Poluarea din activitatea

de transport țiței
Proiect realizat de:
Ispas Cezar-Ștefan
 Introducere
• În prezent petrolul şi gazele naturale constituie sursele energetice principale ale
omenirii. Începând de la mijlocul secolului al XX-lea, consumul de petrol a crescut
aproape continuu, în medie, cu 8-10% annual. Producţia mondială de ţiţei a înregistrat,
de asemenea, o creştere continuă, de la 20,9 milioane barili pe zi, în anul 1960, la 81,7
milioane barili pe zi la nivelul anului 2006.
• Prospectarea şi exploatarea zăcămintelor de petrol şi de gaze naturale din
domeniul marin au avut o dezvoltare explozivă în ultimele deceniicu ajutorul
platformelor de foraj şi extracţie. În timp ce rezervele de petrol din zăcămintele
continentale scad vertiginos, companiile petoliere se îndreaptă tot mai mult spre
extracţiile marine, estimându-se că aceste resurse s-ar cifra la 160 miliarde barili
de petrol şi 14 miliarde metri cubi de gaze naturale.

• Evoluţia industriei de foraj marin a fost rapidă. La începutul anului 1974, pe glob
se aflau în exploatare 192 platforme fixe şi 239 platforme mobile. Numărul
acestor mijloace a crescut enorm în ultimul deceniu, astăzi însumând peste 6 900
de instalaţii petroliere. Conform unui raport al Secretariatului General al
Naţiunilor Unite, circa 27% din totalul ţiţeiului şi gazelor extrase la nivel mondial
provine din activităţile de exploatare a resurselor marine.
 Poluarea apelor

 Dupa natura poluarii de baza, apele reziduale provenite din intreprinderi de

prelucrare a petrolului, se pot imparti in urmatoarele categorii:

-ape reziduale care contin petrol si derivate petrolifere;

-ape reziduale care contin acid sulfuric si sulfati;
-ape reziduale care contin sulfuri alcaline (sulfuri de sodiu);
-ape reziduale care contin hidrogen sulfurat;

 Apele reziduale care contin petrol si produse petrolifere se caracterizeaza

prin urmatoarele proprietati:
-Temperatura, variabila in functie de conditiile procesului tehnologic. Se constata
o oscilatie sezoniera a temperaturii apelor reziduale determinata de temperatura apei
utilizate in productie. Oscilatia sezoniera a temperaturii apelor reziduale variaza
intre 42°C in lunile calde si 12°C in lunile de iarna, fiind in medie in jur de 20°C.
-Turbiditate, in general crescuta, osciland intre 60—200 mg/l suspensii (in medie
100 mg/l).
-Sedimentul depus in instalatiile de epurare consta din par­ticule de nisip si argila si din
substante petrolifere grele. Can­titatea de sediment care se depune depinde de o serie de
conditii intre care cele mai de seama sunt :
• cantitatea suspensiilor din apa folosita in productie;
• natura amenajarii teritoriului intreprinderii de pe care se scurg apele meteorice care,
in interiorul retelei de canali­zare, se amesteca cu apele de productie.

-Substante petrolifere, ce apar sub forma de pelicule de petrol, emulsii de petrol si

componenti solubili ai petrolului. Cantitatea acestor substante in apele reziduale
depinde in spe­cial de procesul tehnologic, de starea aparaturii si conducte­lor, de
exigenta si corectitudinea personalului care deserveste' instalatiile. Cantitatea de
substante petrolifere din apele re­ziduale este apreciata, in raport de felul alimentarii cu
apa, a intreprinderii, la 0,5—5 mg/l.

-Pelicula de petrol, care pluteste la suprafata este forma sub care se gaseste, in cea mai
mare parte petrolul si produ­sele petroliere in apele reziduale. Greutatea, specifica a sub­
stantelor petrolifere, care alcatuiesc pelicula, este de obicei, apropiata de greutatea
specifica a materiilor prime prelucrate.. Peliculele sunt compuse mai ales din fractiuni
grele, avand inceputul distilarii in apropierea temperaturii de 200°C.
 Transportul de petrol

 Numeroase accidente au loc în timpul acestor tranporturi, de exemplu 16 accidente au fost înregistrate în portul Constanta
între anii 2000-2002 când au fost deversate 0,42 tone apamenajeră, 0,55 tone combustibil, 0,1 tone ţiţei şi 0,3 tone petrol
mineral, dar oricum zona afectatăa fost destul de mică.Între 2000-2003 şi în Bulgaria s-au produs astfel de accidente ,
numai prin unul singur s-au deversat 0,17 tone de hidrocarburi , însa tot pe zone limitate. Astfel de accidente s-au produs şi
în Rusia.În 2003, Bulgaria, Romania, Turcia au semnat Black Sea Conttingenty Plan în cadrul protocolului pentru
combaterea poluării pe Marea Neagră. Georgia,Rusia şi Ucraina au aderat şi ele la Plan în 2005 –2006.Deversările de
petrol au efecte dramatice asupra ecosistemelor marine, ca urmare a expunerii organismelor vii la compuşii chimici.

 Poluarea cu petrol afectează în mod deosebit specii ca păsările mari şi mamiferele acvatice, care trăiesc la suprafaţa apei.
Petrolul deversat conţine hidrocarburi, care sunt substanţe poluante ce afectează şi pe termen lung comunităţile marine.
Unele studii au demonstrat faptul că, în timp, mor mai multe animale şi păsări decât în momentul în care se produc
catastrofele ecologice, provocate de scurgerea petrolului din vasele avariate. Cercetătorii spanioli au efectuat teste
biochimice asupra pescăruşilor care trăiesc pe malurile din Galicia, care au fost expuse deversării de petrol în anul 2002,
când a naufragiat nava „Prestige”. Ei au măsurat 16 concentraţii de hidrocarburi din ţesuturile păsărilor, pe care le-au
comparat ulterior cu rezultatele testelor care au fost efectuate pe colonii de pescăruşi care nu au fost supuşi dezastrului. La
17 luni după accidentul ecologic, au fost obţinute rezultate îngrijorătoare. Testele biochimice au relevat leziuni ale
organelor interne vitale, rinichi şi ficat, în rândul păsărilor adulte.
 Asupra alimentaţiei nu a fost sesizat niciun efect, principalele consecinţe ale infestării cu petrol
făcându-se simţite prin disfuncţiile organelor vitale ale păsărilor. Hidrocarburile pot afecta însă
în întregime componenţa lanţurilor trofice. Oamenii de ştiinţă susţin că, deocamdată, există prea
puţine cercetări asupra expunerii mediului înconjurător la poluarea cu petrol. O cunoaştere mai
bună a impactului pe termen lung a deversărilor de petrol poate aduce un avantaj major în
gestionarea şi combaterea efectelor asupra mediului şi vieţii marine.

 Tabelul 1 : Cantitaţile de petrol deversate

în Marea Neagră (tone/an).
 Accidente de deversare

 Santa Barbara Channel (1969), când au fost deversate în mare cca 11 200 t ţiţei, în largul localităţii
Santa Barbara, California, ca urmare a exploziei unei platforme de foraj marin din cîmpul petrolier
Montesito;

 Ekofisk (1977), accident produs la platforma petrolieră Bravo,

din câmpul petrolier Ekofisk, situat în zona centrală a Mării
Nordului. O erupţie instantanee a provocat eliberarea fără
întrerupere a 12 000 t de petrol. Jumătate din această cantitate s-
a evaporat rapid, întrucât petrolul din acest zăcământ are o
temperatură ridicată (90 ℃) şi este foarte uşor, iar restul s-a
depus la suprafaţa mării formând o imensă pânză, de peste 1000
kilometri pătraţi
  Ixtoc One (1979). În istoria accidentelor de poluare înregistrate la
platformele petroliere marine, cea mai gravă maree neagră de origine
accidentală a fost cea produsă la sonda de foraj marin Ixtoc One, din
Golful Mexic, accident în urma căruia au fost deversate în mare circa 600
000 tone de ţiţei, din iunie 1979 şi până în februarie 1980.Cu toate că
proporţiile acestei deversări sunt, de departe, de o amploare fără
precedent, studiile întreprinse şi mediatizarea făcută în acest caz au fost
mult sub nivelul marilor accidente ale tancurilor petroliere.

 Poluarea marină cu hidrocarburi poate avea drept cauză şi actele de război care vizează instalaţiile petroliere de la
ţărm. În februarie 1991, în timpul Războiului din Golf, trupele irakiene, în retragerea din Kuwait, au deschis robinetele
imenselor rezervoare de petrol din zona de conflict şi au dat foc puţurilor, declanşând astfel cea mai mare deversare de
petrol din istorie. Circa 60 milioane de barili (de 150 de ori mai mult decât în cazul Exxon Valdez) au inundat întinse
suprafeţe de pe uscat şi de pe litoral, o parte a petrolului ajungând în Golful Persic. Înainte de bombardamentele
aliaţilor, soldaţii irakieni au deversat în apele Golfului zeci de milioane de barili de ţiţei, aruncând în aer numeroase
terminale petroliere kuweitiene, în scopul de a împiedica o invazie dinspre mare. Pătura de petrol formată a acoperit
peste 1600 km de litoral. Coasta de Est a Insulei AbouAli, compusă odinioară din plaje de nisip deosebit de căutate de
turişti, s-a transformat într-un loc fără viaţă. Catastrofa ecologică provocată de petrolul deversat a afectat grav întregul
ecosistem din partea de nord a Golfului Persic.
 Golful Mexic {Golful Petrolului}

• Zona golfului Mexic este considerate si astazi o zona bogata in zacaminte de

petrol. Este una dintre cele mai calde zone oceanice din lume.

• Multe statistici arată că SUA angajează aproximativ 55.000 de lucrători în

extracția petrolului în Golful Mexic și un sfert din petrolul țării vine din
regiune. De asemenea, gazul natural este extras din Golful Mexic, dar se
face la o rată mai mică decât petrolul.

• Platforma Delta House, situată la 64 de kilometri sud-este de Venice,

Louisiana, a suferit o scurgere de petrol de aproximativ 9,350 de barili de
petrol. Scurgerea a fost declanşată de o ruptură într-o conductă scurtă din
structura subacvatică. Acest incident s-a transformat în cea mai mare
scurgere petrolieră din ultimii şapte ani. Datorita temperaturii ridicate un
Incediu cuprinde rapid suprafata unde petrolul a fost deversat formandu-se
astefel “ochiul de foc”
 Un alt caz celebru l-a constituit Exxon Valdez, soldat cu deversarea în Baia Prince William,
din Golful Alaska, a 40 000 tone de petrol. Această maree neagră a avut consecinţe ecologice
catastrofale întrucât s-a produs într-o zonă maritimă sensibilă, populată cu delfini, foci, vidre
de mare, somoni, vulturi şi loc de refugiu pentru numeroase păsări migratoare. Sensibilitatea
habitatului era sporită şi de caracteristicile fizice ale bazinului maritim în care a avut loc
poluarea: acesta era un golf cu o deschidere relativ îngustă, cu adâncimi reduse şi presărat cu
numeroase insule mici. Petrolul deversat a poluat circa 1770 km de coastă, incluzând aici
atât linia coastei golfului Alaska, cât şi coastele insulelor din apropiere. Ecosistemul marin a
cunoscut urmări dramatice: întregul habitat a fost grav afectat, iar poluarea a cauzat moartea
a 35 000 păsări, 1 000 vidre marine, 300 foci, 250 vulturi, 25 balene şi milioane de peşti
(somoni, heringi şi alte specii). Populaţia locală, care trăieşte în principal din pescuit, avea să
suporte o perioadă dramatică, întrucât resursele piscicole, mai ales cele de somon şi hering
au fost decimate.
 Bibliografie
1. Sinteza studiilor de fundamentare a schemelor directoare de amenajare şi management ale bazinelor
hidrografice-Administratia Nationala “Apele Romane”, Institutul National de Hidrologie si Gospodarie a
Apelor
2. Plan de interventie pentru Marea Neagra anexat protocolului privind cooperarea in combaterea poluarii Marii
Negre cu petrol si alte substante nocive in situatii de urgenta-Institutul National de Cercetare-Dezvoltare
Marina “Grigore Antipa”
3. DRAGOMIR I., „Prevenirea poluării mediului marin”, CERONAV, Constanţa, 2005;
4. MILAN I., “Poluarea marină. Schiţă istorică privind cauzele, consecinţele şi corectivele”, referat de
doctorat, Constanţa, 2006;
5. „Review of Maritime Transport, 2007”, United Nations Conference on Trade and Development, Geneva,
2008;
6. http://imo.org – International Maritime Organization;