Verbul

Verbul. Caracteristici generale

1. Semantic – verbele denumesc acţiuni, evenimente

sau stări.
2. Morfologic – flexiune bogată numită conjugare
- Categoriile gramaticale: mod, timp, aspect, persoană,
număr.
3. Sintactic – grupul centrului verbal, care reprezintă
nucleul enunţului.
- O categorie sintactică specifică verbului – diateza
4. Pragmatic – verbul realizează (prin sufixe de timp, mod
şi desinenţe de persoană, număr) o ancorare în
realitate care transformă un grup verbal (a pleca la
mare) într-un enunţ (ei pleacă la mare).
 Categoriile gramaticale
 Mod
 Timp
 Persoană
 Aspect
 Număr
 Categoriile gramaticale
Modul
– indică actul de limbaj la care participă
verbul (aserţiune, ordin, urare)
– aprecierea acţiunii din punct de vedere
cognitiv (siguranţă, dubiu, posibilitate etc.)
Moduri personale/ nepersonale
Moduri predicative/ nepredicative
Infinitiv, gerunziu, participiu, supin - forme verbale
non-finite (nu pot constitui enunţuri de sine
stătătoare)
moduri predicative, personale
Eu citesc. Tu citeşti.
Eu să citesc.
Eu aş citi. El ar citi.
Citeşte!
- citesc, voi citi, am citit: acţiune reală,
modul indicativ
- aş citi: acţiune dorită
- aş citi dacă aş avea o carte: opţiune
condiţional optativ
să citesc: acţiune posibilă, probabilă:
conjunctiv
citeşte! - imperativ
moduri nepredicative, nepersonale
A citi: numele acţiunii – infinitiv
citind, lucrând gerunziu
a avea de lucrat – supin
lucrat – participiu

citind eu cartea, mi-am dat seama

citind tu cartea, ţi-ai dat seama
citind el cartea, şi-a dat seama
 Categoriile gramaticale
Timpul
timpurile verbale sunt forme specializate ale
verbului care plasează acţiunea pe o axă
temporală (trecut-prezent-viitor) în funcţie de
momentul comunicării)
plasează acţiunile unele faţă de altele
 Indicativ
eu citesc – prezent
eu citeam – trecut: imperfect
eu am citit – trecut: perfect
compus
eu citisem – trecut: mai mult ca
perfectul
--- ------x am lucrat---x
xcitisem- -------X P--V-
imperfect

eu citii – trecut: perfect simplu

 Categoriile gramaticale
Timpul
Viitorul
Standard: voi pleca, vei vedea
Viitorul popular: oi, ăi (ei, îi, ii, oi), o, om, ăţi (eţi, îţi,
oţi), or pleca
Viitorul colocvial (a): o să plec
Viitorul colocvial (b): am să plec
Viitorul anterior: voi fi plecat, vei fi plecat, va fi
plecat, vom fi plecat, veţi fi plecat, vor fi plecat
Viitorul în trecut: avea să se nască, aveam să plec
A lucra – impefect
eu lucram
tu lucrai
el lucrao
noi lucram
voi lucraţi
ei lucrau
Perfect compus: aux. A avea-
participiu
Eu am lucrat
tu ai lucrat
el a lucrat
am lucrat
aţi lucrat
au lucrat
 Eu lucr-a-se-m
rădăcină – sufix de timp -
desinenţă
lucraseşi
lucraseo
lucraserăm
lucraserăţi
lucraseră
Perfect simplu
eu lucrai
tu lucraşi
el lucră
noi lucrarăm
voi lucrarăţi
ei lucrară
Eu aş lucra: timpul prezent
ai lucra
ar lucra
am lucra
ati lucra
ar lucra
eu aş fi lucrat: timpul trecut
ai fi lucrat
ar fi lucrat
am fi lucrat
Să lucrez: prezent
să lucrezi
să lucreze
să fi lucrat: trecut
tu să fi lucrat
el să fi lucrat
noi să fi lucrat
voi să fi lucrat
ei să fi lucrat
Citeşte! – prezent
Citiţi!
 Categoriile gramaticale
Aspectul – se referă la schimbarea de stare desemnată de
verb din punctul de vedere al desfăşurării sale
Ca eveniment unic, de obicei de scurtă durată (aspect
punctual sau momentan) sau ca aflat în desfăşurare
(aspect durativ sau continuu)
Maria deschide uşa. – aspect punctual / Maria se plimbă
prin parc. – aspect durativ
Ca petrecându-se o singură dată sau ca repetându-se
(aspect iterativ)
A închis ochii speriat de lumină./ Închidea mereu ochii,
deranjat de lumină.
 Categoriile gramaticale
Persoana şi numărul
 Categoriile gramaticale
Diateza
 Diateza activă
Ion a citit un roman.
Ion aleargă în parc.
 Diateza pasivă
Romanul a fost citit de Ion.
 Diateza reflexivă
Se aleargă în parc.
 Ion mănâncă un măr.
Mănâncă – diateză activă
Ion- subiect, face acţiunea
Mărul este mâncat de Ion
(complement de agent).
Mărul – subiect, suferă acţiunea, pasiv
este mâncat – diateza pasivă
El se gândeşte.
El se spală.
 Categoriile gramaticale
Diateza
Florin a scris un roman.
Romanul este scris de Florin.
Adolescenţii scriu poezii.
Se scriu poezii în adolescenţă.
Ea este lăudată de toată lumea.
În acest restaurant se mănâncă mult peşte.
În acest restaurant nu se fumează ţigări tari.
Mâncarea este arsă.
Fularul este roşu.
 Aspecte normative
Greşit corect
Imperativ, pers. a II-a Fi atent! Fii atent!
Imperativ, pers. a II-a Nu fii indiscret! Nu fi indiscret!
Conjunctiv prez., pers. a II- Să nu fi indiscret! Să nu fii indiscret!
a (valoare de imperativ)
Să fii discret!
Conjunctiv perfect- trecut Să fii venit, să fii ştiut Să fi venit, să fi ştiut
Imperativul verbului a zice, Zii! Zi!
pers. a II-a sg.

Indicativ prezent, pers. a II- Tu scri, să scri; tu şti, să şti Tu scrii, să scrii; tu
a sg.
Conjunctiv prezent, pers. a ştii, să ştii
II-a sg.
Verbe cu radical terminat
în –i sau cu -i la infinitiv
 Aspecte normative
Greşit Corect
Perfect simplu, pers. a III-a El citii, el primii El citi, el primi
sg., verbe cu infinitiv în –i
Radicalul unor verbe A desfinţa A desfiinţa
derivate de la substantive A încunoştiinţa
care conţin un i sau doi i A încunoştinţa

Pentru a scrie corect cu in i sau cu doi i, se recomandă să se

analizeze părţile componente ale formei verbale (să se facă
analiza morfemelor).
Pentru verificarea scrierii formelor verbale trebuie consultat şi
DOOM.
 Sintaxa verbului

 Centrul unui grup sintactic (grup verbal)

 Grupul verbal se constituie dintr-un centru
verbal şi toţi constituenţii legaţi sintactic şi
semantic de acesta:
citesc o carte de memorii de trei zile,
Ion locuieşte în casa bunicilor, în loc să-şi caute
un rost.
Nevoia de a iubi pe cineva
 Sintaxa verbului

- Complement direct: Îl văd pe Ion.

- Complement direct: Îl învăţ pe Ion gramatică.
- Complement indirect: Îi dau lui Ion o bomboană.
- Complement indirect (cu prepoziţie)/ complement prepoziţional: Am
apelat la ei.
- Nume predicativ: El este preşedinte.
- element predicativ suplimentar: Ei îi aleg preşedinte.
- Complement de agent: Este reclamat de Ion.
- Complement circumstanţial:
Scrisoarea datează din 1521.
Ion se comportă impecabil.
Ion învaţă în Bucureşti.
Ei s-au întâlnit azi la facultate.
Ion scrie frumos.
Ion reuşeşte învăţând.
 Sintaxa verbului

Verbe tranzitive (intră în relaţie cu un complement direct)

- A citi ceva
- A iubi pe cineva
- A întreba pe cineva ceva
- Ascult povestea. O ascult.
- O caut pe menajeră. Îl caut pe profesorul de desen.
- Ion a mâncat un măr. L-a mâncat.
- Nu accept să plece. Asta n-o accept.
Verbe intranzitive
- Ion alergă repede. Ion munceşte mult.
 Sintaxa verbului

Verbe personale/ impersonale

Copilul învaţă. Tu înveţi. Înveţi în fiecare zi.
Se înserează. Viscoleşte. Îmi pasă de tine.Mă
doare în gât.
 Grafia formelor de infinitiv (1)

Aş/ ai şti
Aş/ ai iubi
Aş/ ai fi
Voi /vei şti
Voi /vei fi
Voi /vei iubi
Nu fi!
Nu iubi!
Nu citi!
M-aş sfii
Mă voi sfii
Nu te sfii
Mi-ar prii
Îmi va prii
 Grafia formelor de infinitiv (2)

Grafia formelor de condiţional inversat:

Fir-ai să fii!
 Acordul participiului
 Adjectivul provenit din participiu se acordă în gen, nr.
şi caz cu substantivul pe care îl determină.

Greşit:
I-am oferit câteva cadouri acestei deosebit de apropiată prietenă.
Ne-am ridicat cu toţii împotriva măsurii considerată injustă.
Nu li s-a oferit sprijin substanţial ţărilor fost comuniste.

Corect:
I-am oferit câteva cadouri acestei deosebit de apropiate prietene.
Ne-am ridicat cu toţii împotriva măsurii considerate injustă.
Nu li s-a oferit sprijin substanţial ţărilor foste comuniste.
 Falsul acord al supinului
Incorect:
Lucrurile simple sunt cele mai grele de priceput şi de
primit.
O eroare uşoară de îndreptat
Este o noţiune delicată de precizat.

Corect:
Lucrurile simple sunt cel mai greu de priceput şi de primit.
O eroare uşor de îndreptat
Este o noţiune delicat de precizat.