ILUMINISMUL

- Emanciparea omului prin cultură

 CONTEXTUL ISTORIC AL ILUMINISMULUI

Iluminismul numit și Epoca Luminilor sau Epoca

Rațiunii este o mișcare ideologică și culturală,
antifeudală, desfășurată în perioada pregătirii și
înfăptuirii revoluțiilor din sec. XVII-XIX în țările
Europei, ale Americii de Nord și ale Americii de Sud
și având drept scop crearea unei societăți „raționale”,
prin răspândirea culturii, a „luminilor” în mase.
 ILUMINISMUL ROMÂNESC

-Iluminismul românesc se identifică în mare măsură cu Școala Ardeleană și cu reverberațiile ei transcarpatine. Acest
iluminism a stat în serviciul idealului național, la a cărui fundamentare a contribuit hotărâtor, prin demersul la istorie,
la istoria limbii și a poporului. Iluminismul românesc va recurge, la rândul său, la argumentele istorice în favorea
unor revendicări politice.
-Școala Ardeleană a pus în mișcare un amplu proces de afirmare națională și culturală a românilor din Transilvania în
a doua jumatate a secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX -lea. Cărturarii acestui curent au adus
argumente științifice pentru afirmarea drepturilor românilor din Transilvania. Activitatea lor științifică s-a manifestat
pe mai multe planuri: istoric, lingvistic, filosofic, literar.
-Învățământul a contribuit și el la răspândirea ideilor iluministe. Academiile domnești, întemeiate în Țara
Românească între 1678-1688, în Moldova la 1707, au reprezentat într-adevar un însemnat focar de cultură al
Răsăritului ortodox. O altă formă de manifestare a spiritului iluminist a fost interesul pentru tipărirea de cărți. Între
1700 și 1800, s-au tipărit de către români 799 de cărți dintre care 617 în românește, iar 182 în grecește, latinește,
slavă, etc.
 În ansamblu, activitatea Școlii Ardelene cunoaște două direcții fundamentale:

1) Prima, socio-culturala, este în strânsă legătură cu esența mișcării iluministe, și urmarea emanciparea oamenilor prin educație și
cultură. În acest scop, se dezvoltă și se organizează învățământul în limba română. Gheorghe Șincai, ca director al școlilor
române, înființează 300 de școli; se tipăresc manuale școlare, cărți de popularizare științifică, calendare și cărți populare.

2) Cealaltă direcție este erudita și cuprinde numeroasele tratate de istorie și filologie. Cele mai importante dintre acestea sunt: "Istoria
și lucrurile și întâmplările românilor" de Samuil Micu, "Hronica românilor și a mai multor neamuri" de Gheorghe Șincai, "Istoria
pentru iceputul românilor in Dachia" de Petru Maior,"Elementa linguae daco-romane sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe
Șincai, "Disertație pentru începutul limbii române" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dicționar etimologic al limbii
române.
 TRĂSĂTURILE CURENTULUI

Combaterea docmelor și a bisericii (anticlericalismul);

Promovarea rațiunii;
Susținerea toleranței interetnice;
Atitudine anti-democratică, anti-feudală si anti-religioasa;
Spiritul raționalist, materialist și laic;
Are la bază mitul științei, al rațiunii, al republicii sau al monarhului iluminat;
Se consideră ca rațiunea și știința deschid calea progresului, a emancipării, libertate si egalitate;
Considerau că “Oamenii se nasc cu aceste drepturi și trăiesc pe baza unei înțelegeri cu monarhul,
pe care îl pot alunga dacă nu se dovedește un om “luminat”. ”
 CONCEPTELE, MOTIVELE ȘI SIMBOLURILE
CURENTULUI

Iluminismul avea la bază ideea de supremație a rațiunii și civilizației, dezvoltarea

gândirii critice și lupta împotriva prejudecăților și superstițiilor, afirmarea
individului și a libertății acestuia, progresul științei și rolul educației în dezvoltarea
individului.

Se pun în circulație concepte ca: egalitatea și dreptul natural, suveranitatea

poporului, sistem de guvernare prin monarhia luminată – republica (Monarhul un om
luminat – filozof pentru a armoniza interesele claselor).

Prin: „luminare“, toleranța, cultură, buna-ințelegere și munca omul poate ajunge

la o percepere rațională și universală și la stapânirea de sine.

Teme și motive: «monarhul luminat», «contractul social», emanciparea poporului prin

cultură;
ILUMINISMUL- EMANCIPAREA PRIN CULTURĂ:

Caracterizat prin profunde schimbări în structura societății, care se afirmă în numele noi
concepții despre lume, natură și societate, dar și prin agitația produsă de cercetări, secolul al
XVIII-lea pune în cele mai multe țări europene năzuința puternică de înnoire, existentă pe toate
planurile culturii. În această perioadă s-a pus accentul deosebit pe dezvoltare și răspândirea
cunoștințelor culturale, pe ideea “luminării maselor”. Iluminismul este un curent de gândire cu
multiple consecințe pe plan politic, istoric și artistic, care tinde să emancipeze omul din poziția
rigidă în care îl fixase filozofia tradițională, pentru a-l face obiectul propriei sale activități prin
muncă și cultură, omul este perfecționat ca și societatea pe care el o construiește.

De asemenea, se configurează un spirit militant procupat de viața imediată, de emanciparea

oamenilor prin cultură, de așezarea lumii pe baze mai drepte și raționale și de crearea unor noi
instrumente de cunoaștere a mediului și de adaptare la un anumit climat de viață. În operele
acestui curent sunt abordate probleme de drept natural, chestiuni privitoare la suveranitatea
popoarelor, egalitatea indivizilor sau modul de guvernare.
 Un exemplu de emancipare a poporului în această perioadă a fost Școala Ardeleană, mișcarea intelectualității din
Transilvania, care avea ca principii eliberarea națională și socială și stimularea studiului istoriei și a limbii române, prin
dezvoltarea învățămâtului. Acțiunea politică și culturală a mișcării este îndemnată de operele istorice și filosofice ale lui
Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și Ion Budai-Deleanu, care au făcut studii teologice, filozofice și de drept
canonic la Roma și Viena, și au fost minți strălucite, erudiți, savanți de talie europeană, poligloți. Astfel, datorită acestor
personalități notorii, au fost deschise peste 300 de școli, s-au scris manuale și abecedare și au fost publicate tratate istorice și
filozofice, lor datorându-se confirmarea ideilor istorice ale cronicarilor, dezvoltarea conștiinței în privința originii etnice
comune și a unității de neam și limbă, stimularea studiului istoriei înțelese ca disciplină fundamentală, culturalizarea prin
stimularea învățământului, traducerea cărților fundamentale din cultura europeană, necesitatea introducerii alfabetului latin.

Ideile iluministe sunt artistic sintetizate în opera lui Ion Budai-Deleanu “Țiganiada” în care explorează diversele conflicte
generate de mentalitățile unei colectivități umane incompatibile cu organizarea socială. El satirizează societatea feudală, cu
toate instituțiile si defectele ei morale, fixând trăsăturile umane într-o viziune caricaturizantă, și demonstrează totodată
virtuțile poetice ale limbii române.

Conform lui Immanuel Kant, “Iluminismul este ieșirea omului din starea de minorat de care el însuși s-a făcut vinovat.
Minoratul înseamnă neputința de a se servi de propriul său intelect fără a fi condus de altcineva.” “Iluminismul nu presupune
nimic altceva decât libertatea, anume libertatea cea mai puțin vătămătoare dintre toate libertățile, ceea de a face uz public de
rațiune.”
 REPREZENTANȚI AI ILUMINISMULUI
Literatura română
Literatura universală

Samuil Micu Gheorghe Șincai

Montesquieu Voltaire Diderot

Petru Maior Gheorghe Asachi

GHEORGHE ASACHI
Gheorghe Asachi a fost un poet, prozator și dramaturg român care s-a născut la Herța, în
nordul Moldovei în martie 1788 și decedat în noiembrie 1869.

Precursor al generației pașoptiste, Gheorghe Asachi a fost unul din întemeietorii nuvelei istorice
la noi, a condus numeroase reviste literare. A fost îndrumător cultural în domenii diverse: teatru,
școală, presă, activitate tipografică. Asachi a fost și unul din întemeietorii Academiei Mihăilene. A
publicat prima gazetă românească din Moldova, Albina Românească (1829). A organizat primele
reprezentații teatrale în limba română (1816) și Conservatorul filarmonic-dramatic (1836) din Iași.
Traduce și adaptează piese de teatru străine. În poezie, abordează toate speciile: ode, elegii, sonete,
imnuri, fabule, meditații, balade.

Gheorghe Asachi a fost un iluminist tipic, nu numai prin caracterul activității desfășurate, ci și
prin concepțiile sale despre lume. A fost un reprezentant al iluminismului românesc, al teoriilor
"contractului social" și "dreptului natural".

Asachi a fost tentat să exagereze rolul personalităților istorice, s-a manifestat ca un adept al
monarhiei constituționale, optând pentru un domn luminat, a cărui putere urma să fie îngrădită de
legi. A înțeles importanța creării și dezvoltării industriei naționale și a introducerii progresului
tehnic. Concomitent, el a supraestimat importanța voinței conștiente a oamenilor în făurirea istoriei.
 SAMUIL MICU

Samuil Micu pe numele laic Maniu Micu, fost un teolog greco-catolic, istoric, filolog,
lexicograf și filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene. A fost născut în septembrie
1745 și a decedat la 13 mai 1806. A învățat la Gimnaziul din Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1762,
după care a intrat în Ordinul bazilian, călugărindu-se sub numele Samuil. Devine profesor de Etică și
Aritmetică în Gimnaziul din Blaj (1772-1777). S-a dedicat în întregime studiilor teologice, istorice,
lingvistice și traducerilor și spre sfârșitul vieții devine cenzor al cărților românești care apăreau în
Tipografia Universității din Buda (1804-1806).

A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric și lingvistic, prin care urmărea să informeze pe
învățații străini despre originea romană a poporului și a limbii române, despre continuitatea românilor
pe teritoriul fostei Dacii și, influențat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi
a românilor cu celelalte națiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se în mod
firesc printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791.

Autor de lucrări teologice și cuvântări, a tradus din Sfinții Părinți răsăriteni, a dat o nouă
traducere a Bibliei, în 1795, a doua tipărită în românește, după Biblia de la București (cea a
Episcopului Petru Pavel Aron, din 1760-1761, a rămas în manuscris până în anul 2005), și a fost unul
din apărătorii vechilor rânduieli și tradiții răsăritene în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma,
 „Trăim în climatul și secolul filosofiei și rațiunii, cele mai mari genii ale tuturor
timpurilor își reunesc lecțiile spre a ne instrui... totul contribuie la perfecționarea
înțelegerii noastre și la dăruirea fiecăruia dintre noi a tot ce poate să formeze și să
cultive națiunea. Am devenit prin aceasta mai buni sau mai înțelepți?”

—Jean-Jacques Rousseau

“Cu cât omul gândește mai puțin, cu atât vorbește mai mult.”

—Montesquieu

“Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat.”

—Immanuel Kant

“Omul poate fi sau numai dresat, îndreptat, instruit în mod mecanic,sau într-adevăr
luminat. Se dresează câini, cai, și se pot dresa și oameni.”

—Immanuel Kant

“Nu ești bun de nimic dacă ești bun doar pentru tine.”

—Voltaire