TRATAMENTUL PENAL ȘI PROCESUAL-PENAL AL VICTIMEI INFRACȚIUNII

ALINA ȘAVGA, DOCTOR ÎN DREPT, CONFERENȚIAR UNIVERSITAR

BIBLIOGRAFIE:

• Codul penal al Republicii Moldova nr.985-XV, adoptat la 18.04.02, în vigoare de la 12.06.03 În: Monitorul oficial al RM. -
2002. - nr.128-129 (1013-1014). - art.1012.
• Codul de Procedură Penală al Republicii adoptat la 14.03.03, în vigoare de la 12.06.03 În: Monitorul oficial al RM. - 2003. -
nr.104-110/447 din 07.06.03.
• Lege privind repararea cheltuielilor de tratament aplicat persoanei vătămate în acțiune criminală nr.79-XIII din 28.04.1994 în
vigoare 30.05.1994. //Monitorul Oficial nr.5/140 din 30.05.1994.
• Lege privind protecția de stat a părții vătămate, a martorilor și a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal nr.1458-XIII
din 28.01.1998 în vigoare 26.03.1998. //Monitorul Oficial nr.26-27/169 din 26.03.1998.
• Lege cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal nr.105 din 16.05.2008 în vigoare 27.09.2008.
//Monitorul Oficial nr.112-114 din 27.06.2008.
• Recomandarea privind statutului victimelor în cadrul dreptului penal și al procedurii penale, adoptată la 28.06.1985 de
Comitetul de miniștri a Consiliului Europei.
• Вандышев, В.В. Изучение личности потерпевшего в процессе расследования. Ленинград, 1989.
UNITĂȚI DE CONȚINUT:

• Aspecte juridico-penale și procesual-penale privind victima infracţiunii

• Tratamentul psihologic al victimei în faza urmăririi penale
• Victima ca sursă de identificare a agresorului
• Victima în faza examinării cazului de către instanţa de judecată
• Tratamentul psihologic al victimei ulterior rezolvării judiciare a urmărilor victimizării
ETAPELE RAPORTULUI SOCIAL DE VICTIMIZARE

• momentul victimizării propriu-zise – cînd interacțiunea umană privește victima și autorul agresiunii;
• momentul intervenției statului, a justiției – în care se stabilesc relații între infractor și reprezentantul
justiției, pe de o parte, și între victimă și justiție, pe de altă parte;
• momentul final al agresiunii în care autorul este tras la răspundere penală și suportă consecințele
juridice ale actelor sale, iar victima fie primește reparațiile cuvenite, fie poate intra în atenția unor
organisme judiciare sau de asistență socială pentru a fi ajutată să suporte mai ușor consecințele
agresiunii.
Pentru a parcurge acest drum, victima va fi antrenată într-un mecanism juridic, care este
realizat prin intermediul prevederilor legislației penale și procesual-penale.
ASPECTE JURIDICO-PENALE PRIVIND VICTIMA INFRACȚIUNII

Atît în legislația penală, cît și în cea procesual-penală deseori sînt întîlniți termenii de ”Victimă” și ”Parte vătămată”.

• Cu referire la dreptul penal, din analiza Părții speciale a Codului Penal se observă clasificarea pe capitole, în dependență de categoriile de
victime prejudiciate. În toate sursele de specialitate se menționează că structurarea Părții Speciale se realizează conform obiectului
atentatului criminal, dar ce este obiect, de fapt, – valoarea socială la care se atentează și căreeia i se cauzează o anumită daună prin
infracțiunea săvîrșită.
• Partea Specială este constituită din 18 capitole, fiecare avînd o categorie distinctă de victime: ex. Capitolul I – omenirea, națiunile, Capitolul
II – persoana (viața și sănătatea), Capitolul III – persoana (libertatea, cinstea și demnitatea) etc.
• Totodată, într-un șir întreg de componențe de infracțiuni se menționează expres categoria de victimă în textul dispoziției – femeie, copil,
minor, militar etc. Vîrsta victimei, statutul și alte particularități caracteristice fizice și de caracter influiențează radical calificarea faptei (de
ex.violul minorei, atentatul la un colaborator de poliție etc.)
• Comportamentul ilegal sau amoral al victimei și rolul acesteia în declanșarea atentatului criminal este direct menționat în componențele de
infracțiuni care descriu faptele comise în stare de afect (omor, vătămare etc.), precum și în Partea generală la art.76 CP al RM –
circumstanțe atenuante (lit.g) ilegalitatea sau imoralitatea acţiunilor victimei, dacă ele au provocat infracţiunea).
ASPECTE PROCESUAL-PENALE PRIVIND VICTIMA INFRACȚIUNII

Legislația procesual-penală, mult mai detaliat decît ce penală, descrie statutul victimei infracțiunii, cu definirea
expresă a acestui concept, cu descrierea drepturilor și obligațiilor procesuale de care dispune etc.
• Conform prevederilor art. 58 CPP al RM „Se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin
infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale”.
• În acelaşi sens, art. 59 CPP al RM arată că „Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a
cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această calitate, conform legii, cu
acordul victimei”.
• Noţiunea de victimă este cu mult mai vastă decît cea de parte vătămată, fiindcă ultima îmbracă această formă doar în
sensul juridico-penal şi procesul-penal, datorită recunoaşterii ca parte vătămată prin ordonanţa organului de urmărire
penală, imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi procesuale (al. 2 art. 59 CPP al RM).
Majoritatea victimelor nu ajung să fie recunoscute ca parte vătămată.
PORNIREA URMĂRIRII PENALE ÎN BAZA PLÎNGERII VICTIMEI –
ART.276 COD PROCEDURĂ PENALĂ AL RM

• Urmărirea penală se porneşte numai în baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor prevăzute în articolele: 152 alin.(1), 153, 155, 157,
161, 173, 177, 179 alin.(1) şi (2), 193, 194, 197 alin.(1), 198 alin.(1), 200, 202, 203, 204 alin.(1), 2461, 274 din Codul penal, precum şi al furtului
avutului proprietarului săvîrşit de minor, de soţ, rude, în paguba tutorelui, ori de persoana care locuieşte împreună cu victima sau este găzduită de
aceasta. La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în cazurile menţionate în prezentul alineat, urmărirea penală încetează.
• Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul în care organul de urmărire penală depistează nemijlocit sau este sesizat despre săvîrşirea sau
pregătirea pentru săvîrşirea unor infracţiuni prevăzute la art. 185(2), cu excepţia infracţiunilor prevăzute la alin. (23), şi la art. 185(3) din Codul penal,
acesta notifică titularul de drepturi sau autoritatea abilitată conform legislaţiei privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi
specialităţilor tradiţionale garantate despre acestea. Dacă titularul de drepturi sau autoritatea abilitată conform legislaţiei privind protecţia indicaţiilor
geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii notificării, nu depune
plîngerea prealabilă, organul de urmărire penală nu începe urmărirea penală în conformitate cu prevederile prezentului cod.
• În cazul în care, în urma infracţiunii, au pătimit mai multe persoane, pornirea urmăririi penale se face chiar dacă plîngerea prealabilă se înaintează doar
de către una din victime.
• Dacă la comiterea unei infracţiuni au participat mai mulţi făptuitori, chiar dacă plîngerea prealabilă a fost depusă numai în privinţa unuia din
făptuitori, urmărirea penală se efectuează în privinţa tuturor făptuitorilor.
• Dacă victima care figurează într-un proces privitor la o infracţiune prevăzută în alin.(1), din cauza incapacităţii sau a capacităţii de exerciţiu limitate, a
stării de neputinţă sau a dependenţei faţă de bănuit sau din alte motive nu este în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime, procurorul porneşte
urmărirea penală chiar dacă victima nu a depus plîngere.
DREPTURILE PROCESUALE ALE VICTIMEI

• Victima are dreptul ca cererea sa să fie înregistrată imediat în modul stabilit, să fie soluţionată de organul de urmărire penală, iar după aceasta să fie
informată despre rezultatele soluţionării.
• să primească de la organul de urmărire penală certificat despre faptul că ea s-a adresat cu cerere sau o copie de pe procesul-verbal despre cererea orală;
• să prezinte documente, obiecte şi alte mijloace de probă pentru confirmarea cererii sale;
• să se adreseze cu o cerere suplimentară;
• să fie informată, la cerere, de către organul de urmărire penală, procuror sau, după caz, de către instanţa de judecată despre soluţionarea plîngerii sale,
despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale; să primească gratuit, la solicitare, copii de pe acestea, precum şi de pe
hotărîrea de încetare sau de clasare a procesului penal în cauza respectivă, de neîncepere a urmăririi penale, copia de pe sentinţă, decizie sau de pe o
altă hotărîre judecătorească definitivă;
• să ceară de la organul de urmărire penală să fie recunoscută ca parte vătămată în cauza penală;
• să depună cerere pentru a fi recunoscută ca parte civilă în procesul penal;
• să retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;
• să primească certificat despre înregistrarea cererii sale şi începerea urmăririi penale sau copie de pe ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale;
• să atace ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale în decurs de 10 zile din momentul primirii copiei de pe ordonanţa respectivă şi să ia cunoştinţă de
materialele în baza cărora a fost emisă această ordonanţă;
• să fie apărată de acţiunile interzise de lege în modul prevăzut pentru apărarea persoanelor participante la procesul penal;
• să fie asistată, la acţiunile procesuale efectuate cu participarea ei, de un avocat ales, să apeleze la un mediator;
DREPTURILE PROCESUALE ALE VICTIMEI

Victima unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave contra persoanei, victima torturii, tratamentelor inumane sau
degradante, victima traficului de ființe umane și victima traficului de copii, indiferent de faptul dacă este recunoscută în calitate de
parte vătămată sau parte civilă, dispune de asemenea de următoarele drepturi:
• 1) să fie consultată de un avocat pe tot parcursul procesului penal ca şi celelalte părţi în proces;
• 2) să fie asistată, în condiţiile legii, de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat în cazul în care nu dispune de mijloace
băneşti pentru a plăti avocatul;
• 3) să fie însoţită de o persoană de încredere, alături de avocatul său, la toate cercetările, inclusiv la şedinţele închise;
• 4) să primească o hotărîre judecătorească despre compensarea materială pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune.
• (5) Victima, de îndată ce a fost identificată, beneficiază în condiţiile legii de dreptul la protecţie şi compensare, precum şi de dreptul de
a depune o cerere privind aplicarea măsurilor de protecţie.
• (51) Victima actelor de tortură, a tratamentelor inumane sau degradante este supusă expertizei judiciare asupra stării psihice sau fizice.
OBLIGAȚIILE PROCESUALE ALE VICTIMEI

Victima este obligată:

• 1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti şi să dea explicaţii la solicitarea acestor
organe, cu excepţia victimei traficului de fiinţe umane;
• 2) să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală, obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care dispune,
precum şi mostre pentru cercetare comparativă;
• 3) să accepte a fi supusă examenului medical, la cererea organului de urmărire penală, în cazul în care ea se plînge că i-a fost
cauzat prejudiciu fizic;
• 4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului care îi soluţionează cererea sau ale preşedintelui şedinţei
de judecată;
• 5) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui
şedinţei.
PARTEA VĂTĂMATĂ – ART.59 COD PROCEDURĂ PENALĂ AL RM

Parte vătămată este considerată persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat prin infracţiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută în această
calitate, conform legii, cu acordul victimei. Minorul căruia i s-a cauzat prejudiciu prin infracţiune va fi considerat parte vătămată fără acordul său.
•Recunoaşterea ca parte vătămată se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală, imediat după stabilirea temeiurilor de atribuire a unei asemenea calităţi
procesuale.
•În cazul în care, după recunoaşterea persoanei ca parte vătămată, s-au constatat circumstanţe care atestă lipsa cauzării prejudiciului, organul de urmărire penală
încetează participarea acestei persoane ca parte vătămată în procedura respectivă prin ordonanţă motivată.
•Partea vătămată poate oricînd să renunţe la această calitate procesuală.
•Partea vătămată beneficiază de drepturile sale şi îşi exercită obligaţiile personal sau, dacă legea permite, prin reprezentanţi. În cazul în care parte vătămată este un
minor sau o persoană iresponsabilă, drepturile acesteia sînt exercitate de reprezentanţii ei legali în modul prevăzut de prezentul cod.
•Examinarea corporală, precum şi prelevarea mostrelor de eliminări ale corpului sau a altor mostre biologice de la partea vătămată fără acordul ei pot fi efectuate doar
cu autorizarea judecătorului de instrucţie. Aceste acţiuni nu pot fi întreprinse în locurile sau circumstanţele în care există riscul traumatizării părţii vătămate sau riscul
violării drepturilor omului.
•Partea vătămată este audiată în condiţiile prevăzute de prezentul cod pentru audierea martorului. Partea vătămată minoră în vîrstă de pînă la 14 ani este audiată în
cauzele penale privind infracţiunile cu caracter sexual, privind traficul de copii sau violenţa în familie, precum şi în alte cazuri în care interesele justiţiei sau ale
minorului o cer, în condiţiile art. 110(1).
DREPTURILE PĂRȚII VĂTĂMATE – ART.60 CPP RM

•să cunoască esenţa învinuirii;

•să facă declaraţii şi explicaţii;
•să prezinte documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;
•să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
•să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală sau instanţei de judecată şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii respective;
•să ia cunoştinţă de toate procesele-verbale ale acţiunilor procesuale la care a participat, să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;
•să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze orice informaţii din dosar;
•să participe la şedinţa de judecată, inclusiv la examinarea materialelor cauzei;
•să pledeze în dezbateri judiciare privitor la prejudiciul cauzat;
•să fie informată de ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de procuror despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să primească gratuit, la
solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri, precum şi de pe hotărîrea de încetare sau clasare a procesului în cauza respectivă, de neîncepere a urmăririi penale, copia de pe
sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărîre judecătorească definitivă;
•să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului de urmărire penală, precum şi să atace hotărîrea instanţei privitor la prejudiciul cauzat;
•să retragă plîngerile depuse de ea sau de reprezentantul său, inclusiv plîngerile împotriva acţiunilor interzise de lege săvîrşite împotriva sa;
•să apeleze la un mediator în condiţiile legii, etc.;
OBLIGAȚIILE PĂRȚII VĂTĂMATE

•1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;

•2) să facă declaraţii la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti;
•3) să prezinte, la cererea organului de urmărire penală obiecte, documente şi alte mijloace de probă de care dispune, precum şi
mostre pentru cercetare comparativă;
•4) să accepte a fi supusă examinării corporale la cererea organului de urmărire penală în cauza privind comiterea în privinţa sa a
unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave;
•5) la cererea organului de urmărire penală, să fie supusă unei expertize judiciare, în condiţii de ambulator, pentru a se verifica
capacitatea de a înţelege just circumstanţele care au importanţă pentru cauză şi de a face declaraţii juste în privinţa lor, în cazul în
care sînt temeiuri verosimile de a pune la îndoială asemenea capacităţi;
•6) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
•7) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
PARTEA CIVILĂ – ART.61 DIN CODUL DE PROCEDURĂ PENAL AL RM

Parte civilă este recunoscută persoana fizică sau juridică în privinţa căreia există suficiente temeiuri de a
considera că în urma infracţiunii i-a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a depus la organul de
urmărire penală sau la instanţa de judecată o cerere de chemare în judecată a bănuitului, învinuitului, inculpatului
sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru faptele acestuia. Acţiunea civilă se judecă de către
instanţă în cadrul procesului penal dacă volumul prejudiciului este incontestabil.
• Recunoaşterea ca parte civilă se efectuează prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin încheierea
instanţei de judecată.
• În cazul în care s-a constatat că, după recunoaşterea părţii civile, cererea de chemare în judecată a fost depusă de o
persoană necorespunzătoare sau că, din alte motive, lipsesc temeiuri pentru ca persoana să aibă calitate de parte
civilă, organul de urmărire penală, prin hotărîre motivată, sistează participarea persoanei în calitate de parte civilă.
TRATAMENTUL PSIHOLOGIC AL VICTIMEI LA FAZA URMĂRIRII PENALE

• Din perspectiva psihologică, urmărirea penală este o sumă de relații interpersonale ale unui subiect constant – reprezentantul formei de
constrîngere a statutului (ofițer, procuror) cu ceilalți participanți la drama judiciară (autor, victimă, martori, experți). Specificul acestor relații
interpersonale este tratarea emoțională a individului pus în contact cu reprezentantul oficial al autorității, trăire caracterizată printr-o anumită
încărcătură nervoasă negativă. Victima se confruntă cu un sentiment de teamă generat de optica deformată asupra caracterului represiv al justiției;
• Victima de multe ori ezită să solicite suportul reprezentanților autorităților, temîndu-se că prin aceasta să nu fie descoperite unele amănunte din
viața acesteia, mai puțin onorabile, sau de natură să-i angajeze responsabilitatea;
• Motive pentru a nu denunța infracțiunea: atingerea de natură personală și nu a vrut să ofenseze; poliția nu a putut fi eficace sau nu a dorit să fie
sîcîitoare; nu a dorit să ocupe timpul; prea confuză sau nu a știut unde să denunțe; teama de răzbunare.
• În timpul desfășurării urmăririi penale abordarea victimei trebuie să se facă de o manieră care să-i permită acesteia să colaboreze eficient cu
justiția, activitatea acesteia putînd fi astfel desfășurată fără impedimente. În primul rînd, din perspectivă psihologică, autoritatea trebuie să
considere victima ca persoană prejudiciată, ce a suferit o daună psihică.
• Dacă prezenta psihologului sau a psihiatrului nu poate fi asigurată, autoritatea trebuie să prezinte cunoștințe cît mai temeinice de psihologie. Or,
problematica psihologică a victimei se integrează ”fenomenului psihologic al frustrației cauzate de impactul pe care infracțiunea îl are asupra
cursului firesc al evoluției umane”.
TRATAMENTUL PSIHOLOGIC AL VICTIMEI LA FAZA URMĂRIRII PENALE

• Autoritatea se va situa pe o poziție relativ neutră, în legătură cu cazul pe care îl are de soluționat, astfel încît să poată
delimita exact manifestările cauzate de șocul victimizării, de manifestările determinate de încercarea victimei de a
ascunde unele elemente esențiale ale faptei în cauză.
• Abordarea victimei de pe o poziție strict judiciară, prin utilizarea unor mijloace, metode și tehnici depersonalizate,
cu caracter general, nu va fi aptă să constituie pentru persoana victimizată sprijinul pe care aceasta îl așteaptă.
• Victima poate resimți în legătură cu comiterea unei infracțiuni sentimente ca:
• - reticența în denunțarea delictului (mai ales dacă a mai fost implicată);
• - coresponsabilitatea față de comiterea faptei;
• - vinovăție în legătură cu circumstanțele infracțiunii (mai ales în ceea ce privește propriul comportament)
• Victimei trebuie să i se întărească convingerea că apelînd la forța de coerciție a statului nu a comis o greșeală, numai
în acest fel putîndu-se obține maximum de informații în legătură cu împrejurările de fapt, reale ale victimizării.
VICTIMA - SURSĂ DE IDENTIFICARE A AGRESORULUI:

Din punct de vedere psihologic victima poate oferi puţine garanţii de veridicitate în relatările ei, din mai multe motive, astfel:
•perceperea evenimentelor este determinată de înzestrarea psiho-intelectivă a victimei, de afectivitatea, sugestibilitatea, imaginaţia şi
personalitatea victimei;
•victima este supusă unor trăiri emotive deosebit de puternice în timpul săvârşirii actului infracţional, fapt care face ca perceperea actului
şi memorarea lui să se facă in condiţiile unei activităţi corticale conştiente reduse, generând lacune perceptive şi memoriale;
•trecerea timpului afectează şi ea memoria şi, deci, redarea cu fidelitate a evenimentelor;
•din dorinţa de răzbunare victima poate arăta un alt făptuitor decât cel real;
•din dorinţa de a-şi îmbunătăţi situaţia procesuală, unde adesea este şi parte civilă, victima poate agrava situaţia infractorului, ajustând
realitatea sau punând pe umerii lui fapte pe care nu le-a comis;
•dacă victima are o participare concretă, activă, contradictorie sau chiar iniţiatoare a actului agresional va încerca să ascundă acest aspect,
omiţând precizarea rolului său şi denaturând realitatea;
•însă cel mai important factor de denaturare sau ascundere a realităţii îl constituie teama de infractor şi răzbunarea acestuia.
VICTIMA - SURSĂ DE IDENTIFICARE A AGRESORULUI

Cu toate viciile pe care le prezintă mărturia victimei, ea poate furniza informaţii importante:
• date privind determinarea naturii juridice a actului agresional;
• date pentru stabilirea celui mai plauzibil mobil;
• date relative la circumstanţele esenţiale ale evenimantului (de loc, timp, de comitere etc.);
• date care definesc personalitatea victimei: concepţia şi modul de viaţă, calităţi, defecte, obiceiuri, starea
de echilibru psihic sau tendinţe spre agresivitate, izolare, depresie, alte vicii ascunse etc.;
• cercul de relaţii al victimei, mediile şi locurile frecventate. De o importanţă deosebită este natura relaţiilor
victimei cu mediul şi infractorul (de prietenie, sociabilitate, agresiune, tensiune, ură etc.) şi legăturile ei
cu grupuri sociale ilicite sau îndoielnice;
• date privind mişcarea în timp şi spaţiu a victimei în perioada imediat după comiterea agresiunii;
• date privind bunurile deţinute de victimă şi eventuala dispariţie a unora dintre ele;
• date privind antecedentele morale, medicale, penale şi contravenţionale ale victimei.
VICTIMA ÎN FAZA EXAMINĂRII CAUZEI ÎN INSTANȚA DE JUDECATĂ

• Victima din punct de vedere juridic este o parte în proces (parte vătămată, parte civilă), și totodată „martorul principal” al
împrejurărilor actului infracțional. Dar, în același timp, poate oferi cele mai puține garanții de veridicitate în relatările ei, chiar
și în cazul celei mai bune-credințe (stări emoționale deosebit de puternice, stres, lacune de memorie etc.). Magistrații sunt
înclinați să ofere un „credit nemeritat” bietei victime, atunci cînd aceasta relatează eronat împrejurările în interes propriu.
• Coeficientul de denaturare este determinat de afectivitatea, sugestibilitatea, imaginația și de personalitatea victimei, (uneori,
interesul personal).
• În legătură cu poziția procesuală de parte vătămată (parte civilă) victima este ascultată în cadrul procesului, atît pe latura penală,
cît și pe latura civilă. Declarația victimei este un mijloc de probă și poate servi la aflarea adevărului în coroborare cu alte probe.
• Dat fiind caracterul personal al drepturilor părții vătămate, decesul acesteia în timpul procesului penal lasă un gol procesual,
ea neputînd fi înlocuită, drepturile sale stingîndu-se odată cu titularul lor. Dar, acest fapt nu împiedică exercitarea în continuare
a acțiunii penale.
VICTIMA ÎN FAZA EXAMINĂRII CAUZEI ÎN INSTANȚA DE JUDECATĂ

• La această fază între victimă și magistrat se stabilește o legătură mediată prin intermediul avocatului, care va
asculta doleanțele victimei și le va transmite instanței.
• Din punct de vedere psihologic victimele pot manifesta două seturi de atitudini:
• În plan penal:
• - să lase totul în seama reprezentantului sau dîndu-i toate amănuntele pe care acesta le solicită;
• - să manifeste reticență în legătură cu atitudinile avocatului, pe care de multe ori, direct sau indirect, îl acuză de
„pactizare” cu avocatul inculpatului;
• În plan civil:
• - repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, care trebuie din punct de vedere psihologic să aibă în vedere
despăgubirile morale;
• Instanța poate dispune efectuarea unei expertize psihiatrice cu caracter medico-legal, prin intermediul căreia se
poate proba tulburarea psihică din timpul comiterii infracțiunii, constrîngerea fizică sau psihică la care a fost
supusă victima, sugestibilitatea victimei sau existența unor stări patologice sau psihice, capacitatea victimei de a
aprecia corect circumstanțele agresiunii (comportamentul expertului are o încărcătură afectogenă deosebită).
VICTIMA ULTERIOR JUDECĂȚII

• Ulterior judecății victima poate exercita calea de apel (sau să facă uz de căile extraordinare de atac), în
cazul în care nu este satisfăcută de soluția oferită de instanță, atît pe latura penală, cît și civilă.
• Infractorul va executa pedeapsa penală, fapt ce implică o satisfacție morală pentru victimă, dar nu și o
recuperare a prejudiciului material.
• De lege ferenda ar fi binevenit ca pe lîngă despăgubirile victimei să fie dispusă urmarea unui
tratament psihiatric facultativ, pe cheltuiala infractorului, în special în cazul infracțiunilor care sunt
susceptibile de a cauza traume psihologice (ex.viol) sau încheierea unui contract între condamnat
(sistem judiciar) și victimă care va contribui la resocializarea infractorului și la dezdăunarea cît mai
completă a victimei.