Tema 3.

Cauzele criminalităţii

1. Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie în

criminologie
2. Relaţiile economice şi criminalitatea
3. Impactul factorilor sociomorali asupra
criminalităţii
4. Interesele politice şi criminalitatea
5. Condiţiile (factorii, împrejurările) care
favorizează comiterea infracțiunilor
 1. Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie

O Identificarea şi analiza cauzelor criminalităţii are

ca scop final elaborarea şi realizarea practică a
unor măsuri temeinice de prevenire şi combatere
eficientă a fenomenului infracţional.
O Cauzalitatea este interacțiunea dintre două sau mai
multe fenomene, în care unul din ele (cauza)
produce sau generează altele (efecte, urmări). Prin
urmare, cauza este fenomenul care precedă şi
determină apariția în timp a altui fenomen.
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie

O Cauzele criminalităţii sunt nişte fenomene şi

procese sociale, care generează şi menţin existenţa
criminalităţii sau provoacă creşterea ori
descreşterea ei.
O La baza cauzelor criminalităţii întotdeauna se află
contradicţiile obiective şi subiective existente în
societate.
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie

O În afară de cauzele criminalităţii mai există un şir de

condiţii (împrejurări, circumstanţe) care favorizează
săvârşirea infracţiunilor. La acestea se referă atât
factorii naturali, cât şi cei sociali sau tehnici. De sine
stătător, aceste condiţii nu generează infracţiuni, dar
contribuie la înfăptuirea lor. Aprecierea unor
fenomene în calitate de cauze, iar a altora în calitate
de condiţii are un caracter relativ, fiindcă în diferite
situaţii unul şi acelaşi fenomen poate apărea atât în
rolul de cauză, cât şi de condiţie.
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie

O Cauzele criminalităţii şi condiţiile care o

favorizează sunt unificate deseori într-un singur
termen – factori sau determinante ale
criminalităţii.
O Procesul determinaţiei fenomenului criminal
reprezintă interacțiunea complexă a diferitor forme
de legături sau corelații: nu numai cauzale, ci şi
funcţionale, statistice, legătura stărilor etc.
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie
O Legătura funcţională reflectă obiectiv coexistenţa
paralelă şi variabilă a doi factori. De exemplu,
creşterea ratei şomajului influenţează asupra creșterii
numărului de furturi comise în scopul asigurării
necesităţilor vitale, aceasta, la rândul său,
condiţionând reducerea cererii de cumpărare.
O Corelaţia statistică reprezintă schimbarea
caracterului distribuitor al unui factor în funcţie de
schimbarea altui factor. De exemplu, creşterea
nivelului de infracţiuni comise depinde în mare
măsură de creşterea numărului populaţiei sau
viceversa (factor demografic).
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie

O Interdependenţa stărilor există în cazurile în care o

stare a unui fenomen dintr-o anumită perioadă şi în
condiţii concrete determină în mod inevitabil starea
aceluiaşi fenomen într-o altă perioadă de timp. Spre
exemplu, criminalitatea în care este înaltă cota
minorilor, în condiţiile luptei insuficiente cu ea, poate
condiţiona în continuare o atare stare a criminalităţii,
încât peste 5-10 ani va fi destul de înalt nivelul
recidivei, iar în final va creşte considerabil numărul
persoanelor tinere condamnate în repetate rânduri.
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie

În procesul de cercetare criminologică a cauzelor

criminalităţii se consideră destul de utilă următoarea
clasificare a acestora:
 cauze generale ale criminalităţii;
 cauze ale unor tipuri de criminalitate;
 cauze ale infracţiunilor concrete.
Asupra fiecărui grup de cauze influenţează anumite
condiţii care favorizează dezvoltarea
comportamentelor infracţionale.
 Noţiunea de cauzalitate şi determinaţie
în criminologie
O Deşi există mai multe teorii și doctrine care explică
în mod diferit cauzele criminalităţii (de orientare
biologică, psihologică, socială etc.), în
criminologia contemporană se acordă preferinţă
determinismului social. Esenţa acestuia constă în
faptul că în societate toate interacțiunile apar sub
formă de relaţii între indivizi, iar transformarea
posibilităţilor în realitate are loc întotdeauna prin
implicarea activă a oamenilor. Din aceste
considerente, pentru relevarea cauzelor
criminalităţii este necesar de a se acorda o atenţie
deosebită interacţiunii mediului social în
complexitatea relaţiilor sale cu omul.
 2. Relaţiile economice şi criminalitatea

Cauzele criminalităţii urmează a fi identificate, mai

întâi de toate, în sistemul contradictoriu al relaţiilor
economice, în dezechilibrul mecanismului economic, în
lacunele şi neajunsurile din sectorul politicii economice
etc.
Există mai multe sisteme economice:
 Sistemul economiei naturale;
 Sistemul economiei de piaţă;
 Sistemul economic planificat (de comandă);
 Sistemul economiei mixte.
 Relaţiile economice şi criminalitatea

O Nu există sisteme economice lipsite de neajunsuri

şi contradicţii, din care considerente este complicat
și inadmisibil de a idealiza și a ne raporta orbește
la un anumit sistem.
O Prin urmare, orice sistem economic, prin relaţiile
sale și contradictorialitatea acestora, determină
apariţia şi dezvoltarea fenomenului criminalităţii.
 Relaţiile economice şi criminalitatea
O Relaţiile economiei de piaţă sunt bazate pe
concurenţă, iar în consecinţă are loc înlăturarea
concurenţilor, programarea surplusului forţei de
muncă, adică şomajul, stratificarea materială şi
socială a populaţiei etc. În acest sens, relaţiile de
piaţă impulsionează chiar de la bun început
criminalitatea. Multe din consecinţele negative ale
acestui sistem economic, în special nivelul înalt al
criminalităţii, chiar şi în cele mai dezvoltate ţări,
este o realitate.
 Relaţiile economice şi criminalitatea
O Sistemul economic planificat (administrativ de
comandă) care a existat în fosta URSS, inclusiv în ţara
noastră, de asemenea determina criminalitatea. Să
analizăm, spre exemplu, planificarea economică strictă
şi repartizarea făcută în baza ierarhiei. Planul reprezenta
deseori cele dorite, iar nivelul resurselor alocate –
realitatea. De multe ori se întâmpla că pentru realizarea
planului dorit la nivelul de 100% erau repartizate doar
70-80% din necesarul materiei prime. Celelalte 20-30%
trebuiau „obţinute” prin diferite căi, fapt care
condiţiona abuzuri de serviciu, acte de corupere şi alte
infracţiuni orientate spre realizarea planului economic
strict determinat.
 Relaţiile economice şi criminalitatea
O Rata ridicată a șomajului și a lipsei unui loc
permanent de muncă determină în comunitate o
stare social-psihologică instabilă, o atmosferă de
nesiguranță, o modalitate de existență
imprevizibilă, recrudescență și acte de
samavolnicie. Această stare de lucruri afectează
grav structura familială. Autoritatea părintelui este
profund diminuată, rolul său în familie poate
produce stări de confuzie, de dezechilibru interior,
anxietate, alcoolism, dorință de revanșă împotriva
societății etc.
 Relaţiile economice şi criminalitatea
O Nivelul de trai şi crizele economice constituie
factori economici care determină criminalitatea.
Cu referire la nivelul de trai, sărăcia oamenilor
constituie un factor criminogen esențial, având nu
doar o dimensiune obiectivă, ci și o dimensiune
spirituală.
O Dimensiunea obiectivă se raportează la un nivel
mediu de trai într-o societate sau epocă precizată,
iar dimensiunea subiectivă se referă la percepția
individului, la evaluarea personală a statutului său
economic și a situației financiare pe care o are în
mediul în care conviețuiește.
 Relaţiile economice şi criminalitatea

O Scăderea nivelului de trai al păturilor sociale

defavorizate se accentuează în timpul crizelor
economice, care afectează procesul de producere,
nivelul salariilor și creșterea galopantă a numărului
de şomeri. În lipsa unei protecţii sociale
corespunzătoare, persoanele afectate pot fi
considerate la limita riscului comiterii unor fapte
antisociale, inclusiv a infracțiunilor. Anume în
perioadele de recesiune economică se constată
frecvent sporirea masivă a infracțiunilor de furt,
jaf, tâlhărie, escrocherie etc.
 3. Impactul factorilor sociomorali asupra
criminalităţii

O Relaţiile individului în societate pot fi reflectate la

nivel macrosocial şi microsocial. Nivelul macrosocial
reprezintă relaţiile persoanei cu societatea şi statul în
general, fiind vorba despre relaţiile de producere și
prestări de servicii (studii, profesie, implicare în
câmpul muncii, diverse activități sociale etc.), situaţia
personalităţii în societate şi tot complexul de relaţii
care se referă la drepturile omului. Societatea în care
se încalcă aceste drepturi va avea, în mod inevitabil,
un nivel înalt de criminalitate.
 Impactul factorilor sociomorali asupra
criminalităţii

Cele mai vulnerabile probleme specifice relaţiilor la

nivel macrosocial sunt:
 relaţiile naţionale (inclusiv intoleranţa religioasă);

 relaţiile ce se referă la echitatea socială;

 influenţa negativă a surselor mass-media (desfrâul
social, video-violenţa, pornografia etc.).
 Impactul factorilor sociomorali asupra
criminalităţii

O Cauzele criminalității la nivel microsocial sunt

determinate de viața socială a omului, îndeosebi
fiind vorba despre diverse conflicte și neînțelegeri
interpersonale care apar în interiorul microgrupelor
sociale (familie, școală, stradă, loc de muncă etc.).
O Datele statisticii penale confirmă faptul că
infracţiunile violente se comit în multe cazuri ca
urmare a relaţiilor ostile care apar în familie şi la
locul de trai al indivizilor.
 Impactul factorilor sociomorali asupra
criminalităţii

O Conflictele microsociale și interpersonale sunt

rezultatul relațiilor negative de conviețuire socială
a oamenilor, care constituie, la rândul lor, cauze
ale unei părți esențiale a fenomenului infracțional.
 4. Interesele politice şi criminalitatea

O Printre cauzele care provoacă cea mai acută reacţie a

omului pot fi considerate interesele şi conflictele
politice.
O Instabilitatea politică din diferite perioade agravează
până la maxim situaţia economică şi socială,
dezechilibrează relaţiile naţionale și interetnice,
provoacă diverse conflicte interne sau chiar stări de
război și, ca urmare, suferă populația nevinovată,
sunt omorâți sute și chiar mii de oameni şi survin un
şir de alte consecinţe grave pentru întreaga societate.
 Interesele politice şi criminalitatea

O Este nespus de mare pericolul conflictelor

sociopolitice. Semnificaţia lor criminogenă
constă în faptul că la partidele şi mişcările
politice se alătură reprezentanţii criminalităţii
organizate, care deseori devin participanţi activi
la campaniile politice, pătrund în diferite
eşaloane ale puterii, legalizându-se astfel în
structurile oficiale ale statului. În plus, mulţi din
ei au capacitatea de a atrage spre sine oamenii şi
de a dirija acţiunile lor în direcţia dorită.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor
O În criminologie, prin condiţii care favorizează
comiterea infracţiunilor se are în vedere factorii
obiectivi sau subiectivi care nu generează direct
infracţiunile, însă existenţa lor poate influența
apariţia intenţiei la o anumită persoană de a
săvârşi infracţiunea.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O Condiţiile criminalităţii pot avea originea în

diverse tipuri de relaţii sociale:
 neajunsurile din sfera tehnico-organizatorică;
 apărarea ordinii de drept în general;
 paza insuficientă a patrimoniului public sau privat;
 lipsa de evidenţă sau evidenţa slabă a bunurilor
materiale;
 activitatea defectuoasă a organelor de drept etc.).
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O În Codul de procedură penală al Republicii Moldova

(art. 216) este prevăzută obligaţia organelor de
urmărire penală ca în cursul urmăririi penale şi
judecării cauzei să stabilească cauzele şi condiţiile
care au favorizat săvârşirea infracţiunii.
O În cazul în care acestea au fost constatate, organul de
urmărire penală este obligat să sesizeze persoana cu
funcţie de răspundere sau organul respectiv cu privire
la necesitatea luării unor măsuri pentru înlăturarea
acestor cauze şi condiţii (alin. (1), art. 217).
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O Elucidarea şi caracterizarea condiţiilor

(factorilor, împrejurărilor) ce înlesnesc
comiterea infracţiunilor pot fi completate cu
analiza fenomenelor criminogene, care, deşi
nu sunt considerate infracţionale, alimentează
activ criminalitatea şi creează o ambianţă
favorabilă pentru existenţa şi extinderea ei.
O Din categoria acestora fac parte vagabondajul,
prostituţia, alcoolismul și narcomania etc.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O Vagabondajul. În general, aspectul criminogen al

acestui fenomen derivă din faptul că persoanele
care practică vagabondajul, neavând un loc
permanent de trai şi de muncă, sunt nevoite să
dobândească mijloace de existenţă pe cale
infracţională sau prin alte metode ilegale. Deseori,
acestea comit furturi şi mai rar se implică în acte
de jaf sau tâlhărie. Unii dintre vagabonzi sunt şi
infractori daţi în urmărire de către organele de
drept.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor
O Prostituţia. Prostituţia a existat încă din cele mai
vechi timpuri, într-o formă sau alta, deschis sau
latent, numărul prostituatelor crescând mai ales în
diferite perioade de criză (război, conflicte interne,
recesiuni economice, sociale etc.).
O În ultimii ani a luat amploare prostituţia în rândul
bărbaților, inclusiv al minorilor. Astăzi
funcţionează cu succes unele cluburi pentru
homosexuali, susținute de diferite ONG-uri din
țară sau din străinătate şi promovate insistent de
sursele mass-media (îndeosebi internet).
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O Conform statisticii oficiale, anual se înregistrează

circa 500 de cazuri de practicare a prostituţiei pe
teritoriul Republicii Moldova, dintre care
aproximativ 75% sunt comise în mun. Chişinău.
Mai grave sunt cazurile de proxenetism, îndeosebi
atunci când este comis de către diferite structuri
criminale organizate.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O Exploatarea sexuală prin prostituţie este constituită

dintr-un complex de acţiuni, derulat într-un anumit
proces, în decursul căruia făptuitorii, intenţionând să
realizeze scopul exploatării sexuale, comit o serie de
fapte penale ce prezintă un pericol social sporit:
răpirea persoanei, privarea ilegală de libertate, tortura,
tratamentul inuman sau degradant, vătămarea
intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii,
violul, acţiuni violente cu caracter sexual, hărţuirea
sexuală, raportul sexual cu persoane care nu au atins
vârsta de şaisprezece ani, acţiuni perverse etc.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor
Alcoolismul şi narcomania. Influența alcoolismului şi
narcomaniei asupra criminalității este cunoscută de
mult timp. Starea de ebrietate alcoolică şi narcotică
reduce sau chiar stopează:
 autocontrolul comportamental;
 modifică mentalitatea fundamentală
a individului;
 dezvoltă agresivitatea și impulsivitatea;
 determină gelozia și săvârșirea multiplelor
infracţiuni, îndeosebi cu caracter violent.
Condiţiile (factorii, împrejurările) care favorizează
comiterea infracţiunilor

O În concluzie, este important de menționat că

vagabondajul, prostituția, alcoolismul, narcomania
etc. nu sunt cauze directe, ci constituie fenomene
criminogene care influenţează şi favorizează
diverse comportamente infracționale, precum și
criminalitatea în general.