Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢA

FACULTATEA DE FIZICĂ, CHIMIE, ELECTRONICĂ ŞI TEHNOLOGIA PETROLULUI


SPECIALIZAREA: MASTER CHIMIA ŞI MANAGEMENTUL CALITĂŢII PRODUSELOR DE CONSUM ŞI A MEDIULUI

Produse cosmetice pentru


ingrijirea parului
- SAMPOANE -

Profesor universitar, Masterande,


Popescu Viorica Buzoeanu Mihaela
Gheorghe Marilena
Nica Mihaela

Constanta 2011
Sampoane cosmetice
 La origine, cuvantul sampon insemna
masaj capilar in mai multe limbi
nord-indiene. Atat termenul cat si
conceptul au fost introduse in
Britania de catre India Coloniala.
 In anii ’90, cuvantul isi schimba
intelesul de masaj capilar in acela de
aplicare a sapunului pe par.
Sampoane cosmetice
 Samponul modern,, a fost introdus
prima data in anul 1930 sub
denumirea Drene, primul sampon
sintetic (fara sapun).
 De-a lungul timpului produsul si-a
largit gama astfel ca astazi acesta nu
numai ca lasa parul curat si parfumat,
dar si rezolva anumite probleme ale
acestuia
Clasificarea sampoanelor
1. In functie de forma cosmeticelor:
 sampoane conventionale

 sampoane uscate

2. In functie de tipul de par:


 sampoane pentru par normal

 sampoane pentru par gras

 sampoane pentru par uscat

 sampoane pentru par deteriorat

 sampoane pentru par vopsit

 sampoane pentru bebelusi


Ingrediente de baza ale
sampoanelor:
Ingrediente Cantitate % Functii

Ammonium Lauryl sulfate 10-20 Curatare

Lauramide DEA 3-5 Stabilizator de spuma

Metil paraben 0.08 Conservant

Propil paraben 0.05 Conservant

Clorura de sodiu 0.5-1.5 Agent de ingrosare

Disodium EDTA 0.2 Agent de chelare

Parfum 0.5 Parfum

FD&C Galben 0.001 Colorant

S&C Portocaliu 0.002 Cororant

Apa 100.00 Diluant


Proprietatile importante ale
samponului
 -sa curete parul si scalpul
 -sa faca parul sa stralucesca
 -sa faca parul moale
 -sa se clateasca usor si complet, fara sa interactioneze cu un tratament
ulterior
 -sa nu fie iritant
 -sa aibe miros placut si sa arate normal

 Pentru a atinge aceste proprietati, multe marci de sampoane au la baza


amestecuri de detergenti sintetici sau detergenti sintetici si sapunuri.
Sapunul in aceste amestecuri are rol de balsam.

 Sampoanele care se gasesc pe piata se prezinta sub forma de lichide


transparente, creme lichide sau lotiuni, paste, geluri, aerosoli, si pudre.
Metode de analiza a sampoanelor
 Examinarea spectrului IR al solidelor:
 Un strat subtire dintr-o proba partial uscata (incalzita in prealabil
intr-un cuptor in vid la 70°C timp de 4h) se depoziteaza pe o
fereastra optica din clorura de argint si se inregistreaza spectrul
IR. Apoi se inregistreaza si spectrul IR al unei probe fara apa,
depozitata ca strat subtire pe o placuta de sare.

 Sapunul si surfactantii anionici prezenti se determina intr-un


stadiu anterior analizei, pentru a stabili procedura utilizata.
Absenta sapunurilor sau a surfactantilor anionici poate simplifica
analiza si se pot omite anumiti pasi.
Metode de analiza a sampoanelor
 Separarea materialelor celulozice
 Multe şampoane conţin materiale celulozice ca agenţi de
îngroşare. Newburger propune utilizarea etanolului pentru a ajuta
la precipitarea gumelor solubile în apă şi apoi pregătirea un film
uscat pentru obţinerea spectrului IR
 apa trebuie să fie eliminată din eşantion cu etanol în scopul de a
precipita materialele celulozice. Materialul coagulat celulozic poate
fi eliminat prin filtrare prin vată de sticlă şi purificat prin spălare
cu etanol proaspat
 Pentru pregătirea materialului celulozic în vederea înregistrării
spectrului IR pe o fereastră de clorură de argint , este de preferat
să se prepare o soluţie vâscoasă din aceasta şi sa se usuce în
cuptor la 105⁰C
Metode de analiza a sampoanelor
 Separarea alcanolamidelor dintr-un şampon cu
conţinut de propilenglicol, săpun şi alcooli graşi
sulfataţi
 1.separarea alcanolamidelor
 -se face prin trecerea unei soluţii printr-o coloană schimbătoare de ioni cu
pat mixt cum ar fi Amberlite*MB-I. Propilenglicolul este reţinut, împreună
cu materiale ionice. Alcanolamida este recuperată prin trecerea etanolului
prin coloană.
 2.separarea sapunului
 săpunul se separă prin uscarea probei cu exces de carbonat de sodiu şi
extractia surfactanţilor tensioactivi neionici şi anionici cu un amestec de
solvenţi de 1: 1 eter dietilic şi acetonă.
 Reziduul de săpun se dizolvă în 50 ml de apă şi acidificat cu HCl. Acizii
graşi sunt extraşi cu 3 X 30 ml de cloroform după care solventul este
evaporat pentru a recupera acizii graşi.
Metode de analiza a sampoanelor
 3.separarea surfactantilor anionici
 După izolarea din săpun, agenţii tensioactivi anionici pot fi în
continuare separaţi prin coloane schimbătoare de ioni.

 Surfactantul anionic este convertit de la forma sa de sodiu pentru


a forma hidrogen prin trecerea unei soluţii proprii printr-un acid
sulfonic - de tipul schimbător de ioni, şi este reţinut pe un film de
poliamină situat sub prima coloană.

 Este apoi reţinut în coloana poliamină si este parţial recuperat prin


trecerea unei soluţii puternic alcalină prin coloană.

 După purificare poate fi identificat, în forma sa de Na2CO3, prin


compararea spectrului său IR cu materiale cunoscute
Metode de analiza a sampoanelor
 4.Recuperarea alcanolaminelor din schimbătorul de cationi

 Alcanolaminele, cum ar fi trietanolamina, sunt adesea


folosite în şampoane.

 Dacă o alcanolamină este prezentă, acesta va fi reţinută


într-o coloană schimbătoare de ioni IR-120 utilizată în
separarea agenţilor tensioactivi anionici şi neionici.

 Coloana poate fi curăţată de alcanolamine prin trecerea HCl


prin coloană cu o rată de 5 ml / min şi evaporarea la sec a
efluentului
Metode de analiza a sampoanelor
 5. Recuperarea agenţilor anionici din poliamină
 Un amestec de 1: 1 de alcool izopropilic (IPA) - apă este trecut printr-o
coloană Amberlite IR-45 cu o rată de 3 ml / min.
 Efluentul este neutralizat cu H2SO4, încălzit la 60 ° C, şi saturat la această
temperatură cu Na2CO3 anhidru pentru a separa stratul de IPA din apă.
 După ce este răcit la temperatura camerei, IPA (stratul superior) este
evaporat la sec.
 Reziduul conţine sarea de sodiu a detergentului anionic, plus unele săruri
anorganice dizolvate.
 Pentru a purifica detergentul anionic, reziduul este extras cu un amestec de
solvent 1:1 acetonă - dietil eter, extractul este filtrat, apoi evaporat până la
uscare.
 Recuperarea detergentilor anionici prin această procedură nu este cantitativă
în experienţa autorilor. Cu toate acestea, materialul recuperat este suficient
pentru identificarea prin comparaţia spectrului de frecvenţe cu spectre
cunoscute.

Metode de analiza a sampoanelor
 Determinarea simultană a trei agenti tensioactivi si a apei din sampon si
sapun lichid prin ATR-FTIR (reflectie totala atenuata-transformarea Fourier
prin spectroscopie în infraroşu)

 Agentii tensioactivi:

 sodiu lauril eter sulfat (SLES)


 betaina cocoamidopropil (CAPB)

 Acesti 2 surfactanti sunt comuni pentru cele 2 produse.

 betaina cocoamidopropil (CAPB) – specific sapunului lichid

 cocodietanolamide (CDEA) – specific samponului


Metode de analiza a sampoanelor
 Agentii tensioactivi alaturi de apa pot fi determinati în mod direct,
simultan şi rapid în probe nediluate prin metoda ATR-FTIR in
mijlocul regiunii de infrarosu
 Metoda ATR-FTIR se combina cu 2 metode de cuantificare
multivariata:
 CLS - classical least squares - au fost procesate absorbanţele
măsurate la lungimea de unde de 200 cm-1
 ILS – inverse least squares - au fost analizate absorbantele
masurate la 10 valori selectate
 Au fost folosite 27 de amestecuri standard pentru fiecare aplicaţie,
constând in toate combinaţiile la trei niveluri de concentraţie ale
fiecărui surfactant, respectiv limita inferioară, valoarea aşteptată
şi limita superioară acceptată în controlul calităţii.
Metode de analiza a sampoanelor
 Prin favorizarea valorilor unde benzile de absorbtie ale componentelor
minore sunt mai intense (APG din sapunul lichid si CDEA din sampon), au
fost obtinute rezultate bune pentru 18 probe din sampon si 18 din sapunul
lichid, indiferent de metoda folosita (CLS sau ILS).
 Erorile relative pentru apa, care este componentul majoritar (84-88%) si
pentru SLES (7-10%) au fost tot timpul sub 2%, pentru CAPB 2-4%, pt
APG <2% şi pt CDEA <2%.
 Surfactantii folositi pentru prepararea probei standard şi a celorlalte
soluţiilor au fost materii prime utilizate în producţia industriala de
şampoane şi săpunuri lichide, după standardizare, dar fără purificare
suplimentară.
 Metodele analitice pentru analiza conţinutului de agent tensioactiv în
fiecare soluţie stoc au fost cele clasice, acceptate şi utilizate pe scară largă
în companii cosmetice şi industria chimică.
 Continutul de apa a fost determinat prin metoda Karl Fischer.
Concluzii
 In prima parte a analizelor, a fost prezentat un studiu de literatură a
metodelor de analiză a şampoanelor. S-a propus o schemă de analiză
pentru şampoanele complexe ce utilizează o combinaţie a extracţiei
solventului, cromatografie prin schimb de ioni şi spectroscopie în infraroşu.

 In a doua parte, a fost prezentata o metoda de analiza a apei si a trei


surfactanti din sampon si sapun lichid: sodiu lauril eter sulfat (SLES) si
betaina cocoamidopropil (CAPB), care sunt comune pentru ambele
produse; alchilpoliglucozida (APG) este al treilea agent tensioactiv pentru
săpun lichid şi cocodietanolamide (CDEA) este ingredientul specific al
şamponului.

 In aceasta metoda, s-a demonstrat că metoda ATR-FTIR combinata cu


chemometrii simple cum sunt CLS sau ILS este foarte adecvata pentru
analiza simultana a celor trei surfactanti şi a apei din şampon şi săpun
lichid în timpul procesului de producţie

S-ar putea să vă placă și