Rinologia

Anatomia nasului
• Structura piramidei nazale: un schelet osteo-cartilaginos, acoperit de
muschi si piele
• Structura osoasa ocupa 1/3 superioara a piramidei nazale in timp ce
structura cartilaginoasa ocupa cele 2/3 inferioare ale piramidei nazale
• Partea osoasa este reprezentata de cele doua oase proprii nazale,
unite pe linia mediana. Superior oasele proprii nazale se articuleaza
cu procesul nazal al osului frontal, iar lateral se articuleaza cu
apofizele ascendente ale maxilarului superior.
Anatomia nasului
• Structura cartilaginoasa:
Cartilajele triunghiulare - fac
legatura superior cu oasele proprii
nazale iar inferior se continua cu
partea superioara a cartilajelor alare
Cartilajele alare - realizeaza conturul
aripilor nazale
Cartilajul septal - prezinta o margine
antero-superioara (dorsum nasi),
care se intinde de la nivelul oaselor
proprii nazale pana la varful nasului
Figura 1: Anatomia nasului; Credit: openstax.org
Anatomia nasului
• Musculatura nazala
Acopera structura osteo-cartilaginoasa
Muschii nazali sunt: transversul, ridicatorul buzei superioare, muschiul
dilatator anterior si posterior al narilor si muschiul depresor septal.
• Pielea = acopera structura piramidala si contine numeroase glande
sebacee
• Structura interna a nasului
Nasul este divizat de catre septul nazal in doua cavitati numite fose nazale
Fiecare fosa nazala comunica cu exteriorul prin intermediul celor doua orificii
narinare, iar posterior cu nazo-faringele prin intermediul celor doua choane
Anatomia nasului
• Fosele nazale prezinta anterior o zona numita vestibul nazal =
portiunea acoperita de piele (zona de intrare in fosa nazala), care
contine glande sebacee si foliculi pilosi numiti vibrize
• La nivelul peretelui lateral apare un relief – limen nasi - care
corespunde locului de trecere de la tegumentul vestibulului nazal la
mucoasa pituitara a fosei nazale, care tapeteaza intreaga suprafata a
foselor nazale propriu-zise
• Fosele nazale prezinta fiecare, un perete median, unul lateral, un
perete superior si unul inferior
Anatomia nasului
• Peretele lateral - are in componenta trei structuri osoase numite cornete (inferior, mijlociu si
superior), fiecare avand cap, corp si coada
 Fiecare cornet delimiteaza inferior si lateral un spatiu numit meat (inferior, mijlociu, superior)
 In fiecare meat se deschid urmatoarele elemente anatomice :
• In meatul inferior - canalul lacrimo-nazal
• In meatul mijlociu - orificiile de drenaj ale sinusurilor anterioare ale fetei (maxilar,
etmoid anterior si frontal)
• In meatul superior - orificiile de drenaj ale sinusurilor posterioare ale fetei (etmoidal
posterior si sfenoidal)
• Peretele median (septul nazal) are structura osteo-cartilaginoasa - o portiune anterioara
cartilaginoasa (septul cartilaginos) si o portiune posterioara osoasa (septul osos), formata din osul
vomer si lama perpendiculara a etmoidului care se termina in endocraniu cu crista galli
Anatomia nasului
• Peretele superior (plafonul foselor nazale) este format anterior de
oasele proprii nazale si spina nazala a osului frontal, in partea mijlocie
prezinta fata inferioara a lamei ciuruite a etmoidului (prin orificiile
careia patrund in cavitatea nazala filetele nervilor olfactivi, care
formeaza in partea superioara a septului, pata olfactiva), iar partea
posterioara este formata din fata anterioara si inferioara a corpului
osului sfenoid
• Peretele inferior al foselor nazale sau planseul, constituie peretele
despartitor dintre fosa nazala si cavitatea bucala, avand in structura sa
apofiza palatina a osului maxilar superior si lama orizontala a osului
palatin
Anatomia nasului
• Vascularizatia foselor nazale
Sistemul arterial este reprezentat de arterele carotide, externa si interna
Sistemul arterial carotidian extern este reprezentat de artera sfeno-
palatina, ramura terminala a arterei maxilare interne
Sistemul arterial carotidian intern este reprezentat de arterele etmoidale
anterioare si posterioare, care sunt ramuri ale arterei oftalmice
• Partea externa a nasului este irigata de artera faciala
• La nivelul zonei antero-inferioare a septului cele trei artere se termina intr-o
zona care poarta numele de ”pata vasculara Kisselbach“, punct de plecare
al hemoragiilor nazale (epistaxis), mai ales la copii si adultii tineri
Anatomia nasului
• Sistemul venos al foselor nazale - trei grupe:

1. unul anterior ce se colecteaza in zona faciala

2. unul posterior care ajunge in plexul venos maxilar intern
3. un grup superior ce se aduna in vena oftalmica, o parte din acesta deschizandu-se in sinusul longitudinal
superior. De aceea infectiile situate in regiunea piramidei nazale (foliculita vestibulara, furunculul
vestibulului nazal sau al lobulului nazal), pot da complicatii grave care pun viata in pericol, datorita riscului
de propagare a infectiei in circulatia venoasa a sinusurilor intracraniene si la meninge

• Tot ca urmare a faptului ca circulatia nazala venoasa comunica cu cea intracraniana, explica si efectul
benefic al epistaxisului la hipertensivi, care evita accidentul vascular cerebral

• La nivelul cornetelor inferior si mijlociu, precum si la nivelul septului, se gasesc plexuri venoase cu caracter
erectil care, fiind situate in zonele unde aerul inspirat vine mai mult in contact cu mucoasa nazala, au rolul sa
incalzeasca aerul rece care ajunge in caile aeriene inferioare
Anatomia nasului
• Sistemul limfatic al foselor nazale
Reteaua de origine - limfaticele formeaza o retea intinsa pe toata
suprafata pituitarei, cu predilectie in portiunea posterioara si mai
ales la nivelul cozilor cornetelor inferioare. Comunicarea retelelor
limfatice de la nivelul foselor nazale se face in portiunea posterioara a
septului.
Limfaticele aferente – urmeza o cale dubla de colectare, una
anterioara prin care limfaticele anterioare se dirijeaza spre
limfonodulii submaxilari si alta posterioara care se dirijeaza spre
trompa lui Eustache.
Anatomia nasului
•  Inervatia foselor nazale - asigurata de :
• nervul trigemen - prin cele cinci ramuri (nazal intern, sfeno-palatin extern,
sfeno-palatin intern, nervul nazal posterior)
• reteaua simpatica si parasimpatica
• nervul olfactiv - care asigura inervatia senzoriala. Filetele olfactive,
plecand din bulbul olfactiv asezat pe lama ciuruita a etmoidului,
traverseaza orificiile lamei ciuruite invelite de prelungiri ale durei mater si
ajung in partea superioara a foselor nazale unde se impart in doua grupuri,
unul extern care se etaleaza pe cornetul superior si altul intern care se
termina in partea superioara a mucoasei septale, formand pata olfactiva
Fiziologia nasului - Functia respiratorie
•   Functia respiratorie este strans legata de celelalte functii ale mucoasei nazale (functia
de secretie si functia ciliara). Structura anatomica a foselor nazale ofera un traiect
sinuos pentru curentul aerian care are drept consecinta o incetinire a acestuia si
realizarea unui debit aerian constant.
• Etajul mijlociu al foselor nazale constitue zona ventilatorie principala.
• Etajul inferior are un rol minor.
• In inspiratie aerul are un mod de scurgere laminar
• Curentul inspirator nu patrunde in meaturi, acestea fiind in acest fel protejate de
elementele poluante, curentul expirator fiind de tip turbionar, este cel care patrunde in
meaturi.
• Zona olfactiva primeste mai mult aer expirat decat inspirat, realizand legatura intre
functia de olfactie si cea gustativa cu implicatie si asupra secretiei salivare si gastrice.
Fiziologia nasului - Functia olfactiva
• Stimulul adecvat pentru receptorii olfactivi este cel chimic. Pentru a
excita filetele olfactive particulele odorivectoare trebuie sa ajunga in
zona olfactiva, (pata olfactiva), fapt realizat prin difuziunea aerului
inspirat.
• Aerul inspirat ce contine particule odorizante nu impresioneaza decat
foarte putin zona olfactiva, insa in timpul expirului substantele eliberate
din alimente in timpul masticatiei intra in fosele nazale prin choane si
de aici ajung in zona olfactiva. Exista o stransa corelatie intre miros si
gust, corelatia cu aparatul digestiv se traduce prin marirea reflexa a
secretiei salivare si gastrice sau declansarea reflexului de voma la
excitatiile olfactive neplacute.
Fiziologia nasului - Functia de secretie
• Este asigurata de mucusul secretat de glandele mucoasei pituitare.
• Mucusul are ca rol :
umidifierea aerului inspirat
protectia mucoasei pituitare si a arborelui respirator prin fixarea particulelor solide
din aerul inspirat
drenaj al impuritatilor
bactericid si bacteriostatic, prin gamaglobulinele existente in secretii si lizozimul
secretat (enzima bacteriana)
rol in activitatea olfactiva, prin retentia particulelor odorizante
rol in fonatie prin umidifierea aerului, protejand laringele de uscaciune
rol in deglutitie, prin drenajul secretiilor de mucus spre faringe ceea ce contribuie la
umectarea acestuia.
Fiziologia nasului - Functia de incalzire a
aerului

• Este asigurata prin interventia a doi factori:

anfractuozitatea peretilor externi ai foselor nazale care maresc suprafata de

contact dintre mucoasa si aerul inspirat

existenta plexurilor vasculare de la nivelul mucoasei nazale care permit un

aflux mare de sange, incalzind aerul inspirat
Fiziologia nasului - Functia de purificare
• Este asigurata de :

retentia de catre firele de par ( vibrize ) a particulelor mari din aerul inspirat

lizozim si gamaglobuline prin actiunea bactericida si bacteriostatica a acestora

Fiziologia nasului - Functia ciliara
• Este asigurata de existenta cililor vibratili care captusesc peretii
foselor nazale. Miscarea ciliara este optima in conditii de umiditate si
temperatura normala.
• Uscaciunea mucoasei nazale creste vascozitatea mucusului si
impiedica activitatea ciliara normala.
• Temperatura optima pentru activitatea ciliara este cuprinsa intre 18°-
36°. Sub 18° miscarea ciliara diminueaza si inceteaza complet la minus
12°.
• In conditii de frig miscarea ciliara este reversibila daca nu scade sub
0°.
Fiziologia nasului - Functia fonatorie
Atat nasul cat si sinusurile constituie cavitati de rezonanta ale vocii.

• Sunetul glotic sufera modificari parcurgand fosele nazale.

• Obstructia nazala determina aparitia modificarilor vocale sub forma

rinolaliei inchise. Din contra, comunicarile largi ale cavitatilor nazale
de exemplu despicatura palatina sau paralizia de val palatin determina
aparitia rinolaliei deschise.
Fiziologia nasului - Functia imunologica si
functia senzitiva
• Functia senzitiva
Fiind expusa in permanenta socului antigenelor, mucoasa pituitara produce si fixeaza
in interiorul ei anticorpi, indeplinind un rol immunologic important.
 
• Functia senzitiva
Interventia factorilor exogeni (tactili, termici, chimici, electrici) sau endogeni (toxici si
mecanici – prin mecanism de compresie inflamatorie, neoplazica sau corpi straini),
determina excitatii locale ale terminatiilor nervoase trigeminale, bogat reprezentate la
nivelul foselor nazale si manifestate prin senzatii durerose.
Mucoasa pituitara este extrem de sensibila la orice factor iritant. Daca factorul iritant
actioneaza prelungit la nivelul foselor nazale, senzatia de durere locala este insotita
de senzatii dureroase si in teritoriile vecine nasului.
Reflexe nazale cu raspuns al aparatului
respirator
Aceste reflexe au un rol de protectie a aparatului respirator:

• Reflexul de stranut, apare prin iritarea mucoasei si este insotit de

lacrimare si hipersecretie nazala
• Reflexul de tuse, este declansat tot de iritarea mucoasei (ex :
introducerea unui port-vata in fosa nazala)
• Reflexul nazo-laringian, produs prin iritatie chimica (diverse solutii
introduse in fosele nazale) declanseaza o ingustare sau chiar spasm
glotic pentru perioade scurte de timp.
Reflexe nazale cu influenta asupra restului
organismului
• Corelatia nazo-toracica – exista o stransa corelatie intre mucoasa pituitara si musculatura
cutiei toracice, ceea ce poate declansa un reflex de aparare bronho-constrictiv, prin
intermediul retelei trigemino-simpatice bogat reprezentate la nivelul pituitarei.

• Corelatia nazo-genitala – exista o asemanare de structura intre mucoasa pituitara si cea

a organelor genitale externe. Experimental, cocainizarea zonelor “genitale ale mucoasei
nazale “ (cap cornet inferior, coada cornetului mijlociu), a avut ca efect disparitia
dismenoreelor si a durerilor menstruale.

• Corelatia nazo-cardiaca – excitatia pituitarei poate determina rarirea ritmului cardiac, iar
o lipsa de excitatie a mucoasei pituitare (dupa administrarea de cocaina), duce la o
accelerare a frecventei cardiace.
Fiziopatologia rinologica - Sindromul de
obstructie nazala
• Prezenta unor obstacole nazale determina modificarea curentilor respiratori care din
punct de vedere clinic se pot manifesta sub forma de :
jena respiratorie nazala
respiratie predominant bucala
tulburari olfactive
rinolalie inchisa
tulburari gustative
tulburari auditive, prin obstructia orificiului faringian al trompei Eustache
Factorul obstructiv nazal determina si o aerisire si un drenaj deficitar al cavitatilor
sinusale prin transformarea acestora in spatii inchise cu aparitia rinosinuzitelor acute
sau reacutizarea celor cronice
Fiziopatologia rinologica - Sindromul
secretor
Secretia nazala, indiferent de natura ei este numita rinoree. In functie de cauza care o
produce, rinoreea poate fi:
• seroasa – rinitele acute sau alergice
• mucoasa – rinitele acute banale, rinitele cronice
• muco-purulenta sau net purulenta – rinite si rinosinuzitele cronice
• rinoreea purulenta fetida, ca forma aparte este observata in sinuzitele de origine
dentara, sifilis, ozena, corpi straini neglijati ai foselor nazale, tumori maligne ulcerate
• sangvinolenta – tumori, traumatisme
• rinoreea cerebro-spinala (rinolicvoree), manifestata prin scurgerea de lichid cefalo-
rahidian la nivelul foselor nazale si care poate fi post-tramatica, ca urmare a
traumatismelor lamei ciuruite a etmoidului, sau spontana (malformatii ale lamei ciuruite
etmoidale asociata cu sindromul de hipertensiune intracraniana)
Fiziopatologia rinologica - Sindromul
senzitiv
• Durerea - proiectata sau provocata prin palpare in zona superficiala
corespunzatoare sinusurilor anterioare ale fetei (maxilare, etmoidale anterioare,
frontale); pentru sinusurile posterioare (etmoidale posterioare si sfenoidale),
proiectia durerii se face la baza craniului, vertex, retro-orbitar sau occipital
• Hiperestezia - apare ca urmare a reactiei exagerate a pituitarei la diversi factori
excitanti , avand ca suport inflamatiile, tulburarile neuro-vegetative sau endocrine
• Hipoestezia - caracteristica rinitelor atrofice si ozenei
• Anestezia - se caracterizeaza prin pierderea sensibilitatii tactile, termice, sau
dureroase si apare in nevrite, meningo-encefalite, leziuni ale centrului trigeminal
Fiziopatologia rinologica - Sindromul
senzorial
Disosmiile pot fi cantitative (hipoosmie, anosmie si hiperosmie) sau calitative (parosmia si cacosmia).
• Anosmia = pierderea totala a mirosului; congenitala sau in rinite atrofice, leziuni traumatice ale
nervului olfactiv, tumori, meningite
• Hiposmia = pierderea partiala a mirosului; in polipoza nazala, deviatia de sept, rinitele hipertrofice,
rinitele vasomotorii sau terenul alergic
• Hiperosmia = o exagerare a intensitatii senzatiei olfactive. Poate fi de natura toxica sau infectioasa
sau poate apare in cazul tumorilor centrilor olfactivi. Poate fi si fiziologica (gustatorii de vinuri).
• Parosmia = consta in perceperea eronata a unui miros real sau inexistent; in tumori intracraniene,
epilepsie, menopauza, isterie.
• Cacosmia - perceperea unui miros neplacut fara existenta unei substante odorizante exterioare;
poate fi subiectiva (in nevrite infectioase, traumatisme craniene, tumori cerebrale) sau obiectiva - de
cauza nazo-sinusala (ozena, corpi straini ignorati ai foselor nazale, sifilis nasal), faringiana
(amigdalitele cazeoase, cariile dentare), auriculara (supuratiile otice cu drenaj faringian prin trompa
lui Eustachio)
Epistaxisul
 Hemoragia nazala = Epistaxis = scurgere de sange prin nas (rinoragia), picatura cu picatura.
• Cauze: Locale: eroziunea capilarelor din pata vasculara (Kisselbach) – traumatism, zgarietura cu unghia; Inflamatii acute
si cronice ale mucoasei nazale; Tumori ale cavitatilor nazale . Generale: HTA, Ateroscleroza ; Tulburari de coagulare:
hemofilie, trombocitopenie, Tratament cu anticoagulante. Traumatice: fracturi ale bazei craniului, fractura lamei ciuruite
a etmoidului, fractura piramidei nazale, interventii chirurgicale asupra foselor nazale. Factori favorizanti: alcoolul,
exercitii fizice, ascensiune, bai de soare prelungite, munca la temperaturi inalte, munca la mare adancime.

• Tratamentul epistaxisului.
• Forme usoare: compresiunea digitala a aripii nazale pe sept/ aplicarea unui tampon de vata imbibata in apa oxigenata in
nara sangeranda.; Cauterizare chimica a petei vasculare
• Forme mijlocii (leucemii, insuficienta renala): aplicarea locala de tampoane biologice (Gelaspon)/ tamponament
anterior, hemostatice generale
• Forme severe: tamponament anterior si posterior, Ligatura arterei carotide externe, a. etmoidala anterioara, Embolizari
arteriale selective
• ATENTIE !!! HIPERTENSIVII SUNT LASATI SA SANGEREZE – DEPLETIE SANGUINA (epistaxisul este o supapa de siguranta –
se evita astfel un AVC)
Rinita acuta banala (Coriza acuta)
• Are origine virala, fiind urmata la 2-3 de infectie bacteriana (prin exacerbarea florei saprofite locale).
Germenii microbieni cel mai frecvent incriminati sunt: Streptococcus pneumoniae, Staphilococcus
aureus, Strept. Pzogenes, Klebsiella Pneumoniae, H. Influenzae. Este favorizata de frig, umezeala,
schimbaari bruste de temperatura si de factori locali nazali (deviatii de sept, hipertrofii de cornete,
vegetatii adenoide).
• Semne generale: indispozitie, febra, curbatura, usturimi in gat, mialgii, artralgii, frisoane;
• Semne locale:prurit nazal, obstructie nazala, stranuturi, supa 1-2 zile apare rinoreea apoasa, cefalee
frontala prin obstructia canalului fronto-nazal, hiposmie, anosmie, hipoacuzie, acufene. Dupa24 de
ore secretia seromucoasa devine muco-purulenta prin infectie bacteriana. Treptat secretia diminua si
in 6-8 zile dispar toate semnele de boala si apare vindecarea. Uneori rinita acuta se poate complica cu
sinuzite, otite, laringotraheite, bronsite, amigdalite acute.
• Tratamentul este simptomatic. Obstructia nazala se combate prin solutii vasoconstrictoare (instilatii,
pulverizatii, aerosoli); la copii se administreaza ser fiziologic. Combaterea febrei se realizeaza cu
antitermice (Aspirina, Algocalmin, Paracetamol), pentru cresterea rezistentei organismului –
proteinoterapie sau vitaminoterapie.
Rinite acute specifice

• Rinita gripala apare in epidemiile de gripa, cu febra ridicata (39-40°C),

curbatura, cefalee, meningism, are debut brutal si se complica cu otite,
sinuzite, laringite. Epistaxisul este frecvent. Dupa vindecare raman cefalee
rebela, tuse spasmodica, anosmie.

• Rinita rujeolica, scarlatinoasa, varicelica exista in cursul bolilor

infectioase, unde reprezinta manifestarea lor de debut.

 
Rinita cronica catarala
• se prezinta ca un guturai permanent cu obstructie nazala prelungita si
secretii abundente mucoase sau mucopurulente, galben-verzui.
• Produce tuse si tulburari digestive in urma caderii secretiilor in laringe si
trahee si a deglutitiei lor.
• Tratamentul urmareste indepartarea cauzelor favorizante locale (deviatii
de sept, hipertrofii de cornete, sinuzite cronice, vegetatii adenoide) si a
cauzelor generale (tratarea limfantismului, a diatezei exudative, alergiei,
carentelor vitaminice, a deficitului endocrin). Sunt indicate cure
crenoterapice sulfuroase si alcaline in statiuni balneoclimaterice (Govora,
Slanic Moldova, Herculane), suflatul corect al nasului, instilatii sau
pulverizatii cu solutii de vitamina A+D, hiposulfit de sodiu 5% .
Rinita cronica hipertrofica
• este caracterizata prin obstructie nazala permanenta, cu absenta secretiilor.
• Se prezinta sub doua forme evolutive: faza vasomotorie sau congestiva si faza
parenchimatoasa.
• Obstructia nazala este produsa de prezenta cornetelor nazale care sunt
marite si se retracta la vasoconstrictoare. Insuficienta respiratorie nazala
este permanenta, constanta, fara sa fie influentata de pozitia bolnavului.
Hipertrofia poate sa intereseze tot cornetul inferior sau sa fie localizata
numai la nivelul cozii (vizibila la rinoscopia posterioara).
• Tratament: indepartarea chirurgicala a excesului de mucoasa hipertrofiata
(mucotomie sau ablatia cozilor decornete). Se vor indeparta cauzele
favorizante locale si generale.
Rinita cronica atrofica
• Din punct de vedere clinic sunt cunoscute doua varietăti de rinita cronica atrofica:
 rinita atrofica simpla: consecinta a rinitelor din bolile infecto-contagioase, a
sinuzitelor cronice
Ozena (rinita cronica atrofica cu fetor): caracterizata prin triada simptomatica:
atrofie, cruste, fetiditate. Fetorul caracteristic din ozena provine din prezenta
crustelor galben-verzui, formate din secretia vicioasa nazala, cruste prezente sub
meate, coane si in restul cavitătii nazale. Bacteriologia ozenei este diferita, fiind
incluse trei tipuri de germeni: klebsiella, corynebacteria si cocobacili.
• Tratamentul urmareste mai multe obiective locale : debarasarea foselor nazale de secretiile
crustoase prin spalaturi cu ser fiziologic caldut si aplicarea de pomezi unguente; combaterea
mirosului neplacut cu pomezi aromate, pe baza de mentol, combaterea uscaciunii si
revitalizarea mucoasei prin badijonari locale cu vit.A, glicerina iodata, ape iodate - in instilatii
si aerosoli
Rinita alergica (Alergia nazo-sinusala)
• Este o forma de manifestare a bolii alergice la nivelul nasului si cavitătilor anexe
• Simptomatologia este dominata de stranuturi repetate, in salve, rinoree apoasa, obstructie
nazala alternanta si progresiva. La examenul obiectiv rinoscopic mucoasa pituitara apare
edematiata, palida si usor violacee (in perioada latenta) sau hiperemica (in perioadele acute)
• Tratament:
• indepartarea alergenului - schimbarea lenjeriei, a produselor cosmetice, indepartarea blanurilor,
schimbarea locuintei sau chiar a localitătii
• actiune asupra conflictului antigen-anticorp prin metode de desensibilizare specifica la alergenul
depistat prin testele de sensibilizare
• actiune asupra terenului prin desensibilizare nespecifica - histaminoterapie, tratament neuroendocrin,
corticoterapie pe cale generala sau local, actiune asupra efectelor locale ale procesului alergic prin
antihistaminice de sinteza - Feniramin, Tavegyl, Clorfenoxamina, Claritine
• Tratamentul local este medicamentos - injectii intracornetale cu cortizon si chirurgical (ablatia polipilor).
Sinuzita acuta maxilara.
• Cauze locale:
• rinorigene - favorizeaza trecerea inflamatiei din nas in sinus, prin continuitate anatomica. Îngustarea orificiului sinusal provoaca
stagnare mucusului si un deficit de aerare, care permit accentuarea inflamatiei si dezvoltarea infectiei.
• Obstacolele nazale sunt reprezentate de deviatia de sept, rinita cronica hipertrofica, vegetatiile adenoide, corpii straini nazali,
tumorile nazale. Toate aceste cauze locale determina infectarea fie a sinusului maxilar, etmoid sau frontal uni- sau bilateral.
• Cauzele generale constau din fragilitatea imunobiologica a terenului – diateza exudativa, alergie, diabet,
avitaminoze, anumite afectiuni (gripa, boli infectioase).
• Bacteriologia intalnita in sinuzitele acute este dominata de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae, Strepococcus pyogenes etc.
• Simptomele locale subiective constau in: senzatie de tensiune, plenitudine intranazal sau hemicranie, durere
spontana determinata de efectul acumularii puroiului si de nevrita ramurilor nervoase care asigura sensibilitatea
mucoasei, cacosmia cauzata de flora microbiana anaeroba.
• Obiectiv congestia mucoasei nazale si la bucofaringoscopie secretii la nivelul peretelui faringian posterior. La
palparea peretelui anterior al sinusului se constata sensibilitate.
• Examenul radiologic al sinusurilor paranazale arata o crestere a densităti sinusale, nivel de lichid in sinusul
maxilar.
Sinuzita acuta frontala
• Se manifesta prin durere cu o periodicitate caracteristica, apare dimineata la ore
fixe, atinge intensitate maxima catre pranz, dupa care cedeaza odata cu
eliminarea de puroi pe nas (colici frontale). Durerea este explicata de prezenta
mecanica a puroiului, care se acumuleaza in timpul noptii in sinusul fronal, iar
dimineata, datorita pozitiei anatomice a canalului fronto-nazal, puroiul apasa pe
mucoasa inflamata si incearca sa-si faca loc, pana il strabate in toata lungimea sa
si se elimina. La palpare, regiunea frontala sinusala este dureroasa.
• Tratamentul consta in administrarea de antibiotice (Amoxicilina, Penicilina,
Augmentin, Cedax), decongestionante nazale, analgezice, antiinflamatorii.
Evolutia sinuzitelor acute este favorabila sub tratament, insa netratate, pot sa
genereze complicatii, prin extinderea procesului infectios la organele din jur.
Sinuzitele cronice
• Cronicizarea unei sinuzite acute apare in urma nediagnosticarii sau netratarii la timp a puseului
acut sau poate fi determinata de fragilitatea constitutionala a mucoasei respiratorii (alergie, boli
cronice, tulburari metabolice).
• Sinuzita cronica maxilara este total nedureroasa in afara puseelor de acutizare. Totul se rezuma
la o rinoree purulenta unilaterala, mai mult sau mai putin abundenta, insotita de o scurgere la
nivelul peretelui posterior al faringelui.
• Diagnosticul de sinuzita cronica se stabileste pe simptomatologia subiectiva, pe semne obiective
si pe investigatii paraclinice.
• Tratament medicamentos = antibiotic conform antibiogramei din secretie
• Tratamentul chirurgical- reprezinta indicație terapeutica in rinosinuzitele cronice, atunci cand
tratamentul medicamentos este insuficient sau ca și completare la acesta. Rolul sau este de a
asigura permeabilitatea foselor nazale, atunci cand exista un factor mecanic obstruant, respectiv
asigurarea drenajului fiziologic al sinusurilor paranazale, precum și aerisirea acestora.
Corpii straini nazali
• Sunt intilniti cu precadere la copii
• Natura corpilor straini este variata, incepand de la boabe de porumb,
fasole, jucarii - bile, margele, fragmente din plastic, pana la nasturi,
guma, burete, hartie.
• Simptomele se caracterizeaza prin obstructie nazala, unilaterala,
senzatie de gadilatura, stranut, hidroree. Daca existenta corpului strain
este ascunsa sau este ignorata, apare rinoreea purulenta fetida.
• Rinoscopia anterioara certifica existenta corpului strain nazal.
• Corpii straini se extrag pe calea pe care au patruns. Exceptie fac corpii
straini nazali care au intrat prin orificiile choanale .
Traumatismele nasului
• Escoriatia piramidei nazale: este interesat numai stratul tegumentar, cu aspect de zgarietura.
• Contuzia care reprezinta zdrobirea tesuturilor, fara lezuni de continuitate, care determina
echimoze si hematoame.
• Fractura: Bolnavii cu fractura oaselor proprii nazale acuza epistaxis, durere nazala, obstructie
nazala, prezenta sau absenta plagii nazale, infundarea piramidei nazale (cand agentul
traumatizant actioneaza antero-posterior) sau laterodeviere (cand lovitura este laterala), crepitatii
osoase si mobilitate anormala la palpare. La inspectie se observa chimoze palpebrale (in
ochelari), cu largirea distantei interpalpabrale. Tratamentul urmareste reducerea ortopedica a
focarului de fractura cu contentia interna si externa a piramidei nazale, care se mentine timp de 5
zile, sub protectie antibiotica si antialgice.
• Hematomul septului se manifesta prin durere, senzatie de jena si tensiune intranazala, obstructie
nazala totala, bilaterala, anosmie, rinolalie inchisa. Colectia de sange se gaseste intre pericondru
si cartilajul patrulater, ducand la bombarea septului in bisac (vizibila la rinoscopia anterioara).
Tumorile foselor nazale, sinusuri
• Tumori benigne. Simptomatologia: obstructie nazala.
• Papiloamele foselor nazale, formatiuni conopidiforme galben-cenusii, inflamate la nivelul vestibulului narinar al
foselor nazale . Etiologia virala a fost demonstrata. Tratament – excizie chirurgicala.
• Osteomul foselor nazale – proliferare osoasa situata in portiunea inalta a foselor nazale
• Condromul – tumora cartilaginoasa localizata in ½ inferioara a septului cartilaginos
• Polipul sangerand al septului nazal – formatiune angiofibromatoasa pediculata situata la nivelul petei vasculare.
Simptomatologie – epistaxis unilateral, repetat si obstructie nazala de aceeasi parte. Tratamentul este chirurgical.
• Mucocelul etmoidofrontal – se dezvolta prin retentia de mucus la 2 sau mai multe celule etmoidale. Infectia
sinusala cronica, traumatismele, corpii straini nazo-sinusali pot determina obstructia orificiului de drenaj, al celi
etmoidal sau al canalelor fronto-nazale. Blocajul ostial determina formarea unui chist de retentie (mucocelul) care
cu timpul , capata dimensiuni considerabile, producand eroziunea peretilor ososi.
• Tumori maligne
• Cancerele piramidei nazale – au caracterul cancerului de piee si se dezvolta pe leziuni preexistente, inflamatorii
sau tumorale benigne. Clinic: ulceratie sangeranda.
• Cancerele foselor nazale si sinusurilor paranazale – 7% din totalul tumorilor ORL. În etiologia tumorala factorii
favorizanti sunt unele produse chimice poluante, răsini lemnoase.