„Genial în zugrăvirea de personaje perene” (Radu Beligan)
Elaborat de eleva clasei a VIII-a
Gavriliuc Edelmira Cuprins Biografie Opera literară Volume Curiozități Sursă de informare Biografie Ion Luca Caragiale (n. 1/13 februarie 1852 Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post- mortem al Academiei Române. Conform unor surse, familia sa ar fi fost de origine aromână. Tatăl său, Luca (1812 - 1870), și frații acestuia, Costache și Iorgu, s-au născut la Constantinopol, fiind fiii lui Ștefan, un bucătar angajat la sfârșitul anului 1812 de Ioan Vodă Caragea în suita sa. În 1871, Caragiale a fost numit sufleor și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly. L-a cunoscut pe Eminescu când tânărul poet, debutant la Familia, era sufleor și copist în trupa lui Iorgu. În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul În Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I- IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe, iar în 1892 și-a exprimat intenția de a se exila la Sibiu sau la Brașov. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta la Cluj, unde a fost găzduit de protopopul Elie Dăianu, însă în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin. Opera literară Opera lui Ion Luca Caragiale cuprinde teatru (opt comedii și o dramă), nuvele și povestiri, momente și schițe, publicistică, parodii, poezii. Caragiale nu este numai întemeietorul teatrului comic din România, ci și unul dintre principalii fondatori ai teatrului național. Operele sale, în special comediile sunt exemple excelente ale realismului critic românesc. Volume „Schițe (Traduceri și originale)”, 1897 „Momente”, 1901 „1907, din primăvară până-n toamnă. Cîteva note”, 1907 „Novele, povestiri”, 1908 „Teatru. Opere complecte”, 1908 „Momente, schițe, amintiri”, 1908 „Schițe noue”, 1910 Curiozități A FOST ACUZAT DE PLAGIAT Ion Luca Caragiale a fost acuzat că ar fi plagiat „Năpasta” după o piesă a scriitorului ungar Istvan Kemeny, intitulată „Nenorocul”. Acuzația a apărut în 1901 în două articole din Revista Literară semnate cu pseudonimul Caion.Furios, Caragiale s-a adresat presei din București, a aflat numele real al autorului, l-a acționat in justiție și a câștigat fără probleme. Acesta a fost ajutat avocatul său, Barbu Ștefănescu Delavrancea. A FOST DIRECTORUL TEATRULUI NAȚIONAL Genul dramatic a avut un rol de valoare în viața acestui scriitor. Ion Luca Caragiale reușește să treacă de la scrierea de piese la conducerea unui întreg teatru. Pentru o scurtă perioadă, între 1888 și 1889, el a fost directorul Teatrului Național din București, aflat pe atunci pe Calea Victoriei. Deși stagiunea deschisă de el a avut success, Caragiale nu a obținut suficientă susținere din partea actorilor pentru a continua și a fost nevoit să se dezică de proaspăta meserie. A fost premiant, dar nu a terminat niciodată liceul. Din cauza problemelor financiare a fost nevoit să se apuce de negustorie. A fost coleg de redacție cu Eminescu și Slavici. Ședințele la care participau cei trei erau aprinse, căci Caragiale, Eminescu și Slavici cădeau cu greu de acord asupra diferitelor chestiuni discutate. A fost proprietar de berării. Cea amai cunoscută dintre acestea a fost berăria Gambrinus , deschisă inițial pe Calea Victoriei, în anul 1901. Ulterior, aceasta a fost mutată la parterul Hotelului Cișmigiu. Aici veneau ziariști, scriitori, politicieni și artiști. Caragiale a mai avut o berărie pe strada Gabroveni („Mihalcea și Caragiale”) și una la Bacău Sursă de informare Wikipedia Intermediul online Google Didactic.ro