DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

AL ENTEROVIROZELOR Gr M2018
Coca Mihaela
POLIOMIELITA
ENTEROVIRUSURILE-DATE
GENERALE
Enterovirusurile-(gr.enteron-intestin)-virusuri carer- infecteaza intestinul ,replicate
de catre enterocite, sunt virusuri cu marime redusă și simetri icosaedrică,rezistente la
eter și dezoxicolat de sodiu. La ph 3,0 isi păstrează infectiozitatea. Genomul este
monocatenar.
TAXONOMIA
Familia: Picornaviridae
Genul :Enterovirus
Acest Gen include:
-virusul poliomielitei cu 3 serovaruri
-virusul Coxsackie grup A cu 24 serovaruri și grupul B cu 6 serovaruri
-virusurile Echo cu 34 serovaruri
-enterovirusuri serovar 68-71
HABITAT
Gazdele Naturale sunt Primatele
FACTORI DE PATOGENITATE
Capsomerele fucționează ca liganzui la receptori celulari de pe enterocite,neuroni
sau alte țesuturi ,care replică enterovirusurile.Receptorii pentru virusul poliomielitic
par a fi codificați de o genă a cr 19
RECEPTIVITATEA
INFECTII DETERMINATE DE
ENTEROVIRUSURI
Poliomielita-este o infectie virala acuta caracterizata prin afectarea sistemului
nervos(encefal,maduva spinarii) cu sau fără dezvoltarea ulterioara a unei paralizii de
tip flasc.
Mai frecvent se întâlnește serovarul1.
FORME CLINICE
Forme paralitice
-infectie inaparenta
-forma abortiva
-forma meningiana
Forme neparalitice:
-spinala
-bulbara
-encefalica
BOLI PRODUSE DE VIR
COXSAKIE
Encefalita
Faringita acută limfonodulară
Conjuctivita acută hemoragică
Stomatita veziculoasă
Boli ale aparatului respirator
Rinofaringita
Mialgia epidemica
Miocardita
Meningita seroasa acuta
MANIFESTĂRILE CLINICE
Meningita seroasă
Encefalită
Exantem infecțios
Febra timp de 3 zile
Diaree acută
CAUZE

Virusul care produce poliomielita este unul de tip ARN, un membru al genului
Enterovirus cunoscut sub numele de poliovirus (PV).
Poliovirusurile au o afinitate pentru tractul gastrointestinal, iar oamenii sunt singura
gazda naturala. Au o structura foarte simpla, compusa dintr-un genom ARN inchis
intr-o invelis proteic numita capsida. Pe langa protejarea materialului genetic al
virusului, proteinele capsidei permit infectarea selectiva a anumitor tipuri de celule
umane.
Au fost identificate trei serotipuri de poliovirus: poliovirus tip 1 (PV1), tipul 2 (PV2)
si tipul 3 (PV3). Desi toate cele trei serotipuri sunt extrem de virulente si produc
simptome similare, PV1 este cea mai comuna forma si cea mai strans legata de
paralizia cauzata de poliomielita.
FACTORI DE RISC

Persoanele care locuiesc in conditii cu igiena precara, fara acces la apa potabila, se
pot infecta prin consumul apei contaminate cu reziduuri umane care pot contine
acest virus. Contagiozitatea virusului este atat de crescuta incat toate persoanele care
locuiesc impreuna cu un pacient infectat cu poliovirus au riscul de a dezvolta boala.
MOD DE TRANSMITERE

Poliomielita este foarte contagioasa si se raspandeste usor de la o persoana la alta. In

zonele endemice, virusul salbatic este capabil sa infecteze aproape intreaga populatie
umana.
Virusul patrunde pe cale fecal-orala sau respiratorie, apoi se inmulteste in mucoasa
orofaringiana si a tractului gastrointestinal inferior.
Virusul este secretat in saliva si fecale.
INVESTIGATIA
Prelevate patologice:
Materii fecale
Exudat sau spalatura nazofaringiana in prima saptamana de boala
In cazuri letale: material necroptic din encefal,
maduvă,cerebel,muschi,ganglioni,segmente de intestin
Probele se conserva in glicerina la 4C
IZOLAREA
In culturi de rinichi de maimuta ,emrion uman,pe celule Hela
Prezenta virusului se urmareste dupa proba culorii si efectul citopatic caracterizat
prin rotunjirea refrigenta,si desprinderea celulelor de pe sticla
Identificarea se efectueaza prin RN PE CULTURI DE CELULE utilizand seruri
specifice cu serovar
SERODIAGNOSTICUL
Se examineaza seruri perechi:
Primul obtinut la debutul la debutul bolii
Al doilea peste 3-4 saptamani
Dar nu mai tarziu de 30-40 zile de boala
Pentru ca dupa acest termen titrul anticorpilor nu mai creste
Indicata și foarte sensibila este RN cu tulpini de referinta ale virusului poliomielitic
Este recomandata de asemenea RFC
Semnificatia diagnostica are numai cresterea de cel putin 4 ori a titrului de anticorpi
virus neutralizati sau fixatori de complement din al doilea ser
PREPARATE BIOLOGICE IN
DIAGNOSTIC ,PROFILAXIE ȘI
TRATAMENT
Seruri polivalent și monospecifice de serovar
Vaccin viu atenuat care contine tulpini de virus poliomielitic de serovar 1-3
Se produce in stare lichida si forma de drajeuri pentru administrate per os
Imunoglobulina umana standard antipoliomielitica pentru profilaxia si tratamentul
poliomielitei
Perioada de incubatie este in mod normal intre 6 si 20 de zile. Dupa infectia initiala, particulele de
virus sunt excretate in fecale timp de cateva saptamani, contaminand mediul cu care intra in
contact. Contagiozitatea maxima este cu 7-10 zile inainte de aparitia simptomelor, persista 1 pana
la 2 saptamani dupa debutul simptomelor in gat si ≥ 3 pana la 6 saptamani in fecale.
Dupa invadarea tractului digestiv intra in ganglionii limfatici cervicali si mezenterici. Urmeaza o
invadare a sangelui numita viremie primara (minora) cu raspandirea virusului in sistemul
reticuloendotelial.
Infectia poate fi limitata in acest moment sau virusul se poate multiplica in continuare si poate
provoca o viremie secundara cu durata de cateva zile, care culmineaza cu dezvoltarea simptomelor
si a anticorpilor.
In infectiile paralitice, virusul polio se poate raspandi in SNC, leziunile semnificative apar numai
in maduva spinarii si creier, in special in nervii care controleaza functia motorie si autonoma.
FACTORII CARE PREDISPUN LA LEZIUNI
NEUROLOGICE GRAVE INCLUD:

•Sarcina
•Amigdalectomie recenta sau injectie intramusculara
•Efort fizic concomitent cu debutul invaziei sistemului nervos central
•Deteriorarea functiei celulelor B
•Varsta mai mare la momentul infectiei  
TIPURILE DE POLIOMIELITA

•Forma asimptomatica: Majoritatea persoanelor care se infecteaza cu poliovirus

(aproximativ 72 din 100) nu vor avea niciun simptom vizibil.
•Forme simptomatice: Infectiile cu poliomielita care provoaca simptome sunt
clasificate ca: poliomielita abortiva (usoara), poliomielita neparalitica (grava),
poliomielita paralitica (severa)
Infectiile asimptomatice si minore (poliomielita avortiva) sunt mai frecvente decat
infectiile neparalitice sau paralitice cu ≥ 60:1 si reprezinta principala sursa de
raspandire.
SIMPTOME
POLIOMIELITA ABORTIVA

n aceasta forma usoara de poliomielita, majoritatea oamenilor au simptome asemanatoare gripei, cum ar fi:
•Durere de gat
•Febra
•Oboseala
•Dureri musculare
•Greata, anorexie, varsaturi
•Durere de cap
•Dureri abdominale
•Iritabilitate, insomnie sau somnolenta
Aceste simptome apar la 3 pana la 5 zile dupa expunerea la virus la 1 din 4 persoane (sau 25 din 100) infectate cu
poliovirus, apoi dispar de la sine.
In 5-10 % dintre cazuri, mai frecvent la copii, lipseste prodromul, poliomielita incepand cu „paraliziile de dimineata”
(forme decapitate).
POLIOMIELITA NEPARALITICA

Aproximativ 4% dintre pacientii cu infectie cu poliovirus dezvolta implicarea

neparalitica a sistemului nervos central cu meningita aseptica.
Pacientii au de obicei o rigiditate a gatului si/sau spatelui si dureri de cap care apar
dupa cateva zile de prodrom similar cu poliomielita avortiva. Manifestarile dureaza 2
pana la 10 zile
POLIOMIELITA PARALITICA

O proportie mai mica de oameni (mult mai putin de unul din 100 sau 1-5 din 1000) cu infectie cu
poliovirus vor dezvolta boala paralitica.
Semnele si simptomele initiale ale poliomielitei paralitice, cum ar fi febra si durerile de cap, le
imita adesea pe cele ale poliomielitei neparalitice. In decurs de o saptamana, totusi, apar alte
semne si simptome, inclusiv:
•Pierderea reflexelor
•Dureri musculare severe sau slabiciune
•Membre laxe si moi (paralizie flasca) apar la aproximativ 1 din 200 de persoane cu infectie cu
poliovirus.
Paralizia este cel mai sever simptom asociat poliomielitei, deoarece poate duce la invaliditate
permanenta si deces. Intre 2 si 10 din 100 de persoane care sufera de paralizie din cauza infectiei
cu poliovirus mor, deoarece virusul afecteaza muschii care ii ajuta sa respire
SINDROMUL POST-POLIO

Chiar si copiii care par sa se recupereze complet pot dezvolta ulterior, ca adulti, noi dureri musculare,
slabiciune sau paralizie, 15 pana la 40 de ani mai tarziu. Acesta se numeste sindromul post-polio.

Complicatii

De obicei, paralizia afecteaza muschii bratelor si picioarelor, facandu-i incapabili sa se contracte (numita
paralizie flasca).
Din acest motiv, progresiv aparea atrofia membrelor sau pot aparea escare din cauza imobilizarii
prelungite.
Pacientii cu poliomielaita paralitica pot avea dificultati la inghitire si se pot sufoca cu alimente,  lichide
sau saliva,. Uneori, lichidele reflueaza pe nas, iar vocea poate deveni nazala.
Uneori, partea creierului responsabila de respiratie este afectata, provocand slabiciune sau paralizie a
muschilor pieptului. Unii oameni sunt complet incapabili sa respire.
DIAGNOSTIC

Diagnosticul se pune pe datele clinice, epidemiologice si pe diagnosticul de laborator.

Cand nu exista manifestari ale sistemului nervos central, poliomielita simptomatica (poliomielita abortiva) seamana cu alte
infectii virale sistemice si de obicei nu este diagnosticata decat in timpul unei epidemii.
Poliomielita neparalitica este suspectata la persoanele care au simptome asemanatoare gripei si rigiditate a gatului si/sau a
spatelui.
Poliomielita paralitica este suspectata la persoanele care au paralizie sau slabiciune a muschilor sau a membrelor.
Diagnosticul de poliomielita neparalitica sau poliomielita paralitica este confirmat prin identificarea poliovirusului intr-o
proba de scaun sau un tampon faringian sau prin detectarea nivelurilor ridicate de anticorpi impotriva virusului in sange. Se
efectueaza:
•Cultura virala (scaun, gat si lichid cefalorahidian)
•RT-PCR a sangelui sau a lichidului cefalorahidian
•Testare serologica pentru serotipurile poliovirusului
De obicei, medicii fac si o punctie spinala (punctie lombara) pentru a cauta alte tulburari care afecteaza creierul si/sau
maduva spinarii si pentru a testa lichidul spinal pentru poliovirus.
TRATAMENT

ratamentul standard al poliomielitei este de suport si include odihna, analgezice si antipiretice, dupa cum este necesar. Terapia
antivirala specifica nu este disponibila.
In timpul mielitei active, pot fi necesare masuri de precautie pentru evitarea complicatiilor repausului la pat (de exemplu,
tromboza venoasa profunda, atelectazie, infectii ale tractului urinar) si imobilitatea prelungita (de exemplu, contracturi).
Insuficienta respiratorie poate necesita ventilatie mecanica. Ventilatia mecanica sau paralizia bulbara necesita masuri de
toaletare pulmonara.
Pentru paralizia musculara se recomanda:
•medicamente antispastice pentru relaxarea muschilor
•kinetoterapie sau aparat corectiv pentru a ajuta la mers
•metode de incalzire sau prosoape calde pentru a usura durerile musculare si spasmele
•kinetoterapie pentru a trata durerea in muschii afectați
•kinetoterapie pentru a aborda problemele respiratorii si pulmonare
•reabilitare pulmonara pentru a creste rezistența pulmonara
•in cazurile avansate de slabiciune a picioarelor, este posibil sa fie nevoie de un scaun cu rotile sau alt dispozitiv de mobilitate.
PROGNOSTIC

Persoanele care au poliomielita abortiva sau poliomielita neparalitica isi revin

complet.
Aproximativ doua treimi dintre persoanele care au poliomielita paralitica au o
slabiciune permanenta si aproximativ 4 pana la 6% pot deceda in functie de nervii si
muschii afectati. Rata mortalitatii este mai mare (aproximativ 10 pana la 20%) la
pacientii cu afectare a nervilor care controleaza tensiunea arteriala si respiratia.
PREVENTIE

Vaccinul antipoliomielita este inclus printre imunizarile de rutina pentru copilarie. Vaccinul este eficient la peste 95%
dintre copii.
Doua tipuri de vaccin sunt disponibile la nivel mondial:
•Un vaccin poliovirus inactivat (vaccin Salk) administrat prin injectie
•Un vaccin poliovirus viu (vaccin Sabin) administrat pe cale orala (oral)
Vaccinul oral viu este o tulpina atenuata de poliovirus care nu provoaca boala. Vaccinul oral ofera o imunitate mai
buna unei populatii, este eliminat in scaun, astfel incat si alte persoane din comunitatea lor pot fi expuse la virusului
atenuat din vaccin. Foarte rar, prin pasaje succesive, virusul se poate reactiva intr-o forma de virus care cauzeaza boli
si poate provoca 1 caz de poliomielita la fiecare 2,4 milioane de doze administrate.
Persoanele expuse la virus, fie prin infectie, fie prin imunizare cu vaccinul antipolio, dezvolta imunitate protectoare.
Persoanele imune au anticorpi IgA impotriva poliomielitei prezenti in amigdale si tractul gastrointestinal care
blocheaza replicarea virusului, in timp ce anticorpii IgG si IgM impotriva PV pot preveni raspandirea virusului la
neuronii motori ai sistemului nervos central. Infectia sau vaccinarea cu un serotip de poliovirus nu ofera imunitate
impotriva celorlalte serotipuri, iar imunitatea completa necesita expunerea la fiecare serotip.
 Click icon to add picture

Surse de informatie:
www.cdc.gov
www.who.int
www.healthline.com
www.ncbi.nlm.nih.gov
www.msdmanuals.com
www.sciencedirect.com