Curs HG

GEOCHIMIA SI POLUAREA ATMOSFEREI
GEOCHIMIA SI
POLUAREA
ATMOSFEREI
Hg
Master GEOCHIMIA MEDIULUI
METALELE IN ATMOSFERA
Metalele grele (MG) sunt prezente în toate sistemele

naturale, deși concentrațiile lor variază mult funcție de
geologia sistemului, de activitățile locale, regionale sau
globale.
Distribuția și concentrațiile speciilor metalelor din

zone poluate sunt mai mari comparativ cu zonele izolate și
se supun unor procese chimice complexe, atât naturale cât
și antropice.
Metalele grele prezintă un potențial toxic real

pentru ecosistemele în care se găsesc;
- cei mai studiati ioni: Pb, Hg, Cd și As cu

potential toxic ridicat, spre deosebire de alți ioni (Cu,
Zn, Fe etc.) considerate esențiale în dezvoltarea
organismelor vii.

Răspunsul organismelor vii la concentrațiile
existente de metale grele din atmosferă: variaza
semnificativ de la specie la specie, de la un ion
metalic la altul, de la o concentrație la alta.
Unele specii sunt capabile să tolereze

concentrații ridicate de ioni metalici, fără efecte
secundare, alte specii pot acumula ionii metalici
timp îndelungat, cauzând efecte ulterioare (de ex.,
acumularea Cd în organismele tinere duce în timp la
forme de cancer).

Stabilirea relației doză-răspuns biologic este

greu de studiat, dar este fundamentală în
interpretarea datelor de mediu.
- înțelegerea acestei relații trebuie extinsă la
studierea rolului biologic pe care îl joacă
concentrațiile de ioni metalici urmă în organismele
vii (lipsa unor efecte nedorite, nu confirmă absența
acestora).
Sursele și nivelele emisiilor antropice și naturale ale

metalelor grele în atmosferă
Comparație între emisiile globale de metale grele din surse antropice, în

1983 și 1995 (Pacyna și Pacyna, 2001)
EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE
Emisii de metale grele (MG) din surse antropice, 1995 (Pacyna, Pacyna,
2001)
Estimarea mondiala a emisiilor de metale grele din surse antropice pentru

Polul Nord (Pacyna, Pacyna, 2001)
LA SCARĂ GLOBALĂ:
Emisii antropice / Emisii
naturale:
a) Pb și V sunt cu un ordin de
mărime mai mari decât emisiile
naturale.
b) Cd și Ni sunt mai mari decât
emisiile naturale de 2 – 3 ori.
c) Mn (Cr) raportul este invers
proportional (25 – 30 ori mai
mari emisiile naturale)
Emisiile globale antropice/naturale de
d) emisiile comparabile pentru MG la mijlocul anilor ’90 (Pacyna și
As, Cu, Hg, Mo, Sb şi Zn Pacyna, 2001, Nriagu, 1989)



Ionii metalelor grele (MG) există în scoarța terestră și au suferit
numeroase transformări de-a lungul erelor geologice. Cantități semnificative de
MG sunt introduse și redistribuite în urma activităților umane: industrie,
agricultură, transport, reziduuri menajere.
Contributia fiecărui
continent la
emisiile totale de
MG

SURSE ANTROPICE
Pe baza estimării emisiilor de MG, se deosebesc 3

surse antropice principale în atmosferă (Pacyna, Pacyna,
2001):
- combustibili fosili
- industria metalelor feroase si neferoase
- incinerarea reziduurilor


1. ARDEREA COMBUSTIBILILOR FOSILI
La nivel global, arderea combustibililor fosili

reprezintă sursa majoră de emisii de MG în aer (Pacyna și
Pacyna, 2001).
Contribuții la emisii atmosferice:
Crom, Cr 69% Mercur, Hg 66% Mangan, Mn 85% Stibiu, Sb 47%
Seleniu, Se 89% Staniu, Sn 89% Taliu, Tl aprox. 100%
- Dominarea acestei surse apare după 1990 în

condițiile în care emisiile s-au înjumătățit comparativ cu
anii '80, când s-au impus (în V-Europa și N-America) pe plan
mondial tehnologii mai puțin poluante.
1. ARDEREA COMBUSTIBILILOR FOSILI
- Utilizarea benzinelor cu Pb (sau cu conținut mic) reprezintă

sursa majoră de emisie, cu aprox. 74% din totalul emisiilor antropice
(1995).
- Utilizarea petrolului ca sursa de energie (anul 1990 comparativ

cu 1980) a fost majoră de Ni în atmosferă (90%) și de V (aprox.100%): Ni
a crescut de 2 - 3 ori, datorita uleiurilor utilizate în procesul de ardere a
combustibilor, care nu sunt pregătite de a elimina particulele cu Ni, V.
- Consumul petrolului brut s-a modificat în ultimile decenii,
dublând practic conținuturile de Ni sau V.

2. INDUSTRIA METALELOR NEFEROASE
Emisiile acestui domeniu sunt semnificative:
Arsen, As 69% Cadmiu, Cd 73% Cupru, Cu 70%

Indiu, In aprox. 100% Zinc, Zn 72%
Emisiile de MG rezultate prin prelucrarea metalelor
neferoase au scazut de 2 – 3 ori în anii ’90 comparativ cu
anii ’80, prin controlul eficient al proceselor și introducerea
unor tehnologii înbunătățite (în Europa și N-America, in
special).

3. PROCESE DE INCINERARE A DEȘEURILOR
Estimarea emisiilor rezultate din aceste procese

rămâne o provocare pentru specialiști. Informațiile provenite
din unele țări sunt incomplete sau inconsistente, în timp ce
alte țări nu monitorizează aceste emisii. Aceste limitări
conduc la subestimarea emisiile de MG din reziduuri
incinerate, în special pentru ionii de As, Cd, Cr, Mn, Pb, Sb,
Se, Sn și Zn.

Atmosfera polară (Polul Nord în special) este

influențată de surse din afara zonei Arctice, dar și de surse
din zona Artică: 2/3 din MG din atmosfera Artică își au
originea în afara zonei polare: Pen. Kola, regiunea Norilsk,
Bazinul Pechora, M-ții Urali.
a. emisii Pen. Kola, 1995 în industria Cu-Ni: 1916 t Ni,
1097 t Cu, 92 t Co
b. emisii Reg. Norilsk, 1994: 1280 t Ni, 2380 t Cu, 67.5 t
Co (emisiile au scăzut la 800 t Ni, 1750 t Cu, în 1999)
Obs: cele 2 regiuni contribuie cu aprox. 3% pentru Ni
și 10% pentru Cu la emisiile mondiale în atmosferă.

c. emisiile din Asia se așteaptă a fi mai mari

comparativ cu sursele din Rusia pentru zona Arctică,
datorită creșterilor de emisii din China (o contribuție de 40 –
60% din emisiile acestor metale).
d. Țările Asiei și S-Americii sunt reprezentative pentru
emisiile de As (aprox. 50%, respectiv 25%) și de Cd (aprox.
54%, respectiv 20%).
e. Dacă unele emisii au crescut, emisiile de Pb au
scăzut: 248.000 t în 1983, 116.700 t în 1989 la 88.700 t în
1995. Această descreștere corespunde implementării unor
strategii de reducere a emisiilor de Pb (combustibili cu
conținuturi <0.013 g/L în Europa, U.S.A., Canada).

SURSE NATURALE
- Deși aceste surse au o contribuție mare la emisiile totale, este
greu de cuantificat contribuția lor din lipsa unor informații precise.
Nriagu (1989) a găsit că sursele biogene contribuie cu 50% din emisiile
anuale de Se, Hg sau Mo, cu 30 - 50% din emisiile anuale de As, Cd, Cu,
Mn, Pb, Zn.
Emisiile vulcanice contribuie cu aprox. 40 – 50% din conținuturile

anuale de Cd, Hg și cu 20 – 40% din conținuturile anuale de As, Cr, Cu, Ni,
Pb și Sb.
Praful eliberat din sol contribuie cu 50% din emisiile anuale totale
de Cr, Mn și V și cu 20 – 30% din emisiile anuale totale de Cu, Mo, Ni, Pb,
Sb și Zn.
Aerosolii formați din săruri marine contribuie cu mai puțin de 10%

din MG emise anuale din surse naturale.

Interes ştiinţific:
Conţinutul atmosferic de Cd, Cu, Pb, Ni şi Zn este
mult influenţat de prezenţa acestor elemente din praful de
pe sol (sursă naturală), pentru Hg sursele vulcanice pot
predomina comparativ cu cele antropice.
Sursele naturale de Cd, Cu, Hg, Ni, Pb sau Zn sunt
uneori subestimate comparativ cu sursele antropogene de
emisie atmosferică.
Procesele de re-emisie a Hg din depozite vechi,
trebuie reconsiderate funcţie de scara locală sau regională
la care se face evaluarea (Europa Centrală sau Bazinul
Mării Mediterane).


Forme fizice și chimice ale MG emise în atmosferă:
Speciația ionilor MG în atmosferă influențează
comportamentul și transportul lor în aer:
a) Forma particulată (aerosoli) - cei mai mulți ioni ai MG
sunt emiși sub formă de aerosoli într-un domeniu larg de
dimensiuni. Ajunși în atmosferă MG sunt capabile de a fi
transportate pe distanțe mari (mii km) funcție de marime și
solubilitatea metalului. MG din aerosolii de dimensiuni mari,
sunt depozitate în apropierea surselor de emisie și au un
impact local și regional puternic.
b) Forma gazoasă (Hg-cea mai mare parte și Se-parțial)
- MG emise în faza gazoasă sunt transportate pe distanțe
mari față de sursă, atingând o distribuție globală.
Mercurul, Hg
- cel mai important poluant dintre metalele grele, datorită mobilizării
sale de către bacteriile anaerobe.
- se găseşte sub formă de urme în cărbune fosil (100 ppb), în
numeroase minerale (80 ppb) sau sub formă de minerale proprii (cinabrul, HgS).
Utilizări - ca electrod în procesele electrolitice de obţinere a clorului gazos, în
diferite tehnici instrumentale;
- compuşi organici cu Hg drept pesticide sau fungicide (compuşi aril-
mercurici, fenil-mercurici etc.).
Datorită rezistenţei Hg la degradare, a posibilităţii de a fi uşor mobilizat
de organismele vii (plante, peşti cu un factor mare de concentrare din apă) şi a
uşurinţei de a se evapora, compuşii organo-mercurici sunt dăunători pentru
mediu (apă, aer, sol, plante sau organisme vii).

Mercurul
- Hg metalic este lichid, are o presiune mare de vapori şi este
destul de solubil în grăsimi (în special în plămâni). După absorbţie, plămânii
reţin 80% din mercurul total, spre deosebire de sistemul gastro-intestinal,
unde absorbţia este mai mică de 0,01%. Mercurul liber care circulă în fluxul
sanguin, traversează bariera sânge-creier cu o foarte mare uşurinţă. Mercurul
liber se oxidează rapid la Hg2+, care nu este uşor solubil în lipide (proces
specific sistemelor biologice).
- microorganismele transformă mercurul liber (Hg0) la Hg+1
sau Hg+2; aceste microorganisme metilează mercurul, transformându-l în
compuși organo-mercurici (clorură de monometil mercur sau dimetil mercur).
Aceşti compuşi solubili în lipide (care pot fi îngeraţi de către peşti) sunt
depozitaţi apoi în ficat. Compușii organo-mercurici sunt foarte toxici pentru
om.

Mercurul
- vaporii de mercur şi de compuși organomercurici (alchil-mercur)
pătrund în sistemul nervos central (barierei sânge-creier) cu foarte mare uşurinţă
şi sunt consideraţi deosebit de toxici. Mecanismele neurotoxice ale mercurului
sunt extrem de complexe:
(a) inhibiţia sintezelor de proteine şi macromolecule (de ex., ADN);
(b) fosforilare post-translaţionalǎ modificatǎ;
(c) homeostazia defectuoasă a calciului şi a fluxului ionic;
(d) homeostazia anormală a transmiterii neuronale;
(e) leziuni oxidative;
(f) dezagregări ale celulelor osoase;
(g) disfuncţii mitocondriale.
1956 - intoxicarea masivă cu metilmercur din Japonia (Minamata) este
cunoscută sub denumirea de boala Minamata.
Ionii anorganici de mercur (Hg2+) nu sunt neurotoxici puternici, iar sărurile
de mercur anorganice sunt foarte toxice pentru rinichi, producând necrozarea
unor ţesuturi renale.

SPECIAȚIA CHIMICĂ A MERCURULUI ÎN ATMOSFERĂ

Hg0 (mercur elementar gazos - GEM)
surse antropice
Hg Hg2+ în stare gazoasă (formă reactivă)
surse naturale
Hg sub formă particulată

SPECIAȚIA CHIMICĂ A MERCURULUI ÎN ATMOSFERĂ
Comprtamentul
Hg in atmosfera
(Travnikov si
Ryaboshapko,
2002)

SURSE DE MERCUR ÎN AER

Surse naturale primare se definesc ca sursele
în care Hg de origine geologică este eliberat în
urma proceselor naturale, cum ar fi activitate
vulcanică, procese geotermice sau eliberare din
suprafețe geologice bogate în mercur.
Surse antropogene primare (sursele în care
Hg de origine minerală este mobilizat și eliberat în
mediu): industria minieră (a mineralelor de Hg sau
minerale contaminate cu Hg) sau industria
extractivă a combustibililor fosili (unde Hg este
prezent ca un contaminant în urme).


Surse antropogene secundare: emisiile care apar din
utilizarea Hg în procese industriale (procese de electroliza)
sau miniere (industria extractivă).
In ambele surse antropice, emisiile au loc prin eliminarea
directă a gazelor şi efluenților, dar și din procese de
generare a reziduurilor conținând Hg.
Distribuția Hg între aceste tipuri de surse este
influențată de procese de re-mobilizare și de re-emisie. In
ultimul caz, eliberarea Hg poate fi de origine fie naturală, fie
antropică și practic, este dificil de a deosebi între cele două
tipuri.
Activitățile antropogene (arderea biomasei și
activitatea de ameliorare a solului) pot influența mărimea și
locația eliberării Hg.

Estimarea emisiilor de Hg in aer este o problemă esențială pentru
reducerea efectului negativ a acestui poluant și predicția transportului chimic în
aer al Hg
Schematizarea tipurilor de
surse de emisie si a
proceselor de remobilizare
care influențează distribuția
mercurului in mediu
(ASGM - artisanal gold
mining)
eliberarea și
transportul direct de
Hg în ecosisteme
naturale
ciclizarea mercurului

Activitatea umana a triplat

fluxul de Hg intre componentele
de mediu, in perioada post-
industrializare
PREZENTARE: Christian Ihlenfeld, Christopher Oates, Jane Plant

Anglo American Imperial College, Global Mining, Sustainable Environmental Performance, 2009

PREZENTARE: Christian Ihlenfeld, Christopher Oates, Jane Plant

Anglo American Imperial College, Global Mining, Sustainable Environmental Performance, 2009

SURSE NATURALE DE MERCUR

Valoarea fluxurilor de mediu pentru Hg (kt/an), după Hg apare în atmosferă
diverși autori - din HgS (cinabru) prin
procese de alterare,
- ca rezultat al activității
vulcanice,
- reducerea Hg2+
depozitat prin procese
fotochimice sau biologice,
- procese de re-emisie
din sol, vegetație, suprafața
mărilor și oceanelor
(procesele cele mai
semnificative din sursele
primare).
Estimarea emisiilor de
Hg se face sub formă de
surse de uscat și surse
oceanice, care la rândul lor,
sunt împărţite în emisii
naturale și re-emisii.
MERCUR
CONCLUZII:
- forma chimică majoră de Hg emisă în atmosferă este Hg0 cu
aprox. 53% din totalul emisiilor, apoi Hg2+ cu cca. 37% și Hg particulat cu
aprox. 10%.
- Asia contribuie cu aprox. 50% din totalul emisiilor de Hg, iar ca

principală sursă de emisie este arderea cărbunilor pentru obținerea
căldurii și electricității. Emisiile chineze din arderea cărbunilor fosili este
de cca. 500 t an-1, adică mai mult de 25% din totalul emisiilor mondiale de
Hg (acuratețea acestor estimări variază mult: ± 25% pentru arderea
combustibilor fosili, ± 5% pentru arderea reziduurilor și ± 30% pentru
industria produselor metalifere, a cimentului sau otelurilor).

MERCUR
Concluzii: chiar dacă în combustibilii fosili cantitatea de Hg
redusă, faptul că la nivel mondial se ard cantități imense de
combustibili cu emisie în aer, face ca arderea combustibililor să
fie principala sursă antropică de eliminare a Hg.
Industria minieră și metalurgică elimină direct în aer,
impuritățile de Hg din zăcăminte, iar industria cimentului
contribuie la eliminarea Hg prin procese de ardere a
combustibililor.
Alte activități cu emisie de Hg: activități artizanale,
producerea unor compuși chimici care utilizează HgCl2 (clorură de
vinil, clor-alcalii), producția de baterii, activități stomatologice,
aparate de măsură și control, lămpi, dispozitive electrice și
electronice)
Obs: în practică sunt impuse utilizarea unor tehnologii care
reduc emisiile de Hg în aer.
Global natural mercury emissions to the atmosphere

(Travnikov si Ryaboshapko, 2002)
SURSE ANTROPOGENE DE MERCUR
Concentratii medii anuale ale Hg gazos total (a) si ale depunerilor anuale de Hg (b)
in Emisfera Nordica (Travnikov si Ryaboshapko, 2002)

Conținuturi totale necesare de Hg în lume (t/an), pe tipuri de

activități (UNEP, 2008)
VCM - vinyl chloride monomer

Conținuturi totale necesare de Hg în lume, pe tipuri de activități

(UNEP, 2008)

Emisii pe baza de Hg din surse antropogene, în lume, în 2005 (în tone)

(UNEP, 2008)

Emisii pe baza de Hg din surse antropogene, în lume, în 2005

(în tone) (UNEP, 2008)
Ponderea emisiilor
atmosferice de Hg
pentru cele 3
forme de existență
ale Hg din surse
antropice, în 1995
(Pacyna și Pacyna,
2002)

Emisii de Hg în aer în 2005, din surse antropogene, pentru

primele 10 țări care contribuie la emisiile de Hg (UNEP, 2008)

Tendințe în
estimarea emisiilor
de Hg în aer (1990-
2005) în diferite
regiuni ale globului
(UNEP, 2008)

Distribuția spațială a emisiilor de Hg
Emisii globale de Hg, 1995, din surse antropice (Pacyna și Pacyna, 2002)
Emisii globale (1995) de mercur în formă elementară, Hg0 din surse

antropice (Pacyna și Pacyna, 2002)
Emisii globale (1995) de mercur în formă ionică, Hg2+ din surse antropice
(Pacyna și Pacyna, 2002)
Emisii globale (1995) de mercur în formă particulată din surse antropice

(Pacyna și Pacyna, 2002)
Transportul și transformările Hg în atmosferă
Mercurul emis în
atmosferă din diferite
surse, poate rămâne 1 – 2
ani în aer sub formă de
Hg0 sub formă gazoasă,
permițând un transport pe
distanțe foarte mari.
- alimentația omului
- toxic pentru femei însărcinate și
copii

Emisiile totale de Hg0 gazos și

concentrațiile de suprafață arată că:
- variații diferite ale concentrațiilor pe

parcursul anului în care s-au făcut
măsurătorile. Apare o distribuție
sezonieră a concentrațiilor de Hg - în
iulie sunt concentrațiile cele mai mici,
iar în ianuarie – februarie
concentrațiile cele mai mari. Poluarea
cu Hg la Polul Nord este mult mai
mare în lunile de iarnă.
Concentrații de Hg0 gazos în
locații diferite măsurate la - concentrațiile mai mari înregistrate
Polul Nord (Ny-Alesund, la Polul Nord sunt legate de
2000, Amderma 2001) și
Polul Sud (Neumayer, 2000). distribuția bromului.
- există 3 regiuni evidente de emisie antropică în emisfera nordică: Europa, China si America de
Nord.
- concentrațiile actuale de Hg înregistrate la poli sunt cele mai mari din toate timpurile, iar tendința
este de creștere a concentrațiilor (lucru dovedit de concentrațiile de Hg din corpul mamiferelor).
Emisii globale antropice de Hg 0 (stanga)

și diagrame ale conținuturilor de Hg 0
deasupra Canadei, S.U.A., Europa și
zona Artică (cu contribuțiile fiecărei
surse) (dreapta)
Serviciul Meteorologic al Canadei
a) cantități mari de Hg în zona Artică, comparativ cu cele 3 surse majore de emisie

(Europa, Asia, N-America)
b) diferențele între contribuția regiunilor sursă la regiunea receptor (z. Artică) apar
din: 1) circulația aerului de tip vortex, 2) rețeaua de schimb între regiuni (de ex.,
contribuția mai mare a Europei înfluențează mai mult Canada comparativ cu
S.U.A.)
c) comparația distribuțiilor globale, arată că Hg0 este transportat cu ușurință în
aer, datorită timpul de rezidență în aer
Tendințe în emisiile de Hg în Europa în perioada 1980-2000 (Munthe, 2006)

Estimări ale emisiilor antropice de mercur în

perspectivă, până în 2050

Hg – studiu de caz
Distributia emisiilor de Hg în aer
(t/an), 1990-2004 (culoarea roșie
arată fractiunea depozitată în
Marea Baltică)

Hg
studiu de caz

STUDIU DE CAZ
Rețea de monitorizare a metalelor
grele în atmosfera din țările
riverane Mării Baltice HELCOM
(CEH 2008).
Elemente: Al, Sb, As, Ba, Cd, Co,

Cr, Cu, Fe, Ni, Pb, Mn, Mo, Rb, Sc,
Se, Sr, Sn, Ti, W, V, Zn
Scop: măsurarea concentrațiilor

de fond și de depunere ale ionilor
de mai sus, prin depunere uscată.

Lead Arsenic Cadmium Nickel Mercury
Site Year
ng/m3 ng/m3 ng/m3 ng/m3 ng/m3
2004 9.31 0.77 0.14 1.05 -
2005 6.58 0.39 0.08 0.92 1.52
Monks Wood
2006 8.14 0.95 0.17 1.27 1.73
2007 6.78 0.73 0.14 0.85
2004 2.68 0.27 0.03 0.73 -
2005 1.50 0.12 0.02 0.34 1.36
Cockley Beck
2006 3.72 0.37 0.05 0.54 1.56
2007 1.87 0.21 0.04 0.27
2004 2.73 0.26 0.05 0.60 -
2005 1.50 0.12 0.03 0.70 1.47
Auchencorth
2006 2.48 0.24 0.05 0.42 1.49
2007 2.03 0.22 0.04 0.44
2004 2.07 0.27 0.03 0.34 -
2005 1.07 0.08 0.03 0.52 1.43
Banchory
2006 2.16 0.25 0.05 0.23 1.46
2007 1.63 0.25 0.04 0.25
2004 3.79 0.52 0.07 1.01 -
2005 2.55 0.20 0.04 0.84 1.27
Yarner Wood 2006 3.96 0.49 0.08 1.13 1.54
2007 3.22 0.44 0.07 0.62
2007 10.22 0.91 0.20 1.74

Lead Arsenic Cadmium Nickel Mercury

Site Year
ng/m3 ng/m3 ng/m3 ng/m3 ng/m3
2004 8.20 0.66 0.14 1.15 -
2005 5.78 0.36 0.07 1.21 1.53
Wytham Wood
2006 6.03 0.56 0.10 0.93 1.56
2007 5.36 0.55 0.10 0.55
2004 1.02 0.07 0.01 0.13 -
2005 1.70 0.09 0.02 0.58 1.63
Cwmystwyth
2006 2.73 0.56 0.05 0.56 2.76
2007 2.19 0.25 0.04 0.31
2004 8.14 0.68 0.16 1.59 -
2005 2.93 0.10 0.03 0.59 1.73
Heigham Holmes
2006 6.50 0.54 0.13 1.59 1.80
2007 4.02 0.44 0.08 1.04
2004 8.45 0.73 0.15 0.99 -
2005 8.67 0.31 0.05 1.26 1.66
Beacon Hill
2006 6.09 0.53 0.10 0.71 1.67
2007 4.46 0.43 0.08 0.39
2004 10.02 1.00 0.17 2.08 -
2005 11.82 0.29 0.07 1.30 1.53
Detling
2006 10.99 1.13 0.23 3.03 1.79
2007 10.22 0.91 0.20 1.74

Concluzii: necesitatea ca țările membre să reducă emisiile

de Cd, Hg și Pb sub valoarea existentă în 1990.

Emisii de Hg (t/an) din surse antropogene ale tărilor membre HELCOM,

1990-2004 (cifre îngroșate = valori estimate)
HELCOM = Baltic Marine Environment Protection Commission – Helsinki

Emisii de metale grele

Emisii anuale de Hg
(Bucuresti)
(Bucuresti
Bucureşti 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Emisii anuale de 0.054 0.049 0.0357 0.107 0.017 0.026 0.261 0.282 0.258
Hg (t/an)

IPCS – International Program on Chemical Safety
http://www.inchem.org/pages/ehc.html
Cd, Hg, Pb, As




Curs HG

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs HG

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GEOCHIMIA SI POLUAREA ATMOSFEREI

Metalele grele (MG) sunt prezente în toate sistemele

Distribuția și concentrațiile speciilor metalelor din

Metalele grele prezintă un potențial toxic real

- cei mai studiati ioni: Pb, Hg, Cd și As cu

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

Unele specii sunt capabile să tolereze

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

Stabilirea relației doză-răspuns biologic este

Sursele și nivelele emisiilor antropice și naturale ale

Comparație între emisiile globale de metale grele din surse antropice, în

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Estimarea mondiala a emisiilor de metale grele din surse antropice pentru

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Pe baza estimării emisiilor de MG, se deosebesc 3

- industria metalelor feroase si neferoase

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

La nivel global, arderea combustibililor fosili

- Dominarea acestei surse apare după 1990 în

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

1. ARDEREA COMBUSTIBILILOR FOSILI

- Utilizarea benzinelor cu Pb (sau cu conținut mic) reprezintă

- Utilizarea petrolului ca sursa de energie (anul 1990 comparativ

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

2. INDUSTRIA METALELOR NEFEROASE

Emisiile acestui domeniu sunt semnificative:

Arsen, As 69% Cadmiu, Cd 73% Cupru, Cu 70%

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

3. PROCESE DE INCINERARE A DEȘEURILOR

Estimarea emisiilor rezultate din aceste procese

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Atmosfera polară (Polul Nord în special) este

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

c. emisiile din Asia se așteaptă a fi mai mari

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Emisiile vulcanice contribuie cu aprox. 40 – 50% din conținuturile

Aerosolii formați din săruri marine contribuie cu mai puțin de 10%

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

EMISIILE ATMOSFERICE DE METALE GRELE

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

SPECIAȚIA CHIMICĂ A MERCURULUI ÎN ATMOSFERĂ

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

SPECIAȚIA CHIMICĂ A MERCURULUI ÎN ATMOSFERĂ

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

SURSE DE MERCUR ÎN AER

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

SURSE DE MERCUR ÎN AER

SURSE DE MERCUR ÎN AER

Master GEOCHIMIA MEDIULUI

Activitatea umana a triplat