SOLUBILITATEA

Realizat de: Verșanu Ioana

Clasa a IX-a A
 Problema românească ,,Unirea Moldovei cu Transilvania’’

Cele două state, Țara Românească și Moldova, și-

au început existența ca vasale ale Coroanei Ungariei,
state de vasalitate care a durat până la obținerea
independenței în 1330 pentru Țara Românească și în
1359 pentru Moldova. Cele două principate au devenit
formal vasalele Imperiului Otoman (în 1476 Țara
Românească și în 1538 Moldova). Unul dintre cei mai
importanți voievozi ai perioadei de lupte antiotomane
a fost Mihai Viteazul, care a reușit pentru o foarte
scurtă perioadă de timp să unească cele trei principate
românești – Țara Românească, Transilvania și
Moldova, într-o uniune personală în 1600.
 Războiul Crimeii – 1853-1856

Războiul Crimeii a avut loc între octombrie 1853 şi februarie 1856, fiind purtat între Imperiul Rus
şi o alianţă a Imperiului Francez, Imperiului Britanic şi a Imperiului Otoman, la care s-a alăturat şi
Regatul Sardiniei. Războiul Crimeii comportă câteva particularităţi în istorie:este unul dintre
ultimele războaie religioase de pe continentul european şi primul conflict în care un rol semnificativ
în declanşarea sa l-au avut presa şi opinia publică occidentală.
 Congresul de la Paris- 1856

Congresul de la Paris a avut loc între 13 februarie

1856 - 18 martie 1856 şi a încercat să pună bazele unei
noi ordini europene după Războiul Crimeii, având la
bază îngrădirea puterii ruseşti şi a influenţei sale în
sud-estul Europei.
Consecințe:
Prin Congresul de la Paris Marile Puteri au reuşit să
stopeze expansiunea Rusiei, să amâne destabilizarea
echilibrului european. De această situaţie pe plan
internaţional au profitat Principatele care, în cele din
urmă, în anul 1859, îşi vor îndeplini idealul unificării.
 Unirea românilor și divanurile ,,Ad- Hoc’’

Alianța pentru Unirea Românilor (abreviat AUR) este un partid

politic conservator din România. Adunările Ad-Hoc, mai cunoscute
sub numele neoficial de Divanuri Ad-Hoc, au fost adunări consultative
convocate în 7 octombrie 1857 în Moldova și în 8 octombrie 1857 în
Valahia, cu scopul de a exprima voința populației cu privire la
organizarea definitivă a principatelor.
Tratatul de la Paris care pune capăt Războiului Crimeii, pe lâng ă
alte cauze referitoare la Principatele Române, prevedea:
„Art. 24 Majestatea Sa Sultanul promite să convoace imediat, în
fiecare din cele două principate, un Divan ad - hoc compus de așa
manieră încât să constituie reprezentarea cât mai exact ă a
intereselor tuturor claselor societ ății. Aceste Divane sunt chemate
să exprime voința populației referitoare la organizarea definitiv ă a
Principatelor. O instrucțiune a Congresului va regla raporturile
Comisiei cu aceste Divane.
Convenția de la Paris-1858

Marea Britanie acceptase atunci anularea alegerilor

falsificate din Moldova, iar Franţa s-a mulţumit cu o unire
parţială, renunţând la proiectul privind unirea Principatelor
sub un principe străin.Prin Convenţia de la Paris din 1858,
urma ca aceste două ţări să poarte numele Principatele
Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, fiecare cu domn
pământean, desemnat pe viaţă (şi nu străin, aşa cum se
ceruse), guvern şi adunare legiuitoare proprie. Convenţia de
la Paris din 1858 a devenit legea fundamentală a
Principatelor, Regulamentele Organice încetându-şi, pe plan
juridic, valabilitatea. Convenţia de la Paris a rămas în
vigoare până în 1864.
 Dubla alegere a lui A.I. Cuza 5-27 ianuarie 1859

Dubla alegere a colonelului Alexandru Ioan Cuza domn al

Moldovei, la 5-27 ianuarie 1859, şi , apoi, al Ţării Româneşti la
12-24 ianuarie 1859 a însemnat un succes hotărâtor în lupta
pentru Unire, dubla alegere reprezentând începutul procesului
de constituire, pe baze moderne, a statului naţional român.În
ziua de 24 ianuarie 1859, ca o ieșire dintr-un impas politic, care
putea duce la confruntări armate și la năruirea perspectivelor
unui viitor. Cuza a domnit sub semnul acestui compromis și al
Convenției de la Paris din 1858, care - prin stipulațiile ei
electorale - îngustase câmpul de manevră al forțelor politice,
mai ales al celor înnoitoare. Până la urmă, a fost pus în situația
de a a alege calea loviturii de stat, care îi va înlesni perfectarea
procesului de reforme, dar va fi și preludiul căderii sale.