Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
→ oferă rădăcinii dentare protecție contra cariilor, mai ales că țesutul radicular este mai predispus la carii, fiind mai
sensibil
O astfel de procedură de grefă gingivală poate să fie rezolvată prin mai multe metode:
→ grefa de țesut conjunctiv subepitelial: se ia o bucată de țesut de la nivelul vălului palatin şi o bucată de țesut epitelial conjunctiv,
apoi grefa gingivală este aplicată în jurul dintelui afectat. Este procedura cel mai des utilizată, pentru că se vindecă rapid, iar
disconfortul pacientului nu este unul mare. Pentru vindecare este nevoie de o perioadă cuprinsă între patru și opt săptămâni.
→ grefa de țesut liber: procedura este asemănătoare cu cea de țesut conjunctiv subepitelial, pentru că folosește tot țesut din valul
palatin. Medicul ia o porțiune de țesut , pe care o aplică direct pe rădăcina descoperită a dintelui. Este o metodă destul de des
utilizată în cazul persoanelor care au țesut gingival foarte subțire, este o metodă excelentă, cu rezultate rapide. Procedura poate
fi aplicată unui singur dinte sau unui grup mai mare de dinți.
→ grefa pediculată: o altă variantă de realizare a unei grefe de gingie o reprezintă grefa pediculată. În cadrul acestei proceduri,
medicul nu mai ia țesut din valul palatin, ci dintr-o zonă situată în apropierea celei afectate. Se detașează parțial țesutul, apoi se
fixează astfel încât să acopere rădăcina dintelui. Această procedură însă poate fi riscantă pentru că zona de unde a fost luat
țesutul poate să fie afectată de o recesiune gingivală.
Grefele gingivale libere sunt folosite pentru creșterea zonei de gingie fixă, redusă de de obicei, prin bride cu inserție înaltă
(frecvent în zona caninului și premolarilor inferiori).
-pregătirea zonei printr-o incizie orizontală de-a lungul joncțiunii mucogingivale și decolarea mucoasei subiacente care se
suturează decliv;
-pregătirea grefei care este recoltată cu bisturiul sau cu un mucotom, din zona netedă a mucoasei palatinale, situată aproape de de
coletul dinților de pe aceeași parte cu zona grefată de la mandibulă;
-aplicarea grefei peste zona denudată, sutura separată a marginii coronare și a capetelor laterale; -protecția plagii cu meșe de tifon
sau ciment chirurgical.
Operațiile cu lambou deplasat apical efectuată cu dublu scop: eliminarea pungilor parodontale și creșterea zonei de gingie fixă,
dar fără adîncirea fundurilor de sac vestibulare.
Operația cu lambou deplasat coronar urmărește acoperirea suprafeței radiculare cu retracție gingivală.
Operația cu lambou deplasat lateral este indicată pentru acoperirea unei zone de retracție gingivală pe dinți izolați.
Tehnica:
-se incizează marginea gingivală care limitează zona de retracție și se excizează porțiunea subțire dinspre această zonă;
De obicei, pacientul simte o ușoară sensibilitate în locul în care a avut loc procedura, însă aceasta nu trebuie să fie foarte
dureroasă. Una dintre cele mai întâlnite complicații care pot apărea sunt infecțiile. Acest lucru se poate întâmpla din cauza
bacteriilor care pot pătrunde în locul operat. Pentru a preveni infectarea locului, este recomandată folosirea unei ape de gură
antiseptică, dar și administrarea de antibiotice pentru o perioadă de aproximativ zece zile de la procedura de grefă gingivală.
Uneori, din cauza sângerării abundente ori pentru că grefa nu s-a prins cum trebuie, operația de grefă este nereușită. În astfel de
situații, se așteaptă până când vindecarea țesuturilor situate în apropierea locului supus intervenției este finalizată, pentru ca
o nouă procedură să poată fi făcută. O astfel de complicație nu apare foarte des, este destul de rar întâlnită, însă se poate
întâmpla.
De asemenea, dacă în urma intervenției există o problemă cu simetria, atunci aceasta trebuie să fie reluată.
Pentru evitarea oricărui tip de complicație, este important ca persoana care a suferit intervenția să acorde importanța cuvenită
sfaturilor primite de la medic și să le respecte întocmai.