PRELEVAREA, TRANSPORTUL,

MANIPULAREA SI PASTRAREA
PROBELOR DE APA IN VEDEREA
ANALIZEI MICROBIOLOGICE
Laboratorul National de Referinta pentru
Supravegherea Calitatii Apei
Biolog Gabriela Vasiliu
Biolog Liliana Neagu
Introducere

 Prelevarea pentru analizele microbiologice

se realizeaza in conformitate cu SR EN ISO
19458/2007 - Calitatea apei. Prelevare
pentru analiză microbiologică
 Informatii generale in privinta prelevarii se
gasesc si in diferite parti ale ISO 5667.
Punctele de prelevare

Unul din obiectivele supravegherii este de a evalua calitatea apei

furnizate de producatorii si distribuitorii de apa precum si
calitatea apei la robinetul consumatorului. In ambele situatii
trebuiesc prelevate probe. Orice diferenta semnificativa intre
cele doua are implicatii importante pentru strategiile de
remediere, pentru actiunile corective.
Probele trebuiesc luate din puncte reprezentative
In selectarea punctelor de prelevare se aplica urmatoarele
criterii generale :
 Aceste puncte ar trebui plasate acolo unde ar fi posibila
contaminarea apei, in zonele cu presiune scazuta, la capetele de
retea
Punctele de prelevare
 Punctele de prelevare trebuiesc uniform distribuite de-a
lungul sistemului de distributie, tinand cont de populatia
aprovizionata si de ramificatiile sistemului de distributie.
 Punctele alese trebuie sa fie reprezentative pentru
sistemul ca intreg dar si pentru componentele sale
principale.
 Pentru sistemele cu mai multe surse de apa, fixarea
punctelor de prelevare trebuie sa tina cont de numarul de
locuitori aprovizionati de la fiecare sursa.
 La iesirea din statia de tratare trebuie sa existe cel putin un
punct de prelevare.
Punctele de prelevare

 Punctele de prelevare dintr-o retea de distributie pot fi

clasificate in fixe si variabile, fiecare cu avantajele si
dezavantajele sale.
 Punctele fixe sunt esentiale cand trebuiesc luate masuri
legale pentru imbunatatirea calitatii apei. Ele sunt
folositoare cand trebuie sa se compare rezultatele in timp
dar limiteaza posibilitatea identificarii problemelor locale
cum ar fi contaminarea incrucisata sau cea datorata
legaturilor din retelele de distributie.
 Punctele de prelevare variabile au avantajul ca
detecteaza problemele locale dar nu pot fi folosite pentru
o caracterizare in timp a calitatii apei.
PUNCTUL DE PRELEVARE

 Punctul de prelevare trebuie sa furnizeze

caracteristici reprezentative si sa tina cont de toate
variatiile verticale, orizontale si temporale ale apei.
 Trebuie evitata amplasarea punctelor de prelevare
unde conditiile sunt instabile
 Ar trebui sa se tina seama de heterogenitatea
sistemului acvatic.
 Cand se urmareste eficacitatea dezinfectiei, punctul
de prelevare va fi ales astfel incat sa fim siguri ca
reactia dezinfectantului cu apa a fost completa.
PUNCTUL DE PRELEVARE

Exemple de cum influenteaza heterogenitatea

sistemului acvatic rezultatele :
 Lacurile si bazinele de inot din zone naturale : o
proba prelevata de la suprafata apei si din
profunzimea masei de apa nu sunt echivalente pt.
aceste sisteme acvatice. Biofilmul care se creaza la
suprafata apelor stagnante (bazine de inot, lacuri)
poate avea o incarcatura bacteriana de pana la 1000
ori mai mare decat cea din profunzimea apei.
PUNCTUL DE PRELEVARE

 Nu toate punctele unei retele de distributie a

apei sunt echivalente, deoarece pot fi capete
de retea si sectiuni unde fluxul apei este
redus, in special cand reteaua este
alimentata din doua surse.
 Calitatea apei la iesirea dintr-un bazin este in
general aceeasi ca cea a corpului apei, dar
poate fi complet diferita la punctul de intrare
Tehnica prelevarii

 Cuprinde aspecte legate de:

1. Personalul care preleveaza
2. Recipientele de prelevare folosite
3. Reactivii, aparatura si materiale folosite in
prelevare
4. Prelevarea propriu-zisa
 Tehnica prelevarii : 1. Personal

1. Personal
Prelevarea probelor trebuie asigurata de un
personal special desemnat pentru aceasta
activitate
Instruiri periodice ale personalului, inregistrarea
instruirilor si stabilirea competentei pentru toti
aceia care preleveaza probe de apa, trebuiesc
bine documentate in cadrul laboratorului sau al
institutiei.
Tehnica prelevarii :
2. Recipientele pentru prelevare

Recipientele pentru prelevare

 Pentru analizele de rutina se folosesc
recipiente din sticla, sterile.Volumul
recipientului variaza in functie de volumul
de insamantare prevazut in metoda de
analiza si numarul de parametri ceruti spre
a fi analizati.
 Tehnica prelevarii :
2. Recipientele pentru prelevare

 Pentru prelevarea prin imersie in ape curate, se folosesc

flacoane care sunt sterile atat in interior cat si la exterior si
protejate, de exemplu, prin hartie Kraft (pentru a o mentine
uscata dupa autoclavare), folie de aluminiu sau pungi de
plastic.Pentru acest tip de prelevare se folosesc manusi
sterile in manuirea recipientului. Alternativ, exteriorul
recipientului se poate dezinfecta chiar inainte de imersie cu
un dezinfectant potrivit (ex. Izopropanol) si lasat sa se
usuce inainte de folosire. Metoda nu este potrivita cand se
analizeaza bacterii sporulate.
Tehnica prelevarii :
2. Recipientele pentru prelevare

Recipientele pentru prelevare

 Pentru analizele de rutina se folosesc
recipiente din sticla, sterile.Volumul
recipientului variaza in functie de volumul
de insamantare prevazut in metoda de
analiza si numarul de parametri ceruti spre
a fi analizati.
Tehnica prelevarii :
2. Recipientele pentru prelevare

 Pentru analiza microbiologica a apei potabile

recipiente de 1000ml sunt suficiente cand se
determina maxim 4 - 5 parametri, pentru un inocul de
100ml - 250ml.
 Pentru analiza Salmonella sp., Legionella sp., sunt
necesare recipiente >1000 ml.
 Pentru analiza virusurilor, parazitilor, amoebelor,
trebuiesc 10l – 100 l , fiind necesara o treapta de
concentrare prin folosirea unui cartus filtrant.
Tehnica prelevarii :
2. Recipientele pentru prelevare

 Natura materialelor din care sunt confectionate

recipientele : sticla, materiale plastice ( polipropilena,
polistiren, polietilena, policarbonat).
 Sunt de preferat recipiente din sticla sau materiale
plastice autoclavabile pt. ca sunt reutilizabile.
 Aderarea microorganismelor la suprafete poate
micsora detectia lor si tensiunea superficiala critica
(γ) trebuie luata in considerare cand nu se foloseste
un material standardizat
Tehnica prelevarii :
2. Recipientele pentru prelevare

 Capacele pot fi din sticla, plastic sau metal.

 Partea superioara a recipientelor (inclusiv
dopurile /capacele) trebuiesc protejate de o
posibila contaminare cu un invelis din hartie
sau folie de aluminiu.
 STERILIZAREA RECIPIENTELOR

 Recipientele reutilizabile si dispozitivele lor de inchidere

(dopuri/capace) se spala cu detergent netoxic, fara fosfor,
urmat de o clatire abundenta cu apa distilata .
 Recipientele autoclavabile se sterilizeaza la (121 ± 3) ºC
cel putin 15 min.Se lasa inchiderea flacoanelor libera,
pentru a permite aburului sa inlocuiasca tot aerul in timpul
cresterii temperaturii, si pentru a preveni turtirea
flacoanelor de plastic dupa racire.Capacele care se inchid
prin insurubare se strang dupa sterilizare.
STERILIZAREA RECIPIENTELOR

 Recipientele din sticla se sterilizeaza in etuva pentru

cel putin 1h (170±10)ºC. Se separa suprafata
dopului de sticla de gatul recipientului printr-o banda
de hartie sau o bucata de sfoara pentru a evita
intepenirea in timpul racirii.
 Flacoanele trebuiesc urmarite de la data sterilizarii.
 Controlul eficacitatii sterilizarii se verifica cu indicatori
chimici si biologici
Inactivarea dezinfectantilor

 Pentru a evalua calitatea microbiologica a

apei dezinfectate cu un oxidant (ex. clor,
cloramina, bor sau ozon), se neutralizeaza
actiunea oxidantului imediat ce proba este
luata.Se adauga in recipientele de recolta un
agent reducator cum este tiosulfatul de
sodiu.
Inactivarea dezinfectantilor

 Teoretic, 7,1 mg tiosulfat de sodiu

(pentahidrat) pot inactiva 1 mg de clor .
Astfel, 0,1 ml de solutie de tiosulfat de sodiu
pentahidrat ( Na2S2O3 X 5H2O ) = 18 mg/ml )
este adaugata pentru fiecare 100 ml din
capacitatea sticlei. Aceasta va inactiva cel
putin 2 mg/l pana la 5 mg/l de clor rezidual
liber, ceea ce este suficient pentru
majoritatea probelor.
Inactivarea dezinfectantilor

 Tiosulfatul de sodiu nu este distrus prin

sterilizare la autoclav sau caldura uscata.
ATENTIE ! pH-ul solutiei de tiosulfat de sodiu
trebuie sa fie aproape neutru ( un pH scazut
poate determina descompunerea ).
 Tiosulfatul de sodiu nu are efect asupra probei,
ci numai asupra clorului rezidual. Astfel, folosirea
unui recipient de prelevare cu tiosulfat pentru o
proba de apa neclorinata, nu va influenta
rezultatul analizei.
 Inactivarea dezinfectantilor

 In anumite circumstante,cum ar fi bazine de inot prevazute cu

zone unde se intra cu picioarele inainte de a ajunge la bazinul
propriu zis, si unde pot fi gasite concentratii mai mari de clor ,
va fi necesara o doza proportionala de tiosulfat de sodiu .
 Cand exista suspiciunea existentei in proba a unor metale cum
sunt cuprul sau zincul, pentru a proteja bacteriile de actiunea
toxica a acestora, se folosesc agenti chelatori. Acidul etilen
dinitrilotetraacetic ( EDTA ) sau nitrilotriacetat de sodiu ( NTA )
(Na3C6H6NO6) pot fi folosite ca solutii sterilizate prin filtrare la o
concentratie finala in jur de 50 mg pe litru. Argintul, poate ,de
asemenea, sa fie inactivat de catre sulfitul de sodiu. Se adauga
1 ml de solutie de sulfit de sodiu ( Na2S = 0,1 mg/ml ) la 1 l de
proba.
Controlul calitatii recipientelor de
prelevare

1. Verificarea sterilitatii recipientelor de prelevare

- laboratorul va garanta sterilitatea recipientelor de

prelevare , chiar daca ele sunt pregatite intern sau
achizitionate de la firme comerciale.
- flacoanele achizitionate prin cumparare, trebuiesc livrate
cu un certificat care sa dovedeasca ca recipientul este
steril si ce teste de sterilitate s-au efectuat pentru lotul
respectiv.
- Sterilitatea flacoanelor poare fi garantata de obicei prin
controlul procesului de sterilizare.Daca nu, sterilitatea
recipientelor trebuie testata .
 Controlul calitatii recipientelor de
prelevare


Exemple de procedee de testare (de obicei se testeaza 1
recipient la 100 sterilizate ) :
a) Metoda “ Rotirii flaconului”
Aceasta consta in introducerea a 20 ml sau 50 ml agar
nutritiv topit (agar pentru numararea coloniilor in placa) in
recipientul de testat si invelirea peretilor interni cu agar prin
rotirea recipientului.Dupa incubarea la 22 ± 2 ºC pentru cinci
zile ar trebui sa nu existe crestere .
b) Metoda bulionului
Aceasta consta in plasarea a 20 ml pana la 50 ml de
tioglicolat sau alt bulion nutritiv in interiorul
recipientului ,rulandu-l pentru a uda peretii si incubarea la
( 22 ± 2 )ºC pentru cinci zile.Nu ar trebui sa apara turbiditate
daca este steril.
Controlul calitatii recipientelor de
prelevare

2. Testarea pentru prezenta agentilor de

inactivare (I2 = 0,05 mol/l ).
Testarea prezentei tiosulfatului poate fi
verificata printr-o metoda iodometrica.Se
adauga 10ml apa distilata in recipient si se
titreaza cu o solutie de iodata care contine
amidon sau tiofen ca agent al punctului final
de titrare.
Controlul calitatii recipientelor de
prelevare

3.Testarea toxicitatii reziduale in flacoanele de

prelevare

Toxicitatea reziduala in recipientele de prelevare

poate rezulta din procedeul de spalare a sticlariei,din
eliberarea componentelor sau aditivilor din
flacoanele de plastic si de asemenea din procesul de
sterilizare.

Folosirea curenta a flacoanelor de sticla sau din

polietilena nu necesita o verificare pentru toxicitate,
dar daca exista vreun dubiu, se testeaza in
concordanta cu Geldreich, 1975 – Handbook for
evaluating water bacteriological laboratories.
Procedura de umplere a recipientelor

Pentru :
 Apa potabila de la un robinet
 Apa din izvoare şi fântâni
 Apa din piscine
 Ape de suprafaţă
 Ape reziduale
 Microorganisme asociate suprafetelor
 Procedura de umplere a recipientelor
Apa potabila de la robinet

Prelevarea apei de la robinet poate avea diferite scopuri:

a) de a determina calitatea apei in conducta principala de
distributie(care este responsabilitatea distribuitorului);

b) de a cunoaste calitatea apei asa cum curge la robinetul de

unde va fi consumata - asa cum este distribuita la robinet -
(care poate fi alterata de lucrari in reteaua de distributie din
interiorul cladirii);

c) de a cunoaste calitatea apei asa cum este consumata,de ex.

asa cum curge la robinet ( posibil contaminata).
Procedura de umplere a recipientelor
Apa potabila de la robinet

a) calitatea apei in conducta principala de distributie

 Prelevarea se face de la robinete speciale, fara

atasamente, foarte aproape de conducta principala de
distributie, curate si care pot fi dezinfectate prin
flambare sau alta modalitate potrivita.

 Prelevarea se poate face si de la robinete obisnuite

daca pot fi dezinfectate prin flambare, dar in cazul unor
rezultate neclare se considera ca ele pot fi sursa
potentiala de contaminare.
Procedura de umplere a recipientelor
b. calitatea apei asa cum este
distribuita la robinet

 este metoda aleasa sa evalueze calitatea apei

potabile incluzand influenta reparatiilor curente
ale retelei de distributie din interiorul cladirii.In
acest caz, dezinfectarea robinetelor prin
flambare nu este intotdeauna posibila si alte
metode de dezinfectie, cum ar fi folosirea de
hipoclorit de sodiu,etanol sau izopropanol
trebuiesc luate in considerare
 Procedura de umplere a recipientelor
c. calitatea apei asa cum este consumata, cum
curge la robinet ( posibil contaminata).

 este metoda de evaluarea calitatii apei potabile in

situatii speciale ,ex. epidemii .
 In aceasta situatie nu se indeparteze dispozitivele
atasate si insertiile
 Nu se dezinfecteaza robinetul
 Nu este necesara deschiderea robinetului cu jet
puternic de apa
 Prelevare de la robinet pentru diferite
scopuri

Scop( ve Tipul de apa Indepartatea Dezinfectie Robinet

zi mai dispozitivelor deschis (cu jet
sus) atasate si puternic de
insertiilor apa)

a) conducta principala Da Da Da
de distributie

b) Asa cum este Da Da Nu (minimal) (jet

distribuita la robinet scurt de apa cat sa
contracareze
actiunea
dezinfectantului)

c) asa cum este Nu Nu Nu

consumata
Prelevare de la robinet

 Prelevarea din cisternele de stocare a apei potabile se

face de obicei de la un robinet. Uneori probele sunt luate
chiar din cisterna, de sub apa, in care caz, sticlele sunt
sterile atat in interior cat si la exterior .
 Probele sunt luate aseptic folosind manusi sterile cu
protejarea probei de curentii de aer .
 Se lasa un spatiu cu aer in flacon pentru a permite
agitarea adecvata a probei inaintea analizei.
 Flaconul se inchide imediat. Aceasta proba de apa nu se
foloseste pentru masurarea temperaturii sau a oricarui alt
parametru testat pe teren.
Prelevare de la robinet

 daca flambarea nu este posibila, robinetul se

dezinfecteaza prin alte metode adecvate.
 Pentru a se dezinfecta gura unui robinet de
plastic, dupa curatarea eventualelor depuneri
calcaroase, acesta se scufunda 2 pana la 3
minute intr-un pahar de laborator cu o solutie de
hipoclorit, etanol sau izopropanol ( Etanol= 70 %,
isopropanol = 70 %, sau solutie de hipoclorit ≈
1g/l).
 Prelevare de la robinet - din uzine de
tratare si rezervoare de stocare

 In uzinele de tratare a apei si in rezervoarele de stocare

trebuie sa existe robinete pentru recoltarea probelor, si nu
improvizatii.
 Acestea trebuie sa poata fi sterilizate prin flambare,
mentinute curate, etichetate clar ( vizibil ) si folosite exclusiv
pentru prelevare .
 Flambarea robinetului de metal trebuie efectuata cu un
arzator, pentru a se asigura dezinfectia gurii. Temperatura
in aceasta situatie atinge 80ºC sau mai mult, de aceea
trebuie avut grija ca la prelevare sa se evite recoltarea
portiunii incalzite a apei .
 NOTA Flambarea cu o bricheta este doar superficiala
( nu este suficienta ).
 Prelevare de la robinet - din reteaua
principala de distributie

 Pentru a determina calitatea in conducta principala de distributie,se

preleveaza de la un robinet montat chiar la conducta principala de
distributie sau in aproprierea acesteia
 Se indeparteaza orice dispozitiv atasat sau inserat
 Se curata orice murdarie (depunere de piatra, namol, grasime sau
alte materie straina) si robinetul , in repetate randuri, se inchide si se
deschide la maxim pentru ca presiunea apei sa indeparteze murdaria
din robinet si biofilmul desprins.
 robinetul se dezinfecteaza prin flambare
 se deschide robinetul si se regleaza debitul apei in asa fel incat sa
formeze o coloana continua care se lasa sa curga pana cand se
ajunge la o temperatura constanta a apei
 Apoi se aseaza flaconul deschis sub coloana de apa si se umple in
conditii aseptice.
Prelevare apei de la robinet , aşa cum este
distribuita la robinetul consumatorului

 Pentru a determina calitatea apei aşa cum este ea distribuită

la robinetul consumatorului, ne asigurăm că nici o
contaminare de pe suprafaţa exterioară a robinetului nu
ajunge în probă.
 Nu se prelevează de la robinete deteriorate si se scoate orice
dispozitiv sau inserţie atasate
 Se dezinfectează robinetul prin flambare sau, dacă nu este
posibil, prin alte metode adecvate
 Se lasă apa să curgă destul de mult timp pentru a ne asigura
că proba nu are reziduu termal sau efectul dezinfectantului a
fost indepartat.
 Se aseaza sticla sub robinet fara a inchide si redeschide
robinetul.
Prelevare apei de la robinet , aşa cum
este consumată

 Pentru a determina calitatea apei aşa cum

este consumată ( de ex. în situaţii de
epidemii),contaminarea apei cu bacterii din
exteriorul robinetului sau de la dispozitivele
atasate trebuie luata în considerare.De
aceea, conexiunile trebuiesc lăsate la locul
lor şi robinetul nu ar trebui dezinfectat înainte
de prelevare.
Apa din izvoare şi fântâni

Analiza apei de fântână poate avea diferite scopuri :

 să se stie calitatea apei de profunzime ;
 să se ştie calitatea apei de fântână ;
 să se ştie calitatea apei aşa cum este folosită.

Trebuie să se facă diferenţiere între foraje sau fântâni

în care pompele sunt instalate permenent şi foraje
sau fântâni fără pompe instalate permanent
Prelevarea apei din fântâni cu dispozitive de
pompare instalate permanent şi robinet sau
scurgere din metal

Nr. crt. Tipul apei Pompare Dezinfecţia

robinetului
1 Apa de extinsă Da
profunzime
2 Apă de minimă Da
fântână
3 Apa aşa nu Nu
cum este
consumată
Prelevarea apei din fântâni fara dispozitive
de pompare instalate permanent

Nr. Tipul apei Prelevare dupa Prelevare Prelevar

pompare cu o cu o sticlă e din
crt. sterilă (la
pompă găleată
interior şi
submersibilă
exterior)
(curată)
1 Apa de extinsă - -
profunzime
2 Apă de fântână minimă + -

3 Apa aşa cum - - +

este consumată
Prelevare apei din piscine
 Pentru prelevarea din apa care intră în piscină(după
tratare şi injectarea clorului) se ia o probă la o distanţă de
punctul de injecţie, unde concentratia dezinfectantului
rezidual este stabila.
 Supravegherile obişnuite ale apei de piscină implică
prelevarea de sub luciul apei (- 10cm până la -30cm),
folosind o tijă care la capătul opus are o deschidere.Se
folosesc sticle curate şi sterile.Sticla este introdusă
orizontal, pentru a împiedica pierderea tiosulfatului, apoi
întoarsă vertical până când a fost recoltată o cantitate
suficientă de apă.
 NOTA La suprafaţa apei de piscină, în condiţii de
repaus, se formează o micropeliculă cu o acumulare de
microorganisme, dedesubtul ei plutind piele descuamata.
 Prelevare apei din ape de suprafaţă

Ape de îmbăiere din zone amenajate natural - lacuri, râuri, mare

 Apele de îmbăiere ( lacuri,râuri,mare) sunt de obicei clasificate după

o serie de masurători efectuate pe parcursul unui sezon de imbaiere.
Punctele de prelevare trebuiesc bine definite.
 Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru calitatea
apei. Acestea se situeaza fie in zona folosita de majoritatea
persoanelor care se îmbăiază, sau acolo unde este aşteptată o
poluare.
 Prelevarea se face de sub luciul apei . Recipientul se introduce cu
gura în jos în apă pentru prelevarea din profunzime. După aceea, se
umple sticla rotind-o oblic şi indreptând-o în sus.Când există un
curent de apă ,sticla se ţine contra curentului.
 Prelevare apei din ape de suprafaţă
Mare, lacuri, râuri

 Stratificarea verticală a apei lacurilor şi mării şi

amestecarea apei de râu trebuie luată în consideraţie când
se selectează locurile de prelevare.
 Sunt disponibile multe dispozitive pentru a lua probe de
sub luciul apei sau din adâncimea apei costale,
 Sistemul J – Z consta dintr-un recipient din sticlă steril,
sub vacuum. Este prevăzut cu un dop de sticlă şi un tub de
sticlă ,etanşeizat şi curbat astfel încât este aproape de
frânghie.Când sticla este la adâncimea dorită, o greutate
este trimisă pe frânghie, sparge tubul şi se umple
sticla.Este de asemenea posibilă folosirea unei sticle
Nansen sau a unui dispozitiv ataşat.
Dispozitive Nansen
Dispozitiv Nansen
 Disc Secchi – pentru masurarea
vizibilitatii

 Discul are 20 cm diametru, este alb si negru, si are atasata o

franghie marcata la anumite intervale (in cm). Discul este lasat
sa cada pana cand dispare complet.Apoi, lungimea franghiei
este masurata si se determina
vizibilitatea.
Prelevare apei din ape de suprafaţă
Mare, lacuri, râuri

 Sisteme de seringi şi alte tehnici diferite au fost

folosite, unele dintre cele mai complicate
menţinând proba de apă la presiunea in situ
pentru studiul bacteriilor barofile.
 De pe un vas in miscare , se iau probe de la bord
(loc adăpostit), nu din partea expusă vântului.De
pe un vas ancorat , se iau probe de la pupa
 Orice posibilă contaminare de la frânghiile
purtând recipientele sterile ar trebui redusă,
folosind ,de ex. sârmă din oţel inoxidabil .
Prelevare - Ape reziduale

 Pentru a micşora riscul de infectare al

personalului care prelevează, se folosesc
mănuşi si tije sterilizabile pentru prelevarea de
sub luciul apei.
 Se îndepărtează murdăria de la exteriorul sticlei
 Sticlele se pun în pungi curate şi se transportă
separat de celelalte probe de apă .
 Prelevare biofilm
 Probele din biofilm se iau prin razuirea suprafeţei cu o spatulă
sterilă, lamă sau tampon.
 Se suspendă proba de biofilm într-un recipient steril şi se
analizează dupa omogenizare. NOTA : Aranjarea spaţială a
microorganismelor va fi distrusă prin procedura de prelevare
calitativă.
 Bacteriile corozive (ex. Ferobacteriile) sunt căutate în sedimentul
obţinut din probele lichide prin filtrare, decantare sau centrifugare.
Particule ale metalului corodat pot fi obţinute prin răzuire sau
inducerea asa numitei „ lovituri de berbec” (schimbarea bruscă a
presiunii intr-o conductă de apă).
 Bacteriile sulfit-reducătoare pot fi adeseori găsite în apă, dar rolul
lor în coroziunea metalelor este cel mai bine demonstrat prin
curăţarea în interiorul tuberculilor ( de coroziune) care sunt încă
umezi, decât prin prelevarea apei.
 Formularul de prelevare

 Recipientul in care s-a prelevat proba se identifică şi se

etichetează
 Se completează formularul de prelevare (notările persoanelor
care prelevează) înainte sau imediat după prelevare.
Formularul trebuie să contina cel puţin :
 numele şi adresa clientului,
 lista parametrilor pentru analiză,
 data,
 ora şi locul prelevării,
 numele persoanei care a luat proba.
 Formularul de prelevare

 Natura (originea) probei şi scopul analizelor sunt de

asemenea necesare ajutand în alegerea metodelor.

 Alte detalii pot fi necesare pentru ajuta la interpretarea

rezultatelor (de exemplu : temperatura, folosirea unor
substante biocide, punctul fix de prelevare, orice
observaţii asupra fenomenelor care ar putea afecta
calitatea microbiologică a apei).
Transportul probelor
 Probele se păstrează la rece, ideal intre (5±3)°C
 Pe perioada transportului temparatura se asigura
utilizând brichete congelate sau gheaţă ), dacă nu
este specificat altceva în standarde.Trebuie avut
grijă ca probele sa nu inghete.
 Probele trebuiesc ferite de lumina soarelui pe toata
durata transportului.
 Pentru probele transportate pe perioade de peste 8
ore, este necesară monitorizarea şi înregistrarea
temperaturii.
 Condiţiile de transport trebuiesc documentate.
Transportul probelor

 NOTA :
 nu se pun brichetele îngheţate în contact direct cu
proba,căci poate avea ca rezultat îngheţarea ei ;
 trebuie adaptat numărul, volumul şi poziţia brichetelor cu
numărul de probe, volumul lor şi temperatura iniţială ,
 Pentru transporturi care durează mai mult timp (> 8 h )
procedura trebuie documentată.
 Probele calde vor fi transportate separat de cele reci.
 Transportul probelor
 Intre 0°C şi 45°C reacţiile bacteriene sunt direct
proporţionale cu temperatura.Dacă o microfloră se multiplică
in acest interval de temperatura, creşterea temperaturii va
grăbi inmulţirea.Pe de altă parte,dacă moare,reacţia este de
asemenea accelerată de încălzire.
 In bacteriologie un factor 2 pentru Q 10 este de obicei
asumat.Aceasta înseamnă că o temperatură care creşte cu
10°C determina o multiplicare cu un factor= 2 ,atât a
proceselor de înmulţire cât şi de mortalitate.De aceea este
importantă răcirea probelor în timpul transportului, dar nu să
le îngheţăm, pentru că gheaţa care se formează poate fi
responsabilă de moartea majorităţii celulelor (> 99%).Doar
probele pentru analiza virusurilor, pot fi ţinute la - 70°C dacă
se adaugă în probă un crioprotector adecvat.
 Transportul probelor

NOTA
 In condiţii optime, o diviziune a unei celule de E. coli
durează 20 min şi ar insemna ca in 10 ore o singura celula
de E. coli sa conduca aparitia a 1 x 10 9 celule.Totuşi apa
conţine şi alte microorganisme şi prea puţini nutrienţi, aşa că
o asemenea înmulţire nu poate avea loc. Pe de alta parte,
microflora poate fi înjumătăţită în mai puţin de 20 de minute,
daca spre exemplu acţiunea dezinfectantă a clorului nu este
inactivată .
 Transportul probelor

 Multe studii realizate asupra păstrării probelor de apă pentru examinarea

bacteriologică arată un efect benefic al refrigerării sub 10°C.
 Temperatura ideală cuprinsă între (5±3)°C este atinsă punând proba într-o lada
frigorifică, cu gheaţă ( preferabil pachete cu gheaţă artificială). Temperatura
apei nu va fi de (5±3)°C imediat ce recipientul este pus în lada. Există o
perioadă, de echilibrare a temperaturii în timpul căreia temperatura în toată
lada va fi variabilă datorită :
- lazii frigorifice (volum, caracteristicilor de izolare);
- temperaturii exterioare;
- masa probelor de apă şi temperatura lor iniţială;
- masa gheţii.
Timpul intre prelevarea si analiza
probelor

 Timpul între prelevarea şi analiza probelor include

transportul, înregistrarea şi pregătirea în laborator.
 Timpul între prelevare şi analiză poate influenta
coeficientul de siguranţă al rezultatelor, in sensul
scaderii lui. De aceea, persoanele care prelevează şi
analiştii vor trebui să lucreze împreună pentru a se
analiza un număr optim de probe pe zi .Timpul intre
prelevare si analiza ar trebui să fie cât mai scurt
posibil şi notat în rapoartele laboratorului.
 Timpul intre prelevarea si analiza
probelor

 Timpul maxim menţionat intre prelevare si analiza este adeseori de 8

ore si reprezenta timpul dus-întors între Laboratorul Regal de
Sănătate Publică din Londra şi cel mai îndepărtat punct de pe
Tamisa, făcut cu şareta în secolul trecut. In ciuda modernizării
sistemelor de transport, tendinţa actuală este să se împiedice
întârzierile mai lungi de 8 ore. In literatură există observaţii
experimentale contradictorii asupra acestui aspect.
 Studii efectuate asupra apelor dezinfectate ca de altfel şi asupra
apei de mare sau asupra apelor râurilor pe parcursul transportului,
sugereaza o stare de degradare fiziologică a celulelor indicatorilor
bacteriologici de poluare fecală.
 De aceea o serie de autori recomanda o întârziere de maxim 8 ore
intre prelevarea si analiza probelor de apa.
 Timpul intre prelevarea si analiza
probelor

 Pentru apa potabilă netratată sau pentru unele ape

eutrofizate, unii autori au propus perioade mai
lungi.Totuşi, toţi microbiologii şi literatura de
specialitate recomandă analiza probelor cât mai
repede posibil de la prelevare, deoarece
majoritatea absolută a studiilor arată modificări
semnificative ale populatiilor bacteriene chiar în
condiţii de refrigerare .