COLEGIUL DE MEDICINĂ BĂLȚI

Asistenţa medicală în chirurgie

Tema de studiu:
Infecţia chirurgicală specifică
 Caz clinic
• Ieri mi-am făcut o ecografie profilactică, pe care mi-a
indicat-o terapeutul.
• Imediat după examenul ultrasonografic, medicul ecografist
mi-a spus că nu am nicio problemă de ordin terapeutic, dar că
în ficat a observat o formaţiune ciudată (mi-a zis că e un
«chist»), de câţiva centimetri în diametru şi că, după toate
aparenţele, ar fi vorba de un parazit, ce poate fi îndepărtat
din organism numai pe cale chirurgicală.
• Am trăit un adevărat şoc! Medicul mi-a mai spus să merg la
infecţionist, care va face investigaţiile necesare şi îmi va
comunica ce urmează să fac mai departe.
• Spuneţi-mi, vă rog, cum putea să pătrundă acest parazit în
corpul meu şi este oare posibil ca acesta să fi trăit în ficatul
meu fără a provoca niciun simptom?
• Ce să fac?»
 ECHINOCOCOZA
Echinococoza
(hidatidoza, boala hidatică,
echinococoza chistică)
prezintă o boală parazitară cronică cu
implicaţii medicale şi
socio-economice severe.

Invazia interesează, în principal, prin

afectarea distructivă a organelor şi
ţesuturilor, în special a ficatului şi
pulmonului
 Epidemiologia

• În Republica Moldova, indicii de morbiditate au constituit 4,08 cazuri la

100000 populaţie în perioada 1980-1996 şi 15,5 cazuri la 100000
populaţie în perioada 1990-1996.

• Un studiu complex, bazat pe cazurile chirurgicale de hidatidoză,

înregistrate în republică în perioada anilor 1980-2010, a constatat că în
această perioadă au fost spitalizate cu EC 4703 persoane între vârsta
de 2-76 ani, 20,1% din care - copii cu vârsta până la 17ani.

• Pe parcursul anilor numărul cazurilor de îmbolnăviri s-a aflat într-o

creştere continuă, de la 47 cazuri în 1980, până la 233 cazuri în anul
2003
• De remarcat faptul că numărul bolnavilor a crescut nu numai din cauză
că boala a devenit mai frecventă, ci şi din motiv că s-au modernizat
metodele de diagnostic, cât imagistice atât şi testările de laborator.
 Epidemiologia

În Republica Moldova
problema echinococozei, la
etapa actuală, capătă o
importanţă semnificativă în
legătură cu înrăutăţirea
situaţiei epidemiologice

în regiunile
rurale,
în cele urbane de
pe fondalul majorarea
carenţei vagabondajului
supravegherii canin
medico-
veterinare
Parazitul are forma de tenie cu dimensiunile
ce variază între
2 şi 6,5 cm.
Este compus din cap (scolex), care măsoară
aproximativ 0,5 cm. cu 4 ventuze rotunde şi
un rostru proeminent (trompă) înconjurat de
o coroană dublă de cârlige, 36- 38
are un uter în care se găsesc
de la 400- 800 până la 2000 ouă.
 Ciclul de dezvoltare a echinococului e legat de
schimbul a 2 gazde.
Paraziţii maturi se află în intestinul subţire a unui şir de gazde definitive: câini,
lupi, şacali, vulpi, pisici.
În mediul extern din segmentul maturizat ies ouşoarele fecundate care se
păstrează destul de îndelungat.
Spre exemplu, pe suprafaţa solului la t° +10 - 26°C - până la o lună, pe fân (la
umbră) - până la 10 luni, la soare - 2 zile.

Pe cale orală aceste ouşoare nimeresc în tractul digestiv a gazdelor

intermediare, carnivore, rozătoare, omul .

.
În intestinul gazdei intermediare din oncosferă iese embrionul, care cu
cârligelele străpunge pereţii intestinului, a vaselor sangvine şi prin vena porta
nimereşte în ficat ori uneori în pulmoni.
 Ciclul biologic

Aici oncosfera trece stadiile de dezvoltare ale larvei până la

larvocistă, care are forma unei vezice monocamerale cu diametrul
de până la 15 cm.
Pereţii acestei vezice au 2 membrane: capsulară externă şi
embrionară internă de la care înăuntrul vezicei se ramifică nişte
fibre cu scolexe iniţiale.

Vezica este umplută cu lichid, iar în partea interioară a ei se pot

dezvolta vezicule fiice şi chiar "nepoţele".
Cântarul unei asemenea vezice poate atinge 10-16 litri de lichid
 Ciclul biologic

Această dezvoltare
Gazda definitivă se Nimerind în intestinul subţire a a parazitului
infestează la gazdei definitive, embrionul de durează circa
consumul în hrană a echinococ se prinde cu cârligelele
organelor afectate de şi ventuzele lui de mucosa 68-100 zile de la
echinococ din gazda intestinului, şi începe a se dezvolta, pătrunderea
intermediară. ulterior atingând maturitatea. larvelor în intestinul
gazdei definitive.
 Mecanismul de infestare

iar uneori
conjunctivei prin canalele prin aero-
PERORAL plăgii salivare praf
oculare
(aero-sol).
Factorii de transmitere

Mâinile
murdare,
infestate cu
oncosfere de
echinococ, care
se găsesc în
ambundenţă pe
părul câinilor.
Persoanele din grupul de risc
ciobanii

văcarii

crescătorii de câini

vânătorii

zootehnicienii

veterinarii
Semne clinice
Boala decurge un timp îndelungat,semnele
echinococozei apar peste câteva luni sau chiar ani
Mai frecvent se întâlneşte echinococoza ficatului.

În decurgerea ei se deosebesc 3 stadii. 

Primul stadiu (stadiul de debut)

se caracterizează printr-o evoluare asimptomatică
(de la infestare până la apariţia primelor simptome
clinice).
 Semne clinice

În stadiul al doilea 
apar semnele maladiei, însă fără complicaţii.

Pacienţii acuză slăbiciune generală, inapetenţă,

greţuri, vome, vertijuri, cefalee, dereglarea
scaunului.
La unii apar reacţii alergice ca erupţii cutanate,
prurit cutanat,
dureri surde şi sâcâitoare în hipocondrul drept şi
regiunea epigastrală.
În această perioadă ficatul este mărit în volum.
 Semne clinice
Stadiul al treilea se caracterizează prin modificări patologice
pronunţate şi complicaţii.

Una din complicaţiile vezicei echinococice e supuraţia

acestei vezice şi apariţia abcesului hepatic cu penetrarea în
cavitatea abdominală, pleurală, în stomac, intestine.

Clinic starea bolnavului se înrăutăţeşte brusc, temperatura

imediat atinge 39-40°C, apar frisoane zguduitoare, dureri
pronunţate în abdomen sau în cutia toracică, semne de
abdomen acut, slăbiciuni istovitoare, vertijuri, cefalee.

În sângele periferic se determină o leucocitoză pronunţată

cu deviere spre stânga şi eozinofilie.
 Complicațiile

Perforaţia vezicei
în rezultatul Diseminarea
acţiunii diferitor echinococului în
factori mecanici. alte organe.

Clinic această
perforaţie se
exprimă printr-
un complex de
reacţii alergice,
care pot ajunge
până la şoc
anafilactic.
 Semne clinice
• Echinicocoza pulmonară

Perioada de stare a maladiei se subdivizează în 2 stadii.

Primul stadiu este caracteristic pentru faza de creştere a
vezicei echinococului, presiunea ei asupra ţesutului
pulmonar, vaselor sangvine, bronşilor şi afectarea
pleurei.

Bolnavii acuză dureri în cutia toracică, hemoptizii,

dispnee, tuse la început uscată, apoi cu spută muco-
purulentă, deformarea cutiei toracice, abces pulmonar.
 Semne clinice
Echinicocoza pulmonară
Stadiul al doilea are loc perforaţia (spargerea)
acestui chist (vezică) parazitară.
Dacă vezica perforează în bronhii atunci apare tuse
pronunţată, acrocianoza, dispneea, reacţii alergice
grave şi pneumonie prin aspiraţie.
În caz de o perforare rapidă în cavitatea pleurală
sau pericard, poate apărea şocul anafilactic şi
surveni imediat moartea.
În alte cazuri de perforare mai lentă în pleură se
dezvoltă o pleurezie acută exudativă.
 Diagnosticul
Datele epidemiologice
Datele clinice
Examinări paraclinice:
Examenului radiologic
ultrasonografia (USG),
tomografia computerizată (TC),
scintigrafia,
cercetarea endoscopică,
colecistocolangiografia intravenoasă şi colangiografia
retrogradă pot evidenţia mai multe detalii ale hidatidei,
distingând-o de chisturile de altă geneză.
Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) permite detectarea
chisturilor foarte mici, fiind utilă în stabilirea diagnosticului
diferenţia între echinococoză şi leziunile de altă origine.
 Diagnosticul
• Testele pentru imunodiagnosticul EC se
bazează pe detectarea anticorpilor
• anti-E.granulosus în sângele pacientului.
 Tratament.
• Tratamentul optimal pentru pacienţii cu
chisturi hidatice viabile active este cel
chirurgical.

• Cea mai optimală este extirparea întregului

chist, urmată de obliterarea cavităţilor pentru
a preveni infecţiile postoperatorii.
 Tratamentul

Riscul provocării şocului anafilactic sau a diseminânării protoscolecşilor

pe parcursul intervenţiei chirurgicale poate fi evitat prin izolarea
ţesuturilor din jurul chistului hidatic cu tampoane de vată îmbibate în
soluţie hipertonică de 30% de NaCl, mai apoi prin aspirarea parţială a
lichidului hidatic şi substituirea lui cu substanţe dezinfectante pentru
inactivarea protoscolecşilor: soluţie salină hipertonică de 30% sau etanol
95%.
 Tratamentul
• Alt procedeu este şi chimioterapia cu un
derivat al benzimidazolului
• (preferabil-albendazolul) înainte şi după
intervenţia chirurgicală).
• Pentru reducerea riscului diseminării
chistice se administrează, preoperator-
chimioterapie.
 Tratamentul
Tratamentul conservativ poate fi aplicat şi în cazul
chisturilor mici.
Se administrează albendazolul în doză de 400 mg
de 2 ori/zi timp de 28 de zile: în total 3 cure cu
interval de 14 zile.
Moatrea chisturilor poate iniţia o necrotizare cu
evoluţie în abces, deaceea tratamentul se va efectua
cu precauţie, sub permanentă supraveghere.
Ruperea chistului hidatic şi diseminarea lichidului
hidatic este apreciat ca cel mai grav accident
operator.
 Profilaxie
• Angajaţii unităţilor zootehnice şi membrii familiilor lor vor fi supuşi
anual examenului medical periodic la echinococoză (razele X,
ultrasonografia şi testul serologic la echinococoză).
• Spălarea minuţioasă a mâinilor după contactul cu animalele
domestice.
• Nu se va permite copiiilor să se joace cu animalele fără stăpân.
• Vânătorii vor respecta cu stricteţe măsurile de igienă personală la
manipularea pieilor de animale sălbatice.
• Fructele, legumele, pomuşoarele se vor spăla bine înainte de
consum.
• Se interzice utilizarea în alimentaţie a laptelui crud, mai cu seamă
de oaie şi capră.
• Apa din sursele nesigure se va consuma numai după fierbere.