•Ficatul este cel mai mare organ parenchimatos din organism.

•Dim-le hepatice cresc odata cu virsta, circa 5 cm la fiecare 5 ani si atinge d-le de adult
deja la 15 ani.
•Greutatea ficat 1200 -1400 gr la femei si 1400 -1500 g barbati (2%-din greut corp).

Aportul sanguin dublu, propriu ficatului, include sistemul venos portal – 1050 ml/min, (face ca
ficatul sе reprezinte un filtru intermediar pentru cea mai mare parte a drenajului venos de la
viscerele abdominale) si sistemul arterial hepatic - 300 ml/min (face ca ficatul sе
reprezinte o localizare relativ frecventе a metastazelor tumorilor solide).
Lobulul hepatic cu d/tru de 0,8-2 мм/
In ficat sunt circa 50000-100000 lobuli
Celula hepatica, poseda potential proliferativ si regenerativ complet
 celulele Kupffer, care indeparteaza glicoproteine serice (endogene/exogene)
prin intermediul endocitozei mediate de receptori asialoglicoproteici.
 activarea celulelor hepatice stelate (Ito) reprezinta evenimentul cheie in
fibrogeneza hepatica (Friedman 2008).
 Lezarea cronica a ficatului determina activarea acestor celule, care devin
contractile, produc componente ale matrixului extracelular si secreta citokine
proinflamatorii si chemokine ca factorul de crestere si transformare beta
(TGF-ß)
 Activarea cel Ito depinde de semnalizarea celulelor Kupffer, celulelor
endoteliale, hepatocitelor si trombocitelor.
 4
3 7 8 12 14

5 10
2 11
6 13

9
1. Metabolismul proteinelor
2. Metabolismul lipidelor
3. Metabolismul pigmentilor
4. Metabolismul glucidelor
5. Metabolismul substantelor biologic active,
microelementelor
6. Metabolismul vitaminelor
7. Echilibrul acidobazic
8. Reglarea activitatii enzimelor serice
Top 10 causes of death by percentage of total deaths, both
sexes, 2009−2010
 Patologia cronica hepatica virala
Hepatita cronica virala B
Hepatita cronica virala C
Hepatita cronica virala D
 Patologia cronica hepatica nonvirala
 Boli hepatice difuze
1. Boli metabolice ereditare
2. Hemocromatoza ereditara
3. Boala Wilson
4. Steatoza si steatohepatita nonalcoolica
5. Boala hepatica alcoolica
6. Boli hepatice cauzate de medicamente si toxine
7. Boli hepatice autoimune
 Boli hepatice vasculare (sindromul Budd-Chiari,
boala veno-ocluzivă, tromboza portală, hepatita
ischemică, hepatopatia congestivă, ateroscleroza,
pelioza hepatică, poliarterita nodoasă, polimialgia
reumatică)
 Boli hepatice circumscrise/focale (tumorile
hepatice benigne, tumorile hepatice maligne
primitive/secundare, leziunile hepatice tumor-like,
chistele hepatice neparazitare)
 Hepatita cronica reprezinta afectarea
inflamatorie hepatica cu o durata mai are de 6
luni.
 Este o afectiune de sine statatoare cu tablou
clinic, biochimic si histologic bine definit.
 Cauzele hepatitei cronice sunt multiple, dar
expresia clinica este comuna (cu particularitati in
functie de etiologie si patogenie).
 Hepatita cronica – morfologic se defineste prin
leziune difuza inflamatorie – distrofica a
tesutului hepatic, insotita de infiltrare limfo-
plasmocitara ale tracturilor portale, hiperplazie
reticuloendoteliocitelor stelate (macrofage)
fibroza moderata in asociere cu necroza
hepatocitara (piece-meal necrosis, spotty
necrosis, bridging necrosis), cu pastrarea
structurii lobulare a ficatului.
 Necroza hepatocitara

Necroza focala (hipoxica, toxica)

Necroza bridging (virala)

Necroza de interfata (immuna)

Necroza apoptotica (virala)

 Hepatita cronică persistentă.
 Hepatita cronică activă, cu forma
uşoară şi severă.
 Hepatita cronică lobulară.
 Hepatita cronică septală.
1. Hepatita autoimuna
2 Hepatita cronica virala B
3 Hepatita cronica virala D
4 Hepatita cronica virala C
5 Hepatita cronica neclasificabila ca virala ori autoimuna
Hepatita cronica drg-indusa
6 Ciroza biliara primitiva
7 Colangita sclerozanta primitiva
8 Boala Wilson
9 Boala hepatica prin defect de alfa1 antitripsina
10
Anamneza bolii
 Debutul relativ brusc, cu greata, anorexie зi aversiune fatе de
fumat, urmat de icter progresiv, sugereaza hepatita virala.
Instalarea progresivе a icterului insotit de prurit sugereaza
colestaza
 Debutul progresiv al unui icter nedureros, cu pierdere ponderalе,
este sugestiv pentru neoplasm, cum ar fi cancerul de cap de
pancreas.
 Relatarea maririi abdominale progresive, observata probabil in
primul rind prin faptul ca hainele au devenit strimte, sugereazе
ascita, care poate fi de naturе maligna sau o prima manifestare
a cirozei
 Disconfortul vag persistent sugereazе o maladie
parenchimatoasе sau infiltrativе cu hepatomegalie inducвnd
dureri prin distensia acutе a capsulei Glisson.
 Anamneza vietii: profesia, virsta, factorii de
mediu, calatoriile peste hotarele tarii, utilizarea
unor medicamente, expunerea agenti toxici
cunoscuti sau potential nocivi, consumul de
alcool, contactul cu bolnavii icterici, transfuzii
sanguine sau de plasmе, tatuarea si tratamente
stomatologice
 Antecedentele familiale sunt importante in ceea
ce priveste icterul, anemia, splenectomia sau
colecistectomia; prezenta acestora poate fi
folositoare in diagnosticarea anemiei hemolitice,
hiperbilirubinemiei congenitale sau familiale, ori
a litiazei biliare.
 Sindromul icteric (pruritul, icterul scaun decolorat)
 Sindromul algic (durerea abdominala de diversa
intensitate in patratul superior abdominal de dreapta)
 Sindrom dispeptic (indigestii, greturi, anorexia,
pierderea ponderala, diaree, constipatii)
 Sindrom hemoragipar (epistaxis, gingivoragii,
hematemeza, melena)
 Sindrom edematos (edemele membrelor inferioare,
ascita)
 Sindrom hepatosplenomegalic
Periarteritis nodosa Vasculitis

Extrahepatic manifestation in HBV

Porfiria Lichen plan

Cutanate Vitiligo, eritroza faciala, urticarie, eritem
nodos, alopecie, lichen plan, stelute
vasculare acnee faciala, angioame difuze

Musculare Mialgii, miozite, polimiozite, hipotonie

musculara
Osteoarticulare Artralgii,, artrite, semne de rehitism,
osteoporoze, osalgii
Hematologice Anemii hemolitice, macrocitare,
trombocitopenii, leucopenii, tulburari de
hemostaza
Oculare Iridociclita, uveita, cataracta
Renale Glomerulonefrita (membranoasa,
membranoproliferativa), hematurie,
proteinurie

Cardiace Miocardiopatii dilatative (declnsate

de antivirale), tulburari de ritm

Endocrine Tiroidita, diabet zaharat, dismenoree,

tulburari de pubertate, hipercorticism

Pleuropulmonare Pleurezii, dispnee (cirotica), tuse

Digestive Colita ulceroasa, esofagite, ulcer

duodenal, litiaza biliara
 Icterul poate fi observat la nivel scleral precum si la nivel
tegumentar.
 Paloarea care indicе anemia poate fi rezultatul hemolizei,
cirozei sau cancerului
 Culoarea bronzului ca urmare a depunerii de melanina
trebuie sе sugereze prezenta hemocromatozei
 Casexia in mod special a extremitеtilor, poate fi asociatе
neoplasmului sau cirozei
 Eritemul palmar sau stelutele vasculare (angioame
vasculare) reflecta o hepatopatie acutе sau cronicе
 Leziunile de grataj, hipertrofia falangei distale (betisoare
de tobе) si xantoamele la nivelul pleoapelor – colestaza
cronica
 Un ficat marit in volum, nodular si de consistenta
crescuta este sugestiv pentru un hepatom sau
metastaze hepatice.
 Un ficat de dimensiuni reduse poate sugera ciroza (in
special postnecroticе).
 Un ficat mic sau ai carui dimensiuni sunt in scadere,
sugereaza hepatita severa sau necroza hepatica severa.
 Marginea hepatica este sensibila in hepatita, in
insuficienta cardiaca congestiva si rareori in cancer si
la alcoolici
 O splina palpabila poate indica hepatitе sau cirozе;
splenomegalia semnificativе poate fi rezultatul
hipertensiunii portale.
Hepatomegalie neteda, uniforma, elastica, Proces inflamator hepatic sau ale cailor
rotunjita, sensibila biliare intrahepatice/ staza sanguina
acuta intrahepatica

Hepatomegalie noduroasa, neuniforma, Afectarea sifilitica hepatica, infiltrare

dura canceroasa hepatica (dura ca “lemnul”)

Hepatomegalie dura, neuniforma, ascutita Ciroza hepatica

Hepatomegalie dura, dimensiuni mici Necroza hepatica acuta

Hepatomegalie semidura, neteda, marirea Hepatita cronica

lobului sting,
Hepatomegalie dura, noduroasa, asociata Tuberculoza hepatica (miliara,
50% cu splenomegalie (subfebrilitate, granulomatoasa, focala)
adenopatie)
 Deplasarea limitei superioare hepatice rareori este de natura
hepatica (cancer, echinococ), mai frecvent – geneza
extrahepatica:
1. Pozitia inalta a diafragmului: sarcina, meteorism, ascita –
deplaseaza hepar superior
2. Pozitia joasa a hemidiafragmului drept: emfizema
pulmonara/astm bronsic/efuziune pleurala
dreapta/pneumotorax
3. Proces subdiafragmal: abscese, chisturi, tumori
4. Lobul aberant hepatic: lobul Riedel
5. Constitutional (astenici)
 Pulsatia hepatica se poate determina prin palpare in
cazul insuficientei cardiace drepte/recurgitatia
tricuspidala/carcinom abnormalitati vasculare
 Reducerea brusca a dimensiunior hepatice se poate
aprecia in scaderea rapida a stazei venoase, necroza
masiva hepatocitara
 Auscultativ in zona hepatica se poate determina
frotatia hepatica (dupa biopsia
recenta/perihepatita/tumoare hepatica
 In hipertensiunea portala – se poate ausculta un suflu
venos intre ombilic si xifoid
 Sindromul citolitic: ALT, AST catalizeaza transferul grupеlor
γ-amino ale aspartatului, respectiv ale alaninei, grupului γ-
cetonic al cetoglutaratului, ducind la formarea de acid
oxalacetic si, respectiv, acid piruvic.
 ALT – ficat/ ALT – citosol hepatocit
 AST – ficat, muschii striati, cardiac, rinichi, tesut cerebral,
pancreas, plamini / AST – mitocondrii, citosol

Este binevenită interpretarea concomitentă a activităţii ALT şi AST:

informaţie despre localizarea şi profunzimea leziunilor, activitatea
procesului patologic.
Activitatea AST şi ALT în ficat este de aproximativ 7.000 şi 3.000 ori,
respectiv, mai mare decât activitatea în ser.
Activitatea serică a AST şi ALT poate fi influenţată de un şir de alţi
factori, diferiţi de bolile hepatice, care vor fi luaţi în consideraţie la
interpretarea rezultatelor de laborator.
 La persoanele adulte, activitatea AST şi ALT este semnificativ mai
înaltă la bărbaţi decât la femei; activitatea AST tinde a fi mai joasă decât
cea a ALT până la aproximativ 60 ani, când ele devin aproape egale.
 Gradul de activitate a procesului patologic în ficat se
evaluează conform expresivităţii sindromului de
citoliză:
Activitate minimală – ALT şi/sau AST ≤ 2 x LSVN
Activitate moderată – ALT şi/sau AST >2 > 5x LSVN
Activitate maximală – ALT şi/sau AST ≥ 5 x LSVN.

Uremia produce scеderi drastice ale valorilor transaminazelor.

 Sindromul citolitic mai include: LDH (4,5),
monofosfataldolaza, arginaza, glucozo-6-fosfataza, histidaza,
sorbitoldehidrogenaza, Fe seric
 LDH 4,5 prezinta sporiri asemanatoare ALT in hepatita acuta,
cronica si ciroza. LDH1,2 sporeste in bolile cardiovasculare,
renale, cerebrale, anemii
 Sideremia – factor specific pentru citoliza
 Ornitil carbamil transferaza (OCT) – coreleaza cu AST
Bilirubina Dozarea bilirubinei totale, directe şi indirecte, este obligatorie pentru
totală (BT), diagnosticul icterelor.
bilirubina icterul este apreciat ca uşor atunci,
conjugată cînd nivelul bilirubinei totale în serul sanguin nu
(BC) depăşeşte 85 mcmol/l; icter moderat – 86-170 mcmol/l;
în icterul sever bilirubina >171 mcmol/l.

Fosfataza FA se găseşte în ficat (microvilozităţile canaliculelor

alcalină biliare şi la polul sinusoidal al hepatocitelor), oase,
intestin, rinichi. FA serică este alcătuită din trei forme
izoenzimatice: hepatobiliară, osoasă şi
intestinală, la care se adaugă în cursul sarcinii cea placentară. La
adulţi predomină izoenzima hepatică, la copii cea
osoasă.

GGTP localizat în membranele plasmatice a celulelor cu

(gamaglutamiltrans activitate înaltă de absorbţie şi de secreţie: leucocite, eritrocite,
peptidaza) ficat, tubii renali proximali, pancreas şi intestine. GGTP este
considerată atît
o enzimă de colestază, cît şi un bun marker al bolii
hepatice de cauză etanolică, toxică -/medicamentoasă
 Bilirubinuria apare chiar la niveluri reduse ale icterului si
poate fi decelata inainte ca icterul sе fie clinic evident
 Urobilinogenul, un produs al metabolizarii bilirubinei de
catre bacteriile intestinale, este absorbit de la nivelul
intestinului subtire зi secretat in urina. Obstructia totalе a
cailor biliare intrerupe pasajul bilirubinei la nivel intestinal si
are drept rezultat lipsa urobilinogenului din urina.
 Determinarea urobilinogenului оn proba de urina proaspеta
recoltata de 2 ore poate diferentia obstructia canalelor biliare
de suferinta parenchimalе
 Colesterolul total – in cantitate sporita se depisteaza in ficat
(dupa sistemul nervos). Sporirea colesterolului in afectiunea
hepatica este datorata recurgitarii fractiunii sale libere in
circulatie, sinteza hepatica sporita, activitatea redusa a LCAT.
 Fosfolipidele – sintetizate in mitocondriile hepatocitare. Cel mai
important – lecitina. In hepatopatia cronica fosfolipidele cresc
mai mult ca colesterolul
 Trigliceridele – sursa de energie pentru metabolismul hepatic
mijloc de transport de la intestin spre ficat. Sporesc in hepatita
acuta si icter obstructiv, scade in ciroza, coma hepatica
 5-nucleotidaza – este o fosfataza depistata in toate tesuturile,
precum si in membrana capilarului biliar si sinusoide hepatice,
creste paralel cu FA, nu este influentata de afectiunea osoasa
Globulinele α- si β-globulinele ca şi alte multe proteine sunt sintetizate de
serice hepatocite.
α1-globulinele sporesc în procesele acute şi în
acutizarea celor cronice, în leziuni hepatice, în toate
tipurile de distrucţie tisulară sau de proliferare
celulară.
α2-globulinele cresc în hepatopatiile inflamatorii şi
neoplazice, procesele acute, mai ales în procesele
exudative şi purulente, în patologiile cu implicarea
sistemului conjunctiv, în tumori maligne.
β-globulinele sporesc în hiperlipoproteinemii primare şi
Imunoglobuli IgG – componentul principal al
nele serice răspunsului imun umoral, sporeşte în infecţia cronică cu
VHB sau VHC. Creşterea nivelului IgA se observă în caz
de boală alcoolică a ficatului.
Elevarea IgM este caracteristică pentru ciroza biliară
primitivă
Limfocitele T hepatită cronică virală se determină o concentraţie crescută de celule
CD4+ Th virus specifice şi a citochinelor secretate de ele.
T CD8+
Proteina Pentru maladiile hepatice cu insuficienţa funcţiei de sinteză
totală este caracteristică hipoproteinemia.
Albuminele Sinteza albuminelor are loc în ficat. Pentru hepatita activă,
serice ciroza hepatică este caracteristică hipoalbuminemia, care
corelează cu gradul de insufucienţa hepatică.

Protrombina Protrombina este produsa în ficat, iar vitamina K deţine un rol

important în sinteza acesteia. Conţinutul protrombinei poate
reflecta starea funcţională a ficatului. Scăderea conţinutului
protrombinei se atestă în patologia hepatică mai frecvent
decât prelungirea timpului de protrombină. În cazul deficitului
de protrombină testele de hemostază prezintă urmatoarele
modificari: timpul de tromboplastină partială activat (APTT) şi
timpul de protrombină Quick sunt alungite, în timp ce timpul e
trombină este normal.

Ceruloplasm. Enzima ce contine Fe seric, scade evident in boala Wilson,

sporeste in sarcina, obstructii biliare, postterapie cu estrogeni
Timpul de TP Quick depinde atât de capacitatea
protrombină normală de sinteză hepatică a
Quick, protrombinei, fibrinogenului, factorilor V, VII si X, cât şi
Norma 11-15 de prezenţa unei cantităţi adecvate de vitamina
secunde K. Factorii activi biologic (factorii II, VII, IX şi X)
necesită pentru sinteza lor vitamina K. Deficitul de
vitamina K poate apărea în icterul obstructiv cu
malabsorbţia vitaminelor liposolubile, secundar la
alterarea florei intestinale prin antibioticoterapie şi în
=deficienţele în dietă.
INR INR - International Normalized Ratio este raportul timpului de
Norma ≈ 1 protrombină la bolnav către timpul de
protrombină la martor ridicat la puterea ISI
(international sensitivity index). INR >1,5 este sugestiv pentru
afecţiune hepatică gravă.
Fibrinogenul, (Factorul I) – proteină sintetizată de ficat.
Norma 2,0 – 4,0 g/l Fibrinogenul scade în bolile hepatice cu distrofie
severă, fiind un indicator de prognostic pentru
ciroza hepatică.
Gradul ALT AST, Bilirub. IgG, g/l Albumin
activitatii mcmol/l mcmol/l totala, a, %
mcmol/l
Usoara <1 <1 25-35 1.0-1.5 45-41
Medie <2.1 <1.4 36-85 1.5-2.0 40-35
Grava >2.1 >1.4 >85 >2.0 <35
Ecografia abdominală evidenţiază modificările de la nivelul
parenchimului hepatic, semnele de
hipertensiune portală. Pentru hepatita
cronică este caracteristic ecogenitatea
neomogenă a
parenchimului ficatului; dimensiunile
ficatului şi splinei normale sau majorate.
Această metodă mai
este utilizată şi pentru screening-ul
cancerului hepatocelular.

Ecografia Doppler a sistemului permite măsurarea diametrului vaselor din hilul

portal splinei, dar şi
stabilirea vitezei şi volumului fluxului sanguin
prin vena portă şi lienală, prin artera hepatică.
FEGDS metodă utilă pentru evidenţierea semnelor de
hipertensiune portală: varice
esofagiene şi gastrice, gastropatie portal-
hipertensivă etc. Varicele esofagiene apar în
rezultatul
progresării hepatitei cronice în ciroza hepatică.
Cr hepatic
Examinarea radiologică
baritată a esofagului şi a
stomacului
Scintigrama hepato-splenică cu
izotopi de Tc99
Tomografia computerizată şi
rezonanţa magnetică nucleară
colangiopancreatografia
retrogradă
vizualizarea varicelor
esofagiene sau gastrice, cu sensibilitatea mai
mică (varice gr, II şi III).
poate orienta diagnosticul de hepatită
cronică prin:
captare neuniformă a izotopului la
nivelul ficatului, majorarea
dimensiunilor ficatului, posibil fon pe
splină.
Aprecierea dimensiunilor, densităţii
parenchimului, structurii, formei
ficatului, evidenţierea formaţiunilor de
volum (tumori, chisturi, abcese,
echinococoză, lipome, hemangiome,
hematome etc.).
vizualizarea căilor biliare
intra/extrahepatice
 Metoda noninvaziva  Metoda invaziva
FibroTest/FibroMax Biopsia ficatului
FibroScan/ Elastografia poate fi „oarbă” sau
dirijată ecoscopic,
laparoscopic sau
preluată în timpul
Investigaţiei
transjugulare sau
transfemorale.
 Deşi biopsia hepatică este o procedură invazivă, riscul de
complicaţii severe este foarte scăzut (1/4000-10000).
 Pentru a fi considerat adecvat, fragmentul bioptic trebuie să aibă
o lungime de 20-25 mm, un diametru de 1,2-1,3 mm şi să conţină
cel puţin 11 spaţii porte complete.
 Biopsia hepatică se efectuează în lipsa contraindicaţiilor: tulburări
de coagulare, insuficienţă severă pulmonară, cardiacă, colangită
septică, icter mecanic, peritonită, ascită avansată, leucemii,
trombocitopenie severă
 O biopsie hepatică nu este necesară, de obicei, la pacienţii cu
dovezi clinice de ciroză sau la cei pentru care tratamentul este
indicat, indiferent de gradul de activitate sau de stadiul de fibroză
 Scorul METAVIR

F0 = fara fibroza ; F1 = fibroza portala fara septe ;

F2 = fibroza portala cu putine septe; F3 = numeroase septe, fara
ciroza ; F4 = ciroza
 ET permite cuantificarea fibrozei hepatice prin
determinarea vitezei unei unde elastice cu frecventa joasa
rodusa de o sonda mecanica plasata direct pe tegumentul
pacientului. Viteza acestei unde elastice care se propaga
in tesutul hepatic depinde de rigiditatea efectiva a
ficatului, rigiditate care la randul ei se coreleaza cu gradul
fibrozei hepatice.

sunt necesare 10 determinari pentru evaluarea rigiditatii hepatice

rigiditatea ficatului este exprimata in kilo-Pascali (kPa)
rezultatele sunt influentate de gen si indexul de masa corporala (BMI)
evaluarea fibrozei hepatice prin TE este ingreunata in hepata acuta
sau hepatitele alcoolice sau reactivari ale unei hepatite virale cronice,
toate acestea conducand la o supraestimare a fibrozei hepatice
 Fibroza în hepatita cronică şi ciroză este
evaluată în 4 grade: F1-F4 (F1 = gradul
cel mai mic)
 Corespondenţa aproximativă între
gradele de fibroză hepatică şi
rezultatele FibroScan este următoarea:
 F1< 7kPa (se confunda cu ficatul normal)
F2>7,1kPa
F3> 9,5kPa
F4 (ciroza)> 12,5kPa
 Aparatul evalueazå un volum de
tesut de aproximativ 100 de ori
mai mare decât cel prelevat prin
PBH, cu lungimea de 4 cm si
diametrul de 1 cm.
Metoda are si avantajul de a fi
complet nedureroaså,
reproductibilå, iar rezultatul este
obtinut si interpretat pe loc.

nu poate fi efectuat in :
obezitatea morbidå (BMI> 40),
ascita, spatii intercostale
constitutional înguste sau este
formal contraindicat – sarcina
Fibroscan 3 min
 Fibrotest-Actitest
Aceste douå teste evalueazå si cuantificå fibroza hepaticå
si respectiv activitatea necroinflamatorie în hepatitele
cronice. Markerii utilizati sunt: alfa-2-macroglobulina,
heptoglobina, apolipoproteina A1, bilirubina, gGT si
ALT.
 Fibromax înglobeazå: Fibrotest, Actitest, Steatotest,
AshTest, NashTest. Markerii utilizatI sunt: a2-
macroglobulina, haptoglobina, apolipoproteina A1,
bilirubina, gammaGT, TGP, TGO, glicemia,
trigliceridele, colesterolul
 ARFI presupune excitarea mecanica a tesuturilor folosind pulsuri
acustice de scurta durata (push pulses) la nivelul unei regiuni anatomice
examinate, producand unde de deformare ce se propaga prin aceasta
perpendicular pe directia de propagare al pulsului acustic.
 Prin aceasta metoda se poate aprecia elasticitatea mai multor tipuri de
tesuturi
 Masuratoarea se face la 25 - 45 mm sub piele, evitand astfel capsula si
regiunea subcapsulara ce au de obicei un continut mai crescut in tesut
fibros.
 Metoda are avantajul de a putea fi aplicata si unora dintre pacientii la
care celelalte metode deja consacrate nu se pot efectua sau au
contraindicatii sau interferente.
 Etiologică (antivirala)
 Patogenetică (hepatoprotectorii)
 Simptomatică (antipruriginoase, antidolore, dezintoxicante)