PARLAMENTUL EUROPEAN

ISTORIC

Tratatele institutive ale Comunităţilor Europene prevedeau ca organe

similare:
 Adunarea Comună (cazul CECO);

 Adunarea (cazul CEE şi CEEA).

Ulterior, prin rezoluţia din 20 martie 1958, cele trei instituţii similare au fost
reunite în „Adunarea Parlamentară Europeană”, iar prin rezoluţia din 30
martie 1962 s-a stabilit denumirea de „Parlament European”.
Compunerea şi statutul parlamentarilor
 Stabilirea numărului de locuri pentru Parlament şi repartizarea acestora
între statele membre trebuie să ţină seama de următoarele considerente:
• alegerile directe implică o creştere a numărului de reprezentanţi aleşi pentru
acest forum;
• trebuie să se aibă în vedere eventualitatea lărgirii sale, urmare a aderării de
noi state;
• numărul total trebuie să asigure o bună funcţionare a acestei Instituţii, nu să
creeze un mecanism greoi, ineficient;
• numărul de locuri acordat fiecărui stat să nu fie atât de mic încât statele mai
puţin populate să nu-şi poată exprima opţiunea politică a electoratului.
 Prin Tratatul de la Nisa, numărul membrilor Parlamentului European a
fost stabilit la 732 (Tratatul de la Amsterdam prevăzuse maximum 700 de
membri).
 Prin Tratatul de la Lisabona, numărul deputaţilor europeni a fost limitat la
750 + preşedintele PE.
 Cf. Tratatului de la Lisabona, distribuţia lucurilor se face conform
principiului ”proporţionalităţii degresive”, stabilindu-se un prag minim de 6
reprezentanţi şi unul maxim de 96 reprezentanţi/stat membru.
 în perioada 2014-2019, Parlamentul European a avut 751 membri.
 Incepand cu 1 februarie 2020, odata cu iesirea Marii Britanii din UE, PE
are maxim 705 membri (704+presedintele).
 România are 33 de parlamentari, situându-se pe poziţia a şasea.
 Germania are cel mai mare număr de membri (96), iar Malta, Luxemburg
și Cipru pe cel mai mic (6).
 Până în 1979, când au avut loc primele alegeri directe pentru Parlamentul
European, membrii acestuia erau consideraţi delegaţi, fiind desemnaţi de
parlamentele naţionale dintre membrii lor, conform procedurii prevăzute
în fiecare stat în numărul prestabilit de Tratate.
 Alegerile directe din anii 1979, 1984 şi 1989 s-au desfăşurat după
următoarele reguli:
• fiecare stat organizează alegerile după regimul electoral naţional, rezultatul
alegerilor fiind stabilit conform legii electorale naţionale;
• fiecare persoană cu drept de vot este îndreptăţită doar la un vot;
• alegerile se organizează după un calendar general stabilit de Comunităţi;
• data alegerilor este fixată de fiecare stat membru, în funcţie de acest calendar
general;
• urnele de vot ne se deschid înainte de terminarea ultimei alegeri;
• dacă una din procedurile naţionale prevede votul cu două scrutinuri, primul
dintre ele trebuie organizat în perioada fixată de Comunităţi.
 Tratatul de la Maastricht a introdus cetăţenia europeană ca statut
politico-juridic ce dă, printre altele, dreptul de vot pentru alegerile
generale pentru Parlamentul European, cât şi pentru alegerile locale
tuturor resortisanţilor statelor membre, rezidenţi pe teritoriul acestor
state, indiferent de naţionalitate.
 Durata mandatului parlamentar este de 5 ani şi are un caracter
reprezentativ (votul fiecărui parlamentar este individual).
 Calitatea de membru al Parlamentului European este incompatibilă cu
cea de membru al unui guvern naţional, al unei Instituţii comunitare,
precum şi a organelor auxiliare mai importante.
 Parlamentarii beneficiază de o serie de imunităţi prevăzute de Protocolul
din 1965, imunităţi care se referă la libera circulaţie, la cercetarea,
reţinerea sau urmărirea pe motive de opinie sau a votului exprimat în
exercitarea atribuţiilor.
 Organizare şi funcţionare
 Parlamentul se reuneşte anual într-o sesiune, iar perioadele efective de
lucru sunt sesiunile lunare.
 Sunt prevăzute şi sesiuni extraordinare, care pot fi convocate la cererea
majorităţii membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.
 În privinţa organizării sale interne, Parlamentul cuprinde:
• Biroul,
• Conferința presedintilor,
• Comisiile,
• grupurile.
 Biroul se compune dintr-un preşedinte, 14 vicepreşedinţi şi 5 chestori,
aleşi pentru un mandat de 2 ani şi jumătate, mandat ce poate fi reînnoit.
Biroul are rolul de a coordona funcţionarea internă a Parlamentului, prin
estimarea bugetului acestuia, organizarea administrativă şi financiară şi
coordonarea secretariatului şi a serviciilor subordonate acestuia.
 Preşedintele reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter oficial şi
în relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare ale Parlamentului,
precum şi întâlnirile Biroului şi ale Conferinţei Preşedinţilor Grupurilor
Politice. Preşedintele PE participă şi la reuniunile Consiliului European,
unde prezintă punctul de vedere al PE cu privire la problemele aflate pe
ordinea de zi.
 Conferința presedintilor cuprinde Preşedintele PE și preşedinţii grupurilor
politice parlamentare şi are rolul de a realiza consensul în ceea ce
privește chestiunile asupra cărora e sesizată.
 Comisiile parlamentare
 Comisiile din cadrul Parlamentului sunt permanente, temporare sau comisii de
anchetă (prevăzute de Tratatul de la Maastricht).
 Comisiile permanente sunt organizate pe domenii: comisia politică, comisia pentru
agricultură, comisia bugetară, economică, monetară, comisia juridică şi pentru
protecţia drepturilor omului, comisia pentru energie etc.
 Fiecare deputat este membru plin al unei comisii şi membru supleant al alteia.
Membrii comisiei se aleg pentru un mandat de 2 ani şi jumătate ce poate fi reînnoit.
 Comisiile temporare sunt create printr-o decizie a Parlamentului, în care arată durata
mandatului şi atribuţiile, şi au un mandat de cel mult 12 luni.
 La cererea unei pătrimi din membrii săi, Parlamentul poate constitui o comisie de
anchetă, al cărei număr de membri nu poate fi mai mare de 15 şi al cărei mandat nu
poate fi mai mare de 9 luni. Scopul acesteia este examinarea acuzaţiilor de săvârşire
de infracţiuni sau de rea administrare în aplicarea dreptului comunitar, cu excepţia
cazurilor în care faptele acuzate sunt în atenţia unor organe jurisdicţionale şi atâta
timp cât procedura jurisdicţională nu este începută. Comisia îşi încetează activitatea
prin depunerea unui raport.
 Grupurile parlamentare
 Grupurile parlamentare sunt constituite pe principiul afinităţilor politice.
 Un grup politic este constituit din deputaţii aleși în cel puțin un sfert din
statele membre, iar numărul minim necesar de deputați pentru a
constitui un grup politic este de 25.
 Grupurile politice joacă un rol important, ele având drept de iniţiativă,
timpi de intervenţii la dezbateri, locuri în comisii parlamentare etc.
 Un deputat nu poate face parte decât dintr-un grup parlamentar.
 Există şi categoria parlamentarilor „apolitici”, care nu aderă la nici un
grup şi care au dreptul să îşi desemneze doi participanţi la lucrările
Biroului lărgit, dar fără drept de vot.
 Conform Regulamentului intern se pot constitui şi delegaţii
interparlamentare, desemnate de către grupurile parlamentare şi care
au o competenţă stabilită de către Parlament.
 Mediatorul european
 Parlamentul European este cel care numeşte un mediator pentru un mandat de 5
ani, ce poate fi reînnoit, abilitat să primească plângeri de la orice cetăţean al Uniunii
sau de la orice persoană fizică sau morală care este rezidentă sau are sediul
statutar pe teritoriul unui stat membru, cu privire la cazurile de rea administrare în
acţiunile instituţiilor sau organelor comunitare, cu excepţia Curţii de Justiţie şi a
Tribunalului de Primă Instanţă în exercitarea atribuţiilor şi funcţiunilor jurisdicţionale.
 Mediatorul efectuează o anchetă în cazurile justificate, din proprie iniţiativă sau când
este sesizat direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului, în afara
cazurilor când este iniţiată o procedură jurisdicţională.
 El prezintă un raport cu privire la cazul respectiv Parlamentului şi instituţiei în cauză
şi informează persoana care a înaintat plângerea.
 A fost înfiinţat prin Tratatul de la Maastricht, intrat în vigoare în 1993, în vederea
atingerii obiectivului de democratizare şi de transparenţă administrativă.
 Are rol de intermediar între cetăţeni şi autorităţile UE.
 Reclamaţia la Ombudsman trebuie făcută în termeni de doi ani de la constatarea
cazului de administrare defectuoasă
 Parlamentul se convoacă la iniţiativa Biroului, tot acesta
stabilind şi ordinea de zi după consultările avute de
preşedinte cu grupurile politice şi comisiile permanente.
 Ordinea de zi definitivă se hotărăşte de Parlament prin vot.
 Reuniunile Parlamentului sunt deschise publicului.
 Quorumul este de o treime din numărul total al membrilor,
hotărârile luându-se cu votul a 2/3 din cei prezenţi.
 În cadrul fiecărei şedinţe se redactează un proces-verbal în
care sunt consemnate toate aspectele, iar acest act se
publică în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.
 Atribuţii
Atribuţiile de control politic se exercită în raport cu Comisia şi Consiliul Uniunii
prin:
 aprobarea numirii preşedintelui Comisiei Europene şi apoi a întregului colegiu
al comisarilor, în ansamblu;
 posibilitatea de obliga toţi membrii Comisiei Europene să demisioneze, prin
votul unei moţiuni de cenzură (cu o majoritate de 2/3).
 Comisia prezintă periodic Parlamentului rapoarte, cum ar fi: Raportul anual al
Comisiei privind funcţionarea Comunităţilor sau Raportul anual privind
execuţia bugetului.
 membrii Parlamentului European au posibilitatea de a adresa întrebări, în
scris şi oral, membrilor Comisiei Europene, la care aceştia sunt obligaţi să
răspundă.
 membrii PE adresează periodic întrebări Consiliului UE.
Atribuţia de consultare îi este conferită Parlamentului prin
dispoziţiile Tratatelor institutive ale Comunităţilor, conform
cărora în anumite situaţii Consiliul trebuie să consulte
Parlamentul înainte de a adopta unele acte, avize care au
un caracter consultativ, nefiind obligatorii pentru Consiliu.
 Parlamentul mai este consultat şi în luarea unor decizii cu
privire la resursele proprii ale Comunităţilor, cu privire la
numirea membrilor Curţii de Conturi şi în cazul adoptării
regulamentului financiar.
 Parlamentul dispune de o reală putere decizională în materie bugetară, el
participând alături de Consiliu şi Comisie la adoptarea bugetului, şi în
materia relaţiilor externe ale Uniunii alături de Consiliu.
 Bugetul UE este stabilit, în fiecare an, de către Parlament şi de către
Consiliul Uniunii Europene, pe baza propunerii Comisiei.
 Bugetul Uniunii Europene intră în vigoare după ce este semnat de către
preşedintele Parlamentului, de regulă, în luna decembrie.
 În fiecare an, gestionarea de către Comisie a bugetului pentru anul financiar
anterior este supusă aprobării Parlamentului („descărcarea de gestiune”).
 Parlamentul European mai are un rol codecizional de mai mică amploare în
proceduri de consultare (alături de Consiliu), în proceduri de coordonare
(alături de Comisie) sau în proceduri de cooperare (alături de Consiliu sau
de ambele) în domenii particulare determinate de Tratate.
 Tratatul de la Lisabona sporeşte prerogativele şi influenţa Parlamentului European:
• La nivelul procesului de legiferare, se generalizează, cu foarte puţine excepţii, procedura
de „co-decizie”, conform căreia Parlamentul European are puteri egale cu cele ale
Consiliului Uniunii Europene, în ceea ce priveşte posibilitatea de a propune amendarea
legislaţiei supuse dezbaterii, precum şi adoptarea ei finală;
• Este întărit rolul de control asupra deciziilor de natură legislativă pe care Comisia
Europeană este abilitată să le ia, Parlamentul European având dreptul de a bloca
adoptarea deciziilor pe care le consideră neadecvate;
• Parlamentul European va avea o influenţă sporită în desemnarea Comisiei Europene;
acesta va alege Preşedintele Comisiei, pe baza propunerilor formulate de Consiliul
European; Parlamentul păstrează, de asemenea, dreptul de a aproba structura Comisiei
Europene în ansamblul său şi, eventual, de a o demite printr-un vot de cenzură;
• Este întărit rolul Parlamentului European în adoptarea bugetului Uniunii;
• Sunt extinse categoriile de acorduri internaţionale ale Uniunii care necesită aprobarea
formală a Parlamentului;
• Parlamentul a dobândit, dreptul de a iniţia revizuiri ale tratatelor constitutive, precum şi pe
cel de a lua parte la procesul de revizuire.