Folclorul

modovenesc
 Creaţia populară sau folclorul este genul de
activitate literară colectivă, care circulă de la om la
om. Particularităţile de bază ale creaţiei populare
orale sînt caracterul anonim, colectiv, tradiţional,
variativ, sincretic. Folclorul moldovenesc se împarte
în două grupuri mari: folclor ritualic şi neritualic.
 Creaţia populară ritualică
cuprinde:
  •  poezia obiceiurilor
calendarice;
  •  colinde, urături, teatrul
popular – „Căluţul”, „Ursul”,
„Capra”, „Malanca”,  „Jienii”,
„Irozii”, „Novăceştii”;
  •  cîntece de stea, oraţii rostite
la umblatul cu „semănatul” etc.
  •  poezia obiceiurilor de
familie;
  •  cîntece de leagăn;
  •  oraţii de nuntă – conăcăria,
iertăciunea, cîntecul miresei;
  •  poezia obiceiurilor de vară −
„Paparuda”, „Drăgaica”,
„Cîntecul cununii” etc.
Creaţia populară orală neritualică
cuprinde cîteva genuri şi specii:
  •  eposul eroic („Gruia”, „Novac”,
„Badiu” ş.a.),
  •  balada („Mioriţa”, „Meşterul
Manole”, „Ilincuţa”, „Nevasta
vîndută”),
  •  cîntecele istorice; lirica populară −
doinele, cîntecele de dragoste, de dor
şi jale, de ciobănie, de haiducie, de
ostăşie, de Joc, de pahar, romanţele,
strigăturile şi scrisorile versificate;
  •  paremiile − proverbe, zicători,
  •  folclorul copiilor − numărători,
cimilituri, frămîntări de limbă,
formule versificate care însoţesc
jocurile copiilor – „Ineluş-învîrtecuş”,
„Mijatca” ş.a.
 Dansul popular moldovenesc se caracterizează printr-o varietate interpretativă de la o
zonă a ţării la alta. Întîlinim o mare bogăţie de ritmuri şi de tempouri, de poziţii diferite
ale braţelor cu mişcări elegante și line în dansurile femeieşti şi virtuozitate în dansurile
bărbăteşti. Seria de elemente tehnice bine definite determină un specific naţional bine
pronunţat al dansurilor populare moldoveneşti. Cu asemenea temperament se
interpretează și dansurile găgăuzeşti, bulgare, care influienţîndu-se reciproc, păstrează
un limbaj expresiv și caracteristic dansurilor moldoveneşti.
În dependență de rolul lor social dansurile populare moldovenești
se clasifică: în dansuri rituale, legate de obiceiurile calendarice
(„Capra”, „Călușarii”) și de familie („Dansul miresei”,
„Zestrea”, „Jocul mare”), în dansuri nerituale, care, la rîndul
lor, pot fi divizate în dansuri cu obiect „Coasa”, „Poama”,
„Ițele”, „Sfredelușul”, „Sîsîeacul”, „Tăbăcăreasca”,
„Zdroboleancă”, „Coșerul”, „Jocul fierarilor”  – redau
procesul de muncă. „Haiduceasca”, „Voiniceasca”,
„Arnăutul”  – oglindesc luptă eroică a poporului. „Ilenuța”,
„Catincuța”, „Parascița”, „Mititica”  – redau chipul
femeii. „Trandafirul”, „Busuiocul”, „Oleandra”, „Rața”,
„Ghiocelul”, „Liliacul”, „Hulubul”, „Căluțul” – sînt
consacrate florei și faunei. „Fulgerul”, „Vîntul” – redau
fenomenele naturii. Satirice – jocurul „Șolticul”.
• Neamul moldovenesc este bogat în tradiţiile pe care le
posedă. Cu ajutorul lor devenim deosebiţi şi unici.
• Pe 6 decembrie sărbătorim Sfântul Nicolae, această
sărbătoare deschizând uşile celor de iarnă. Specific
acestei zi, este faptul că o asteaptă cel mai mult copiii,
deoarece în noaptea de Sf. Nicolae, cei care au fost
cuminţi pe tot parcursul anului, şi care îşi curăţă mereu
încălţămintea, găsesc în ea dulciuri sau multe alte daruri.
• De Crăciun, maturii, dar în special copiii umblă cu
colindatul de la casă la casă, astfel vestind naşterea
Domnului. Copiii fiind mascaţi corespunzător, după
colind, sunt răsplătiţi de către gazdă cu dulciuri sau bani.
• De Revelion însă, copiii umblă cu uratul, dorindu-le
stăpânilor caselor un an nou fericit, prosper şi cu cât mai
multe realizări frumoase; recompensele pentru urările
copiilor pot fi de asemenea dulciuri.
• De Paşti tradiţiile sunt mai numeroase. În ajun
de Paşti gospodinele încondeiază ouăle,
culoarea tradiţională fiind roşie, mai apoi coc
cozonacul, după care în noaptea învierii
Domnului, membrii familiei merg la sfinţirea
acestor bucate specifice. Iar în dimineaţa după
sfinţire, fiecare se spală pe obraji cu un ou roşu
şi altul alb, ceea ce simbolizează puterea şi
puritatea, acest “ritual” fiind urmat de o masă la
care toată familia sărbătoreşte împreună.
• O altă sărbătoare semnificativă este Sfântul
Andrei, o zi în care fetele se distrează făcând
mici vrăjitorii. Cu ajutorul lor ele îşi afla
sortitul. Iar băieţii, în această noapte, fură
porţile de la casele fetelor, pentru ca acestea,
trezindu-se dimineaţa fără ele, să pornească în
căutarea lor.
• 1 Martie este sărbătoarea venirii primăverii.
Începând cu această dată toţi locuitorii
Moldovei îşi pun pe haine, în regiunea inimii,
mărţisoare. Ele prezintă simboluri unice, în care
este obligatorie prezenţa culorilor alb şi roşu.
Albul semnificând puritatea, iar roşul – viaţa.
Fiecare ansamblu de dans din Moldova
are repertoriul său diferit de folclor
autentic, iar categoriile de vârstă ale
dansatorilor sunt diferite.
Ansamblul „Cireșarii" este format din
adolescenţi, „Comoara" — din
adolescenţi şi maturi,
iar „Moldoviţa" din copii cu vârste
cuprinse între 10 şi 12 ani.