TULBURĂRILE DE PERSONALITATE

- un fenomen clinic dificil de definit,

clasificat, diagnosticat şi tratat.
Personalitatea
- rezultanta comportamentelor, gândurilor,
emoţiilor şi motivaţiei persoanei;
- cea care ne face să fim ceea ce suntem şi
are impact asupra fiecărui aspect din
funcţionarea noastră zilnică.
- se reflectă în modul obişnuit al unui individ
de a gândi, simţi, percepe, reacţiona şi de a
se relaţiona cu lumea (Magnavita, 2002).
 Tulburările din Clusterul A (schizoid,
schizotipal, paranoic) sunt asociate cu o
dependenţă scăzută de recompensă.

 Tulburările din Clusterul B (borderline,

antisocial, narcisistic, histrionic) sunt asociate
cu un nivel ridicat de căutare a noului.

 Tulburările din Clusterul C (dependent,

evitant, obsesivo-compulsiv) sunt asociate cu
un nivel ridicat de evitare a răului.
 TULBURĂRILE DE
PERSONALITATE
Definiţie (DSM IV TR): pattern durabil de
experienţă internă şi de comportament
1. deviază considerabil de la cerinţele culturii
individului.
2. este pervaziv şi inflexibil.
3. are debutul în adolescenţă sau precoce în
perioada adultă
4. este stabil în cursul timpului
5. duce la detresă sau deteriorare.
Tulburările de personalitate sunt:
- Patternuri durabile de percepere, relaţionare şi
gândire despre ambianţă şi sine însuşi, care
sunt manifestate într-o gamă largă de contexte
sociale şi personale.
Trăsăturile de personalitate se constituie în
tulburări de personalitate atunci când sunt:
1. Inflexibile şi dezadaptative
2. Cauzează deteriorare funcţională sau detresă
subiectivă semnificativă.
 CRITERII GENERALE ALE TULBURĂRILOR DE
PERSONALITATE
CRITERIUL A
1. apare la individ un pattern durabil de
experienţă internă şi de comportament care
deviază considerabil de la cerinţele culturii
individului.
2. se manifestă în cel puţin două din
următoarele domenii:
- cunoaştere ( modul de a se percepe şi
interpreta pe sine, alte persoane şi
evenimente).
- afectivitate (gama, intensitate, labilitate şi
adecvarea răspunsului emoţional).
- funcţionare interpersonală.
- control al impulsului.
 Domeniul cognitiv
 Tulburările de personalitate afectează în general

modul în care pacienţii gândesc cu privire la sine

şi cu privire la relaţiile cu ceilalţi oameni.
 Cei cu tulburare de personalitate paranoică sunt

suspicioşi şi nu au încredere în ceilalţi,

considerând că aceştia urmăresc să îi
exploateze, înşele sau să le facă rău. Ei pun
mereu sub semnul întrebării loialitate şi măsura
în care ceilalţi sunt de încredere şi văd sensuri
ascunse, ameninţătoare în remarci sau
evenimente beningne, percepând frecvente
atacuri la adresa caracterului şi reputaţiei lor.
 Pacienţii cu tulburare de personalitate de tip
borderline, pot prezenta şi ei experienţe
ideative tranzitorii de tip paranoic atunci când
se află în perioade stresante, schimbându-şi
brusc perspectiva cu privire la oamenii cu
care au relaţii apropiate.

 Aceste schimbări emană din reprezentările

mentale cu privire la sine şi alţii şi oscilează
între idolatrizare şi devalorizare în momentul
în care se simt dezamăgiţi sau neglijaţi,
fenomen denumit „splitting”.
Narcisistul- grandiozitate în raport cu propria
persoană, au fantezii de succes nelimitat, putere,
strălucire, frumuseţe şi dragoste ideală,
considerând că sunt speciali şi unici.

T.P. Evitantă - opinii negative excesive cu privire la

sine, considerându-se inapţi, netractivi, inferiori,
criticaţi sau respinşi.

T.P. Dependentă- cred că nu sunt capabili să îşi

poarte singuri de grijă şi nu au încredere în propria
persoană, lipsindu-le încrederea în sine.

Pacienţii cu tulburare de personalitate obsesiv-

compulsivă sunt rigizi şi perfecţionişti în gândire,
preocupaţi de detalii, reguli, liste, ordine.
 Domeniul afectiv
 Unii pacienţi cu tulburări de personalitate
sunt restrictivi din punct de vedere emoţional
în vreme ce alţii sunt de-a drepul exageraţi.
 Schizoidul de exemplu, trăieşte o gamă
restrânsă de afecte, având puţine plăceri în
viaţă, părând indiferent la laude sau critici,
fiind în general rece, detaşat, neexpresiv. La
polul opus se află histrionicul.
 Schizotipalul pe de altă parte prezintă emoţii
restrânse sau nepotrivite şi uneori manifestă
anxietate în legătură cu fricile lor de tip
paranoic.
 Cei cu T.P. Obsesiv- compulsivă - au dificultăţi
în exprimarea iubirii şi a sentimentelor faţă de
ceilalţi iar atunci când îşi exprimă afecţiunea o
fac într-o modalitate stilată, controlată.
 Pacienţii cu tulburare de personalitate de tip
histrionic sau bordeline fac parte din categoria
celor expresivi emoţional.
 Cei cu tulburare de personalitate de tip
borderline sunt labili din punct de vedere
emoţional, reacţionează foarte puternic,
îndeosebi în situaţii interpersonale , cu emoţii
intense, disforice de tipul depresie, anxietate,
iritabilitate.
 Sunt preocupaţi de frica de a nu fi abandonaţi
şi au ieşiri nepotrivite, intese de furie.
 Pacienţii cu tulburare histrionică de
personalitate afişează schimbări emoţionale
bruşte, dramatice sau exagerate.
 Antisocialii sunt iritabili şi agresivi în relaţiile
cu ceilalţi, exprimându-şi adesea furia pentru
a intimida sau ameninţa.
 Pacienţii cu tulburare narcisistică de
personalitate afişează atitudini arogante şi
sunt lipsiţi de empatie.
 Evitanţii sunt dominaţi de anxietate în situaţii
sociale iar dependenţii sunt anxietaţi şi ei în
legătură cu pierderea persoanelor
semnificative de care cred că depind.
 Domeniul funcţionării interpersonale
DOMINARE VS. SUPUNERE
Antisocialii, histrionicii, narcisisticii şi obsesiv-
compulsivii sunt caracterizaţi de nevoia sau
tendinţa de a domina în relaţiile
interpersonale.
 Histrionicii şi narcisisticii trebuie să fie în
centrul atenţiei şi să primească admiraţie
excesivă.
 Antisocialii îi înşeală şi intimidează pe ceilalţi
de dragul câştigului personal.
 Pacienţii cu tulburare de personalitate
obsesiv-compulsivă simt nevoia să îi
controleze pe ceilalţi şi să îi determine pe
aceştia să facă lucrurile aşa cum ei îşi doresc.
 În categoria supunere intră pacienţii evitanţi,
dependenţi şi aparent borderline.
 Evitanţi pe de altă parte sunt inhibaţi în
relaţiile interpersonale pentru că le este
teamă să nu fie respinşi sau ridiculizaţi.
 Dependenţii vor evita să intre în contradicţie
cu persoanele semnificative de frică să nu
piardă suportul şi vor face lucruri neplăcute,
se vor sacrifica pe ei înşişi
 Borderline vor alterna între supunere şi
dominare , părând implicaţi şi dependenţi
doar pentru a-i manipula pe ceilalţi pentru a-
şi îndeplini dorinţele.
 În domeniul afiliere versus detaşare, pacienţii cu
tulburare de personalitate histrionică, narcisistică şi
dependentă caută afilierea în vreme ce pacienţii cu
tulburări de personalitate paranoidă, schizoidă,
schizotipală, evitantă şi obsesiv-compulsivă sunt
cei mai detaşaţi.
 Pacienţi cu tulburare de personalitate histrionică,
narcisistică şi dependentă sunt prosociali pentru că
au nevoie de atenţie, admiraţie respectiv suport.
 T.P. PARANOICĂ -nu au suficientă încredere în
ceilalţi pentru a deveni prea apropiaţi ;
 T.P. schizotipală au doar câţiva prieteni şi
confidenţi lipsindu-le şi lor încrederea dar şi
deprinderile de relaţionare interpersonală.
 Evitantul: se auto-izolează pe fondul
sentimentelor lor de inadecvare şi a fricii de
respingere ;
 Schizoidul: nu îşi doreşte şi nu se bucură de
relaţii;
 Obsesiv- compulsivul: preferă munca şi
productivitatea în favoarea prieteniilor şi a
relaţiilor interpersonale deoarece în primele
domenii are mai mult control.
 Borderline oscilează între apropierea excesivă
de persoane adesea nepotrivite şi izolare,
distanţare.
 Domeniul controlului impulsurilor
 Şi problemele legate de controlul impulsurilor

pot fi privite la extremele continuum-ului.

Probleme mari cu controlul impulsurilor au
pacienţii cu tulburare de personalitate de tip
antisocial şi borderline.

 Pe de altă parte, în alte tulburări de

personalitate- evitantă, dependentă, obsesiv-
compulsivă- vorbim de un control exagerat.
 Prototipul tulburării de personalitate
caracterizate de impulsivitate este
antisocialul care încalcă legile, îi exploatează
pe ceilalţi, eşuează în a-şi planifica viaţa, se
ia la bătaie, îşi ignoră angajamentele şi
obligaţiile, acţionează fără a ţine seama de
consecinţe (abuz de droguri, fac sex
neprotejat, conduc atunci când sunt sub
influenţa drogurilor sau a alcoolului, conduc
cu viteză excesivă).
 borderline conduc cu viteză excesivă, fac sex
la întâmplare, mănâncă în mod excesiv,
manifestă comportamente de automutilare
(tăiat, ars), au gesturi, ameninţări sau
tentative de suicid. Ei au de asemenea
probleme cu managementul furiei, sărind
uneori la bătaie.
 Pe de altă parte, pacienţii cu tulburare de
personalitate evitantă sunt inhibaţi, refuză
să-şi asume riscuri sau să înceapă activităţi
noi.
 Dependenţii au dificultăţi în a lua decizii sau

a avea iniţiative.
 Pacienţii cu tulburare de personalitate

obsesiv-compulsivă sunt scrupuloşi când vine

vorba de moralitate, etici sau valori, foarte
conştiincioşi şi nu se pot despărţi şi nu pot
arunca lucruri inutile.
CRITERIUL B
- patternul de funcţionare durabil este

inflexibil şi pervaziv într-o gamă largă de

situaţii personale şi sociale.
- caracteristicile de diagnostic trebuie să se

manifeste frecvent, într-o gamă variată de

comportamente, emoţii şi percepţii, în
numeroase contexte diferite.
- Inflexibilitatea este pusă în evidenţă de un

repertoriu îngust de răspunsuri repetate

indiferent de caracteristicile situaţiei, chiar şi
atunci când situaţiile cer comportamente
alternative şi indică faptul că repertoriul
utilizat este nepotrivit şi disfuncţional.
CRITERIUL C
- patternul duce la detresă sau deteriorare
semnificativă clinic în domeniul social,
profesional sau în alte domenii de funcţionare
 Prin natura lor, o serie de tulburări de

personalitate pot să nu fie acompaniate de un

distres subiectiv din partea pacientului
(exemple fiind aici tulburarea schizoidă sau
antisocială).
 Cei cu tulburare de personalitate de tip

borderline pot experimenta distresul mai ales

atunci când sunt dezamăgiţi în legătură cu
persoanele semnificative.
În cazul pacienţilor cu tulburări de
personalitate este mult mai probabil :
 să fie şomeri,
 să îşi schimbe adesea slujbele,
 să fie singuri, separaţi sau divorţaţi, deşi au

adesea un nivel ridicat de educaţie.

 Cele mai grave probleme par să fie trăite de

pacienţii cu tulburare de personalitate
schizotipală sau borderline .
CRITERIUL D
- patternul este stabil şi de lungă durată iar

debutul poate fi trasat retrospectiv cel puţin în

adolescenţă sau începutul perioadei adulte.
- studiile longitudinale indică faptul că unele

tulburări de personalitate tind să îşi amelioreze

spectrul de semne şi simptome odată cu
trecerea timpului.
CRITERIUL E
- patternul nu este explicat mai bine ca

manifestare sau consecinţă a unei tulburări

mentale.

CRITERIUL F
- patternul nu se datorează consecinţelor
fiziologice directe ale unei substanţe (drog,
medicament, expunere la un toxic), sau unei
condiţii medicale generale (ex. traumatism
cerebral).
DSM IV TR recurge la o perspectivă categorială în
abordarea diagnostică a tulburărilor de
personalitate – acestea fiind privite ca şi
sindroame clinice calitativ distincte.
Tulburările de personalitate sunt codificate pe axa
II.
Adesea putem diagnostica mai mult de o singură
tulburare de personalitate; în diagnostic se trec
toate tulburările de personalitate în ordinea
intensităţii lor.
Tulburările de personalitate se împart în 3
categorii pe baza similitudinilor descriptive.

GRUPA A – BIZARI SAU EXCENTRICI

- Paranoid
- Schizoid

- Schizotipal

GRUPA B – TEATRALI, EMOŢIONALI,

EXTRAVAGANŢI
- Antisocial

- Borderline
- Histrionică
- Narcisistică
GRUPA C- ANXIOŞI ŞI FRICOŞI
- Evitant
- Dependent
- Obsesivo-compulsiv
Vorbim şi de tulburarea de personalitate fără altă
specificaţie, categorie prevăzută pentru două situaţii:
1. Patternul de personalitate al individului satisface
criteriile generale pentru o tulburare de personalitate
dar nu sunt satisfăcute criteriile pentru o tulburare
specifică (criteriile specifice).
2. Patternul de personalitate al individului satisface
criteriile generale pentru o tulburare de
personalitate, dar individul este considerat a avea o
tulburare de personalitate care nu este inclusă în
clasificare ( t.p. pasiv- agresivă). Este vorba de
prezenţa unor tulburări de personalitate în curs de
validare.
 TULBURĂRI DE PERSONALITATE

 Pattern-uri de a percepe, reacţiona,

relaţiona cu celelalte persoane şi
evenimente, relativ inflexibile şi care
afectează abilitatea persoanei de a
funcţiona din punct de vedere social.
 Toată lumea are pattern-uri caracteristice
de a percepe, relaţiona şi reacţiona,
oamenii încercând să se adapteze la stres
într-o modalitate individuală dar
consistentă.
 De exemplu într-o situaţie dificilă:
- unii caută ajutorul altora, alţii preferă să
se ocupe singuri de problemele lor;
- unii îşi minimalizează problemele, alţii le
exagerează.
 Indiferent de stilul lor obişnuit, oamenii sănătoşi
din punct de vedere mental vor încerca noi
alternative dacă prima aleasă se dovedeşte a fi
ineficientă.
 În contrast, oamenii cu o tulburare de
personalitate sunt rigizi şi tind să răspundă la
probleme în acelaşi mod neinspirat, până când
relaţiile cu membrii familiei, prietenii şi colegii de
serviciu sunt afectate.
 Aceste răspunsuri dezadaptative apar din
adolescenţă sau de la începutul perioadei adulte
şi nu se schimbă pe parcursul timpului.
! TULBURĂRILE DE PERSONALITATE SUNT ADESEA
SUBDIAGNOSTICATE.

PERSONALITATEA= comportamente + gânduri +

emoţii + motivaţie
 este cea care ne face să fim ceea ce suntem şi
are impact asupra fiecărui aspect din
funcţionarea noastră zilnică.
 Unităţile de bază ale personalităţii sunt
trăsăturile de personalitate
 La persoanele normale ele sunt stabile,
predictibile dar FLEXIBILE – presupunând a şti
când şi cum să te adaptezi la mediu.
În contrast în cadrul tulburărilor ele prezintă:
- lipsă de flexibilitate
- stiluri de coping adaptativ limitat (rezultatul:
distresul subiectiv şi afectarea funcţionării);
ei încearcă mereu aceleaşi strategii, fără nici
un succes; apare o rigiditate prin care
persoana cere mediului şi celorlalte persoane
să se adapteze la el.
- Consecinţa, este o cantitate şi mai ridicată de
stres, şi reducerea implicită a oportunităţilor
de a învăţa noi modalităţi de coping
satisfăcătoare, ceea ce conduce la apariţia
conflictelor interpersonale.
- „ Viaţa devine un scenariu prost care se
repetă la nesfârşit. Numeroasele oportunităţi
pentru îmbunătăţire provoacă noi probleme
şi se produc noi situaţii care duc la eşec.”
 Psihologii cu practică privată pot să ateste
faptul că putem identifica sisteme de
personalitate care funcţionează inadecvat, în
legătură cu care întâpinăm dificultăţi în ceea
ce priveşte măsurarea severităţii şi alegerea
unei abordări de tratament.
 Este vorba de indivizii care demonstreză

capacitatea de a se angaja în comportamente

clar auto-destructive, auto-defensive şi de
auto-sabotare (tăiere, mutilare, uz excesiv de
substanţă, crearea de haos în comunitate şi
familie).
Există o corelaţie pozitivă între tulburările de
personalitate şi:
 abuzul de droguri

 alcoolism

 accidente rutiere

 tentative de sinucidere

 vagabondaj

 probleme maritale, divorţ

 abuzul sau neglijarea copiilor, stiluri parentale

inconsistente, detaşate, hiperemoţionale, abuzive,

iresponsabile, conducând adesea la probleme medicale
sau psihiatrice la nivelul copiilor lor.
 şomaj

 infracţionalitate

 comportament sexual de risc

 Nevoie ridicată de tratament medicamentos
 Întârzieri în vindecare în tulburările de pe Axa

I sau alte tulburări de natură fizică.

 Instituţionalizare
 Diagnostic şi tratament greşit
 Procese de malpraxis
 Recidivism medical şi juridic
 Insatisfacţie legată de tratament
 Întreruperea tratamentului
 Dependenţă pe suportul public.
ALTE CARACTERISTICI:
 Vulnerabilitate la„căderi psihice”- perioade de criză în

care o persoană are dificultăţi în realizarea unor sarcini

mentale de rutină, ca reacţie la stres.
 Pot dezvolta alte probleme de sănătate mentală, ceea

ce complică mult tratamentul

 Este puţin probabil să urmeze un tratament prescris

sau un regim
 Relaţie deficitară cu medicul curant sau terapeutul
pentru că refuză să îşi asume responsabilitatea pentru
propriul său comportament.
 Tot în relaţia cu terapeutul sau medicul – nu au
încredere, exploatează, manipulează, cred că
totul li se cuvine, sunt mult prea solicitanţi sau
neajutoraţi.
 Terapeutul sau medicul poate învinovăţi

persoana, nu are încredere în ea şi în cele din

urmă o respinge.
 Ei nu conştientizează faptul că gândesc şi se

comportă nepotrivit şi în consecinţă nu prea

apelează la ajutor specializat ei înşişi ci sunt mai
degrabă trimişi.
 Totodată, ei cred că problemele lor sunt create

de alte persoane sau de circumstanţe în afara

controlului lor.
 Rezistenţi la schimbare
- Majoritatea sunt insistenţi (cu excepţia
schizoidului şi evitantului), cer tratament
privilegiat.
- Se plâng în legătură cu numeroase simptome
- Nu respectă tratamentul prescris sau
recomandările terapeutului
- Se consideră unici, nu ţin cont de părerile,
dorinţele sau nevoile celorlalţi
- Sunt manipulativi, exploatativi şi instabili
emoţionali
- Cer mai mult timp pentru schimbare
- Mai multe şedinţe
- Mai multă energie din partea terapeutului
- Mai multă muncă într-o şedinţă
- Generic: diferenţe în durata şi frecvenţa
şedinţelor, scopuri şi aşteptări legate de
terapie, tehnici şi strategii folosite
- Comportamentul lor este o strategie de
coping şi supravieţire
- Au dificultăţi în a înţelege: cum au ajuns aşa,
con contribuie la problemele din viaţa lor,
cum pot să se schimbe.
- Sunt alloplastici în mecanismele defensive – tind
să dea vina pe modul în care e structurată lumea,
încearcă să determine lumea să se transforme
sau să se conformeze la ei;
- sunt deosebiţi din acest punct de vedere de
nevrotici care au mecanisme defensive
autoplastice – adică trăiesc schimbări psihologice
interne în situaţii stresante.
- Problemele caracteriale, comportamentale,
emoţionale sunt egosintonice (nu se critică,
judecă, evaluează pentru ele) spre deosebire de
nevrotici cărora nu le place ceea ce sunt şi modul
în care se comportă (egodistonice).
- Cu toate acestea pacientul nu este
fericit, resimte funcţionarea socială
deficitară dar nu şi-o asumă;
mecanismele defensive sunt atât de
puternice încât el percepe doar
distresul, nu şi motivele pentru care
acesta apare.
- Ei nu sunt psihotici (nu prezintă
deliruri, halucinaţii sau tulburări de
gândire) cu excepţia celor cu tulburare
de personalitate de tip borderline care
experimentează scurte episoade
psihotice, “microepisoade psihotice”
de obicei în cursul tratamentului.
- Sunt orientaţi în timp şi spaţiu,
funcţionarea cognitivă nefiind afectată;
 SEMNE EURISTICE CARE INDICĂ POTENŢIALA
PREZENŢĂ A TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE
 Pacientul sau alte persoane semnificative

afirmă:
 „ Întotdeauna s-a comportata aşa, încă de când

era un copil”, sau „Întotdeauna am fost aşa”.

 Pacientul nu este compliant la tratament.
 Apar blocaje în terapie în lipsa unui motiv

aparent.
 Pacientul pare să nu conştientizeze deloc

efectul pe care comportamentul său îl are

asupra celorlalţi oameni.
 Pacientul îşi exprimă interesul şi intenţia de a se
schimba dar nu realizează sarcinile terapeutice
asupra cărora a fost de acord. Recunoaşte
importanţa schimbării dar evită să facă
schimbări propriu-zise.
 Pacientul îşi acceptă problemele de

personalitate, considerându-le naturale, aspecte

fundamentale ale sinelui şi face afirmaţii de
tipul: „Acesta sunt eu şi aşa am fost
întotdeauna. Nu mă pot imagina fiind altfel”.
 PREVALENŢA ŞI COMORBIDITATEA
TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE
În practică, unele tulburări de personalitate par
mai frecvente decât altele;
este mai probabil ca pacienţii cu anumite
tulburări de personalitate să caute tratament
şi să beneficieze de pe urma acestuia.
Nu prea apelează la ajutor :
pacienţii cu tulburare de personalitate obsesiv-
compulsivă care doresc să îşi rezolve singuri
problemele,
antisocialii care nu cred că au nevoie de ajutor,
 schizoizii care preferă să păstreze distanţa
 paranoicii care nu cred în nici o vindecare.

Mai des caută tratamentul pacienţii cu

tulburare de personalitate dependentă sau
borderline (Svenn, 2009).
 De remarcat posibila subestimare a

prevalenţei tulburărilor de personalitate.

 10 – 15% în populaţia generală şi un nivel

mult mai ridicat la nivelul populaţiei clinice

(Magnavita, 2004)
 Merikangas and Weissman (1986, apud
Magnavita, 2004) au descoperit faptul că
aproximativ 50% din cei care beneficiează de
tratament în domeniul sănătăţii mentale
suferă de o formă de tulburare de
persoanalitate.

 Comorbiditatea tulburărilor de personalitate

se referă la apariţia a mai mult de o tulburare
clinică, indiferent că sunt pe aceeaşi axă sau
pe axe diferite.
 Comorbiditatea tulburărilor de pe axa I şi II
reprezintă un lucru obişnuit.

Van Velzen şi Emmelkamp (1996, apud Beck,

Freeman, Davis, 2004) au descoperit faptul că
în 50 % din cazuri un diagnostic de depresie,
anxietate sau tulburare de comportament
alimentar se asociază cu un diagnostic de
tulburare de personalitate.
51% din pacienții internați în spitalele de
psihiatrie pot fi diagnosticați cu o t.p.
 Tyrer, Gunderson, Lyons & Tohen (1997,
apud Magnavita, 2004) în urma revizuirii
literaturii de specialitate identifică
următoarele condiţii de comorbiditate:
 Tulburarea de personalitate borderline cu

depresia şi tulburările alimentare;

 Tulburarea de personalitate depresivă cu

depresia;
 Tulburarea de personalitate evitantă cu fobia

socială;
 Tulburările de personalitate din Clusterul B

cu abuzul de substanţă;
 Tulburările de personalitate din Clusterul B şi
C cu tulburările de comportament alimentar
şi cu tulburările somatoforme;

 Tulburările de personalitate din Clusterul C

cu tulburările anxioase şi hipocondria;

 Tulburările de personalitate din Clusterul A

cu schizofrenia.
 Comorbiditatea diferitelor tulburări de
personalitate (Skodol 2009)
 50% din cazuri, îndeosebi în interiorul

aceluiaşi cluster, cu excepţia tulburărilor din

clusterul C care tind în general să se asocieze
cu tulburări din alte clusteruri: de exemplu
tulburarea de personalitate dependentă în
asociere cu cea de tip borderline.
 Unele asocieri pe de altă parte sunt rare: de

exemplu tulburarea de personalitate obsesiv-

compulsivă cu cea antisocială.
 MOTIVAȚIE EVALUARE TULBURĂRI DE
PERSONALITATE
 Tulburările de personalitate, trăsăturile

dezadaptative sau schemele cognitive asociale cresc

riscul apariției tulburărilor acute și influențează
dezvoltarea, menținerea și exprimarea simptomelor
din tulburările acute.
 Din acest motiv, evaluarea patologiei personalității

ne furnizează informații importante cu privire la

etiologia condițiilor comorbide și la planificarea
intervenției.
 De altfel, atunci când evoluția tratamentului este

înceată sau blocată poate indica prezența unei

tulburări de personalitate nediagnosticate sau o
evaluare și conceptualizare inadecvată a patologiei
personalității.
 SCOPUL EVALUĂRII
1.SCREENING
2.DIAGNOSTIC
3.CONCEPTUALIZARE ȘI PLANIFICAREA
TRATAMENTULUI
4.VERIFICAREA EFICIENȚEI TRATAMENTULUI
5.AFECTAREA FUNCȚIONĂRII
 EVALUAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE

O problemă legată de evaluarea tulburărilor de

personalitate ţine de faptul că majoritatea
oamenilor nu sunt capabili să îşi vadă
personalitatea într-un mod obiectiv (Zimmerman
1994, apud Skodol, 2009), personalitatea fiind prin
definiţie modul în care persoană se priveşte, se
relaţionează, gândeşte despre sine, alţii şi mediu.
 Psihopatologia de pe Axa I poate fi şi ea
colorată de stilul personalităţii de pe Axa II
(histrionicul care îşi exagerează simptomele,
personalitatea obsesiv-compulsivă care şi le
minimalizează.

 Apoi, oamenii tind să îşi conştientizeze

comportamentele problematice prin reacţiile
şi observaţiile primite de la ceilalţi.
 Clinicianul optează mai degrabă să îi ceară
pacientului să descrie pattern-urile din relaţiile
sociale şi funcţionarea de la muncă decât să îi
adreseze întrebări directe cu privire la
caracteristicile personalităţii sale.
 Informează şi modul în care pacienţii se comportă

în timpul interviului.
 De obicei clinicienii rămân cu o impresie globală cu

privire la personalitatea pacientului dar adesea nu

conştientientizează caracteristicile acesteia pentru
că nu fac o evaluare sistematică a semnelor şi
simptomelor specifice
 În consecinţă, diagnostichează adesea tulburare de
personalitate fără altă specificaţie conform DSM IV
TR.
 Clinicienii tind să diagnosticheze tulburările de

personalitate ierarhic, centrându-se pe o tulburare

de personalitate proeminentă (de obicei severă) şi
lăsând nediagnosticate celelalte trăsături ale
tulburărilor de personalitate.
 Atenţie! nu trebuie generalizate impresiile cu privire

la relaţionarea interpersonală din timpul interviului,

ea poate fi limitată la această situaţia particulară.
 Informaţiile astfel desprinse trebuie integrate într-o

perspectivă de ansamblu cu privire la funcţionaea

pacientului.
 Clinicienii trebuie să evalueze deopotrivă măsura
în care sunt îndeplinite criteriile generale şi cele
specifice de diagnostic. Trebuie să îşi adreseze în
primul rând următoarele două întrebări:
 Experienţele interne şi comportamentele

relevante sunt marcate de pattern-uri inflexibile,

pervazive şi de durată sau sunt doar efecte
trecătoare, episoade care însoţesc starea
psihiatrică a pacientului?
 Creează aceste pattern-uri de durată distres

semnificativ şi afectează semnificativ

funcţionarea în domenii multiple?
 Clinicianul trebuie să distingă între graniţele
personalităţii normale şi patologice, între
tulburările de pe axa I şi II şi între diferitele
tulburări de personalitate.
 Spitzer (1983, apud Beck, Freeman, Davis,

2004) introduce în evaluare standardul LEAD

(Longitudinal, Expert, Toate Datele).
 Procedura formalizează integrarea judecăţii

clinice, atenţia sporită la fidelitate şi utilizarea

surselor multiple de informaţii (dosare de
tratament anterioare, feed-back de la
specialiştii care s-au ocupat anterior de caz,
intervievarea persoanelor semnificative) şi
monitorizarea condiţiei şi diagnosticului
pacientului în timp.
 Utilizarea acestei proceduri conduce la
obţinerea uni diagnostic mai puţin influenţat
de statutul simptomatic al pacientului din
momentul evaluării.
 Nu se diagnostichează pe baza unui singur

instrument de evaluare.
 Evaluarea personalității presupune prezența
cunoștințelor de lucru cu privire la criteriile
generale și specifice ale tulburărilor de
personalitate.
 În sistemul categorial există suprapuneri între

simptomele specifice ale diferitelor tulburări de

personalitate, diagnosticul diferențial fiind
esențial.
 Trebuie să distingem semnificația diagnostică a

simptomului.
Diagnostic diferențial TP Antisocială:
1. Tulburarea în legătură cu o substanţă TPA
doar dacă semnele prezente din copilărie şi
continuă în perioada adultă; cele 2 diagnostice
pot coexista, uneori actele antisociale sunt
consecinţa tulburării în legătură cu o substanţă
(vânzarea de droguri sau furtul pentru a obţine
bani pentru mai multe droguri).
2. Comportamentul antisocial din cursul
episodului maniacal sau al schizofreniei;
 Comun cu narcisistul: calculat, nesincer,
superficial, exploatator, lipsit de empatie dar
au în plus impulsivitate, agresivitate,
impostură; TPA nu e invidios, nu apare
necesitatea de a fi admirat;
 narcisistul nu are un istoric de tulburare de

conduită în copilărie sau comportament

infracţional în perioada adultă;
. Histrionicul – are în comun cu TPA , tendinţa
de a fi impulsiv, superficial, de a căuta
excitaţia, de a fi recalcitanţi, manipulativi,
seducători DAR histrionicul e mai exagerat şi
de regulă nu se angajează în comportamente
antisociale; histrionicul manipulează pentru
atenţie;
5. Borderline – ambii manipulativi dar ei pentru
a obţine ATENŢIE, TPA- manipulativi pentru a
obţine PROFIT.
6. Paranoidul – poate dezvolta comportament
antisocial dar nu din dorinţa de câştig sau
profit ci din dorinţa de a se răzbuna;
7. Comportamentul antisocial adult, comis din
dorinţa de beneficiu – comportament agresiv,
antisocial, agresiv fără a satisface criteriile
pentru TPA.
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL BORDERLINE
1. Tulburările afective – pot fi ambele
diagnosticate concomitent.
! ATENŢIE- tabloul clinic al TPB poate fi mimat
de un episod de tulburare afectivă, de aceea
patternul de comportament trebuie să aibă
debut precoce şi să fie de lungă durată.
2. Histrionicul – comun: căutarea atenţiei,
comportament de manipulare, modificarea
rapidă a emoţiilor – distinct TPB –
autoagresivitate, întreruperi coleroase în
relaţiile intime, sentimentul cronic de
insatisfacţie şi singurătate.
3. Schizotipalul – comun: idei paranoide şi iluzii, distinct:
la TPB – mai trecătoare, mai reactive interpersonal, mai
sensibile la structurarea externă.
4. Paranoidul şi narcisistul : comun: reacţii coleroase la
stimuli minori, stabilitate relativă a imaginii de sine,
distinct: la TPB apare autoagresivitatea, impulsivitatea,
preocupări în legătură cu abandonul.
5. Antisocial – comun manipularea – diferenţă primul
caută foloase materiale sau personale, al doilea
atenţia.
6. Dependentul – comun: frica de abandon; distinct: la
idee sau abandon real dependentul reacţionează prin
creşterea concilierii şi a supunerii sau caută rapid altă
relaţie care să îi ofere tutelă, suport iar individul cu TPB
– vid emoţional, furie şi revendicare.
7. Modificarea de personalitate datorată unei condiţii
medicale generale a SNC sau datorate abuzului de
substanţă (ex. cocaina).
8. Problemele de identitate – probleme legate de
identitate într-o fază de dezvoltare, nu este calificată
ca o tulburare mentală.
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL TP EVITANTĂ
Există o mare suprafaţă de suprapunere între t.p.
evitantă şi fobia socială, tipul generalizat, atât de
mare încât DSM subliniază că pot fi
conceptualizări alternative ale aceloraşi condiţii
ori ale unor condiţii similare.
Evitarea caracteristică poate apărea şi în panica cu
agorafobie, dar, evitarea de aici apare de regulă
după debutul atacurilor de panică şi poate varia
în funcţie de frecvenţa şi intensitatea acestora
Diferenţe: În t.p. evitantă, evitarea are debut
precoce, lipsesc precipitanţii evidenţi şi are o
evoluţie stabilă.
- Comun cu T.P Dependentă – sentimentele de
inadecvare, hipersensibilitatea la critică şi
necesitatea de reasigurare. Diferenţe: Focarul
primar al preocupării în T.P. evitantă este evitarea
umilirii şi a rejecţiei iar în T.P. dependentă – focarul
e centrat spre a fi luat sub protecţie de cineva.

- Comun cu T.P. schizoidă şi shizotipală – izolarea

socială. Diferit – evitanţii doresc relaţiile şi suferă
că nu le au, celelalte 2 categorii sunt mulţumiţi şi
chiar preferă izolarea socială.

- Comun cu T.P. paranoidă – ezitarea în a avea

încredere în alţii, dar frica la paranoid e data de
idei cu privire la intenţiile maliţioase ale altora, la
evitant de dorinţa de a nu fi pus în dificultate ori de
a nu fi considerat inadecvat.
 DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL TP OBSESIV- COMPULSIVĂ

1. Cu tulburarea obsesiv- compulsivă – unde sunt

prezente obsesiile şi compulsiile. Ex. diagnosticăm
tulburare obsesiv – compulsivă când strânge o
grămadă de lucruri inutile, care prezintă pericol de
incendiu şi care fac dificil mersul prin casă.
2. Cu T.P. Narcisistică – în comun tendinţa la
perfecţionism şi credinţa că alţii nu pot face
lucrurile la fel de bine ca şi ei. Diferenţe – narcisiştii
tind să creadă că au atins perfecţiunea în timp ce
cei cu T.P. O-C sunt autocritici.
3. Cu T.P. Antisocială, narcisistică – comună lipsa de
generozitate, dar, dacă primele două categorii sunt
lipsiţi de generozitate doar faţă de alţii dar
generoşi cu sine, cei cu T.P. O-C adoptă un stil avar
de a cheltui şi în legătură cu propria lor persoană.
.
4. Cu T.P. schizoidă – comun formalismul
evident şi detaşarea socială, dar în T.P. O-C
detaşarea e dată de devotamentul faţă de
muncă şi disconfortul cu emoţiile, pe când
în T.P. schizoidă de lipsa fundamentală a
capacităţii de intimitate.
5. Cu modificările de personalitate datorate
unei condiţii medicale generală sau cu
simptomele care apar pe fondul consumului
cronic de substanţe (exemplu, tulburarea în
legătură cu cocaina, fără altă specificaţie).
ATENŢIE – trăsăturile de personalitate obsesiv-
compulsivă moderate pot fi extrem de
adaptative, în special în situaţiile care
recompensează eficienţa crescută
Zimmerman (1994) sugerează următoarele întrebări pentru
evaluarea indivizilor cu tulburare de personalitate obsesiv
– compulsivă:
 Ţi se spune că petreci prea mult timp alcătuind liste sau
programe: Crezi că e adevărat?

 Când trebuie să faci ceva concret, petreci prea mut timp

organizând lucrurile, şi ajungi în final să ai la dispoziţie
prea puţin timp, fiindu-şi dificil să finalizezi ce ţi-ai
propus?

 Ţi se întâmplă să fii atât de preocupat de detalii încât să

scapi din vedere multe chestiuni importante?

 Te-ai descrie ca fiind un perfecţionist? Alţii te-ar descrie

astfel?
 Ţi s-a întâmplat să eşuezi în a finaliza un proiect din
cauza standardelor înalte pe care ţi le-ai stabilit pentru
acel proiect?
 Crezi despre tine că eşti dependent de muncă? Ţi se
întâmplă că ai prea puţin timp pentru familie, prieteni,
distracţie?
 Îţi este greu să te detaşezi de muncă de frică
să nu rămâi în urmă?
 Câte ore lucrezi pe săptămână?
 Ai lucra un număr egal de ore dacă ai fi la fel

plătit pentru un număr mai mic?

 Ai un simţ puternic al valorilor morale şi

etice? Crezi că eşti mai preocupat de etici şi

valori în comparaţie cu ceilalţi oameni?
 Eşti îngrijorat adesea în legătură cu faptul că

ai făcut ceva imoral sau lipsit de etică?

 Ţi se pare greu să arunci lucrurile, chiar şi

atunci când e vorba de unele vechi şi inutile?

 Tinde lumea să se plângă în legătură cu
lucrurile pe care le păstrezi?
 Alegi să faci doar tu lucrurile pentru că
nimeni nu ar putea să le facă la fel de
satisfăcător ca şi tine?
 Preiei şi responsabilităţile altora pentru a te
asigura că lucrurile sunt bine făcute?
 Cum te simţi când cheltui bani pentru propria
persoană? Dar pentru alţii?
 Economiseşti cât de mult poţi pentru a
preîntâmpina nevoile din viitoare posibile
probleme?
 Te-ai putea descrie ca o persoană
încăpăţânată?
 Chestionarele de auto-evaluare reprezintă
cea mai practică strategie de obținere de
informații: training puțin, timp de aplicare
scurt, etaloane.
 Există chestionare care evaluează

dimensiunile cognitive relevante din

tulburările de personalitate :
 Chestionarul credințelor personalității(PBQ;

Beck & Beck, 1991)

 Chestionarul Schemelor cognitive (SQ; Young

& Brown, 1994).

 EVALUAREA
1. O primă perspectivă asupra evaluatului
obținem prin intermediul interviului clinic
structurat, semistructurat sau nestructurat
(dat de interacţiunea terapeut- pacient, cel
mai frecvent folosit).
Interviul poate lua diverse forme funcţie de
preferinţele teoretice ale clinicianului.
PAŞI:
1. Simptome - Clinicianul trebuie să scoată la
iveală o poveste amănunţită cu privire la
simptome şi comportamentul
simptomatic, din perspectiva apariţiei,
progresului simptomelor.
Scopul este acela de a face diagnosticul
diferenţial cu tulburările de pe axa I care
au caracter recent şi episodic.
 Cum mă descriu ca și persoană?
 Cum m-ar descrie ceilalți ca și persoană?
 Ce îmi place cel mai mult la propria persoană?
 Ce mă înfurie/nemulțumeste/ irită cel mai mult

relațional?
 Ce mi se reproșeaza cel mai des în relații?
 Ce aș vrea să schimb la mine?
 Ce probleme relaționale am?
 Care e motto-ul meu în viață/ regula după care

mă orientez în viață?
 Ce am încercat/reușit să schimb la mine pe

parcursul timpului și în ce context?

2. Relaţii interpersonale – istoricul detaliat al
comportamentului interpersonal al clientului
şi calitatea relaţiilor cu ceilalţi. Relaţiile cu
familia, partenerii sexuali, colegii sau alţi
terapeuţi;
- de asemenea sunt utile informaţii cu privire la
alte încercări de tratament, calitatea relaţie
terapeutice, motivul terminării tratamentului.

Exemplu: un client care descrie ultimii trei terapeuţi ca

fiind „ idioţi” sau îi acuză că erau indiferenţi pentru că
nu i-au răspuns la telefon la 3 dimineaţa. Ar fi util un
telefon dat fostului terapeut, evident cu obţinerea
permisiunii din partea clientului.
3. Distres sau afectarea funcţionării – istoricul vieţii
profesionale, muncă, profesie, investiţii în scopurile
legate de muncă, realizări.

4. Motivaţia – aici important să se stabilească dacă

simptomele sunt egosintonice sau egodistonice, adică
dacă caută ajutor pentru că e în distres sau pentru că o
persoană semnificativă ameninţă cu divorţul,
pedepsirea (sau doar i se pare), concedierea.

5. Canalele de comunicare – există 3 canale, la care trebuie

să fie atent simultan:
- verbal - ceea ce spune cu privire la stare;
- comportamental – apariţie, îmbrăcăminte, contact
vizual, deprinderi sociale, nivel de ostilitate sau de
suspiciune;
- contra- transfer – răspunsul emoţional al terapeutului.
 Informaţiile sunt necesare pentru:
1. decizia clinică şi planificarea tratamentului:
2. decizie cu privire la instituirea tratamentului
medicamentos
3. risc de suicid
4. cursul tratamentului
5. prognostic
6. funcţionare interpersonală şi socială
7. factori etiologici.
2. Chestionare de
autoevaluare
- metodă rapidă,

economică, orientativă
- Rezultatele pot fi

deformate de starea de
moment, importanţa
acordată chestionarului,
eventualele tulburări de pe
Axa I
- Însăşi prezenţa tulburării

deformează modalitatea
de prezentare (ex.
narcisist sau dependent,
histrionic sau schizoid).
Totuşi subiectul rămâne sursa
fundamentală de informare pentru
că:
- Se cunoaşte cel mai bine pe sine
- Ştie modul în care a trăit, a

reacţionat, s-a comportat de-a

lungul vieţii.
Utile sunt şi informaţiile obţinute de
la :
- O rudă, terţe persoane, apropiaţi
(unii autori susţin că e util să
cunoască persoana vizată de cel
puţin 5 ani)
Informaţiile date de terţi pot fi influenţate de:
- relaţia în care se află terţul cu pacientul
- starea de moment a relaţiei respective
- perspectiva din care îl cunoaşte
- atitudinea pe care o are faţă de subiect
- situaţiile în care l-a observat
- Interesele aflate în joc

Atenţie- sunt preferate în acest sens

persoanele apropiate care doresc să îl ajute
cu obiectivitate.
SCID 5 PD – poate fi administrat şi unei
persoane care ne poate oferi informaţii
despre subiect.
Dacă informaţile sunt contradictorii,
intervievatorul va apela la propria judecată
clinică pentru a decide dacă relatarea validă
este oferită de subiect sau de altul.
 Instrumente de evaluare disponibile:
 SCID- 5- SPQ – Chestionarul de screening al
personalității- utilizat în asociere cu
 SCID- 5- PD- Interviul clinic structurat pentru
tulburările de personalitate din DSM 5.

- MCMI III- Millon Clinical Multiaxial Inventory –

(Millon şi colab. 1997)- chestionar cu 175 de itemi
la care se răspunde cu adevărat sau fals pentru a
evalua patologia acută și a personalității.
- MMPI 2- Inventarul Multifazic de Personalitate

Minnesota- 5 scale ale psihopatologiei

personalității- PSY 5: Agresivitate, Psihoticism,
Lipsă de constrângere, Emotivitate
negativă/Nevroticism, Introversiune/ Emotivitate
pozitivă scăzută.
- OMNI IV (COGNITROM) ax

mele I şi II.
MCMI III
 Testul cuprinde 175 de itemi la care se poate

răspunde cu “Adevărat” sau “Fals”.

 poate fi rapid completat chiar şi de persoane

ce evidenţiază probleme psihologice.

 Are 27 de scale din care 24 de scale clinice

(Patternuri clinice de personalitate, Patologii

severe ale personalităţii, Sindroame clinice şi
Sindroame severe) şi 3 scale de validitate
(Dezvăluire, Dezirabilitate şi Înjosire).
 Enumerarea şi descrierea scalelor clinice
şi de validare
Patternuri clinice de personalitate

1 Schizoid - lipsa dorinţei şi incapacitatea de a

experimenta plăcere sau durere. Tind să fie apatici,
neatenţi, distanţi şi asociali. Nevoile lor emoţionale
sunt minimale şi funcţionează ca observatori pasivi
detaşaţi de recompensele şi cerinţele relaţiilor
umane.
2A Evitant - prudenţi, gata să se distanţeze de
experienţele dureroase ale vieţii. Manifestă teamă
şi neîncrederea în ceilalţi. Menţin o stare de veghe
constantă ca nu cumva impulsurile şi dorinţa lor de
afecţiune să îi ducă la repetarea durerii şi angoasei
pe care au experimentat-o anterior cu ceilalţi. Doar
prin retragere ei consideră că se pot proteja de
critică sau respingere.
2B Depresiv- o pierdere semnificativă, un sentiment al
renunţării, al pierderii speranţei că bucuria ar putea fi
recuperată; experimentează durerea ca o stare
permanentă, considerând că plăcerea nu mai este nici
măcar posibilă.

3 Dependent- au învăţat nu doar să se îndrepte spre alţii

ca fiind sursa lor de protecţie şi securitate, ci şi să
aştepte pasiv ca alţii să preia controlul vieţii lor. Ei sunt
caracterizaţi de o căutare de relaţii în care ei să se
poată sprijinii pe alţii în nevoia lor de afecţiune,
securitate şi călăuzire. Au învăţat confortul asumării
unui unui rol pasiv în relaţiile interpersonale,
acceptând orice fărâmă de bunătate şi susţinere
obţinute şi supunându-se de bună voie dorinţelor
altora pentru a le păstra afecţiunea.
4 Histrionic – caută să iasă în evidenţă, cer atenţie,
afecţiune, admiraţie, favoruri, evită dezaprobarea, au
un comportament exagerat, adesea teatrali. Doar par
încrezători şi siguri de ei. Lauda şi afecţiunea trebuie
să fie aprovizionate în mod constant fiind căutate în
orice relaţie interpersonală sau context social.
5 Narcisistic- experimentează plăcerea focalizându-se
pe ei înşişi. Experienţele anterioare i-au învăţat să se
supraevalueze. Această încredere şi simţ al
superiorităţii pot fi bazate pe premise false şi se
poate să nu fie susţinute de realizări reale sau
mature. Ei presupun că ceilalţi vor recunoaşte
calităţile lor speciale /deosebite. Afişează un aer
arogant de încredere în sine fără să se preocupe că îi
explorează, într-un mod patologic, pe ceilalţi în
avantajul lor.
6A Antisocial – comportamente duplicitare, ilegale,
imorale. Dorinţă de autonomie, răzbunare sau
recompensă. Sunt iresponsabili şi impulsivi crezând că
ceilalţi sunt ostili, nedemni de încredere. Lipsiţi de
empatie şi remuşcare.

6B Agresiv- Sadic - pot obţine plăcere şi satisfacţie din

umilirea, violarea drepturilor şi sentimentelor altora.
Adesea ostili, combativi, indiferenţi.

7 Compulsiv - deosebit de disciplinat (ex: duce o viaţã

regulatã, înalt structuratã, strict organizatã) perfectionist;
scrupulos şi foarte conştiincios faţã de problemele legate
de moralitate si eticã; preferã politeţea, formalitatea şi
corectitudinea decât relaţiile personale. Construieşte lumea
în termeni de: legi, reguli, scheme şi ierarhii; este rigid;
încãpãţânat, indecis şi deosebit de derajat de nefamiliar .
8 Pasiv-Agresiv – Negativist- rezistã la
expectaranţele mari ale altora, manifestând
frecvent amânare, ineficienţă şi abţinere, are o
atitudine plictisită; obţine gratificare când
reuşeşte să-i demoralizeze pe ceilalţi sau să le
submineze plăcerea. Aratã invidie şi urã (picã)
fatã de cei ce au mai mult noroc. Se plânge şi
bombăne, abordează viitorul cu pesimism. Se
auto-percepe ca neînţeles, ghinionist,
neapreciat, înjosit de alţii. Iritabil, ursuz, în
persecută pe cei autoritari pe motiv că ar fi
plictisit sau frustrat.
8B Masochist – preferă să se prezinte într-o lumină
nefavorabilă. Nu caută să se bucure de viaţă. Caută
să fie criticat, exploatat, condamnat, căutând astfel
de relaţii şi evitându-le pe cele suportive. Se
consideră a fi un eşec ca şi persoană şi se
centrează exclusiv pe trăsăturile negative.
Subminează obiecivele personale şi sabotează
şansele de reuşită pentru a păstra imaginea
coerentă de lipsă de valoare.

S Schizotipal – ruminativ, pierdut în vise şi iluzii,

prezintă gândire magică, idei de referinţă, îm bină
realitatea cu fantezia; bizar. Se autopercepe ca fiind
ciudat. Deficite marcante în manifestarea emoţiilor
şi în contactele sociale.
8B Borderline – prezintă răbufniri bruşte,
neaşteptate, impulsive. Comportament de
automutilare, risc de suicid. Teamă de
abandon, deşi doreşte apropiere şi afecţiune
reacţionează cu furie, direcţionată adesea spre
sine. Experimentează gânduri şi emoţii
antitetice, conflictuale cu privire la sine, alţii şi
lume. Imagine de sine confuză, nesigură.

P Paranoid – temător, vigilent, controlat,

rezistent la sursele externe de schimbare. Vede
mereu motive ascunse şi intrigi. Este sceptic,
cinic şi neîncrezător inclusiv în relaţiile cu
persoanele apropiate. Rece, lipsit de umor,
răzbunător.
Sindroame clinice
 A Anxietate
 H Somatoform
Patologii severe ale personalităţii
 N Manie
 D Distimie
 B Dependenţa de Alcool
 T Dependenţa de Drog
 R Stres PostTraumatic
Sindroame severe
 
SS Tulburări de Gândire
CC Depresie Majoră
PP Tulburare Delirantă

Indici de Modificare
X Dezvăluire
YDezirabilitate
Z Înjosire
V Validitate
 INVENTARUL PERSONALITĂȚII PENTRU DSM 5
PID-5- (forma lungă, 220 itemi, cotare 0- 3,
itemi grupați pe fațete/ trăsături și domenii
ale personalității).
 INVENTARUL PERSONALITĂȚII PENTRU DSM 5

PID-5- (forma scurtă, 25 itemi, cotare 0- 3,

itemi grupați pe domenii ale personalității:
emoții negative, detașare, antagonism,
dezinhibare, psihoticism.
 SCALA NIVELULUI DE FUNCȚIONARE A

PERSONALITĂȚII DSM 5 (modelul hibrid).

 FAȚETE, TRĂSĂTURI ( PID 5- Forma lungă).
 Anhedonia
 Anxietate
 Căutarea atenției
 Lipsă de emoții\nesimțire
 Înșelăciune
 Depresie
 Distractibilitate
 Excentric
 Labilitate emoțională:
 Grandoare
 Ostilitate
 Impulsivitate
 Evitarea intimității
 Iresponsabilitate
 Manipulare
 Dereglări perceptive
 Perseverare
 Restricționarea afectivității
 Perfecționism rigid
 Asumarea de riscuri
 Insecuritate cu privire la separare
 Submisivitate
 Suspiciozitate
 Credințe sau experiențe neobișnuite
 Retragere
 Domeniile personalității
EMOȚII NEGATIVE: Labilitate Emoțională,

Anxietate, Insecuritate legată de Separare.

DETAȘARE: Retragere, Anhedonie, Evitarea

Intimității
ANTAGONISM: Manipulare, Înșelare,

Grandiozitate.
DEZINHIBARE: Iresponsabilitate,

Impulsivitate, Distractibilitate.
PSIHOTICISM: Credințe și Experiențe

Neobișnuite, Excentricitate, Dereglări\

tulburări perceptive.
CHESTIONARUL SCHEMELOR YOUNG YSQ S3
Inventarul Parentingului Young ,
Inventarul Evitării Young-Rygh,
Inventarul Compensării Young.
Beck gânduri
 Există totuşi o serie de biasări ale auto-
evaluărilor datorate condiţiei psihiatrice (de
exemplu depresia care este asociată cu o
percepţie biasată cu privire la sine, alţii şi
viitor).
 Obsesiv- compulsivii pot fi foarte dezirabili

social, considerând că nu este în interesul lor

să se deschidă.
 Evitanţii şi dependenţii pot să îşi amplifice

simptomele.
 Pacienţii cu tulburări antisociale de
personalitate pot fi tentaţi să disimuleze.
 Există oricum tendinţa generală, fie că vorbim

de pacienţi cu sau fără o patologie

semnificativă a personalităţii de a-şi exagera
distresul şi afectare funcţionării deoarece
doresc cu disperare să obţină ajutor sau sunt
nemulţumiţi de atenţia sau tratamentul pe
care îl primesc (Loranger, 1999, apud Beck,
Freeman, Davis, 2004).
 Skodol (2009) face o serie de recomandări în legătură
cu dificultăţile întâlnite în cadrul procesului de
evaluare al tulburărilor de personalitate.
Evaluarea pervazivităţii
 Cel mai adesea când pacienţii sunt întrebaţi dacă au

adesea o anumită experienţă vor răspunde uneori,

urmând ca clinicianul să judece semnificaţia clinică.
 Când este evaluată, pervazivitatea trebuie coroborată

cu inflexibilitatea şi caracterul dezadaptativ al

trăsăturilor patologice de personalitate, strângându-
se informaţii din numeroase arii ale funcţionării, din
relaţiile interpersonale cu diverse persoane cu care
pacientul interacţionează de pe diferite roluri, despre
natura relaţiei pacient-clinician.
 Evaluarea unui pattern de durată
 Pentru a distinge criteriile specifice ale tulburării

de personalitate de manifestările sau consecinţele

unei alte tulburări, trebuie evaluată acurat starea
curentă a pacientului, circumstanţele în care a
decis să se prezinte pentru tratament, nivelul
curent de stres şi tulburările acute.
 Pentru a evalua retrospectiv stabilitatea, clinicianul

trebuie să adreseze întrebări cu privire la perioade

de viaţă aflate la diferite grade distanţă de situaţia
curentă. Evaluările retrospective sunt subiective
deaceea recomandarea este ca ele să fie
confirmate de evaluările longitudinale.
 Evaluarea efectului unei tulburări de pe Axa I
 Un diagnostic acut poate complica un diagnostic al

unei tulburări de personalitate pentru că (Skodol,

2009):
 Produce schimbări în comportamentele şi

atitudinile persoanei, care pot părea semne ale

unei tulburări de personalitate.
 De exemplu tulburarea bipolară poate conduce la

perioade de grandiozitate, impulsivitate şi judecată

superficială
 depresia poate fi confundată cu manifestările

tulburării de personalitate narcisistice sau

borderline.
 Pentru a preîntâmpina confuzia, clinicianul poate
pune întrebări despre funcţionarea personalităţii
din momente în care pacientul nu experimenta
simptome pe acute (episoadele de remisie,
perioadele de durată mai lungă în care
simptomele lipsesc).
 Este dificil de realizat acest lucru atunci când

tulburările acute sunt de natură cronică şi lipsesc

perioadele de remisie.
 O altă modalitate de a distinge între simptomele

fostei Axe I şi II este longitudinală şi se referă la

urmărirea rezultatelor unei încercări de tratament
a tulburării de pe Axa I, prin observarea liniei de
bază a funcţionării post-tratament.
 Riscul acestei abordări constă în faptul că se poate
obţine în mod normal doar un răspuns parţial la
tratament sau să întâlnim simptome reziduale.
 Exemplu: distincţia tulburările de personalitate din

clusterul A şi simptomele incipiente ale

schizofreniei sau ale altei tulburări psihotice.
 Dacă clinicianul evaluează pacientul în momentul

instalării tulburării psihotice, el sau ea poate

manifesta suspiciozitate ridicată, excentricitate,
funcţionare redusă, retragere socială.
 Această perioadă potenţial prodromală nu poate fi

diagnosticată ca o tulburare psihotică, fiind nevoie

de episodul psihozei active cu delir şi halucinaţii.
 Distincţie: o persoană cu tulburare de
personalitate paranoică poate avea idei de
referinţă dar nu delir de referinţă, un pacient
schizotipal poate avea iluzii dar nu
halucinaţii.

 O posibilă excepţie este tulburarea de

personalitate borderline în care există
experienţe psihotice de scurtă durată (durând
de la câteva minute la maxim 1-2 ore).
 Evaluarea distincţiei trăsături versus tulburări de
personalitate

 O altă distincţie dificilă este între trăsăturile sau

stilurile de personalitate şi tulburările de
personalitate.
 Toţi oamenii prezintă un anumit pattern de

personalitate, caracterul inflexibil şi dezadaptativ

distingând între trăsăturile de personalitate
normale şi patologice.
 DSM IV TR recomandă ca pe Axa II să se descrie

stilul personalităţii şi să se listeze trăsăturile de

personalitate pe Axa II chiar în condiţiile în care
lipseşte un diagnostic de tulburare de
personalitate.
 Vârsta
 Încă din perioada copilăriei pot să se manifeste

anumite gânduri, emoţii sau comportamente

sugestive psihopatologiei personalităţii.
 În cursul dezvoltării pot să apară dependenţa

excesivă, anxietatea socială, hipersensibilitatea,

tulburările de comportament sau problemele de
identitate, comportamente care în unele cazuri se
remit odată cu trecerea timpului.
 Pe de altă parte, unele din ele nu sunt tranzitorii

şi unii copii nu reuşesc să se maturizeze şi să

depăşească aceste trăsături specifice unei faze de
dezvoltare.
 În cazul lor poate fi vorba de dezvoltarea unor

tulburări de personalitate.
 TULBURAREA PARANOIDA DE PERSONALITATE
PREVALENŢA:
- O.5% - 2.5% în populaţia generală
- 10% - 30% în spitalele psihiatrice
- 2% - 10 % în clinicile de sănătate mentală cu

pacienţi în sistem ambulator.

PATTERN FAMILIAL
- apare mai des la rudele pacienţilor cu
schizofrenie sau a celor cu tulburare delirantă de
tip persecuţie.
EFECTE COGNITIVE
CREDINŢA CENTRALĂ: OAMENII SUNT POTENŢIALI
ADVERSARI,
 STRATEGIE: ÎNGRIJORAREA (Beck & Freeman)
 SINELE IDEAL- credinţe cu privire la cum ar

trebui să simţim, gândim sau ne comportăm

GÂNDURI DE BAZĂ (Beck, Freeman şi asociaţii):
1. Nu pot avea încredere în ceilalţi oameni.
2. Ceilalţi oameni au motive ascunse.
3. Ceilalţi vor încerca să mă folosească sau să mă
manipuleze dacă nu sunt atent.
4. Trebuie să fiu în gardă tot timpul.
5. Nu eşti în siguranţă dacă te încrezi în ceilalţi
oameni.
6. Dacă ceilalţi se comportă prietenos, probabil
vor încerca să te exploateze.
7. Oamenii vor profita de mine dacă le voi da
ocazia.
8. Oamenii nu sunt prea prietenoşi.
9. Ceilalţi oameni vor încerca să mă înşele.
10. Adesea oamenii încearcă în mod deliberat să
mă enerveze.
11. Sunt într-un real pericol dacă îi las pe ceilalţi
să creadă că pot scăpa dacă mă înşeală.
12. Dacă oamenii află lucruri despre mine le vor
folosi împotriva mea.
13. Adesea oamenii spun una dar de fapt cred
alta.
14. Dacă mă apropii de o persoană, aceasta poate
deveni neloială, necredincioasă
 EFECTE COGNITIVE
CREDINŢA DE BAZĂ: Am nevoie de mult, suficient
„spaţiu”.
STRATEGIE: IZOLARE
CREDINŢE:
1. Nu contează ceea ce ceilalţi cred despre mine.
2. E important pentru mine să fiu liber şi independent
faţă de ceilalţi oameni.
3. Îmi face mai multă plăcere să fac lucrurile singur decât
în compania altora.
4. În multe situaţii îmi este mai bine dacă sunt lăsat în
pace.
5. Nu sunt influenţat de ceilalţi în ceea ce decid să fac.
6. Relaţiile apropiate cu alţii nu sunt importante pentru
mine.
7. Îmi stabilesc scopuri şi am standarde personale în
ceea ce le priveşte.
8. Intimitatea mea este mult mai importantă decât
apropierea de ceilalţi.
9. Ceea ce gândesc ceilalţi nu contează pentru mine.
10. Mă descurc singur, fără ajutorul nimănui.
11. E mai bine să fii singur decât să fii îngrădit de
ceilalţi oameni.
12. Nu ar trebui să mă încred în alţii.
13. Pot să îi folosesc pe ceilalţi pentru atingerea
propriilor mele scopuri câtă vreme nu mă implic.
14. Relaţiile sunt dezordonate şi interferează cu
libertatea.
15. Relaţiile sunt problematice.
16. Viaţa e mai puţin complicată în lipsa altor oameni.
17. Mă simt gol pe dinăuntru.
18. E mai bine pentru mine să mă ţin de-o parte şi să
trec neobservat.
19. Sunt necorespunzător / neadaptat social.
20. Viaţa e nesatisfăcătoare
 3. TULBURAREA DE PERSONALITATE SCHIZOTIPALĂ
PERSONALITATEA SCHIZOTIPALĂ
- detaşaţi emoţional şi social
- ciudăţenii în gândire, percepţie şi comunicare
- pot însă nu e obligatoriu să dezvolte
schizofrenie.
- Prezintă semne de gândire magică, de exemplu
cred că prin gândurile şi acţiunile lor pot
controla anumite lucruri şi persoane.
- Pot prezenta idei paranoide, crezând de
exemplu că îi pot răni pe ceilalţi prin gândurile
pe care le au atunci când sunt furioşi.
PREVALENŢĂ: 3% din populaţia generală.
EFECTE COGNITIVE
 CREDINŢA DE BAZĂ: Trebuie să ţin seama doar de
propriile mele idei. Nu trebuie să fiu influenţat de
nimeni.
 STRATEGIE: Gândirea excentrică.
 suspiciune
 idei de referinţă
 iluzii
 un sentiment deranjant al discontinuităţii cu privire la
timp şi propria sa persoană
 tendinţa de a interpreta greşit, prin reacţii la simboluri,
la înţelesuri posibile, mai degrabă decât la dovezi.
 capacitate scăzută de extrapolare de la o situaţie la alta
similară
 lipsă de concreteţe şi umor
 gândire tip parataxis (pompoasă)
ASUMPŢII DE BAZĂ
 Mă simt ca un extraterestru într-un mediu
înfricoşător.
 De vreme ce lumea este periculoasă, trebuie să
te păzeşti tot timpul.
 Există un motiv pentru toate, lucrurile nu se
petrec la întâmplare.
 Uneori, sentimentele mele lăuntrice sunt un
indicator cu privire la ceea ce urmează să se
întâmple.
 Relaţiile sunt ameninţătoare.
 Sunt „defect”.
Tulburarea de personalitate antisocială
GÂNDURI TIPICE

Trebuie să-mi port singur de grijă.

Forţa şi viclenia sunt cele mai bune modalităţi de a

rezolva lucrurile.
Trăim într-o adevărată junglă, în care persoana cea

mai puternică supravieţuieşte.

Oamenii îmi vin de hac dacă nu le-o iau înainte.

Chiar nu e important să îţi respecţi promisiunile sau

să îţi onorezi datoriile.

A minţi şi a înşela e ok câtă vreme nu eşti prins.

Am fost tratat nedrept şi am dreptul să îmi obţin

“partea” prin orice mijloace.

Ceilalţi oameni sunt slabi, merită să-i “faci”.
 Dacă nu îi presez pe ceilalţi, ei mă vor presa.
 Ar trebui să fac orice câtă vreme pot scăpa

basma curată.
 Nu contează ceea ce cred alţii despre mine.
 Dacă îmi doresc ceva ar trebui să fac orice

pentru a obţine acel lucru.

 Voi scăpa neprins aşa că nu trebuie să mă

preocup de potenţialele consecinţe negative.

 Dacă oamenii nu-şi pot purta singuri de grijă

e chiar problema lor.

TULBURAREA DE PERSONALITATE BORDERLINE
PERSPECTIVA POVEŞTII DE VIAŢĂ
Adesea prezente în istoric maltratarea fizică şi

abuzul sexual, neglijenţa, conflictele ostile,

pierderea sau separarea parentală precoce.
EFECTE COGNITIVE
IDEE CENTRALĂ : Ceilalţi trebuie să îmi

satisfacă nevoile.
STRATEGIE: schimbări relaţionale
 GÂNDURI:
 Nimeni nu m-ar iubi şi nu s-ar apropia de mine
dacă m-ar cunoaşte cu adevărat.
 Nu mă descurc singur, am nevoie de cineva.
 Trebuie să renunţ la dorinţele proprii pentru
dorinţele altora, altfel mă vor abandona sau ataca.
 Oamenii mă vor răni, ataca sau vor profita de mine,
trebuie să-mi port de grijă.
 Îmi este imposibil să mă controlez sau disciplinez.
 Trebuie să-mi controlez emoţiile dacă nu ceva rău
se poate întâmpla.
 Nu e nimeni disponibil să îmi satisfacă nevoile, să
fie puternic pentru mine, să-i pese de mine.
 
TULBURAREA DE PERSONALITATE HISTRIONICĂ
Motivaţii: dorinţa de a asupri, manipula, înşela

pe alţii pentru a obţine ajutor şi pentru a stabili

şi menţine dependenţa
Perspectiva poveştii de viaţă:
Copilăria – stil parental inconsistent, cu

alternări între neimplicare nepăsătoare şi

răsplată pentru comportamente de tip
exhibiţionist.
STIL DE GÂNDIRE
Credinţă de bază: Trebuie să impresionez.
Strategii: Dramatism
 Credinţe şi atitudini compulsive:
 Sunt o persoană interesantă, fascinantă.
 Pentru a fi fericit, ceilalţi oameni trebuie să îmi
acorde atenţie.
 Dacă nu-i distrez şi impresionez pe ceilalţi, nu
valorez nimic.
 Dacă nu le captez celorlalţi atenţia, ei nu mă vor
plăcea.
 Modalitatea prin care pot obţine ceea ce doresc
este să îi amuz sau fascinez pe oameni.
 Dacă oamenii nu mă plac este pentru că ei sunt de
proastă calitate.
 E groaznic ca oamenii să mă ignore.
 Trebuie să fiu în centrul atenţiei.
 Nu trebuie să mă gândesc prea mult asupra
lucrurilor, mă pot baza pe ceea ce simt.
 Dacă îi amuz pe oameni ei nu îmi vor observa

slăbiciunile.
 Nu pot tolera plictiseala.
 Dacă îmi place să fac ceva, ar trebui să fac

mereu acel lucru.

 Oamenii îmi vor acorda atenţie doar dacă voi

reacţiona în modalităţi ieşite din comun.

 Emoţiile şi intuiţia sunt mult mai importante

decât gândirea raţională şi planificarea.

 TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ
EFECTE COGNITIVE
Credinţa de bază: SUNT SPECIAL.
Strategie: autoproslăvire
CREDINŢE TIPICE
- Sunt o persoană foarte deosebită, superioară.
De vreme ce sunt superior, am dreptul la privilegii,

avantaje.
 Nu trebuie să fiu îngrădit de regulile care se
aplică altor oameni.
 E foarte important să obţin recunoaştere,

laude şi admiraţie.
 Dacă ceilalţi nu-mi respectă statutul, ar

trebui pedepsiţi.
 Ceilalţi oameni trebuie să îmi satisfacă

nevoile.
 Ceilalţi oameni ar trebui să observe cât sunt

de deosebit, special.
 Este intolerabil să nu mi se acorde respectul

cuvenit sau să nu obţin ceea ce am dreptul.

 T.P. EVITANTĂ
GÂNDURI SPECIFICE
Credinţa de bază: Pot fi rănit.
Strategie: evitarea.
Gânduri şi atitudini compulsive
Sunt inapt şi de nedorit la muncă şi în situaţii

sociale.
Ceilalţi oameni pot să mă critice,

respingă,înjosească sau să fie indiferenţi.

Nu pot tolera emoţiile neplăcute.
Dacă oamenii se apropie prea mult de mine, vor

descoperi adevărata mea faţă şi mă vor respinge.

 Este de netolerat să apari ca inferior sau inadecvat.
 Trebuie să evit situaţiile neplăcute cu orice preţ.
 Dacă simt sau mă gândesc la ceva neplăcut, ar trebui
să mă distrag urgent sau să iau un medicament.
 Ar trebui să evit situaţiile în care atrag atenţia sau să
fiu cât de retras pot.
 Emoţiile neplăcute vor creşte în intensitate şi voi
pierde controlul asupra lor.
 Dacă ceilalţi mă critică, cred că au dreptate.
 E mai bine să nu faci nimic decât să faci ceva ce
poate eşua.
 Dacă nu mă gândesc la o problemă, ea nu există şi
nu trebuie să fac nimic în legătură cu ea. Dacă ignor
problema va dispărea.
 Orice semne de tensiune dintr-o relaţie indică faptul
că relaţia merge prost deci ar trebui să o rup.
 TULBURAREA DE PERSONALITATE DEPENDENTĂ
Credinţă de bază: Sunt neajutorat.
Strategie: Ataşament. Reprezentarea sinelui ca

fiind lipsit de putere şi ineficient; credinţa că

ceilalţi sunt puternici şi au control asupra
lucrurilor.
Sunt neajutorat şi slab.
Am nevoie de cineva care să fie permanent alături

de mine dacă am nevoie sau dacă se întâmplă

ceva.
Persoana de care depind poate fi grijulie,

suportivă şi de încredere.
Sunt neajutorat când trebuie să îmi port singur

de grijă.
 Sunt fundamental singur dacă nu pot să mă ataşez de
o persoană puternică.
 Cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla ar fi să
fiu abandonat.
 Nu trebuie să fac nimic din ceea ce ar putea să îl
jignească, ofenseze sau îndepărteze pe cel de care
depind.
 Trebuie să fiu servil pentru a menţine buna voinţă a
consilierului.
 Am nevoie de alţii care să ia decizii în locul meu sau
să îmi spună ce să fac.
 Trebuie să pot lua legătura cu persoana de care
depind în orice moment.
 Orice relaţie trebuie să fie cât mai intimă cu putinţă.
 Nu mă descurc aşa cum alţii se descurcă.
 TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV- COMPULSIVĂ
EFECTE COGNITIVE

Credinţa de bază: Erorile sunt rele. Nu trebuie să comit

erori.
Strategie: Perfecţionism

Gânduri tipice:
Sunt pe deplin responsabil de mine şi alţii.

Trebuie să contez doar pe mine pentru a mă asigura că

lucrurile vor fi făcute.

Alţii tind să fie adesea iresponsabili, neatenţi,

incompetenţi şi indulgenţi cu propria lor persoană.

Este important să faci lucrurile perfect, indiferent ce ai

face.
Am nevoie de ordine, sisteme, reguli pentru a face

lucrurile aşa cum trebuie.

Dacă nu lucrăm pe baza unui sistem totul se duce de râpă.