de pregătire a realizării de
sine (15-25 de ani);
3) faza de finalizare a autodeterminării (25-45 de
ani)
4) faza de evaluare a propriilor succese şi eşecuri
(45-65 de ani);
5) faza de reîntoarcere la preocupările anterioare
(după 65 de ani)
Etologia
 natura umană este în esenţă aceea de animal social cu anumite
caracteristici specifice speciei umane; inteligenţa, limbajul,
ataşamentul social, chiar şi agresiunea şi altruismul sunt
specifice naturii umane deoarece ele servesc supravieţuirii
speciei;
 dezvoltarea este caracterizată atât de schimbări cantitative cât
şi calitative;
 genotipul şi mediul interacţionează la determinarea tuturor
comportamentelor umane; o experinţă particulară are un impact
mult mai mare dacă are loc într-o perioadă de sensibilitate
critică decât în oricare altă perioadă de dezvoltare;
 dezvoltarea caracterizează cu deosebire comportamentele
specifice speciei deoarece acestea asigură supravieţuirea;
aceste comportamente sunt de ataşament, de dominare-
supunere, de hrănire, de îngrijire a copiilor.
J Bowlby (1907-1990)
 Teoria atasamentului
Teoria psihanalitica

 S Freud
 Stadiile dezvoltarii:
 Oral (0-2ani);
 Anal (2-3ani);
 Falic (3-5ani);
 Perioada de latenta (5/6-adolescenta);
 Genital
Dezvoltarea psihica

Perspectiva structurala
PRINCIPII:

 Stadiile sunt descrieri ale organizarii progresive a


comportamentului uman pe diferite paliere psihice (cognitiv,
moral, social, afectiv, sexual);
 Conceptul de stadiu presupune însă ideea discontinuităţii, a
existenţei unor decalaje între un stadiu şi urmatorul, fapt
subliniat, mai cu seamă, de teoriile asupra crizelor existenţiale
(de ex. C. G. Jung);
 Stadiile se disting prin transformari calitative si cantitative
majore;
 Tranzitia unei functii de la un stadiu la altul se face sincron cu
numeroase schimbari ale altor aspecte comportamentale;
 Tranzitia este rapida si produce un consum mare de energie
(J Flavell, 1985 apud A Muntean, 2006))
Ciclurile/perioadele vietii:
1.ciclul prenatal;
2.ciclul copilarie, pubertate, adolescenta;
3.ciclul varstelor adulte active;
4.ciclul senectutii, batranetii
Subetapele vârstei adulte
tinere
 18-24 ani – postadolescenta;
 24-28 ani perioada de adaptare (la
nivel familial si profesional);
 28-35 ani: este o perioadă de
implicare mai intensă în activitatea
profesională
Subetapele vârstei adulte:
 Prima perioadă adultă (35-45 ani);
 Perioada adultă dintre 45-55 ani;
 Perioada adultă prelungită (55-65
ani)
E. Erikson
Stadiile dezvoltarii psihosociale

1) 0-18 luni-conflict incredere-neincredere


(corolar axiologic speranta);
2) 18 luni-3 ani –conflict autonomie-
nesiguranta, rusine (corolar axiologic vointa);
3) 3-5 ani- conflict- initiativa-vinovatie (corolar
axiologic-finalitate in actiuni);
4) 6-11 ani-conflict harnicie-inferioritate (corolar
axiologic competenta);
E. Erikson

5)12-17/20 ani- conflict identitate- confuzie


(corolar axiologic- unitate)
6) 20-30/35 ani-conflict intimitate –izolare
(corolar axiologic-mutualitate afectivă)
7)35-50/60 ani-conflict
generativitate/creativitate-stagnare (corolar
axiologic-responsabilitate)
8) bătraneţea- conflict integritatea eului-
deznădejde (corolar axiologic-întelepciune)
Teoria lui L.S. Vâgotski
(1896-1934)
 Stadiul I- fiziologic-dependenta de
ceilalti;
 Stadiul II-biologic- independenta
fiziologica dar dependenta psihologica;
 Stadiul III-control si orientare din
partea adultului prin limbaj;
 Stadiul IV-initiativa si activitate din
partea copilului prin impulsionari verbale
venite din partea adultilor;
Teoria lui Daniel Levinson
 scopul dezvoltării în perioda adultă -de a
construi o structură de viaţă (life structure) cu
două părţi : una internă, personală, alta
externă, socioculturală;
 stadii şi perioade de tranziţie:
 17-22 ani tranziţia către stadiul de adult
tânăr- finalizarea structurii de personalitate
specifică adolescentului şi formarea unui
fundament psihologic necesar pentru a putea
intra în lumea adultului ;
Teoria lui Daniel Levinson
 -22-28 ani perioada de adult: se
structurează şi se verifică structura de
personalitate prin raportare la viaţa socială ;
 -30-33 ani perioada de tranziţie –se
revizuieşte achiziţia din perioada anterioară
şi se pregăteşte temelia pentru o structură
mai adaptată în perioada următoare ;
Teoria lui Daniel Levinson
 33-40 ani stadiul de echilibru în care individul şi-a găsit un
loc în societate şi caută să obţină cât mai multe succese ;
 40-45 ani este perioada de tranziţie, criza de la mijlocul
vietii (midlife crisis) în care individul îşi rememorează şi
reevaluează trecutul ;
 45-50 ani stadiul de adult ;
 50-55 ani perioadă de tranziţie
 55-60 ani cel de-al doilea stadiu de adult ;
 60-65 ani perioada de tranziţie către maturitatea târzie-
schimbări în ceea ce priveşte capacităţile fizice intelectuale,
dar şi în ceea ce priveşte percepţia asupra morţii ; se observă,
de asemenea o rememorare a întregii vieţi
Caracteristicile dezvoltarii
 Proces ce se desfasoara pe intreaga
perioada a vietii;
 Multidimensionala si multidirectionala;
 Presupune perioade de crestere si declin;
 Este un proces plastic;
 Trebuie abordata in maniera
interdisciplinara
Concluzii:
Dezvoltarea psihica trebuie sa fie abordata din
perspective complementare, inter si
transdisciplinare, imbinand maniera statica cu
cea dinamica.