NAPOLEON

BONAPARTE
•S-a născut la 15 august 1769 la Ajaccio în
insula Corsica, fiind al doilea din cei opt copii ai
lui Carlo Bonaparte şi ai Letiziei Ramolino
Bonaparte.Tatăl său era un avocat care luptase
pentru independenţa Corsicii, dar care, după
ocuparea insulei de către francezi (1769), a
intrat în ierarhia judecătorească franceză.
• Micul corsican, după cum a fost cunoscut
mai târziu datorită originii sale, dar şi
înălţimii reduse, a avut un temperament
năvalnic, care ştia să iasă cu bine dintr-o
încăierare şi să obţină iertarea mamei prin
vicleşug, chiar dacă era vinovat. Mama sa
era cea care s-a ocupat de educaţia
copiilor, Napoleon moştenind de la ea
spiritul de ordine şi dragostea de muncă.
• La vârsta de 5 ani este dat extern la
un pension de călugăriţe la Ajaccio.
 În 1779, împreună cu fratele său, Joseph,
micul Napoleon a fost dus la învăţătură în
Franţa, la colegiul din Autun, de unde a
fost mutat repede, ca bursier, la Şcoala
militară din Brienne, în estul Franţei. A fost
un elev strălucit, îndrăgostit de studiu, mai
ales de matematică, dar şi de istoria
Greciei şi a Romei.
• La vârsta de 16 ani devine ofiţer.

 În1789 izbucneşte Revoluţia

Franceză. Napoleon este un
locotenent de 20 de ani.
 Napoleon Bonaparte, locotenent (1792)
• Pe data de 7.02.1794 ESTE NUMIT
COMANDANTUL ARTILERIEI , APOI
OFITER GENERAL
 În 1796 se căsătoreşte cu Josephine de
Beauharnais.
 La 2 martie 1796, Bonaparte a devenit
comandant al armatei franceze din Italia,
remarcându-se în batalia de la Rivoli. Cuvintele
adresate soldaţilor au rămas în istorie:
“Soldaţi, sunteţi prost hrăniţi şi aproape goi…sunt
pe cale de a vă conduce într-una din cele mai
mănoase câmpii din lume. Înaintea voastră se
află oraşe măreţe şi provincii bogate. Acolo vom
găsi glorie, onoare şi bogăţii. Soldaţi ai armatei
din Italia, vă va lipsi oare curajul?”
 În campania din Italia (1796-
1797), armata condusă de
Napoleon a învins trupele
habsburgice.
Numele său a devenit cunoscut în toată Europa, iar
victoriile sale au salvat Franţa. Campania din Egipt
(1798-1799) i-a consolidat poziţia, motiv pentru
care a ajuns în fruntea Franţei ca prim-consul
(1799-1804).
 Curajul nu i-a lipsit nici lui, căci îl aşteptau
în continuare gloria, bogăţia, Franţa! Îi
învinge din nou pe austrieci la Marengo şi
declanşează ostilităţile cu englezii, pe care nu
le va încheia prea curând.
Calea către puterea deplină era
deschisă. Senatul hotărăşte să îl
proclame ÎMPĂRAT. La 2 decembrie
1804, în palatul Saint Cloud, Napoleon
se încoronează împărat: “Pentru gloria
şi fericirea Republicii, Senatul proclamă
de îndată pe Napoleon ca împărat al
francezilor”.
Încoronarea
Napoleon ca împărat
 Perioada primului imperiu, cum este
denumită domnia lui Napoleon (1804-
1815), a fost dominată de campanii
militare, care l-au dus pe Napoleon
până la Moscova.
În 1805, obţine o victorie pe uscat la
Austerlitz, asupra Austriei.
În 1806, Prusia este şi ea învinsă.
 Pentru a supune Anglia, este decretată blocada
continentală. Puterea Rusiei este doborâtă, cel
puţin pentru moment prin victoriile de la Eylau şi
Friedland, din 1807. Un an mai târziu, invadează
Spania.
Se părea că Napoleon nu mai poate fi oprit. I-a
învins din nou pe austrieci la Wagram, a ocupat
noi teritorii şi apelat la alianţele matrimoniale spre
a-şi consolida poziţia. Astfel, a divorţat de
Josephine, luând-o în căsătorie pe Maria Luiza,
fiica împaratului Austriei, sperând că uniunea cu
vechea dinastie a Habsburgilor va asigura viitorul
tronului.
 De la triumf la dezastru
 Prăbuşirea s-a datorat ambiţiei lui Napoleon de a
cuceri Rusia. Campania din 1812 s-a dovedit a fi
un dezastru. Napoleon a ajuns în capitala ţarilor,
dar întreaga Europă îi era împotrivă. Teribila
iarnă rusească a decimat armata franceză, care
a fost nevoită să se retragă cu pierderi uriaşe. În
ceea ce s-a numit bătălia naţiunilor, de la
Leipzig, Napoleon a fost înfrânt.
 Urmarea a fost abdicarea de pe tron şi exilul în
Insula Elba.
 Domnia celor 100 de zile
În 1815, Napoleon părăseşte insula şi
începe ceea ce avea să fie aventura
celor 100 de zile. Reîntronat,acesta
începe să viseze la refacerea marelui
imperiu.Obţine chiar câteva
victorii.Pentru scurt timp insă,căci este
înfrânt în bătălia de la Waterloo (iunie
1815).
Batalia de la Waterloo, de William Sadler
 Silit să abdice din nou,Napoleon a fost exilat pe
insula Sf. Elena, unde a murit in conditii
neclare,cativa ani mai tarziu,la varsta de 51 de ani
(5 mai 1821,se presupune că a fost otravit)
În casa unde a murit cuceritorul Europei s-a
amenajat un muzeu. Mormântul din preajmă
este gol, deoarece în 1840 cadavrul împăratului
a fost deshumat de aici, transportat în Franţa şi
instalat în locul său de veci, de la Domul
Invalizilor. Interesant este că trupul lui
Napoleon, după 19 ani de la deces, s-a păstrat
intact deşi nu a fost îmbălsămat.
 Domul
Invalizilor
Mormântul lui Napoleon
 Importanţa epocii napoleoniene
Meritul istoric al lui Napoleon a fost acela că
a răspândit pe teritoriile ocupate ideile
revoluţiei franceze, exprimate prin deviza:
Libertate, egalitate, fraternitate!
În timpul său, Franţa a devenit o ţară
prosperă, cu o economie înfloritoare şi o
cultură în ascensiune. Prin regimul instaurat
au fost eliminate corupţia şi nesiguranţa
cetăţenilor şi s-au elaborat legi noi şi
moderne.
 Material realizat de înv.
CORFU DIANA GABRIELA

Liceul Teoretic Aurel Vlaicu,

Breaza