CĂILE DE HIDRATARE

TEHNICA PERFUZIEI
ANUL I SEMESTRUL II
 CĂILE DE HIDRATARE
1. ORALĂ – este calea fiziologică de administrare a
lichidelor
 Nu poate fi utilizată la P cu :Vărsături,Stenoză pilorică şi
esofagiană, Negativism total.

 Temperatura lichidelor să fie scăzută la P cu greaţă;

 Administrare în cantităţi mici la intervale scurte.
2. DUODENALĂ – prin sonda duodenală
 Administrarea se face picătură cu picătură (60-
100 pic/min);
 Se menţine temperatura constantă a lichidului.
 CĂILE DE HIDRATARE
3. RECTALĂ – prin clisma picătură cu picătură
 Cantitatea totală nu va depăşi 500 ml (maxim 1,5 – 2 l /24 ore);
! Administrarea prea rapidă poate determina colici, tenesme rectale
4. SUBCUTANATĂ – prin perfuzii sc.
 Resorbţie lentă;
 Poate determina accidente:
 Necroza ţesuturilor prin compresiune;
 Coagularea ţesuturilor (temperatura lichidului prea mare);
 Flegmoane.
5. INTRAVENOASĂ – prin perfuzie intravenoasă
 SOLUŢII PERFUZABILE
I. CRISTALOIDE
 Soluţie izotonă de glucoză 5%;
 Soluţie izotonă de NaCl 0,9% (ser fiziologic / normal saline);
 Lactat de Na; bicarbonat de Na; KCl în soluţie izotonă de
glucoză;
 Solutie Ringer - > KCl – 0,3 g ; CaCl₂ - 0,5 g ; NaCl – 8,5 g +
apă până la 1000 ml;
 Solutii hipertone: Glucoza 10%, 33%, 40 %,Na Cl 10%,20%
SOLUŢII PERFUZABILE
II. COLOIDALE
 Se folosesc pentru combaterea hipovolemiei, ÎN LOCUL
sângelui sau al plasmei, când acestea nu sunt disponibile sau nu
sunt imperios necesare;
Trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
 Să fie netoxice, neantigenice, nealergizante, apirogene (care
nu provoacă febră),
 Să nu producă hemoliză (distrugerea hematiilor),
 Să aibă o presiune osmotică asemănătoare plasmei,
 Să se menţină în circulaţie timp suficient,
 Să fie metabolizate şi eliminate după exercitarea acţiunii.
SOLUŢII PERFUZABILE
II. COLOIDALE
TIPURI:
1. Derivaţi de gelatină – Marisang
= soluţie sterilă de gelatină modificată şi parţial hidrolizată
!!! NU se administrează concomitent cu sange sau plasmă
2. Dextranii -substante sintetice, polimeri de glucoza
SOLUŢII PERFUZABILE
II. COLOIDALE
DE REŢINUT:
 Soluţiile trebuie să fie sterile, transparente şi limpezi;
 Cantităţile şi ritmul se stabilesc în funcţie de cauza şi tipul
hipovolemiei (de ex - > cantităţi mari şi ritm rapid în cazul
hipovolemiei marcate);
! La semnele de hiperhidratare(pericol de edem pulmonar acut,
edem cerebral);
Administrarea se face sub supraveghere clinică şi paraclinică
TEHNICA PERFUZIEI
PERFUZIA = introducerea pe cale intravenoasă, picătură cu picătură, a soluţiei
medicamentoase pentru reechilibrare HE, hidroionică şi volemică a organismului
Scop – terapeutic
Avantaje – se poate administra o cantitate mai mare ; cantitatea de substanţă absorbită se
poate determina exact
Dezavantaje – metoda invazivă
Indicaţii:
 Hidratarea şi mineralizarea organismului;
 Administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit;
 Alimentaţie;
 Completarea proteinelor sau a altor componente sanguine;
 Depurativ – prin diluare se favorizează excreţia produşilor toxici din organism
TEHNICA PERFUZIEI
Contraindicatii – imposibilitatea abordării venelor
Locuri de elecţie – ca la puncţia venoasa (se preferă vene periferice)
MN – ca la puncţia venoasă + perfuzor, branule, leucoplast, stativ
TEHNICA PERFUZIEI
Pregătire P:
Psihică – informare, necesitate
Fizică – P este sfătuit să meargă la toaletă ; se asigură
poziţia în funcţie de vena abordată (DD)
Tehnica:
 Spălare pe mâini, îmbrăcarea mănuşilor de
protecţie;
 Verificare (regulile obligatorii privind P,
materialele, soluţiile, administrarea);
TEHNICA PERFUZIEI
Pregătirea perfuziei:
 Se îndepărtează folia protectoare a flaconului/pungii şi se
şterge dopul de cauciuc cu un tampon îmbibat în alcool
sanitar;
 Se desface trusa fără să se desterilizeze, se introduce în flacon
sau pungă, se închide prestubul; (! La flacoanele de sticlă se
mai introduce un tub ce va fi fixat cu leucoplast pe flacon);
 Se ridică flaconul/punga se apasă pe picurător pentru umplere
(1/2);
 Se deschide prestubul şi se elimină coloana de aer (deasupra
taviţei renale);
 Se pune pe stativ.
TEHNICA PERFUZIEI
Montarea branulei:
 Se alege vena;
 Se aplică garoul; se dezinfectează locul de elecţie;
 Se introduce branula, se desface garoul, se inchide şi se fixează
cu leucoplast/ benzi speciale.
Ataşarea perfuzorului:
 Se aşează sub branulă o compresă, se îndepărtează dopul, se
ataşează perfuzorul la branulă;
 Se verifică poziţia canulei în venă prin apăsarea porţiunii de
cauciuc a perfuzorului (vine sânge).
TEHNICA PERFUZIEI
Supravegherea perfuziei:
 Se fixează tubul perfuziei cu leucoplast;
 Se deschide prestubul şi se fixează rata de flux (medie = 60
pic/min) în funcţie de indicaţiile M;
 Se supraveghează locul puncţiei în timpul perfuziei;
 Se supraveghează :P, TA, culoarea tegumentelor, facies,
respiraţie;
 Se schimbă punga înainte de golirea celeilalte (când este cazul)
! Introducerea altor medicamente se face prin tubul special al pungii
sau prin dop la flacoane
TEHNICA PERFUZIEI
Supravegherea perfuziei:
 Când se indică introducerea altor medicamente iv, nedizolvate
în soluţia perfuzabilă, se va închide prestubul şi se va
administra direct pe branulă (porţiunea superioară);
 La nevoie se serveste P cu bazinet/urinar
Încheierea tehnicii:
 Se închide prestubul (înainte ca punga/flaconul să se golească
complet);
 Se detaşează perfuzorul de la branulă ; se închide branula
 Se îndeparteaza urmele de leucoplast
TEHNICA PERFUZIEI

Îngrijiri ulterioare:
 Se aşează P în poziţie comodă;
 Se îndepărtează materialele folosite conform
regulilor.
TEHNICA PERFUZIEI
Accidente, incidente:
 datorate defecţiunilor tehnice:
 înfundarea acului sau a cateterului, perfuzia paravenoasă - se
scoate acul, local comprese reci ± infiltraţie anestezică,
 embolia gazoasă,
 ruperea şi migrarea unor porţiuni din cateter,
 încetinirea introducerii substanţei datorită:
presiunii negative prin inexistenţa tubului de aer,
venospasmului la administrarea soluţiilor reci,
nealegerii adecvate a venei, acului, cateterului,
TEHNICA PERFUZIEI
Accidente, incidente:
 datorate lichidului perfuzat:
 frison, febră, stare de şoc - datorită impurităţilor; se administrează
HHC, Romergan, Novocaină,
 infectarea soluţiei sau a trusei de perfuzie,
 cantitatea de lichid perfuzat prea mică-sete, oligurie, deshidratare,
 cantitatea de lichid perfuzat prea mare,
edem pulmonar, hiperhidratare,
dezechilibru metabolic (mai ales atunci când soluţia de perfuzat
se bazează pe glucoză),
 cantitate prea mare/ mică de Na/ K,
TEHNICA PERFUZIEI
Accidente, incidente:
 datorate incompatibilităţii medicamentoase,
 datorate reacţiilor locale şi endovenoase:
 perfuzarea paravenoasă a soluţiilor hipertone -
tumefacţie, dureri, eritem, necroză,
 spasm venos la soluţii hipertone,
 flebită - datorită iritaţiei chimice,
TEHNICA PERFUZIEI
Accidente, incidente:
 contaminarea perfuziei; principalele sursele sunt:
 flacon fisurat,
 lichidul de perfuzie sau substanţele ce se adaugă sunt nesterile,
 sistemul de închidere a flaconului incorect manevrat,
 puncţionarea incorectă a dopului de cauciuc,
 elementele sistemului de perfuzie incorect sterilizate sau manevrate,
 antisepticul folosit,
 injecţia şi manipularea incorectă a cateterului,
 modul incorect de schimbare a flaconului,
 injecţiile suplimentare în sistemul de perfuzie,