CURENTE CULTURALE Ș I

LITERARE
Modernism VS Tradiționalism
 Conținut
Modernism și Tradiționalism

• Delimită ri terminologice și contextuale

• Scurt istoric
• Tră să turi definitorii
• Bibliografie
 Modernismul
„Arta vine din trecut și se prelungește sub formele viitoare. Nu e
un copac uscat, nu e nici stâlp vopsit verde, fără rădăcină, dar pe
care e scris cu litere izmenite: modernism.”
- Camil Petrescu
 I. Delimită ri termiologice și contextuale
a. În sens larg, modernismul reprezintă o
tendință de înnoire în arta și literatura
secolului XX, caracterizată prin negarea
tradiției și prin impunerea unor noi
principii de creație.
În acest sens, modernismul include
curentele artistice novatoare, precum:
• simbolismul,
• expresionismul,
• dadaismul
• suprarealismul.
b.În literatura româ nă , este o doctrină esteică
promovată de E. Lovinescu prin intermediul
revistei și al cenaclului „Sbură torul” .
Principalele lucră ri ale lui Lovnescu sunt:
• „Istoria civilizației româ ne moderne”
(1924-1925)
• „Istoria literaturii româ ne
contemporane” (1926-1929)
 „Istoria civilizației române” „Istoria literaturii române
Revista „Sburătorul”
E. Lovinescu (1924-1925) contemporane”
E. Lovinescu (1926-1929)
 II. Scurt istoric
• Sincronismul - este o concepție dezvoltată de
E.Lovinescu avâ nd ca punct de plecare teoria
imitației conform că reia Civilizația și cultura se
propagă este favorizată , în epoca modernă , de
circulația rapidă a informațiilor.

• Modernismul româ nesc s-a constituit în jurul

revistei „Sburătorul” (1919-1922 și 1926-1927),
apă rută sub direcția lui E. Lovinescu, în paginile
că reia au debutat cu poezie, proză și cronici literare:
Ion Barbu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-
Bengescu, Ilarie Voronca, Tudor Vianu, G. Că linescu
ș.a.
Criticul literar Matei Călinescu identifică în „Cinci fețe ale
modernității” două tipuri de modernitate, unul istoric și
unul artistic, aflate adesea într-o incompatibilitate
ideologică

„relațiile dintre cele două modernități au fost în mod

ireductibil ostile, permițănd însă și chiar stimulând o
diversitate de influențe reciproce, cu toată furia lor de a se
distruge una pe cealaltă. (...) ceea ce definește
modernitatea culturală este respingerea deschisă a
modernității burgheze, pasiunea ei negativă și
devoratoare.”
III. Tră să turi definitorii
• Perioada modernă a fost considerată a fi
început în a doua jumă tate a secolului al
XIX-lea, odată cu revoluția industrială și
consecința ei directă , dezvoltarea masivă a
orașelor.
• Ruptura de tradiții și refuzul modelelor
clasice
• Arta modernă este marcată de o
permanentă nevoie de a inova și de un
imbold de negare constantă a realismului
și naturalismului.
• Dificultatea comunică rii, aceasta fiind adesea dublată de elitism:
artistul modern este de multe ori neîncreză tor în succes și, uneori,
chiar își disprețuiește publicul.

• Poezia secolului XX se îndreaptă în bună mă sură spre ermetism,

limbajul îndepă rtâ ndu-se tot mai mult de tiparele comunică rii
cotidiene.

• În ceea ce privește proza, accentul este pus pe ideea de autenticitate

și pe relatarea subiectiva la persoana I, din perspectiva personajului-
narator
Tradiționalismul
I. Delimită ri termiologice și contextuale
• Tradiționalismul este o orientare ideologică și literară manifestată în
primii ani ai secolului XX și în perioada interbelică , avâ nd drept
teoretician pe Nicolae Iorga, Garabet Ibrăleanu și Nichifor Crainic.
Acesta reprezintă un tip de atitudine și de sensibilitate care se hră nește
din trecut fiind o cultivatoare a valorilor naționale.
• Temele preferate ale tradiționalismului sunt : trecutul, lumea rurală , ță ranul,
determinarea religioasă specifică (ortodoxismul) și mitologia autohtonă .

• Reviste importante: „Semă nă torul”, „Viața româ nească” si „Gâ ndirea.”

II. Scurt istoric (reviste și grupă ri)

Prima grupare tradiționalistă s-a

format în jurul revistei bucureștene
„Semănătorul” (1901-1910). Condusă
mai întâ i de Alexandru Vlahuță și de
George Coșbuc, revista va fi condusă
apoi de Nicolae Iorga, care devine
principalul ideolog al grupă rii. În
centrul atenției se află spațiul rural, pe
care semă nă toriștii îl opuneau orașului
considerat un teritoriu decent. Scopul
lor era protejarea tradiției rurale și a
specificului național.
A doua grupare tradiționalistă se formează în jurul revistei „Viața românească”, apă rută la
Iași în 1906. Directori au fost Paul Bujor, Ion Cantacuzino și C. Stere. Punctul de plecare al
grupă rii l-a constituit mișcarea narodnicină rusă de la care și-a luat și numele, poporanism. Se
continuă într-o oarecare mă sură direcția semă nă toristă , dar într-un teritoriu mai larg, fă ră a
se mai focaliza pe o singură categorie socială , ță ră nimea. Intenția era ră spâ ndirea culturii în
râ ndul poporului, nu doar al ță ranilor.
A treia grupare se organizează
în jurul revistei „Gândirea”
(1921-1944). Aceasta a apă rut la
Cluj sub direcția lui Cezar
Petrescu și D.I. Cucu. Avâ nd
inițial un caracter eclectic,
revista capă tă ulterior o
orientare autohtonist-
ortodoxistă , mai cu seamă după
ce la conducere se instalează
Nichifor Crainic.
III. Tră să turi definitorii
• Există mai multe forme de
tradiționalism, avâ nd în
vedere că mișcarea se
desfă șoară de-a lungul a
două generații. Punctele
comune sunt istoria
națională, ruralitatea și
„românismul” ca semn al
vechimii. Notele proprii vin
din tonalitatea diferită în
fiecare dintre aceste
„instrumente” sună în
ansamblu „orchestrea”
• Semă nă toriștii pun în prim plan satul și
natura, aceasta din urmă devenind
„cadrul de acțiune al ță ranului”. De aici
derivă atitudinea de negare a
civilizației urbane, sentimentul
dezră dă cină rii, psihologia
inadaptabilului, poezia nostalgiei,
idilismul și paseismul. De fapt, „noua
epocă culturală”, vestită de Nicolae
Iorga în paginile publicației, nu
reprezenta decâ t continuarea direcției
dominate la jumă tatea secolului al XIX-
lea, impusă de revista „Dacia Literară”,
care aduce în prim-plan istoria
națională și folclorul.
• Traditionalismul interbelic este reprezentat
de gruparea din jurul revistei „Gâ ndirea”. Ea
va prelua o bună parte dintre ideile
înaintaşilor, de la critica maioresciană a
formelor fă ră fond, la militantismul în
favoarea sufletului național, dar altoite pe o
bază spiritualist-ortodoxistă . Programul
revistei a oscilat între două direcții, este
drept, puțin deosebite în elementele de bază .
Una este dată de articolul lui Lucian Blaga,
„Revolta fondului nostru nelatin”. Aici poetul-
teoretician împinge tradiția dincolo de
granițele Evului Mediu autohton, în pre-
istorie şi mit-în fapt, un timp mitic româ nesc.
• Direcțiile poeziei tradiționalist-gâ ndiriste sunt în
general două . Una este cea a sensibilită ţii
metafizice reprezentate de lirica lui Lucian Blaga
şi Vasile Voiculescu, mai cu seamă . Este o poezie a
fiorului religios, a întrebă rilor fă ră ră spuns
despre raporturile omului cu forţele universului,
a neliniştii în fața misterelor firii, precum „Toiag
de înger”, a celui din urmă :
• ,,Îmbătrânesc. Destinul mi-e însă tot copil;/ Isteț să
prinză păsări şi să doboare poamel Aruncă lesne
pâinea la câni şi când i-e foame/ Întinde mâna
goală spre-arhanghelul Gavril."
• Cea de a doua direcție, reprezentată de poeți
precum Aron Cotruş şi Radu Gyr, este o lirică a
ră zvră tirii, a exaltă rii vitaliste, exprimate adesea
într-un limbaj aspru, tă iat parcă în stâ ncă :
• ,,lo,/ Pătru Opincă/țăran fără țarină,/ plugar fără
plug,/ ciurdar făr-o vită,/ îmi duc viața năcăjităl
fără strâmbătăți și vicleşug/ şi bruşul de mucedă
pită/ mi-l plătesc cu sânge din belşug... [...] Io,/
Pătru Opincal ce-ntr-atâtea moşii n-am doar o
şirincă,/ înfrunt strâmbele legi şi năpastal şi-n
răzmerița ce-n mine creşte,/ sudui vârtos,
mocăneşte,/ şi scuip pe toată rânduiala asta!" („Io,
Pă tru Opincă” de Aron Cotruş).
• În ciuda unor excese mistic-spiritualiste,
gâ ndirismul ră mâ ne fă ră îndoială mişcarea cea
mai fertilă şi cu rezultatele cele mai notabile din
râ ndul tradiționalismelor româ neşti.
Bibliografie
• Google Images
• Eseul/Literatura Româ nă pregă tire individual pentru proba
scrisă examenul de bacalaureat – L.Paicu, M. Lupu, M. Lază r,
Art Grup Editorial
Proiect realizat de că tre:
• Cotuț Lucreția-Tasica
• Mora Andrada-Rebeca
• Reti Naomi-Johanna
• Rus Maria-Edita
Mulțumim pentru atenție!