“Medicina se învață lângă patul bolnavului și

nu în sala de curs”
Sir William Osler (1849-1919)
 DATE GENERALE

BOALA = o stare a unui organism viu în care funcţia

acestuia (a unui organ sau în întregime) nu se
desfăşoara la parametrii optimi.
SĂNĂTATEA (OMS) = starea de bine fizic, mental şi
social, nu numai simpla absenţă a bolii sau a infirmităţii.
Scopul relaţiei medic – bolnav este alinarea sau prevenirea
suferinţei, adică tratamentul curativ sau profilactic.
Pentru a realiza acest scop, medicul trebuie să stabilească
cauza şi mecanismele care au determinat suferinţa şi să
o încadreze într-un sistem = să pună un diagnostic.
 DATE GENERALE

DIAGNOSTIC = “cunoaştere în totalitate” (dia = prin,

gnosis = cunoaştere)

Diagnosticul este o etapă esenţială în tratament. El implică:

 Diagnosticul diferenţial = procesul de comparare,
interpretare şi selecţie a datelor
 Diagnosticul pozitiv = incadrarea într-un sistem de
clasificare a bolii, o concluzie clinică. El precede actul
terapeutic.
 DATE GENERALE

Diagnosticul se bazează pe prelucrarea de date care provin

din trei surse:
 Manifestările descrise de pacient (suferinţele sale) =
SIMPTOME (ex durere, ameţeli, greturi etc)
 Modificările observate de medic la examinarea
pacientului = SEMNE (ex paloare, erupţii tegumentare,
edem etc)
 Modificările unor parametri de laborator.
Toate aceste trei categorii de date trebuie analizate în
evoluţia lor în timp – în dinamică.
 DEFINIŢII

SEMIOLOGIE = parte a medicinii care studiază

simptomele şi semnele bolilor în vederea diagnosticării.
semeion = semn, logos = ştiinţă
Semiologia cuprinde
– etapa de recoltare a datelor şi
– etapa de interpretare (diagnostic diferenţial)
SIMPTOMELE sunt date subiective, relatate de pacient,
deci dependente de capacitatea de percepţie, relatare şi
interpretare a bolnavului, ca şi de capacitatea de
interpretare a medicului.
Există simptome pur subiective (ex durerea) şi simptome
cu componentă obiectivă (ex dispneea).
 DEFINIŢII

SEMNELE sunt date obiective obţinute de medic prin

deprinderea tehnicilor de examinare (inspecţie, palpare,
percuţie, ascultaţie).
SINDROMUL = o asociaţie de simptome şi semne cu
mecanism comun de producere dar cu cauze diferite
sin = împreună, dromos = drum
Reprezintă etapa iniţială cea mai frecventă de diagnostic
diferenţial. Ex: sdr edematos, sdr hipertensiv, sdr ascitic,
sdr icteric.
 DEFINIŢII
DIAGNOSTICUL = identificarea şi clasificarea suferinţei
bolnavului. Are mai multe componente (nu toate posibile
sau obligatorii):
Dg anatomic (morfologic). Ex pneumonie, ciroză
hepatică
Dg etiologic – stabilirea cauzei bolii. Ex pneumonie
pneumococică, ciroză alcoolică
Dg funcţional – răsunetul bolii asupra funcţiilor
organului/organelor afectate. Ex ciroză hepatică
alcoolică decompensată parenchimatos
Dg complicaţiilor
Dg de evoluţie sau de activitate a bolii
Dg altor boli sau stări coexistente
 CAUZE DE EROARE ÎN DIAGNOSTIC
Cauze dependente de medic:
1. Deficit de cunoştinţe în obţinerea, interpretarea şi
utilizarea datelor. Volumul de cunoştinţe în domeniu
creşte foarte rapid, deci şi nevoia de perfecţionare
continuă a medicului.
2. Eroare de interpretare şi utilizare a datelor datorat
deficitului în formarea medicului:
• Eroare prin statistică – considerarea bolii celei mai frecvente
ca fiind şi cea prezentă la bolnav
• Eroare prin ignoranţă tehnică – absolutizarea unor date de
laborator imperfect standardizate
• Eroare prin idee preconcepută – emiterea unor ipoteze înainte
de examinarea pacientului
3. Examinare incompletă, incorectă, cu obţinere de date
eronate sau incomplete – nu este de acceptat.
 CAUZE DE EROARE ÎN DIAGNOSTIC
Cauze dependente de bolnav:
1. Furnizare de date false, inexacte, incomplete, în mod
conştient sau involuntar. Ex. omisiuni involuntare la
varstnici sau subiecti fără spirit de observaţie; date
false voit în anumite scopuri.
2. Boli cu tablou incomplet, necaracteristic sau modificat.
Ex. examinare într-un moment precoce al bolii,
coexistenţa altor boli care modifică simptomele.
Cauze care tin de medic şi pacient: incapacitate de
comunicare, relaţie defectuoasă medic – pacient.
 FOAIA DE OBSERVAŢIE CLINICĂ

Definiţie: documentul în care se consemnează toate datele

obţinute despre pacient prin diferite metode de
investigaţie clinice şi de laborator.
F.O. reprezinta
 Un document medical – date referitoare la diagnostic,
evoluţie, tratament
 Un document ştiinţific – sursă de documentare şi
analiză ştiinţifică medicală
 Un document juridic (medico-legal) – trebuie
completată numai de către medic imediat după
internarea pacientului, cu responsabilitate.
 FOAIA DE OBSERVAŢIE CLINICĂ

F.O. cuprinde cinci parţi:

1. Datele generale (informative)
2. Anamneza
Se obţin din interogatoriu: vârstă, profesie, antecedente, simptome
până la internare etc
3. Starea prezentă: cuprinde simptomele, semnele, investigaţiile
paraclinice
4. Evoluţia bolii: date subiective şi obiective care indică mersul
bolii; se notează zilnic
5. Epicriza: un rezumat (sinteză) al diagnosticului, prognosticului,
tratamentului şi indicaţiile de tratament şi recuperare la domiciliu
 DATELE GENERALE
Date cu caracter personal: vârsta, sexul, profesia, locul şi data naşterii,
domiciliul, grupa sanguină, alergie la medicamente sau
substanţe, data intrării şi ieşirii din spital, starea la ieşire,
diagnosticul de trimitere, diagnosticul de externare
VÂRSTA:
Copii: b infectocontagioase (rujeola, rubeola,
scarlatina)
Adulţi: ulcerul gd, HTA
Vârstnici: boli ats, degenerative, neoplazice, frecvente
comorbidităţi
Evoluţia unor boli este diferita la vârste diferite (ex
neoplaziile la tineri)
Boli care nu pot apare la copii: anemia pernicioasă
Boli care nu pot debuta la vârstnici: hemofilia
 DATELE GENERALE
SEXUL:
Afecţiuni specifice organelor genitale externe şi interne
Femei: stenoza mitrală, litiaza biliară, infecţiile urinare,
hipertiroidismul, anemia feriprivă, PR, osteoporoza.
Complicaţiile ats apar după menopauză (când dispare
protecţia estrogenică)
Barbaţi: neo bronhopulmonar, BAP, cancerul gastric,
boala Addison, guta, SA
DOMICILIUL:
Zone endemice – guşa (jud Neamţ, Câmpulung
Moldovenesc)
Delta Dunării – HTA datorate excesului de sare şi
alcool
 DATELE GENERALE

PROFESIA:
Boli determinate de noxele de la locul de muncă:
saturnism (intoxicaţia cu plumb), silicoza (inhalare de
pulberi de siliciu – pietrari, mineri), antracoza (industria
cărbunelui)
Mediul umed şi friguros favorizează bolile
reumatismale, bronşitele
Expunerea la radiaţii – risc de leucemii, cancer.
 ANAMNEZA

Definiţie: totalitatea datelor obţinute de medic din

convorbirea cu pacientul (din interogatoriu)
anamnesis = amintire
Are deosebită importanţă în diagnostic, uneori esenţială (ex
angina pectorală, ulcerul duodenal)
Recomandări:
Tact, răbdare, experienţă, capacitate de adaptare la
gradul de înţelegere al pacientului, obţinerea încrederii
în medic
Formulare simplă a întrebărilor
 Dreptul pacientilor de a avea
dreptate

“Pacientul are, aproape totdeauna, dreptate.

Acorda atentie la ceea ce el spune”
(L. Platt)
Despre arta conversatiei cu
bolnavul

“Daca in urma unei convorbiri

cu medicul, bolnavul nu se
simte mai bine, atunci cel care
a vorbit nu merita numele de
medic” (Bechterew)
 ANAMNEZA

Sunt trei modalităţi de a lua anamneza:

Pacientul relatează singur suferinţa sa (Anamneza
libera). Dezavantaje: durată lungă de timp, tendinţa
bonavului de a insista pe elemente neesenţiale
Medicul pune întrebări bolnavului (Anamneza
interogativa). Dezavantaje: omisiuni, riscul de a primi
răspunsuri sugerate de întrebare
Anamneza combinată: pe măsură de pacientul
povesteşte se intervine cu întrebări
Situaţii în care anamneza nu poate fi obţinută de la pacient:
comă, amnezie, deficienţe mintale, surditate
A gandi si a actiona pentru bolnav

“Bolnavii pot ierta multe medicului, dar lipsa

de interes a acestuia, niciodata”
(J.B.Wilson)
 ANAMNEZA

Cuprinde patru părţi:

1. Motivele internării
2. Istoricul bolii actuale
3. Antecedentele personale şi heredocolaterale
4. Condiţiile de viaţă şi de muncă
 MOTIVELE INTERNĂRII

Simptomele majore care au determinat internarea: 2 –

3 simptome principale
Nu se trec toate simptomele resimțite de pacient și
care datează de mai mult timp, ci doar cele care au
dus la internare
Întrebări: ”Ce vă supără?”, ”Ce v-a adus la
consultație?” (Nu ”ce vă doare”, căci durerea poate
lipsi)
 ISTORICUL BOLII

Cea mai importantă parte a anamnezei

Desfășurarea în timp a suferințelor bolnavului de la apariție
până la prezentare la medic.
Date care trebuie obținute:
Debutul bolii:
Acut (ex infarct miocardic, pancreatita acuta)
Insidios (ex ulcer duodenal, insuficiență cardiacă cronică)
Inaparent sau asimptomatic
– Descrierea simptomelor dpdv al cronologiei, localizării,
intensității, evoluției
– Circumstanțele apariției (exces alimentar, efort fizic etc)
 Anamneza

“Luarea istoricului bolnavului este, poate,

deprinderea cea mai dificila pe care un
student in medicina trebuie sa o
stăpânească” (Lipkin)
 Anamneza
“ Eu plasez interogatoriul pacientului pe
primul loc, deoarece in acest mod puteti
afla cat de mult este sufletul sau sanatos
sau altfel: tot asa puterea sa fizica sau
slabiciunea sa; si astfel puteti sa va faceti
o idee asupra bolii si a partii afectate. Mai
intai, trebuie intrebat cand a inceput
boala: aceasta este mai ales valoros
pentru tratament si pentru a evalua zilele
critice…." (Efesus din Rufus)
 Anamneza

In diagnosticul ulcerului duodenal:

“ istoricul este totul, examenul fizic nimic”
(Moynihan)
 ISTORICUL BOLII

Evoluția simptomelor, consulturi medicale/internări,

tratamente efectuate, apariția de complicații. Istoricul
diferă în bolile acute sau cronice:
– Boli acute: istoric scurt (ex pneumonie)
– Boli cronice: istoric lung, cu perioade de recrudescență și
ameliorare, internări, tratamente. Se disting două etape:
istoricul episodului actual și istoricul bolii cronice.
Simptomele vor fi descrise ca localizare, momentul
apariției și evoluția, intensitate, fe
fenome
fenomene
nomene
dede
insotire,
insotire
însoțire,
evenimente cere le provoaca, manevre care la
amelioreaza.
 Anamneza
“O deosebire majora intre doctorii buni si rai
consta in timpul dedicat luarii istoricului
bolnavului si indemanarea de a interpreta
acest istoric. Cu mult mai multe erori se
fac prin acordarea unei prea mari
semnificatii unor semne fizice dubioase,
neglijand indicatiile clare ale istoricului, in
favoarea procesului opus.” (R. Platt)
ANTECEDENTELE PERSONALE PATOLOGICE

Toate bolile, operațiile, accidentele suferite de pacient

Unele au legătura cu boala actuală (ex transfuzie
urmată de hepatită virală acută), altele indică
particularitătile biologice (ex DZ, HTA)
De întrebat în mod special: boli infectocontagioase în
copilărie, transfuzii, boli infecțioase specifice (tbc,
sifilis, SIDA, hepatită virală), boli cronice (HTA, DZ),
boli psihice, intoxicații, alergii
Consumul cronic de medicamente și droguri (ex
antinevralgic)
ANTECEDENTELE PERSONALE FIZIOLOGICE

La femei: informații privitoare la ciclul menstrual,

sarcini, avorturi, menopauza
Prezența macrosomiei la nou-născut (peste 4000 g) –
risc de dezvoltare a diabetului zaharat la mamă
Menopauza precoce – risc de apariție prematura a
BCV și osteoporozei la femei
ANTECEDENTELE HEREDOCOLATERALE
(FAMILIALE)

Prezența la rudele de sânge a unor boli cu transmitere

genetică
– Boli genetice cu transmitere AD sau AR – mai rare în practică
– Boli cu transmitere poligenica: DZ, HTA – mai frecvente
Prezența în familie a unor boli contagiose
Expunerea în familie la aceleași noxe
 CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ

Profesii care predispun la îmbolnăviri: tipografii

(expunere la plumb), expunere la azbest (risc de
tumori pleurale), construcții (vibrațiile ciocanului
pneumatic), silicoza etc
Absența profesiei: stare precară de nutriție
Stres profesional (greu de cuantificat): boli
neuropsihice
 CONDIȚII DE VIAȚĂ ȘI DE MUNCĂ

Starea socială sau familială precară: carențe

alimentare, locuințe insalubre
Alcoolism: cantitate, calitate, timp
Tabagism: cantitate, timp
 Despre valuarea terapeutica a
cuvintelor

“ Acela care nu cunoaste puterea cuvintelor,

nu poate cunoaste omul” (Confucius)
SITUAȚII SPECIALE DE ANAMNEZĂ

Anamneza la copii (sub 5 ani): informații de la un

părinte sau rudă. Risc: factor subiectiv în interpretarea
simptomelor.
Anamneza la vârstnici – probleme:
– Multiple afecțiuni cu istoric îndelungat
– Tulburări de memorie sau afective
Anamneza la pacientul comatos: infomații de la altă
persoana din anturaj; se va menționa numele
persoanei și relația cu pacientul
Anamneza pacientului taciturn: tulburări de memorie,
afecțiuni psihice
SITUAȚII SPECIALE DE ANAMNEZĂ

Anamneza bolnavului logoreic: sunt necesare răbdare

și tact, intervenție cu întrebări de precizare a unor
date.
– Abundența simptomelor (”ce nu mă doare!”) trădează o
nevroză (cel mai des).
Anamneza la bolnavul agresiv: calm și răbdare
Anamneza bolnavului deprimat sau anxios: va fi liniștit
și calmat cu tact
Anamneza bolnavilor cu deficite senzoriale: cu
surditate, orbi
 Explicand pacientilor

“Atitudinea pacientului fata de boala sa este

de o importanta capitala, pentru orice
terapie” (Michael Balint)
 Anamneza

“ Trebuie sa punem intrebari bolnavului,

pentru ca in acest chip anumite aspecte
ale bolii pot fi mai bine intelese si
tratamentul devine mai eficient” (Rufus din
Efesus – “Despre interogarea pacientului”)
 Anamneza

(O anamneza minutioasa formeaza

premisele unui tratament eficace”)
(Rhazes)
 EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

DEFINITIE: ansamblul manevrelor folosite și totalitatea

datelor descoperite la examinarea pacientului de către
medic folosind simțurile sale (văzul, auzul, simțul tactil
și termic, mirosul) sau folosind o tehnică simplă
(stetoscop, termometru, tensiometru, apăsător de
limbă, ciocan de reflexe). Datele obținute sunt
obiective – sunt evidențiate de orice observator în
aceleași condiții.
Scopul: evidențierea modificărilor anatomice sau
funcționale produse de boală.
 EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

Reguli de examinare:
Examenul fizic trebuie să fie complet
Examenul fizic trebuie să fie sistematic,
sistematic, să existe o
schemă de examinare. Ex cap – gât – torace –
abdomen – membre superioare – membre inferioare
Examenul fizic trebuie să fie cursiv:
cursiv: în succesiune
logică, fără mobilizări inutile ale pacientului
Pacientului i se cere consimțământul de examinare.
Examinarea se face în condiții de confort fizic și psihic
pentru pacient și de confort pentru medic.
EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

Metode de examen fizic:

Inspecția
Palparea
Percuția
Ascultația
 EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

Inspecția
Constatarea modificărilor observabile la privirea
bolnavului
Modificări generale: inălțime, greutate, constituție,
mers, mișcări
Modificări ale segmentelor, aspectul pielii
Inspecția gurii, foselor nazale, urechilor
Mișcări ale segmentelor: respirație, mișcările
membrelor
Condiții optime de examen
 EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

Palparea
Cu blândețe și atenție, cu respectarea regulilor de
igienă și la temperatură optimă.
Pentru aprcierea temperaturii – palpare cu palma sau
cu dosul mâinii
 EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

Percuția
Principiu: provocarea de vibrații la suparafața corpului
și urmărirea rezonanței lor
Poate fi directă (cu vârful degetelor pe segmentul
studiat) și mediată – digito-digitală
Tehnica percuției
 EXAMENUL FIZIC (OBIECTIV)

Ascultația
Urmărirea zgomotelor produse prin curgerea
turbulentă a unor lichide, trecerea aerului prin căile
respiratorii
Poate fi directă (rar folosită) sau mediată – cu
stetoscopul
 ATITUDINEA (POZIȚIA)

Atitudinea poate fi:

NORMALĂ – activă, liberă
PASIVĂ – adinamică, flască, prin pierderea tonicității
musculare (pacienți țintuiți la pat în boli grave)
FORȚATĂ:
Ortopneea: poziție șezând, la marginea patului (fotoliu),
sprijinit în mâini, cu scopul de a-și ușura respirația prin
folosirea mușchilor respiratori și a diminua întoarcerea
venoasă la inima dreaptă.
Boli: insuficiență cardiacă, edem pulmonar acut, astm bronșic
 ATITUDINEA (POZIȚIA)
Decubit lateral: în pleurezie, inițial – pe partea sănătoasă
(pentru evitarea durerii); după acumularea lichidului
pleural – pe partea bolnavă pentru a permite
expansiunea plămânului liber.
Poziția de ”cocoș de pușcă”: decubit lateral, capul în
hipereextensie, gambe felctate pe coapse și coapsele
pe abdomen.
Boli: meningita tbc
Poziția genupectorală: sprijinit pe coate și genunchi
(”rugăciune mahomedană”)
Boli: pericardita exudativă
Altă poziție: ”semnul pernei” (șezând, aplecat înainte peste perna
de pe genunchi). Explicație: migrarea licidului pericardic spre
anterior și diminuarea compresiunii asupra cordului, cu
ameliorarea dispneii
 ATITUDINEA (POZIȚIA)
Torticolis: înclinarea laterală forțată a capului și limitarea
mișcărilor prin contractura mușchilor
sternocleidomastoidieni
Boli ale coloanei cervicale
Poziția ghemuit ”squatting”: membrele inferioare flectate
strâns pe abdomen
Boli: MCC cianogene (tetralogia/pentalogia Fallot). Explicație:
creșterea rezistențelor în marea circulație și ameliorarea
debitului în artera pulmonara
Poziția aplecat în față
Boli: spondilita ankilopoetică (”schior”), b. Parkinson
Pozitia de “squatting”
(ghemuit)
 ATITUDINEA (POZIȚIA)
Opistotonus, emprostotonus, pleurostotonus, ortotonus:
atitudini date de contractura tonică a mușchilor
șanțurilor vertebrale și musculaturii membrelor
inferioare (anterioara/posterioara)
Boli: tetanos, isterie
Opistotonus: decubit dorsal, hiperextensie, sprijinit pe occiput și
călcâie
Emprostotonus: hipertonia musculaturii feței ventrale a corpului –
poziția fătului în uter
Pleurostotonus: contractura musculaturii unui hemicorp – decubit
lateral de partea contractată
Ortotonus: hipertonie generalizată – corp și membre întinse și
rigide.
Atitudinea in tetanos -
opistotonus
 ATITUDINEA (POZIȚIA)
Poziția spectatorului de vitrină: atitudine imobilă
Boli: angina pectorală
Poziția cu picioarele atârnând la marginea patului
Boli: arteriopatia periferică (ameliorează perfuzia)
Poziția de decubit dorsal
Boli: mixomul atrial (eliberarea orificiului atrioventricular)
Poziția șezând
Boli: neo de cap de pancreas (scade compresia tumorii asupra
ganglionului solar)
Poziția culcat cu peretele abdominal imobil (abdomen ”de
lemn”) și coapse ușor flectate
Boli: peritonita
 FACIESUL

Termeni:
FAȚA = regiune topografică, poate fi sediul unor leziuni
FIZIONOMIA = ansamblul trăsăturilor feței care compun o
expresie: bucurie, tristețe, uimire etc
FIACIESUL = modificări ale aspectului feței în cadrul unor
boli (”faciesul” – numai la persoane bolnave)
 FACIESUL
Faciesuri în boli endocrine:
F în boala Basedow:
 tegumente transpirate și subțiri,
 ochi proeminenți în orbite (exoftalmie), hipersecreție lacrimală,
fanta palpebrală lărgită (lagoftalmie) – aspect de ”spaimă
înghețată”;
 fruntea nu se încrețește la privirea în sus (asinergie oculo-
frontală), asinergie de convergență (semnul Moebius);
 hiperpigmentare periorbitară (semnul Jellinek), retracția
pleoapei superioare (semnul Stellwag-Dalrymple), contracturi
fine ale pleoapei superioare (semnul Rosenbach);
 păr lucios, fin, subțire.
 FACIESUL
Faciesuri în boli endocrine:
F mixedematos (hipotiroidism):
 Facies rotunjit (”în lună plină”), impăstat, cu ștergerea
șanțurilor feței,
 pleoape tumefiate, privire pierdută (aspect somnolent), fante
palpebrale înguste, rărirea sprâncenelor în ½ externă (semnul
Hertoghe)
 Nas gros la rădăcină, nări etalate, buze groase, răsfrânte,
limba mare (macroglosie)
 Păr aspru, fără luciu, gât scurt
Faciesul in boala Basedow

Faciesul hipotiroidian sau mixedematos

 FACIESUL
Faciesuri în boli endocrine:
F în sindromul Cushing (suprarenometabolic):
 Aspect de lună plină, congestiv, cu varicozități superficiale pe
pomeți, bărbie, nas, acnee
 Pilozitate facială accentuată la bărbați și hirsutism la femei
 Alopecia scalpului (căderea părului),
 Gât scurt și gros
În hiperfuncția corticosuprarenală, hipercorticism iatrogen
Faciesul in sindromul Cushing
(suprarenometabolic)
 FACIESUL
Faciesuri în boli endocrine:
F addisonian:
 Colorație brun-închisă (”ciocolată”), pigmentarea buzelor,
aspect obosit
În boala Addison (insuficiența corticosuprarenală)
F acromegalic:
 Craniu mărit, frunte îngustă și largă, ochi depărtați, sprâncene
accentuate
 Hipertrofia pomeților, nasului (”nas Cyrano”), bărbie mare
proiectată în față (prognatism), buze groase, limba mare
Faciesul addisonian
Faciesul in acromegalie
 FACIESUL
Faciesuri în boli neurologice:
F în boala Parkinson:
 Aspect inexpresiv, imobil, fără mimică (”de mască”)
F în paralizia facială unilaterală:
 Asimetrie facială
 De partea afectată: fanta palpebrală lărgită (lagoftalm
(lagoftalime),
ie),
imposibilitatea de închidere a pleoapelor; la încercarea de
închidere a lor ochiul deviază în sus și îna (semnul Charles
Bell), lacrimile curg pe obraz (epifora)
 Aripa nasului relaxată, ștergerea șanțului nazo-genian, narina
lărgită, comisura bucală deviată spre partea sănătoasă
 Semne mai estompate în paralizia de tip central (este prins
numai cervico-facialul sau temporo-facialul
Pacient cu boala Parkinson inainte de tratament
Pacient cu boala Parkinson dupa tratament
 FACIESUL

Faciesuri în boli neurologice:

F Hutchinson:
 Ptoza palpebrală bilaterală, golbi oculari imobili, frunte
încrețită. În paralizia de origine nucleară a nervilor oculomotori
III, IV, VI
F în tetanos:
 Frunte încrețită cu aspect trist în contrast cu ochii, gura și
nările care sugrează mimica de râs – ”risus sardonicus”
 FACIESUL
Faciesuri în boli cadiace:
F mitral:
 Colorație roz violacee a pomeților și buzelor în contrast cu
tenul palid (”frumusețea mitrală”)
În stenoza mitrală
F în MCC cianogene:
 Colorație albastru-violet a feței și buzelor (maladia albastra)
În tetralogia și pentalogia Fallot, DSV cu inversarea suntului
F Shattuck:
 Culoare oliv prin combinarea cianozei cu icterul
În atrezia tricuspidiană
Faciesul mitral
 Faciesul in cardiopatiile
congenitale cianogene
Tetralogia Fallot
- defect septal ventricular

- stenoza de artera pulmonara

- hipertrofie de ventricul drept

- aorta “calare” pe DSV

 FACIESUL
Faciesuri în boli cadiace:
F aortic:
 palid
În bolile valvulare aortice
F ”cafea cu lapte”:
 Paloare cu cianoză
În endocardita bacteriană
F pletoric:
 Față roșie, congestivă, telangiectazii ale pomeților
În HTA
F in insuficiența cardiacă cronică:
 Edem cu cianoză
 FACIESUL
Faciesuri în boli digestive:
F cirotic:
 Palid-brun-gălbui, prezența de angiectazii, icter sclero-
tegumentar, buze carminate
F hipocratic (peritoneal):
 Palid pământiu, obraji supți, ochi adânciți în orbite, buze
uscate și cianozate
În peritonită, prin tuburări severe circulatorii și electrolitice
F in polipoza intestinală (sdr Peutz-Jeghers):
 Paloare și pigmentații de 1-2 mm perioral (lentiginoză
periorală)
F in hemocromatoză (diabetul bronzat):
 Cuolare brun cenușie metalică, prin depunerea fierului la
nivelul pielii și stimularea melanogenezei
 Faciesul in polipoza intestinala
(sindromul Peutz-Jeghers)

Ciroza biliara
Hemocromatoza
 FACIESUL
Faciesuri în boli renale:
F în sindromul nefrotic:
 Paloare și edem al feței și pleoapelor, cu îngustarea fantei
palpebrale
F în insuficiența renală
 Palid-gălbui murdar (paloare + pigmentare prin urocromi
depozitați tegumentar)
În stadiul uremic
Faciesul din insuficienta
renala cronica
 FACIESUL
Faciesuri în boli respiratorii:
F în bronhopneumopatiile obstructive cronice:
 Tipul ”pink puffer” (emfizem pulmonar) – fața roz
 Tipul ”blue bloater” (bronșitic) sau ”scrumbia albastră” –
cianoza pomeților și buzelor, exotalmie, congestie
conjunctivala
F adenoidian:
 Largirea piramidei nazale, ștergerea sanțului nazo-genian,
gura întredeschisă
La copii cu vegetații adenoide
F ftizic:
 Pomeți vultuoși, facies supt, transpirat, pământiu
În tbc cavitară
Faciesuri in bolile respiratorii

• Faciesul adenoidian
• Faciesul in bronhopneumopatiile cronice obstructive
• Faciesul ftizic

Pink puffer Blue bloater

 FACIESUL
Faciesuri în boli de sânge:
F în icterul hemolitic congenital:
 Colorație palid gălbui (anemie + icter), modificări craniane
F în anemia Biermer:
 Galben pai
F în poliglobulie:
 Colorație roșie-violacee
Faciesul in icterul hemolitic
Anemia Biermer Faciesul in anemia feripriva – bolile cronice
Faciesul in poliglobulia
esentiala
 FACIESUL
Faciesuri în colagenoze:
F în ”icoană bizantină”:
 Tegumente îngroșate, întinse, indurate, buze subțiri
F în ”fluture” (vesapertilio):
 Eruptie eritemato-scuamoasă cu aspect de ”fluture” la
piramida nazală și pomeți
În LES
F în dermatomiozită:
 Colorație roșie-violacee a pleoapelor
Faciesul de “icoana bizantina”
Faciesul din dermatomiozita
Faciesul “in vespertillio”
 FACIESUL

Faciesuri în boli infecțioase:

F ”de paiață”:
 Erupție eritematoasă cu aspect pătat, congetia mucoasei
conjunctivale
În rujeolă
F din scarlatină
 Palore periorală în contrast cu buzele roșii-purpurii
F în sifilisul congenital:
 nas în șea, infundat la bază (aspect de ”picior de marmită”,
cheratită interstițială, incisivi prost implantați cu striații și
incizură pe marginea ocluzală
Triada Hutchinson
- apare in sifilisul congenital
• dinti Hutchinson
• keratita interstitiala
• surditate (leziune de nerv cranial VIII)
 FACIESUL
Modificări oculare
Exoftalmia
 Bilaterală: constituțională sau în boala Basedow
 Unilaterală:tumori intracraniena sau intraoculare, flegmon
Ochiul roșu
 Conjunctivite, glaucom
Sclere albastre
 În osteogenesis imperfecta (sau boala sclerelor albastre)
 Fracturi patologice
Inelul pericornean Kayser Fleischer
 Inel verzui la periferia corneii prin depuneri de cupru
 În hemocromatoză
Gerontoxon (arcus corneis senilis)
 Colorație albă în jurul corneii
 Semn de ateroscleroză
•Inelul pericornean Kayser-Fleischer Exoftalmia
 FACIESUL
Modificări pupilare
Mioza bilaterală
 Intoxicația cu morfină și derivați, tabes, uremie, hemoragii
pontine, instilații cu pilocarpină în tratamentul glaucomului
Midriaza bilaterală
 Intoxicție cu atropină și derivați, muribunzi, sincope prelungite
(arată leziuni ireversibile)
Inegalitatea pupilară (anizocoria)
 Lues nervos, leziuni ale simpaticului cervical
Hippus (semnul Landolfi)
 Modificări ritmice ale diametrului pupilar în insuficiența aortică
 FACIESUL
Modificări pupilare
Iridodonesis
 Miscări fine ale irisului ca o perdea
 În subluxația cristalinului (sdr Marfan) sau absența cristalinului
(afachie)
Semnul Argyll Robertson
 Rigiditate pupilară reflexa la lumină cu păstrarea reflexului de
acomodare la distanță
 În neurolues, meningite, anevrisme cerebrale, etilism, scleroza
în plăci
Semnul Addie
 Rigiditate pupilară cu dilatare miotonică la distanță
 În difterie
Botulism
 Midriaza rigidă + paralizia acomodării + ptoza pleoapei
superioare
Semnul Argyll - Robertson

Semnul Holmes - Adie

 FACIESUL

Modificări ale urechii

 Deformarea pavilionului în anomalii de tract urogenital
 Implantare joasă – anomalii genetice (sdr Turner, trisomii)
 Tofi gutoși – formațiuni albicioase de dimensiuni până la 1 cm,
neregulate pe suprafață, dure (în gută)
 Pete ceușiu-albăstrui pe pvilion în ocronoză
 șanțul coronarian la nivelul lobului urechii
Tofii gutosi
 FACIESUL

Modificări ale nasului

 Nas în șea – lues congenital, sdr Takayashu
 Rinofima – hipertrofia părților moi, culoare roșie a pielii, pori
ilatați, adenoame sebacee. În etilism cronic, scleroza
tuberoasă Bourneville (scleroza tuberoasă a creierului +
fibroadenom renal + fibroame subungheale-tumori Könen)
Nasul “in sea” sau “in picior de marmita” Rinofima
 FACIESUL

Modificări ale buzelor

 Buze subțiri și indurate – sclerodermie
 Buze groase: mixedem, oligofrenie, acromegalie, tumori
 Dehiscența buzei superioare – ”buza de iepure” (anomalie
congenitală)
 Pigmentare cu lentigouri – polipoza intestinală
 Angioame mici reliefate – telangiectazia hemoragică ereditară
(boala Rendu Osler)
 Buze uscate cu depozite brun-maronii (fuliginozități) –
deshidratare severă
 Placi albicioase care sunt zone de leucoplazie la fumători