Legea educaţiei naţionale în contextul

reformării învăţământului românesc

interogaţii ale momentului

Studenți:
Marian Diana Violeta
Marinel Daniela Filofteia
 Educația, în zilele noastre, este un drept universal. În viziunea
Organizației Națiunilor Unite (ONU), ea are scopul de a dezvolta
personalitatea indivizilor și de a le spori respectul pentru drepturile
omului.
Obligativitatea învățământului, indiferent de gen, clasă, etnie și
rasă, a fost promulgată în majoritatea statelor europene ca să
asigure o educație de bază populației generale.
Dacă până în urmă cu câteva decenii, educația instituționalizată
avea un rol mai degrabă utilitar, cea a prezentului-viitor se
concentrează pe cunoaștere, aptitudini, atitudini și valori.
În primul rând, educația are implicații
semnificative în prosperitatea
economică a fiecărui individ în parte, a
fiecărei comunități, a fiecărei națiuni.
Tehnologiile și evoluția lor rapidă au
modificat mediul de afaceri, procesele
de producție și au dus concurența de la
nivel local la nivel mondial. O forță de
muncă bine educată este crucială în
lumea contemporană, iar lupta pentru
resursele naturale ocupă azi un loc
secund, fiind devansată de lupta pentru
resurse umane. Astfel educația a
devenit treptat una dintre cele mai mari
afaceri la nivel mondial și sectorul privat
a preluat treptat o mare parte din
responsabilitatea educației pe tot
parcursul vieții.
 În România, în primii ani de după revoluție, intervențiile
sunt mai degrabă structurale decât sistemice – se acționează
pe bucăți, nu dintr-o perspectivă de ansamblu.
Între ’90 și ’91 sunt introduse măsuri ca reducerea
învățământului obligatoriu de la zece la opt ani, educația
politehnică nu mai este percepută ca bază a politicilor publice
de educație, asigurarea autonomiei universităților, eliminarea
examenelor de treaptă, introducerea garantării accesului la
educație în limba maternă a minorităților (prevăzut în
Constituția din 1991), reintroducerea limbilor străine precum
franceza, engleza, germana etc., revenirea materiilor umaniste
(sociologie, psihologie, filosofie și educație civică) și reapariția
școlilor private cu predare alternativă.
R e vo lu țio nară” este o
“România ân
Ca primă tentativă de reglementare a fost Hotărârea nr. liz ată d e artistul rom
pictură re a nul
521/1990. Tot atunci, are loc o dezbatere publică despre D a nie l R o senthal în a
evoluția educației și sunt depuse peste 2000 de amendamente Constantin
1850.
din partea profesorilor, părinților și a ONG-urilor.
 Învățarea bazată pe competențe

Introducerea competențelor, care

înlocuiesc obiectivele educaționale, ca scop
final ale curriculumurilor școlare.
Competențele urmăresc abilitatea unui
elev de a selecta, a combina și utiliza,
cunoștințe, abilități, valori și atitudini
(aceștia fiind cei patru piloni ai educației
contemporane) pentru a realiza eficient
învățarea.
Competențele au apărut după ce Tratatul
de la Lisabona puncta educația ca prioritate
pentru a transforma Europa într-o economie
dinamică. În 2006 Uniunea Europeană
îndeamnă guvernele să se concentreze pe
dezvoltarea a opt competențe cheie pentru
o învățare pe tot parcursul vieții.
 2011- O nouă lege a educației

La fel ca în legea din 1995, învățământul

constituie o prioritate naţională. Legea
propune o viziune aliniată cu obiectivele
internaționale care pun accentul pe un
învățământ bazat pe cunoștințe, aptitudini,
atitudini și valori, așa că legea își propune
formarea „infrastructurii mentală a
societății românești”.
Un exemplu este flexibilizarea catedrei
didactice în sistemul universitar. Angajarea
și avansarea cadrelor se face în funcție de
competențe, nu de vechimea petrecută în
sistem.
 Agenda Europa 2020:
Pachete de strategii
Se propun
strategii în
conformitate cu
2016 – 2020 Inițiativa administrației prezidențiale „România educată” are
Europa 2020: scopul de a dezvolta o nouă strategie de îmbunătățire a învățământului
pentru învățarea dezvoltat pe trei etape:
pe tot parcursul
vieții, pentru
 • Prima etapă (2016-2017) a presupus o serie de activități, precum opt
învățământul
consultări cu privire la viziunea și obiectivele de țară pentru educație
terțiar, a formării (dezbateri regionale), dezvoltarea și diseminarea unui chestionar online, 35 de
profesionale, a evenimente de consultare organizate de terți.
modernizării
 • A doua etapă (2017-2018) a pornit de la elementele de viziune identificate în
infrastructurii etapa anterioară, pentru a continua consultarea cu privire la strategia pentru
educaționale și educație la orizontul anului 2030.
reducerii părăsirii  • A treia etapă (2018-2021) a presupus dezbaterea publică a rezultatelor
timpurie a şcolii proiectului pentru a putea oferi României o viziune de țară cu obiective
în România. agreate pentru educație la orizontul 2030, o strategie unitară și un set de
propuneri de politici publice pe temele desemnate ca fiind prioritare în cadrul
proiectului.
 În 2020 - Școala de acasă

Educația online devine obligatorie

din cauza pandemiei. Asigurarea
resurselor necesare accesării școlii pe
net (ex: laptop, PC, tabletă, telefon)
este responsabilitatea părinților,
încurajând astfel creșterea inechității
educaționale.
Programul național de reformă
continuă strategiile anterior
menționate, cu un focus pe
învățământul terțiar, dezvoltarea
educației antreprenoriale, creșterea
calității învățământului, corelarea lui
cu piața muncii și îmbunătățirea
accesibilizării educației.
 Ținte pentru zece ani

Strategia națională pentru o dezvoltare

durabilă, adoptată în 2018 își asumă mai multe
ținte educaționale până în 2030, printre care:
 reducerea ratei de părăsire timpurie a școlii;
 dezvoltarea unui învățământ axat pe
competenţe și centrat pe nevoile elevului,
căruia îi este oferită o mai mare libertate în
definirea priorităților de studiu;
 concentrarea asupra educației civice, a
principiilor şi noţiunilor despre o societate
durabilă pașnică, incluzivă, în care învățăm
despre valorile democrației și ale
pluralismului.
 2016 – 2020 Inițiativa administrației
prezidențiale „România educată”
România educată” are scopul de a dezvolta o nouă
strategie de îmbunătățire a învățământului dezvoltat
pe trei etape:
 • Prima etapă (2016-2017) a presupus o serie de
activități, precum opt consultări cu privire la viziunea
și obiectivele de țară pentru educație (dezbateri
regionale), dezvoltarea și diseminarea unui
chestionar online, 35 de evenimente de consultare
organizate de terți.
 • A doua etapă (2017-2018) a pornit de la
elementele de viziune identificate în etapa
anterioară, pentru a continua consultarea cu privire
la strategia pentru educație la orizontul anului 2030.
 • A treia etapă (2018-2021) a presupus dezbaterea
publică a rezultatelor proiectului pentru a putea
oferi României o viziune de țară cu obiective agreate
pentru educație la orizontul 2030, o strategie
unitară și un set de propuneri de politici publice pe
temele desemnate ca fiind prioritare în cadrul
proiectului.
”România educată” este un proiect cu legitimitate democratică, un
proiect care se bazează pe cea mai amplă consultare naţională în
domeniul educaţiei din perioada post-decembristă. Avem toate
premisele pentru a prioritiza investiţiile în educaţie şi pentru a crea
cadrul adecvat pentru reformele de care învăţământul românesc
are atâta nevoie. Proiectul ”România educată” are deja un sprijin
financiar important prin intermediul PNRR, Planul Naţional de
Redresare şi Rezilienţă, în valoare de 3,6 miliarde de euro, atât este
prevăzut. O ţară pe deplin dezvoltată şi cu o democraţie
consolidată are o populaţie educată şi corect informată. Nu putem
continua cu rate atât de mari de abandon, analfabetism funcţional
şi ştiinţific. În faţa acestor probleme, ”România educată” propune
soluţii concrete, obiective, măsuri şi ţinte ambiţioase, dar realiste.”
Klaus Iohannis
 Educația din România în pandemie

Modele de guvernare se axeaza pe partea

rațională, a dezbaterilor de idei, față de cea
empirică, adică practica implementării lor.
Introducerea perspectivei TIC (tehnologia
informației și a comunicațiilor) în școlile
românești a început, la nivel de discuții, încă
din anii ’90, iar Ministerul Educației declara
competențele tehnologiei și a comunicațiilor
ca priorități încă din 1998.
Deși până în prezent au fost derulate
multiple proiecte de digitalizare, precum
Elearning.Romania, portal.edu.ro sau
eTwinning, sau CRED, în timpul școlii on-line
aproape un milion de copiii au avut fie un
acces limitat limitat la școala online în timpul
pandemiei, fie au fost off the grid.
 Ce fac alţii mai bine decât noi?
 1. Investiţiile în educaţie. Sunt ţări care alocă chiar şi 20-25% din PIB învăţământului, spre
deosebire de nici 4%, în cazul României.

 2. Sunt ţări care au sisteme foarte performante, cu rezultate bune, dar încă fac eforturi să le
îmbunătăţească, să ţină pasul cu timpurile, cu elevii, cu societatea. Aceste ţări demonstrează că
sistemul de învăţământ şi calitatea acestuia determină calitatea vieţii, a societăţii, dezvoltarea ţării.

 3. Respect pentru profesori. Potrivit specialiștilor internaționali, sistemele educaţionale de

succes au în comun faptul că acordă un statut important profesorului şi că au „cultura” educaţiei.
Foarte importantă este finanţarea educaţiei, însă nu la fel de importantă precum atitudinea societăţii
faţă de educaţie.

 4. Respect pentru meseria de dascăl. Într-un sistem performant, numai profesorii foarte bine
pregătiți ajung la catedră. În consecință, se bucură de încredere atât din partea autorităților, cât și din
partea elevilor și părinților.

 5. Competiția nu îi ajută cu absolut nimic pe elevi. Școala finlandeză a eliminat sistemul de

notare care îi ierarhizează pe copii. În schimb, îi încurajează pe cei care se descurcă mai bine într-un
domeniu să îi ajute și pe ceilalți să înțeleagă mai bine. Nici notele nu îi ajută pe elevi să învețe mai bine,
sau să se auto-perfecționeze.
 Evalarea în sistemul educațional
românesc, în contextual „reformei”
Fiind mai ușor să te ocupi de evaluare decât de
organizare, s-a instalat confuzia dintre
măsurare și strategii de dezvoltare. Încă se mai
crede că făcând verificări dese și păzite de
poliție ale elevilor, vin rezultate, că punând în
calea tinerilor examene cât mai multe și
pretinzând profesorilor prestații standardizate,
vine calitatea, că birocratizând activitatea, vine
competitivitatea.
Nu se înțelege că măsurătorile rezultatelor nu
dispensează de organizări sănătoase ale
educației. Nu se înțelege testarea Pisa,
referitoare la cunoștințele durabile ale elevilor,
câtă vreme aproape totul se face în stil de
campanile, scoțându-se în evidență
„extraordinarele” calități ale acesteia, de parcă
ar fi cea mai evoluată formă de evaluare din
istorie!
Din nefericire, în zilele noastre se
prefigurează o nouă îndepărtare de
meritocrație.
„Activiști”, care au aprobat confuziile din
legea învățământului din 2011, vor să dea
din nou tonul în educație, sperând că
lumea uită.
Poate că uită, dar cui folosește specularea
uitării cuiva?
Se înțelege anevoie că o confuzie, făcută
la nivelul unei țări, costă enorm - timp,
bani, energii.
Nu este, totuși, prea mult?