TACTICA EFECTUĂRII

CERCETĂRII LOCULUI FAPTEI

Lect.univ.dr. Cezar CIOACĂ

 »ART. 192
Cercetarea la faţa locului
(1) Cercetarea la faţa locului se dispune de
către organul de urmărire penală, iar în cursul
judecăţii de către instanţa de judecată, atunci
când este necesară constatarea directă în
scopul determinării sau clarificării unor
împrejurări de fapt ce prezintă importanţă
pentru stabilirea adevărului, precum şi ori de
câte ori există suspiciuni cu privire la decesul
unei persoane.
(2) Organul de urmărire penală
sau instanţa de judecată poate
interzice persoanelor care se află
ori care vin la locul unde se
efectuează cercetarea să
comunice între ele sau cu alte
persoane.
 ART. 41
(2) Prin locul săvârşirii infracţiunii
se înţelege locul unde s-a
desfăşurat activitatea
infracţională, în totul sau în parte,
ori locul unde s-a produs urmarea
acesteia.
 Noţiunea şi baza legală
Cercetarea la fața locului –
Cercetarea locului faptei

cercetarea reprezintă un studiu

amănunțit efectuat cu scopul de a
cunoaște ceva;
 Locul faptei sau fața locului
constituie locul unde s-a consumat,
ȋn tot sau ȋn parte, o actvitate
infracțională ori locul unde s-a
produs rezultatul acesteia și unde se
găsesc probele care vor servi la
incriminarea celor care au ȋnfăptuit
actul criminal.
 Locul unde s-a săvȃrșit o crimă
nu se mărginește la ȋmprejurimile
imediate, ci cuprinde atȃt de mult
din regiunea ȋnconjurătoare cȃt
poate fi necesar pentru a ȋnțelege
pe deplin ȋmprejurările exacte
care ȋnconjoară comiterea crimei.
 Manualul de bune practici privind
Procedura Cercetării la faţa locului,
definește locul faptei ca arealul în
care s-a desfăşuar sau se presupune
că s-a desfăşurat o activitat ilicită,
total sau parţial, ori locul unde s-a
produs rezultatul acesteia, inclusiv
zonele în care s-au produs catastrofe
ori dezastre.
 În accepţiunea termenului de
“loc al faptei” pot fi incluse:
-locul propriu-zis al săvârşirii infracţiunii
(locuinţă, încăpere, loc deschis etc.);
-locul în care se află obiectele care au
servit la comiterea infracţiunii;
-locul în care se găsesc lucrurile, produs
ale infracţiunii;
-căile de acces sau retragere ale
făptuitorului;
-mijlocul de transport folosit la
comiterea faptei;
-sisteme informatice utilizate la
săvârşirea faptei (computer, PDA s.a.);
-orice alte locuri ce conservă urme,
date, informaţii în legatură cu fapta
comisă.
 Noţiunea de “faţa locului” are un
sens mai larg şi o include în ea pe
cea de “loc al săvârşirii
infracţiunii”.
Cercetarea la faţa locului reprezintă
activitatea procedurală şi de tactică
criminalistică al cărei obiect îl constituie
perceperea nemijlocită a locului unde s-a
săvârşit o faptă de natură penală, căutarea,
descoperirea, relevarea, fixarea, ridicarea şi
examinarea urmelor şi mijloacelor materiale
de probă, precum şi precizarea stării şi
poziţiei acestora, în vederea stabilirii naturii
faptei şi evenimentului, identificării
persoanelor şi obiectelor care au creat urmele
şi administrării probelor în procesul judiciar.
Caracteristicile cercetării la faţa locului
1.Cercetarea la faţa locului este o
activitate iniţială
Din acest punct de vedere, cercetarea la
faţa locului reprezintă prima activitate
care se efectuează în cadrul urmăririi
penale, constituind punctul de plecare în
efectuarea investigaţiilor
Lect.univ.dr. Cezar CIOACĂ
2.Cercetarea la faţa locului este o
activitate urgentă
Caracteristica derivă din necesitatea
perceperii imediate a locului faptei cât mai
aproape de momentul săvârşirii
evenimentului cu implicaţii juridice.
Raţiunea pentru această caracteristică
rezultă din faptul că, odată cu scurgerea
timpului, locul faptei poate suferi
modificări, iar urmele pot fi alterate.
3.Cercetarea la faţa locului este o
activitate obligatorie
Obligativitatea acestei activităţi rezultă
întrucât perceperea nemijlocită a
locului faptei oferă cele mai fidele
informaţii despre faptă şi făptuitor.
Cercetarea la faţa locului se desfăşoară
în toate situaţiile în care activitatea
infracţională a provocat modificări în
mediu.
4.Cercetarea la faţa este o activitate
care, de regulă, nu se poate repeta.
O eventuală repetare a acestei activităţi
nu s-ar mai face cu respectarea condiţiilor
iniţiale, şi multe probe/urme ale
infracţiunii nu ar mai putea fi exploatate.
Excepţii de la principiul irepetabilităţii:
-dacă cercetarea s-a făcut în condiţii
meteorologice şi de lumină improprii;
-dacă au apărut noi informaţii în cauză,
informaţii care ar conduce la o lărgire a
câmpului de cercetat;
-dacă există informaţii clare legate de faptul că
cercetarea iniţială a locului faptei a fost
realizată defectuos, aspect care implică şi unele
întrebări legate de profesionalismul cadrelor
implicate în activitate.
Aceste aspecte pot fi considerate ca motive de
continuare sau extindere a cercetării la faţa
locului şi nu neaparat ca o repetare a activtăţii.
5.Cercetarea la faţa locului are un caracter
organizat
La baza activităţii de cercetare la faţa locului
stau reguli bine conturate de tactică şi
tehnică criminalistică, metodologii, proceduri
şi standarde de lucru etc.
Aspectul organizat al cercetării la faţa locului
rezultă din următoarele considerente:
-activitatea de cercetare a locului faptei nu va
fi limitată în timp;
-activitatea de cercetare se va
desfăşura cu maximă obiectivitate;
-procedurile de lucru vor fi adaptate
particularităţilor furnizate de faptă şi
loc;
-activităţile desfăşurate cu ocazia
cercetării la faţa locului vor fi cuprinse
în procesul-verbal specific acestui gen
de activitate.
Importanţa cercetării la faţa locului
Importanţa acestei activităţi rezultă din următoarele
aspecte:
a.Oferă organului judiciar posibilitatea de a prefigura
mental:
-modul în care a acţionat făptuitorul;
-obiectele atinse;
-iter criminis;
-timpul săvârşirii infracţiunii;
-dacă au acţionat unul sau mai mulţi făptuitori;
-dacă au rezultat pagube/victime;
-starea psihică a făptuitorului în momentul săvârşirii faptei.
b.Este condiţia de bază şi punctul de plecare în
investigarea infracţiunilor.
c.Este punctul de plecare privitor la direcţiile de
cercetare.
d.Are potenţial preventiv în comiterea altor
infracţiuni în urma exploatării eficiente a
informaţiilor obţinute.
e.contribuie decisiv la lămurirea multor probleme
ale investigării criminalistice (dovedirea existenţei
faptei, a activităţilor desfăşurate de făptuitor,
bunurile sustrase, existenţa martorilor ş.a.m.d.).
SARCINILE CERCETĂRII LA FAŢA
LOCULUI
1.Sarcinile generale ale cercetării
la faţa locului
2.Sarcinile lucrătorilor de poliţie
care au ajuns primii la faţa
locului
 1.Sarcinile generale ale cercetării la
faţa locului
-acordarea primului ajutor victimelor
-înlăturarea, pe cât posibil, a
consecinţelor activităţii infracţionale
desfăşurată de făptuitor.
-determinarea locului în care s-a
săvâşit infracţiunea.
-fixarea aspectului iniţial al locului de
cercetat.
-desfăşurarea de activităţi legate de
mijloacele de probă de la locul faptei
-stabilirea împrejurărilor în care a fost
săvârşită fapta.
-stabilirea şi verificarea versiunilor cu
privire la fapta săvârşită şi făptuitori.
-identificarea victimei/martorilor oculari,
eventual şi a făptuitorului.
Sarcinile lucrătorilor de poliţie care au
ajuns primii la faţa locului
Conform Ordinului Comun privind Cercetarea
la Faţa Locului, alin. 2, lit. a, primul poliţist
prezent la faţa locului este acela care ia
cunoştinţă, în timpul desfăşurării sarcinilor de
serviciu ori în timpul liber, în orice mod, de
săvârşirea unei infracţiuni şi ajunge primul la
locul săvârşirii acesteia.
Lect.univ.dr. Cezar CIOACĂ
1.Salvarea victimelor şi asigurarea
acordării ajutorului medical
2. Identificarea martorilor oculari, a
persoanelor suspecte, identificarea şi
reţinerea făptuitorilor sau – după caz-
luarea măsurilor de urmărire şi prindere
a acestora.
3.Stabilirea locului faptei, delimitarea şi
marcarea acestuia, precum şi stabilirea
modificărilor suvenite.
4.Conservarea aspectului locului
faptei prin:
- îndepărtarea curioşilor,
- interzicerea pătrunderii în cîmpul
infracţiunii,
- asigurarea urmelor şi a mijloacelor
materiale de probă, în raport cu
natura acestora, natura locului faptei
şi condiţiile meteorologice existente.
5.Anunţă la serviciul unic pentru
urgenţe (112) depre producerea
evenimentului, luând şi măsuri
pentru încunoştiinţarea
organului de urmărire penală
competent să efectueze
cercetarea la faţa locului.
6.Alte atribuţii
ACTIVITĂŢI DE PREGĂTIRE A CERCETĂRII LA FAŢA
LOCULUI.
Activităţi de pregătire până la deplasarea
la faţa locului
1.Primirea, consemnarea şi verificarea
sesizării
2.Alcătuirea echipei de cercetare Echipa de
cercetare la faţa locului se compune din:
- a.şeful echipei de cercetare (SeCFL,
conform OMAI 142),
- b. ofiţeri de poliţie ori agenţi din
cadrul structurilor criminalisticec.
- c. ofiţeri de poliţie ori agenţi din
cadrul altor structuri de profil (CCO, I.C.,
I.F., etc.).
- d. medicul legist, dacă există victimee.
- e.conducătorul câinelui de urmărire,
- f.specialişti din alte domenii.
 3.Asigurarea tehnico-materială
În acest sens se va acorda atenţie:
-pregătirii trusei criminalistice universale;
-pregătirea aparaturii fotografice şi de
videofilmare;
-pregătirea autolaboratorului criminalistic;
-existenţei aparaturii necesare comunicării
între membrii echipei;
-existenţei surselor indepedente de energie
electrică.
4.Asigurarea deplasării cu
operativitate la faţa locului
5.Cooptarea în echipa de cercetare a
specialiştilor din diferite domenii de
activitate, în funcţie de natura şi
particularităţile faptei (medic legist,
pompieri, scafandri, ingineri,
conducători ai câinilor de urmărire ş.a.)
 
6.Asigurarea prezenţei
martorilor asistenţi
7.Asigurarea prezenţei
apărătorilor şi interpreţilor

Deplasarea la locul faptei

 Activităţi de pregătire după sosirea
echipei de cercetare la faţa locului
  1.Verificarea măsurilor luate pentru
salvarea victimelor şi înlăturarea
pericolelor iminente, precum şi
pentru asigurarea locului faptei,
activitate ce se va desfăşura în
concordanţă cu măsurile luate deja de
primii poliţişti ajunşi la faţa locului.
2.Culegerea de informaţii de la organul judiciar
ajuns primul la locul faptei cu privire la:
-natura sau urmările faptei;
-data/ora săvârşirii infracţiunii;
-ora constatării infracţiunii;
-persoanele prezente la faţa locului, precum şi cele
care au participat la salvarea victimelor;
-date despre făptuitori/semnalmentele;
-date despre partea vătămată/martori oculari;
-modificări aduse locului faptei/cauzele
modificărilor. 
3.Identificarea victimei, martorilor
oculari şi organizarea ascultării lor la
faţa locului.
4.Iniţierea măsurilor de prindere şi
urmărire a făptuitorilor.
5.Delimitarea perimetrului ce
urmează a fi cercetat precum şi
stabilirea metodelor concrete de
cercetare.
6.Repartizarea sarcinilor membrilor
echipei de cercetare/stabilirea
modului de comunicare între aceştia.
Având în vedere faptul că până la
sosirea la locul faptei nu se puteau
cunoaşte concret caracteristicile zonei
ce urmează a fi cercetate, nu există
posibilitatea repartizării sarcinilor pe
lucrători, la sediul autorităţii judiciare.
DESFĂŞURAREA CERCETĂRII LA FAŢA
LOCULUI
Cercetarea la faţa locului se desfăşoară
după următoarele reguli generale:
-cercetarea la faţa locului va fi efectuată
într-un timp rezonabil;
-cercetarea la faţa locului trebuie efectuată
cu minuţiozitate, în mod complet şi
obiectiv;
-cercetarea la faţa locului se va desfăşura
având la bază un plan judicios elaborat;
-utilizarea aparaturii de tehnică
criminalistică se va face în raport cu
natura/particularităţile locului faptei;
-toate constatările făcute, precum şi
datele ce prezintă interes pentru cauză,
vor fi consemnate pe parcursul cercetării
la faţa locului.
 Cercetarea la faţa locului
presupune două faze:
=>faza statică (cercetarea
generală);
=>faza dinamică (cercetarea
detaliată).
Cercetarea generală sau faza statică a
cercetării la faţa locului 
Caracteristică de bază în această etapă
a cercetării la faţa locului este aceea
că urmele şi mijloacele materiale de
probă, sunt examinate fără nici un fel
de schimbări ale poziţiei lor, fără vreo
intervenţie care ar putea modifica în
vreun fel locul faptei.
Faza statică presupune următoarele
activităţi: 
1.Observarea locului faptei
2.Orientarea locului faptei
3.Pătrunderea în locul faptei şi
parcurgerea acestuia
4.Activităţi privind urmele şi mijloacele materiale
de probă
În această etapă se urmăreşte:
-căutarea, descoperirea, marcarea şi numerotarea
locurilor în care se găsesc urme;
-selectarea acelor urme care se impun a fi ridicate
imediat, pentru a se împiedica alterarea lor, precum
şi a acelor probe care trebuie fixate, întrucat au un
caracter trecător (mirosuri, funcţionarea unor
aparate etc.);
-stabilirea punctului de începere, sensul şi direcţia
de efectuare a cercetării. 
5.Stabilirea lui “iter criminis”
Noţiunea de iter criminis
provine din limba latină şi
desemnează drumul parcurs de
făptuitor cu ocazia desfăşurării de
activităţi infracţionale.
6.Executarea fotografiilor şi
videofilmărilor de orientare,
schiţă şi ale obiectelor
principale.
7.Valorificarea urmelor de miros
cu ajutorul câinelui de urmarire.
Cercetarea detaliată sau faza
dinamică a cercetării la faţa locului 
Presupune examinarea separată a
fiecărei urme, fiecărui obiect, în mod
fi complet şi sistematic.
Trăsătura specifică acestei faze
este aceea că este permisă mişcarea
obiectelor din poziţia iniţială.
Activităţi legate de căutarea, relevarea,
fixarea urmelor şi mijloacelor materiale
de probă, procedându-se la examinarea
sistematică a întregului perimetru al
locului faptei, căutarea specifică a
probelor;
Realizarea fotografiilor de detaliu;
Ridicarea, ambalarea, transportul
urmelor şi mijloacelor materiale de
probă;
Interpretarea urmelor/mijloacelor
materiale de probă.
Scopurile intepretării sunt:
- stabilirea relaţiei dintre urme şi fapta
săvârşită;
- provenienţa urmelor;
- mecanismul de formare al urmelor;
- relaţiile dintre urme şi mijloacele
materiale de probă.
Probleme ce se pot lămuri prin interpretarea tehnico-
ştiinţifică a urmelor şi mijloacelor materiale de probă sunt:
- natura faptei;
- timpul şi locul săvârşirii faptei;
- modul de operare;
- numărul participanţilor;
- vârsta, sexul, comportamentul, înălţimea, profesia
făptuitorului;
- mobilul sau scopul comiterii faptei;
- obiectele folosite la comiterea faptei;
- cauzele care au favorizat comiterea faptei sau producerea
evenimentului.
 FIXAREA/DOCUMENTAREA REZULTATELOR
CERCETĂRII LA FAŢA LOCULUI
Rezultatele cercetării la faţa locului sunt fixate,
prin urmatoarele mijloace:
-proces-verbal de cercetare la faţa locului;
-fotografie judiciară;
-videofilmare;
-schiţa;
-camera sferica.
 Procesul-verbal cuprinde:
a) numele, prenumele şi calitatea celui
care îl încheie;
b) locul unde este încheiat;
c) data la care s-a încheiat procesul-
verbal;
d) data şi ora la care a început şi s-a
sfârşit activitatea consemnată în
procesul-verbal;
 e) numele, prenumele, codul numeric
personal şi adresa persoanelor ce au fost
prezente la întocmirea procesului-verbal,
cu menţionarea calităţii acestora;
f) descrierea amănunţită a celor
constatate, precum şi a măsurilor luate;
g) numele, prenumele, codul numeric
personal şi adresa persoanelor la care se
referă procesul-verbal, obiecţiile şi
explicaţiile acestora;
 h) menţiunile prevăzute de lege
pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal trebuie semnat pe
fiecare pagină şi la sfârşit de cel care îl
încheie, precum şi de persoanele arătate
la lit. e) şi g). Dacă vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau refuză să
semneze, se face menţiune despre
aceasta, precum şi despre motivele
imposibilităţii ori refuzului de a semna
 Procesul-verbal de cercetare la faţa locului
sau de reconstituire
(1) Despre efectuarea cercetării la faţa
locului sau a reconstituirii se încheie un
proces-verbal, care trebuie să cuprindă, pe
lângă menţiunile prevăzute la art. 199,
următoarele:
a) indicarea ordonanţei sau a încheierii prin
care s-a dispus măsura;
b) numele, prenumele persoanelor
prezente şi calitatea în care acestea
participă; 
 c) numele şi prenumele suspectului sau
inculpatului, dacă este cazul;
d) descrierea amănunţită a situaţiei
locului, a urmelor găsite, a obiectelor
examinate şi a celor ridicate, a poziţiei şi
stării celorlalte mijloace materiale de probă,
astfel încât acestea să fie redate cu precizie
şi pe cât posibil cu dimensiunile respective.
În cazul reconstituirii se consemnează
amănunţit şi desfăşurarea reconstituirii.
 (2) În toate cazurile se pot face
schiţe, desene sau fotografii ori alte
asemenea lucrări, care se anexează la
procesul-verbal.
(3) Activitatea desfăşurată şi
constatările expertului se
consemnează în procesul-verbal.
 (4) Procesul-verbal trebuie semnat pe
fiecare pagină şi la sfârşit de către cel
care îl încheie şi de către persoanele
care au participat la cercetare sau
reconstituire. Dacă vreuna dintre aceste
persoane nu poate sau refuză să
semneze procesul-verbal, se face
menţiune despre aceasta, precum şi
despre motivele imposibilităţii sau
refuzului de a semna.