Complicatiile IMA

A efectuat: Cretu Parascovia

Coordonator: Irina Cosciug
 Complicațiile majore, care pot influenţa evolutia bolii, se
intalnesc la circa o jumătate din pacienţii cu IMA.
Cele mai principale sunt următoarele complicatii:

1. Complicatiile hemodinamice: insuficienta acuti a VS, socul cardiogen,

insuficienţa cardiacà congestivă, mai rar - insuficienta acută a VD.
2. Tulburările de ritm şi conducere: aritmiile ventriculare şi
supraventriculare blocul atrioventricular, blocurile intraventriculare.
3. Complicațiile tromboembolice: trombembolismul pulmonar sau sistemic,
trombii interacavitari (inclusiv cu trombendocardita).
4. Complicațiile mecanice: rupturi ale inimii, a mușchilor papilari, a
septului
interventricular, anevris-mul postinfarctic.
5. Alte complicații: sindromul postinfarctic Dressler, pericardita
epistenocardica, angina pectorală periinfarct, complicațiile extracardiale
(tulburări gastrointestinale - eroziuni, ulcere acute, pareze; pneumonii de
stază, pareza vezicii urinare, tulburări psihice).
 Complicatiile hemodinamice
Complicațiile hemodinamice reprezintă cauza principală de deces în IMA. În dependenţă
de statutul hemodinamic bolnavii cu IMA se împart în 4 clase (după Killip şi Kimball).
clasa I: bolnavii fără tulbirări hemodinamice, fără semne de insuficienţă cardiacă
(mortalitatea este de circa 5-7 %);
clasa II: bolnavii cu insuficienţă cardiacă moderatăl mortalitatea - circa 15 %);
clasa III: bolnavii cu insuficienţă cardiacă avansată, stază pulmonară cu raluri extinse
peste 1 din câmpul pulmonar, foarte frecvent cu cdem pulmonar acut mortalitatea -
circa 25-30 %);
clasa IV: prezenţa şocului cardiogen (mortalitatea atinge 60-80%).
 Complicatiile hemodinamice
• Insuficienţa ventriculară stângă cu edem pulmonar acut se manifestă prin
dispnee pronunţată, tuse cu spută spumoasă, tahicardie, galop ventricular,
raluri umede pe toată suprafata câmpului pulmonar. TA poate fi diferită -
înaltă, normal sau scăzută. Bolnavul ocupă o poziție şezîndă, respirația
este frec-ventă peste 30-35 pe minut. Diagnosticul de edem pulmonar se
confirmă prin examenul radiologic, prin cateterism - creşterea presiunii de
inclavare in artera pulmonară peste 20 - 25 mm Hg.
 Complicatiile hemodinamice
• Şocul cardiogen reprezintă cea mai severă formă de insuficienţă cardiacă:
prăbuşirea funcției de pompă a cordului cauzată de o necroză masivă a
miocardului (peste 40%), cu scăderea pronunţată a debitului cardiac şi a TA, cu
hipoperfuzie periferică și viscerală, acidoză, tulburări grave de microcir-culație.
• Clinic se manifestă prin hipotensiune arterială (280/50 mm Hg, la
hipertensivi>90/60 mm Hg), slăbiciune, transpirație, hipotermie, oligoanurie.
Ulterior pot interveni şi alte complicaţii. Edemul pulmonar acut, insuficienta
renală acută, edemul cerebral, insuficienţa poliorganică şi foarte frecvent -
decesul.
 Complicatiile hemodinamice
• Insuficienta acută a ventriculului drept se întâlneşte rar, fiind
deobicei cauzată de tromboembolismul pulmonar sau de
infarctul ventricular drept (deseori asociat cu infarctul infero-
diafragmal). Clinic se manifestă prin hipotensiune arterială,
oligurie, creşterea presiunii venoase centrale şi periferice,
turgescenta jugularelor, ulterior-hepatomegalie, edeme
periferice.
 Tulburarile de ritm si conducere
• Tulburări de ritm și conducere (inclusiv cele cu caracter
tranzitoriu) se întâlnesc aproape la toti pacienţii cu IMA.
Semnificația clinică și impactul asupra voluției bolii este foarte
diferit de la formele uşoare, care nu necesită tratament special,
până la cele deosebit de grave cu decesul pacienților.
 Tulburarile de ritm si conducere
• Din grupul aritmiilor supraventriculare menționăm în primul rând
fibrilația atrială (mai rar flutterul atrial), înregistrată la circa 10-15% din
cazuri. Poate agrava insuficienta cardiacă şi evoluţia IMA.
• Extrasistolia supraventriculară se întâlneşte frecvent - la circa o jumătate
de pacienți, dar de regulă nu afectează evoluţia bolii şi nu necesită un
tratament special. Însă, în unele cazuri extrasistolia supraventriculară
frecventă poate preceda apariția altor forme de aritmii supraventriculare -
fibrilația.
 Tulburarile de ritm si conducere
• Aritmiile ventriculare în cadrul IMA se întâlnesc frecvent şi reprezintă
un pericol inalt pentru viața pacientului.
• Extrasistolia ventriculară se înregistrază aproape la toți bolnavii cu
IMA. Semnificația clinică şi prognostică este diferită: extrasistolia
ventriculară rară (până la 30 pe oră) nu prezintă un pericol evi-dent, pe
când extrasistolia frecventă, politopică, în grup şi, îndeosebi, precoce
(R/T) poate preceda apa-riția tahicardiei ventriculare sau chiar a fibrilației
ventriculare cu moarte subită. Însă, aceste aspecte ale problemei încă se
mai află în studiu.
 Tulburarile de ritm si conducere
• Fibrilația ventriculară este forma cea mai gravă de aritmie cardiacă și
una din cauzele mai frecvente de deces în IMA. Incidența este de circa 10-
15%, mai frecvent varianta primară, mai rar cea secundară, instalată pe
fon de insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen şi cu un prognostic
nefavorabil.
• Tahicardia ventriculară susținută și cu frecvență înaltă poate provoca
tulburări hemodinamice importante, cu scăderea şoc cardiogen, edem
pulmonar acut; deasemenea poate preceda fibrilația ventriculară.
 Tulburarile de ritm si conducere
• Blocurile atrioventriculare se întâlnesc mai frecvent în infarctele inferioare și
posterioare, incidența fiind de circa 10% pentru blocul de gradul I şi de 5%
pentru blocurile de gradul II-III. Evoluția și semnificația prognostică este
diferită: în infarctul postero-diafragmal blocul AV este deobicei tranzitoriu cu o
evoluţie relativ favorabilă; in infarctul anterior blocul AV este persistent, cu o
mortalitate foarte înaltă.
• Blocurile intraventriculare au o incidenţă de 10-20%, însă circa o jumătate
dintre ele sunt preexistente IMA. Blocurile bifasciculare indică un prognostic
mai prost , mai ales în infarctul anterior extins.
 Complicatiile mecanice
• Rupturile inimii reprezintă una din cele mai grave complicatii ale IMA,
incidenta fiind de circa 10%. Ruptura peretelui ventricular intervine în
faza acuta a bolii şi se sfârşeşte prin moarte subită. Ruptura de sept
interventriculară este însoţită de șunt stânga-dreapta, cu insuficientă
ventriculari dreaptă, suflu sistolic stern, soc cardiogen,
• Ruptura muşchilor papilari formează tabloulclinic de insuficienţă
mitrală acută, cu suflu sistolic la apex, dispnee, semne de stază pulmonară
sau chiar edem pulmonar acut, hipotensiune arterială.
 Complicatiile tardive
• Anevrismul ventricular stâng se întâlneşte în circa 15% din cazuri de IMA, mai ales
în infarctele anterioare extinse. Anevrismul reprezintă o bombare a peretelui
ventricular subţiat, însoțită de fenomenul de diskinezie (mişcare paradoxală în sistolă)
a zonei respective. Evoluția clinică poate fi asimptomatică (în anevrismele mici), sau
se manifestă prin insuficienţă cardiacă cronică, tulburări de ritm, trombi intracavitari,
tromboembolii sistemice. La examenul ECG se evidențiază o supradenivelare de
durată a segmentului ST "imagine înghețata". De obicei diagnosticul se stabileşte în
baza datelor ecocardiografice: prezența unei zone de diskinezie parietală, subțierea
peretelui ventricular, în unele cazuri - trombi intracavitari. Deasemenea este foarte
informativă ventriculografia radioizotopică sau prin contrast.
 Complicatiile tardive
• Sindromul postinfarctic Dressler (incidenţa este de 2-4%) apare de obicei peste 2-5
săptămâni de la debutul infarctului, reprezintă un proces autoimun, cu inflamație
nespecifică preponderent în pericard. Clinic se manifestă prin dureri precordiale
persistente, care nu cedează la nitroglicerină, febră, tahicardie. Auscultativ se
determină frecătura pericardică, mai rar şi cea pleurală din stânga. Semne de
pericardită se înregistrează şi la examenul ECG: supradenivelarea segmentului ST în
mai multe derivaţii (de tip concordant) ulterior - formarea undei T negative.
Examenul radiologic poate fi informativ la o acumulare mai mare de lichid în
cavitatea pericardului. Examenul ecocardiografic contribuie la depistarea şi a unor
cantităţi mai mici de exudat.
 Dintre consecintele principale ale
IMA mai frecvent se întâlnesc
următoarele: insuficienta cardiacă
congestivă, tulburările de ritm și
conducere, deseori asociate cu
anevrism postinfarctic, angarul
pectoral postinfarctic. Prezența
acestor complicații necesită
evaluare şi tratament corespunzător
- medica-mentos sau chirurgical.
 Bibliografie
• ACC/AHA Guidelines for the Management of Patients with Unstable
Angina and non-ST segment Myocardial Infarctoin J. Am. Coll Cardial
2000, 36: 970-1062.
• Medicina internă, vol. II, București, 1996.
• Myocardial Infarction Redefined - A Consensus Document of The Joint
European Society of Cardiology/American College of Cardiology
Committee for the Redefinition of Myo-cardial Infarction. J. Am. Coll.
Cardiol. 2000; 36: 959-1062
 Inima
sănătoasă este
viața trupului.