UTRENII SPECIALE DIN

TIMPUL ANULUI BISERICESC

PARTICULARITĂȚI ȘI
SIMBOLISM

Student: Voicu Dragoș-Ioan

Anul IV
Gr. V
Timpul săvârșirii utreniei

Odinioară, slujba Utreniei se săvârșea în ultima parte a nopții, adică începea dis-de-dimineață, cam cu
două-trei ore înainte de răsăritul soarelui, așa cum arată și rugăciunile citite de preot în taină, în timpul celor
șase psalmi. Astfel, se potrivea ca Luminânda sau Svetilna să se cante când începe să se lumineze de ziuă, iar
Doxologia (Slavă Ție, Celui ce ne-ai arătat lumina...) coincidea cu ivirea primelor raze ale soarelui.

Astăzi, numai Utrenia Paștilor mai păstrează, peste tot caracterul nocturn al Utreniei de odinioară iar pe
alocuri și cea a Crăciunului, săvârșindu-se la miezul nopții. În celalte zile, Utrenia se săvârșește de obicei
dimineața, după răsăritul soarelui.

În unele mănăstiri sau catedrale, în ajunul duminicilor sau a sărbătorilor împărătești și a sfinților cu
Priveghere (slujba de noapte) Utrenia se săvârșește de cu seară, în continuarea Vecerniei și a Litiei.
Utrenii cu rânduială deosebită

Câteva dintre Utreniile unor zile liturgice mai importante din cursul anului bisericesc, în care comemorăm
evenimente sau persoane importante din istoria sfântă a mânturirii, au o rânduială deosebită de aceea a zilelor
de rând și de cea a sărbătorilor, ele cuprinzând unele rugăciuni, cântări ori rituri și ceremonii care nu se
săvârșesc decât o singură dată pe an.

1. Deniile de miercuri și vineri din săptămâna a cincea a Postului Mare

Denii = slavonescu ,,vdenie” - priveghere sau slujbă nocturnă

Aceste denii sunt defapt slujba de joi respectiv vineri dimineața din această săptămână, dar care se
săvârșește în seara precedentă. În general rânduiala lor urmează pe aceea a zilelor de rând din Păresimi, doar
că denia de miercuri are ca și caracteristică citirea în întregime a Canonului Sfântului Andrei Criteanul iar la
denia de vineri are în plus Acatistul Bunei Vestiri care alternează cu citirea Catismelor și cu primele șase ode
din Canoanele zilei.
2. Deniile din Săptămâna Sfintelor Pătimiri
Aceste denii încep din seara Duminicii Floriilor, care este de fapt Utrenia de luni și se termină cu cea din
seara Vinerii Sfintelor Pătimiri sau Utrenia Sâmbetei cele Mari. Aceste denii se oficiază de fapt după rânduiala
Utreniei zilelor de rând din Păresimi cu deosebirea că au Evanghelie pe care preotul o citește din fața ușilor
împărătești.
Denia de Luni = ne aduce în faţă icoana tânărului Iosif care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. Istorisirea
vieţii sale în cultul liturgic este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos Care a fost vândut de Iuda.
Denia de Marți = se face pomenirea Pildei celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne țină trează
datoria de a trăi permanent în Hristos.
Denia de Miercuri = se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele
Mântuitorului, este simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos.
Denia de Joi = este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea
picioarelor ucenicilor; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea
arhierească; începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului. Această slujba are în centrul acesteia cele
douăsprezece Evanghelii care se citesc în dreptul ușilor împărătești. Pe lângă acestea avem 15 antifoane speciale
zilei care se cântă alternându-se cu Sedelnele. Scoaterea Sfintei Cruci după evanghelia a cincea în mijlocul
bisericii (purtarea Crucii a Mântuitorului de la locul judecății la Golgota). După a șasea evanghelie se pun
Fericirile. Canonul care are doar cântările a V-VIII-IX, Luminânda specială ,,Întru o zi ai învrednicit Doamne pe
tâlharul în rai...” .
 Denia de Vineri = este defapt slujba punerii în mormânt a Mântuitorului Hristos, având un caracter
profund/funebru.

Caracterisitici: cântarea celor trei stări a Prohodului Domnului în jurul Sfântului Epitaf (care este așezat în
mijlocul bisericii din timpul Vecerniei Scoaterii Sfântului Epitaf) ca simbol al trupului Mântuitorului. Între cele
trei stări se pune Ectenie mică.
După cântarea Prohodului se cântă Binecuvântările Învierii ca speranță și încredere în apropiata Sa Înviere. Se
pune cântarea Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru..., care se cântă înainte de Laude fără Luminândă, precum
și Doxologia mare.
O altă caracteristică a acestei denii este procesiunea impresionantă a înconjurării bisericii de către cler și
credincioși cu Sfântul Epitaf, care are loc după Doxologie care simbolizează ducerea la groapă a Mântuitorului
Hristos. Rânduiala acestei procesiuni este descrisă în amănunt în Liturghier.
O altă caracteristică este citirea a celor trei lecturi biblice ( o paremie, un Apostol și o Evanghelie) care se citesc
după aducerea Sfântului Epitaf în biserică. Este unul dintre puținele cazuri în care avem trei genuri de lecturi
diferite, înșiruite una după alta în cadrul aceleași slujbe. Mai regăsim acest aspect și la slujba Aghesmei cele
mari.
Denia din Vinerea Sfintelor Pătimiri constituie una dintre cele mai impresionante slujbe ale cultului divin
public ortodox.
3. Utrenia Învierii (Utrenia Duminicii Sfintelor Paști)
Această utrenie mai este cunoscută sub denumirea de ,,Slujba Învierii”. Ea este o Priveghere sau Denie,
cu deosebirea că ea se face în a doua parte a nopții, începând cu ora 12 noaptea. Această utrenie se deosebește
cu mult față de utreniile din timpul anului bisericesc chiar și față de Deniile din postul Sfintelor Pătimiri.
Începutul acestei slujbe începe în chip neobișnuit prin ritul aprinderii luminilor de către credincioși de la
preot, la chemarea acestuia: ,,Veniți de primiți lumină!” continuându-se apoi prin ieșirea procesională a
clerului și credincioșilor din biserică, cu cântarea Învierea Ta Hristoase Mântuitorule... si prin citirea
Evangheliei Învierii (Matei 28, 1-15). Astfel ca la orice Priveghere, toată partea de la început a Utreniei se
omite, așa că după citirea Evangheliei care se citește afară, se dă binecuvântarea ,,Slavă Sfintei...” și se cântă
Hristos a înviat..., preotul rostește stihurile Paștilor, înconjurând masa care sunt așezate Sfânta Evanghelie,
Sfânta Cruce, Icoana Învierii și sfeșnicele cu lumânări, cădind succesiv în fiecare latură a mesei, cântându-se
Hristos a înviat. După aceasta se zice ectenia mare iar mai apoi se intră în biserică împreună cu clerul și
credincioși, începându-se a se cânta Canonul Învierii, alcătuit de Sf. Ioan Damaschin (Ziua Învierii să ne
luminăm popoare...) iar în unele locuri se înconjoară biserica o dată și apoi se intră in biserică.
La fiecare peasnă (cântare) preotul cădește toată biserica, purtând în mâna stângă Sfânta Cruce și o
lumânare aprinsă, iar după fiecare cantare se zice ectenia mică. Astfel, se suprimă partea de la început a
utreniei, citirea celor șase psalmi, sedelne, Binecuvântările Învierii, Antifoane, Prochimen, Evanghelia.
După Canonul Învierii urmează Luminânda Învierii, fără Sfînt este Domnul Dumnezeul nostru..., urmând
Laudele cu Stihirile Învierii, Slava ,,Ziua Învierii...” omițându-se Doxologia.
4. Utreniile din săptămâna Sfintelor Paști

Aceeași rânduială o are slujba Utreniei în toate zilele Săptămânii Sfintelor Paști (Săptămâna Luminată) cu
deosebirea că începutul slujbei nu se mai face afară ci în biserică, cu ,,Slavă Sfintei...” aceeași rânduilă ca în
noaptea Sfintei Învieri.

5. Utreniile de la Duminica Sf. Ap. Toma până la Înălțarea Domnului

Începutul Utreniei se face, atât în sărbători, cât și în zilele de rând tot cu ,,Slavă Sfintei...”, se
cântă ,,Hristos a înviat” de trei ori și imediat citirea celor șase psalmi, urmaînd ca preotul să facă cădirea mare
a bisericii. Rânduiala utreniei e cea obișnuită cu cea a duminicilor cu deosebirea că ,,Învierea lui Hristos...” se
cântă de trei ori după citirea Evangheliei.

6. Utrenia sărbătorilor Sfintei Cruci ( 1august-14 sept - Duminica Sfintei Cruci)

La această Utrenie, diferența față de celelalte Utrenii din duminici și sărbători este ritualul solemn al
scoterii și închinării Sfintei Cruci, în naos, între Doxologie și ecteniile finale. Acest act solemn de scoatere si
închinare a Sfintei Cruci pe care îl săvârșim în deosebi pe 14 sept, ne amintește de momentul în care Sfânta
Cruce a fost înalțată de Episcopul Macarie la Ierusalim.
Vă mulțumesc pentru atenție!