ARTRITA REUMATOIDĂ

Lp 1
 POLIARTRITĂ REUMATOIDĂ - DEF

 Boală reumatică inflamatorie cronică sistemică

 Etiologie necunoscută

 Patogenie autoimună + multifactorială

Inflamaţie articulară cronică şi leziuni tisulare.

Evoluţie
• Deformantă
• Distructivă
Manifestări sistemice multiple.
 ARTRITA REUMATOIDĂ - EPIDEMIO

 Cea mai frecventă boală reumatismală inflamatorie

 Prevalenţa: 0,5-1% din populaţie generală (rasa albă)

 Prevalenţă mare: zona nord-europeană şi America de Nord

 Prevalenţă scăzută: zona sud-europeană, Asia (CHINA), negrii

din Africa
 AR mai frecventă de 2-3x la femei faţă de bărbaţi
(preponderenţă feminină de 3:1)
 Apare la orice vârstă

 Cel mai frecvent ~ 30-50 ani

ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

 Etiologie = necunoscută

 Determinism complex multifactorial

 Multipli factori de risc:

• Aparţin de organismul gazdă (factori genetici,
hormonali) = terenul predispozant
• Factori de mediu (infecţii, fumat)
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

2
1

3
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

1. FACTORII GENETICI

STUDII FAMILIALE
 Incidenţă crescută la rudele de gradul întâi

 Rată de concordanţă ridicată între gemenii monozigoţi 15%

PREDISPOZIŢIA GENETICĂ LEGATĂ DE MHC (genele care

controlează sistemul imun)
1. AR este asociată cu HLA-DR4
- rol în prezentarea auto-antigenelor
- 50-75%
- prognostic slab
EPITOPULREUMATOIDĂ
ARTRITA COMUN ÎN HLA-DRB1
- ETIOPATOGENEZĂ

1. FACTORII GENETICI

2. Toate alelele asociate cu suspectibilitatea la AR, deşi

diferite, au ceva în comun:
aceeaşi secvenţă de aminoacizi = epitop comun
la nivelul lanţului HLA-DRB1

Cel mai frecvent subtip la rasa albă HLA-DRB1*04

Indivizii care aparţin acestei categorii fac forme mai severe de boală,
cu leziuni erozive, manifestări extraarticulare, în timp ce cei care nu au
epitopul comun fac forme mai uşoare, seronegative, neerozive.
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

 Argumente care atestă implicarea mecanismelor

autoimune în patogenia AR sunt legate de identificarea
unui număr mare de auto-Ac dintre care FR şi Ac anti
proteine citrulinate sunt cei mai semnificativi.
CITRULINARE

Citrulinarea reprezintă procesul prin care ARGININA conţinută în

proteinele din citoschelet (filagrina, vimentina, citokeratina) se
transformă în citrulină. ACPA sunt auto-Ac împotriva acestor proteine
citrulinate.
ANTICORPI ANTI PEPTIDE CITRULINATE
(ACPA)
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

1. FACTORII GENETICI
GENE NON-HLA

 Gena care codifica PTPN22 (protein tyrosine

phosphatase N22), o enzimă implicată în funcţia
celulelor T şi B

 Gena care codifica PAD14 (peptidyl-arginine deiminase

4), o enzimă responsabilă pentru citrulinare =
înlocuirea reziduu de arginină cu unul de citrulină
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

2. FACTORI DE MEDIU: FUMATUL

• Numai pentru formele de boală ACPA pozitive, în
prezenţa HLA DR4 şi HLA DRB1
• La nivelul căilor aeriene, fumatul creşte proporţia
celulelor cu citrulină în plămân

FACTORII GENETICI

• Creştea riscului de AR pt fumători - mai ales la cei purtători de alele pentru

epitopul comun (HLADRB1)

• Creşte cu durata şi intensitatea expunerii la

fumat
• Se asociază cu forme severe de AR
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

2. FACTORI DE MEDIU: INFECŢIOŞI

 Boală parodontală (Porphyromonas gingivalis)
 Se găseste în cavitatea bucală

 Posedă PADI

Induce citrulinarea peptidelor + la indivizii purtători de alele

pentru epitopul comun => ACPA

 Modificări microbiomului intestinal (Prevotella copri)

ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

2. FACTORII HORMONALI, SEXUL

 Predomină la femei
 Explicată prin efectul stimulator al hormonilor estrogeni
pe SI
 Sarcina efect protectiv
 RELAŢIA MEDIU (FUMAT) - FACTORI
GENETICI (EPITOP COMUN) - AR APCA+

Fumatul creşte proporţia celulele cu

citrulină în plămân

Indivizii cu epitop comun, sunt genetic

predispuşi să formeze ACPA

Creşte riscul de apariţie AR.

RELAŢIA FACTORI DE MEDIU - FACTORI
GENETICI - AR APCA+
ARTRITA REUMATOIDĂ - ETIOPATOGENEZĂ

3. AUTOANTICORPII
FACTORII REUMATOIZI (FR) ACPA (ANTI-CCP)
 Auto-anticorpi ce ţintesc porţiunea FC a • Specifici
imunoglobulinei G, se găsesc la 75-80% • Sensibilitate mai mare pentru
 Relativ specifici pentru diagnosticarea AR
diagnosticul de AR.
 Valoare predictivă mică în populaţia

generală
 fac parte din orice clasă de
imunoglobuline (lgM, lgG sau lgA),
 „AR seronegativă"
ARTICULAŢIA
CAPSULA ARTICULARA
AR = BOALĂ SINOVIALĂ
MEMBRANA SINOVIALĂ
La nivel intimal, celulele sinoviale
 Zona situată superficial

 Sinoviocite de tip A (macrofag like) care produc citokine

pro-inflamatorii
 Sinoviocite de tip B (fibroblast like)

dispuse într-un ţesut conjunctiv lax.

• FACTORII CHEMO-ATRACTANŢI PRODUŞI ÎN
ARTICULAŢIE RECRUTEAZĂ CELULE
INFLAMATORII CIRCULANTE
LIMFOCITELE T

 Principala populaţie celulară din sinoviala

reumatoidă
 Predomină subtip Th17 şi Th1

 Deficit de T reglatoare

 Limfocitul Th17 produce citokinele

proinflamatorii:
IL-17, 21 şi 22 şi TNF-a.
TNF-A
 Sinteză determinată de interacţiunea macrofagelor cu
limfocitele T şi B
ROL:
 Stimulează sinteza în exces de IL-6

 Stimulează sinteza şi altor citokine.

INHIBIŢIA TNF este benefică în AR.

LIMFOCITELE TH VOR ACTIVA LIMFOCITELE B
CE VOR PRODUCE AUTOANTICORPI

 FR de tip lgM şi lgA - cei mai tipici în AR

 FR leagă porţiunea Fc de lgG => complexelor imune în
membrana sinovială

În AR, FR favorizează fixarea C la complexe imune CI ce conţin Ac de tip Ig

G.
SINOVITA INFILTRATIV PROLIFERATIVĂ
MEMBRANA
SINOVIALĂ
 Devine hiperplaziată şi
foarte îngroşată
 Proliferarea membranei
sinoviale
 Infiltrarea ei de către o
varietate de celule
inflamatorii (neutrofile
polimorfonucleare,
limfocite şi plasmocite)
 Neutrofilele tranzitează
ţesutul spre lichidul
articular.
SINOVITA GRANULOMATOASĂ
 Perpetuarea procesului
proliferativ al sinoviocitelor
 „pannus" sinovial inflamat

 Este invadat cartilajul

subiacent (prin blocarea căii
sale normale de nutriţie şi
prin efectele directe ale
citokinelor asupra
condrocitelor)
 Cartilajul subţiat, iar osul
subcondral devine expus.
 Imobilizarea articulaţiei

 Osteoporoză
NEO-ANGIOGENEZA ÎN SINOVIALĂ

Se asociază cu:
 Permeabilitatea crescută a vaselor de sânge şi a stratului
bazal al membranei sinoviale duce la revărsat articular
care conţine limfocite şi neutrofile polimorfonucleare
DISTRUCŢII TISULARE
OSTEOCLAST
 Principalul responsabil de resorbţia osoasă
 Este activat în exces.

ROL
 distrugerea osului şi cartilajului.

În AR, sinteză crescută de RANK-L - se leaga de RANK de pe suprafaţa

osteoclastelor conducând la activarea osteoclastelor.