Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Seminar 4
1. Matricea BCG (Boston Consulting Group) 2. Cele 5 forțe ale lui Porter
Boston Consulting Group ajută Amenintarea noilor participanti
întreprinderile să-și crească eficiența în Amenintarea substitutiei
ceea ce privește desfășurarea cu succes a Puterea cumparatorilor
activităților de business. În acest scop, Puterea furnizorilor
matricea joacă un rol important deoarece Rivalitatea competitiva
este un instrument util pentru planificarea
strategică a performanței produselor la nivel
de industrie și companie.
3. Matricea McKinsey
4. ANALIZA MoSCoW
Atractivitatea industriei
Puterea competitiva. Must have.
Should have.
Could have.
Won’t have.
Matricea B.C.G. a fost elaborată de o firmă de consultanță americană, Boston Consulting Group.
Este cunoscută ca matricea BCG, Boston sau matricea cotei de creștere.
Prin intermediul matricei BCG se pot identifica diferite strategii analizand produsele unei companii în funcție
de creșterea și cota de piață relativă.
Matricea a fost utilizată prima dată în anul 1968 pentru a ajuta companiile să obțină informații despre ce
produse le ajută cel mai bine să valorifice oportunitățile de creștere a cotei de piață și să le ofere un avantaj
competitiv.
Matricea GE - McKinsey conține nouă cadrane și constituie o abordare sistematică asupra modului
optim de investire a resurselor financiare. Față de situația în care s-ar baza doar pe proiecțiile fiecărei
divizii de afaceri din componența sa, organizația poate utiliza două metrici importante pentru a
determina performanța organizatiei. Acestea sunt gradul de atractivitate a industriei și puterea
competitivă a diviziei pe piața respectivă.
3. Matricea GE-McKinsey
Conform lui Hollensen (2004) și Fleisher și Bensonssan (2003), rezultatul evaluării McKinsey are la bază
următoarea clasificare a țărilor/piețelor:
Clasa A - Aceste țări sunt piețe primare care oferă cele mai bune oportunități pentru dezvoltarea strategică pe
termen lung. Pe aceste piețe, compania poate stabili o prezență permanentă și, prin urmare, ar trebui să
întreprindă un program detaliat de cercetare. Strategia pe care firma trebuie să o urmeze pe aceste piețe este
să investească și să crească.
Clasa B - Țările din această clasă sunt piețe secundare, unde sunt identificate oportunități, dar riscul politic sau
economic este perceput a fi prea mare pentru a-și atinge angajamente irevocabile pe termen lung. Aceste
piețe vor fi gestionate într-un mod mai pragmatic datorită riscurilor potențiale identificate. Pe aceste piețe
compania urmărește o strategie de îmbunătățire selectivă sau strategie defensive.
Clasa C - Aceste piețe sunt de tip terțiar. Acestea sunt percepute ca piețe cu risc ridicat și, prin urmare,
alocarea resurselor este minimă. În astfel de țări obiectivele sunt oportuniste și stabilite pe termen scurt, prin
urmare companiile nu își asumă un angajament real. Strategia utilizată aici este colectarea profiturilor cât mai
curând posibil sau retragerea
3. Matricea GE-McKinsey – Studiu de caz 1
În cele ce urmează a fost realizată o analiză, utilizând matricea General Electric – McKinsey, a potențialului piețelor externe
din Europa Centrală și de Est în ceea ce privește consum de mărfuri și în special celor care conțin polieter polioli (materii
prime utilizate pe scară largă în producția de materiale plastice). Scopul aceste analize este de a evidenția acele piețe care
sunt cele mai bune în ceea ce privește orientarea către export a firmei. Fiecare dintre cele două dimensiuni care reprezintă
atractivitatea pieței și puterea competitivă a companiei are zece indicatori care vor fi analizați. Fiecărui indicator luat în
considerare i se atribuie (în funcție de diferite analize calitative si cantitative, discuții cu specialiști), un coeficient de
ponderare, în funcție de semnificația activității pentru compania cu caracter destul de subiectiv. Suma tuturor indicatorilor
fiecărei dimensiuni va fi egală cu 100%. În plus, poziția actuală este evaluată pentru fiecare piață țintă potențială, pe fiecare
indicator, oferind un număr de puncte între 1 și 10, apoi numărul de puncte acordate indicatorului va fi înmulțită cu
importanța lui. Produsele obținute se adună împreună și se face un total pe fiecare coloană (piață).
Analiza a luat în considerare Bulgaria, Republica Cehă, Rusia, Slovacia, Slovenia și Serbia, datele pentru aceste țări fiind
prezentate în excelul furnizat. Aceste piețe nu sunt total necunoscute pentru companie și nici nu au avut o pondere
semnificativă în exporturile companiei. Ucraina este deja o piață importantă pentru exporturile unei companii.
3. Matricea GE-McKinsey – Studiu de caz 1
În cele din urmă, din setul inițial de piețe, Slovenia a fost eliminată, deoarece are cea mai mică
populație, iar Serbia are cel mai scăzut PIB / capita preconizat și, în plus, nu există date privind
cheltuielile consumatorilor.
3. Matricea GE-McKinsey – Studiu de caz 1
Must Have: furnizeaza un subset minim utilizabil (trebuie) a cerintelor pe care un proiect la
garanteaza. Acestea pot fi definite folosind unele dintre urmatoarele:
Nu are rost să livrăm la data țintă fără aceasta; dacă nu ar fi livrat, nu ar avea rost să implementăm
soluția la data prevăzută
Nu este legal fără asta
Nesigur fără el
Nu se poate livra o soluție viabilă fără ea
Puneți întrebarea „ce se întâmplă dacă această cerință nu este îndeplinită?” Dacă răspunsul este „anulați
proiectul - nu are rost să implementați o soluție care nu îndeplinește această cerință”, atunci este o cerință
Must Have.
4. Analiza MoSCoW
MoSCoW este o tehnica de prioritizare pentru a ajuta la intelegerea si gestionarea prioritatilor.
Trebuie avut – Must Have
Ar trebui sa aibă – Should Have
Ar putea avea – Could Have
Nu o sa am de data asta – Won’t have this time
Reguli:
Won’t have this time: Acestea sunt cerințe pe care echipa de proiect le-a convenit că nu vor fi
livrate (ca parte a acestui interval de timp). Acestea sunt înregistrate în lista de cerințe prioritare, unde ajută la
clarificarea sferei de aplicare a proiectului. Acest lucru evită să fie reintroduse informal într-o dată ulterioară.
Acest lucru ajută, de asemenea, să gestionăm așteptările că unele cerințe pur și simplu nu vor ajunge la soluția
implementată, cel puțin nu de data aceasta. Won’t Haves poate fi foarte puternic în menținerea concentrării în
acest moment pe cele mai importante Could Haves, Should Haves și în special pe Must Haves.