Seminar instructiv-

metodic
TEMA: ROLUL CULTURII FIZICE ÎN
DEZVOLTAREA COPIILOR.
IET Beleavinți
 ”Cultura fizică a preșcolarului constă nu numai în
executarea exercițiilor pentru mușchi, însușirea
deprinderilor de igienă și fortificarea sănătății. Se
consideră că cultura fizică a preșcolarului este
”cultura sentimentelor, atenției, voinței,
frumuseței, culturii întregului caracter.”

(E.A. Archin-pedagog și pediatru).

DIRECȚIILE DE MENȚINEREA A SĂNĂTĂȚII COPIILOR ÎN INSTITUȚIA PREȘCOLARĂ

ACTIVITĂȚI DE
EDUCAȚIA FIZICĂ FORTIFICARE A
SĂNĂTĂȚII

JOCUL DINAMIC,
CĂLIREA,
ACTIVITĂȚI FIZICE,
FIZOTERAPIA,
JOCURI
VITAMINOTERAPIA
INDEPENDENTE.

EDUCATORUL PĂRINTELE ASISTENȚA MEDICALĂ

-Convorbiri
-Discuții -Observarea
-Explicația -Excursii -Analiza
-Exercițiul -Plimbări -Monitorizarea
-Practicarea activităților
-
sportului -Nominalizarea
Demonstrarea
activității de
-Cuvântul Vizionarea
profilaxie
artistic medicilor
-Sfaturi practice
-Studiu de caz -Antrenarea zilnică
-Recomandări
-Conversația -Frecventarea sălii
de sport
Activitățile de educație se răsfrâng asupra tuturor laturilor
educației, contribuind la dezvoltarea funcțională a
sistemului nervos, ele asigură condiții optime desfășurării cu
succes a dezvoltării intelectuale. Frumusețea mișcărilor,
ritmul desfășurării include multiple valențe estetice.
Organizarea și desfășurarea exercițiilor fizice are multiple
efecte asupra educării conștiinței și conduitei, formării
voinței și al caracterului.
Prin practicarea exercițiilor fizice se dezvoltă
toate procesele psihice și anatomo-fiziologice.
Exercițiile fizice, practicate sistematic
favorizează prin excelență apariția stărilor
afective pozitive, emotivitatea și
sentimentele.
Estetica motorică a copiilor,
ambianța în care se desfășoară
activitatea, bucuria, satisfacția,
neliniștea, frica, provocată de
insucces, contribuie la
funcționalitatea exercițiilor fizice.
Ca rezultat, prin intermediul
psihomotricității organizate zilnic se
îmbogățește și se nuanțează viața
afectivă a copiilor. Aceasta își pune
amprenta asupra întregii personalități
umane. Trăirile afective, pozitive,
apărute în cadrul mișcării, acționează ca
catalizator intern cu funcție energizantă
și stimulatoare a conduitei copiilor.
Exercițiile fizice oferă condiții optime
pentru formarea unui șir de calități, cum
ar fi:
*CURAJUL
*REZISTENȚA
*PERSPICACITATEA
*ABILITATEA
*STĂPÂNIREA DE SINE
*CONSECVENȚA
Exercițiile fizice special organizate,
orientate spre dezvoltarea tuturor
grupurilor de mușchi:

*ROTATORI
*CONTRACTORI
*EXTENSORI

Sunt solicitate în toate grupele de vârstă.

*Exercițiile de dezvoltare fizică generală
pentru grupele mari de mușchi se îmbină
cu mișcări pentru mușchii gâtului,
palmelor, degetelor și tălpilor.
*Numărul exercițiilor de dezvoltare fizică
generală se mărește de la o grupă la alta-
de la 4 până la 7-8 ori,
*Exercițiile pentru brațe și articulațiile
scapulei se repetă de 8-10 ori; iar cele mai
complicate, pentru mușchii abdominali și ai
spatelui de 4-8 ori;
*Exercițiile se execută în ritm variat,
la început de 2-3 ori în ritm mijlociu, apoi
de 3-4 ori în ritm rapid și spre sfârșit – de 2-
3 ori în ritm lent.
*Exercițiile de dezvoltare fizică generală
pot fi executate din poziții inițiale diverse:
stând, șezând, pe genunchi, culcat.
*Ultimele trei poziții sunt convenabile prin
faptul, că exclud presiunea mesei
corporale asupra coloanei vertebrale și a
tălpilor. De aceea, se recomandă, ca
gimnastica de dimineață să se practice pe
covorașe, bănci de gimnastică, alternând
pozițiile inițiale.
 Exercițiile de dezvoltare fizică
generală pot fi executate:
*fără obiecte;

*cu obiecte (bastoane, stegulețe, cubușoare,

sonerii, batiste, panglici, mingi mici, mingi mari,
cercuri, popice, inele);

* pe obiecte (pe banca de gimnastică, pe

mingea mare, pe scăunele).
 ARANJARE:
*2-3 ani- în cerc;
*3-4 ani- în cerc;
*4-5 ani- în 2-3 coloane cu ajutorul reperelor
vizuale;
*6-7 ani- 3-4 coloane după capii coloanelor.
 Calitățiile motrice sunt:

a) de bază: forță, viteză, rezistență, mobilitate și

îndemânare;
b) specifice: cele implicate în practicarea unor
probe sau ramuri de sport.
 Deprinderile motrice:
*sunt componente ale procesului
educațional care se formează (nu se
moștenesc).
*ele se învață, se consolidează și se
perfecționează prin exersare, atât în
activitatea motrică de zi cu zi, cât și în
cadrul educației fizice, unde se
corectează deprinderile și priceperile
greșit însușite.
Clasificarea deprinderilor motrice:

De bază: mersul, alergarea, săritura,

aruncarea, prinderea.
Utilitare: tărârea, echilibrul, cățărarea,
tracțiunea, împingerea, transportul,
escaladarea.
Specifice unor ramuri sportive: atletism,
gimnastică, baschet, fotbal, înot, schi,
patenaj.
MERSUL este cea mai importantă și
cea mai frecventă deprindere
motrică pe care și-o formează
copilul.
Cadrul didactic are rolul de a
forma un mers corect și estetic, de
a îmbunătăți coordonarea
diferitor segmente ale corpului,
eliminând eventualele greșeli sau
mișcări de prisos.
 Regulile unui mers corect: Greșeli întâlnite la copii:

1.Păstrarea poziției corecte a corpului 1.Capul aplecat în față sau pe spate:

-corpul drept, cu pieptul scos înainte și
umerii trași înapoi, capul drept,
privirea înainte.
2.Contactul cu solul se realizează cu 2.Umerii prea ridicați:
vârful piciorului, pasul este ferm,
coordonat cu mișcarea brațelor (braț și
picior opus), nu se târâie picioarele;
3.Brațele se mișcă liber pe lângă corp 3.Mișcarea exagerată a brațelor la
înainte-înapoi, coordonat cu balansare sau menținerea lor rigide:
picioarele(braț și picior opus),în ritmul
mersului:
4.Respirație normală, pe nas. 4.Mersul tropăit,zgomotos:

5.Lipsa coordonării dintre brațe

și picioare (merg ca niște roboței):

6.Legănarea trunchiului în timpul

mersului.
Se recomandă pentru însușirea unui mers corect, cadențat executarea lui
cu diferite melodii ritmate, potrivite cu pasul executat sau cântece
interpretate de coppii cu versuri.
Potrivite cum ar fi:
Merg soldații în pas vioi, Pășesc vioi,candențat.
Tot așa mergem și noi
Stâng-drept, stâng-drept.
Sânt acum un uriaș Merg liniștit cu pași mari, rari.
Pasul meu are doi pași
Unu – doi! Unu – doi!
Pot să fiu și un pitic, Se așează în pirostrii, fac pașii mici.
Ca să merg cu pasul mic.
Moșul merge-ncetișor Merg aplecați cu pași greoi.
Că-i bătrân și toate-l dor.
Of! Of! Of!
Dar ștrengarul face saltul Saltă ușor de pe un picior pe celălalt.
De pe un picior pe altul,
Hop! Hop! Hop!
Ursul-i tare supărat Se leagănă de pe un picior pe celălalt, pășesc greoi
Calcă greu și apăsat și apăsat.
Mor! Mor! Mor!
Vrăbiuța la izvor Se opresc, se ridică pe vârful picioarelor, sau pe
Sare iute și ușor ambele picioare.
Cip-cirip!
Cip-cirip!
Cip-cirip!
 Вставка рисунка

ALERGAREA -
ESTE O DEPRINDERE MOTRICĂ NATURALĂ, FOARTE
PREZENTĂ ÎN ACTIVITATEA ZILNICĂ A COPILULUI.
 REGULILE UNEI ALERGĂRI
CORECTE:
1.Corpul ușor înclinat înainte;
2. Contactul cu solul se realizează
în mai multe etape:
*Pe unul din picioare (unilateral),
*Faza de zbor, când corpul nu mai
are contactul cu solul,
*Aterizarea pe celălalt picior
(unilateral).
GREȘELI ÎNTÂLNITE LA
COPII:
1. Capul aplecat prea mult pe
spate;
2. Mișcarea exagerată a brațelor,
balansarea necoordonată sau
ținerea lor prea rigidă lângă corp;
3. Lovirea tălpii pe sol;
4. Lipsa coordonării brațelor și a
picioarelor.
 RECOMANDARE!
Pentru formarea unei reprezentări corecte, aceste deprinderi,
educatoarea demonstrează executarea corectă a formelor de
alergare ce trebuie învățate, explicând în același timp care
trebuie să fie poziția trunchiului, cum se ridică genunchii,
poziția brațelor.
În timpul executării alergării de către copii, educatoarea va
corecta permanent poziția, modul de rulare a tălpii piciorului,
coordonarea brațelor și a picioarelor prin comenzi cum ar fi:
*„spatele drept!”
*„privirea înainte!”
*„brațele îndoite de la coate se mișcă înainte și înapoi!”
*„rulează talpa piciorului!”
 SĂRITURILE
reprezintă deprinderea motrică naturală, foarte
prezentă în activitatea zilnică a copilului și are
un rol important în dezvoltarea fizică a
preșcolarului: întărirea musculaturii picioarelor,
a ligamentelor și articulațiilor, la dezvoltarea
forței în picioare.
 Regulile unei sărituri Greșeli întâlnite la copii:
corecte:
Săritura presupune parcurgerea mai Greșeli întâlnite la copii:
multor etape:

Elanul- este prima etapa a unei sărituri 1. Lipsa controlului asupra poziției
și reprezintă mișcările prin care se picioarelor în timpul zborului.
asigură obținerea vitezii de realizare a
săriturii, executată în direcția de sărit.
Trebuie să fie rapid și energic.

Bătaia-este acțiunea prin care piciorul
(sau ambele picioare) împinge corpul în
sus, prin întinderea articulaților. Se
realizează o desprindere de sol. Bătaia
trebuie să fie puternică.
2. Executarea unui elan defectuos sau
chiar lipsa elanului. Alergarea pentru
elan se realizează cu mișcări de trunchi
și brațe necoordonate;

Zborul- este faza când corpul se află 3. Aterizarea pe călcâie sau cu

propulsat în aer. picioarele întinse.
Aterizarea –reprezintă faza când corpul
reia contactul cu pamântul. Orice
aterizare trebuie să fie elastică,
realizându-se prin flexarea gleznelor și
șoldurilor.
 RECOMANDARE!
În predarea diferitor forme de sărituri, educatoarea trebuie
să acorde atenție în special însușirii corecte aterizării
pentru previnirea eventualelor accidentări, dar și celorlalte
etape ale săriturii.
Educatoarea explică în timpul demonstrației poziția corectă
a trunchiului, a brațelor și picioarelor și corectează
permanent execuția copiilor prin comenzi cum ar fi:

*„du brațele energic în față pentru elan!”

*„îndoaie genunchii odată cu balansul brațelor!”

*„îndoaie genunchii la aterizarea, (sprijin pe brațe)!”

 ROSTOGOLIREA, ARUNCAREA ȘI
PRINDEREA
sunt deprinderi motrice de bază, naturale, fiind des întâlnite în viața obișnuită
și constituie elemente importante în dezvoltarea îndemânării și îmbunătățirii
percepției spațiale (aprecierea direcției și distanției).
Rostogolirea – este o acțiune de deplasare pe o suprafață plană, prin
rostogolirea obiectului.
Aruncarea – reprezintă mișcarea de proiectare în spațiul a unui obiect, prin
efort propriu muscular.
Prinderea – reprezintă mișcare de interceptare și reținerea a obiectului,
realizată cu membrele superioare.
 Regulile unei aruncări și prinderi corecte:
În prima etapa copilul trebuie obișnuit cu
obiectul și mai ales cu modalitatea de
prindere și ținere a obiectului (priza la
obiect):
1. Mingile trebuie să aibă o dimensiune
adaptată mâinilor copiilor. Deprinderea se
poate învăța și cu ajutorul altor obiecte:
conuri de brad, săculețe umpluți cu diferite
materiale, bulgări de zăpadă.
5. Priza la obiect este diferită de la un tip de
aruncare și prindere la altul (cu o mâină, cu
două, de la piept, de la umăr).
6. Aruncarea – lansarea – rostogolirea –
reprezintă mișcarea de tremitere a mingei în
spațiu spre direcția dorită: în sus, înainte,
către partener, spre o țintă. Această mișcare
este rapidă și energică. Aruncările se pot
executa de pe loc sau din deplasare.

2. Executarea aruncării se face cu ambele 7. Persoana care prinde așteaptă și

mâini pentru a se dezvolta armonios întreg urmărește cu privirea obiectul, ia contactul
corpului. cu obiectul cu ajutorul mâinilor, apoi
amortizează mișcarea (atenuând viteza
obiectului) și – l reține.

3. Aruncarea se execută prin angajarea

întregului corp (braț, trunchi, picioare), fără
însă a fi rigizi sau contractați.

4. Poziția picioarelor în timpul execuției

rostogolirei sau aruncării trebuie să fie cu
tălpile paralele și departate la lățimea
umerilor, genunchii flexați, trunchiul înclinat
înainte, brațele în față.
 RECOMANDARE!
Corectitudinea mișcării ține de aprecierea distanției, țintei,
traiectoriei și vitezei pe care o imprimă obiectul.
Educatoarea trebuie să-i învețe pe copii să ruleze, să prindă și să
arunce un obiect cu ambele mâini, dar și cu fiecare mână în parte.
Educatoarea va demonstra executarea corectă a deprinderii,
însoțită de explicații privind poziția inițială, modul de ținere a
obiectului (minge), acțiunea brațelor și a piciorelor, coordonarea
mișcării, direcția și înălțimea de la care se lansează acesta.
Învățarea aruncărilor se face de la simplu la complex, respectiv
începând cu cea executată de jos în sus (de pe sol, de la nivelul
brațelor, de la nivelul umărului), de asemenea se realizează
aruncarea de la educatoare la copil, apoi aruncarea la ținta fixă și
în final cea mobilă.
 ECHILIBRUL-
PRESUPUNE FORMAREA DEPRINDERII DE
A SE PĂSTRA O POZIȚIE CORECTĂ A
CORPULUI ÎN CONDIȚIILE UNEI BAZE
REDUSE DE SPRIJIN.
 Regulile unui mers în echilibru Greșeli întâlnite la copii:
corect:
1. Poziția corpului este dreaptă 1. Privirea în jos;

2. Privirea înainte. 2. Privirea cu vârfurile picioarelor în

afară sau înăuntru;

3. Brațele se țin oblic lateral, cu 3. Nu se menține o poziție corectă a

palmele în jos, pentru menținerea trunchiului în timpul mersului.
echilibrului (cu excepția exercițiilor cu
transport de greutăți).
4. Se pășește normal ca pentru mers.

5. Transportul obiectelor se realizează

cu brațele întinse lateral, obiectele
fiind purtate pe palme. Obiectele
trebuie să aibă aceeași dimensiune și
greutate.
 RECOMANDARE!
În timpul execuției mersului în echilibru
educatoarea urmărește cu atenție copilul,
îndrumând permanent și atrăgând atenția asupra
menținerii corecte a corpului, a privirii, menținerii
brațelor lateral pentru stabilitate, fără ridicarea
accentuată a umerilor, să convingă copiii să fie
relaxați și nu crispați, să-i învingă teama și
emoția.
Educatoarea își va face simțită prezența mai ales
lângă copiii timizi sau temători.
 TÂRÂREA-
Reprezintă acțiunea de a înainta prin mișcări
specifice, cu trupul lipit (apropiat) de pământ.
Ajută la întărirea musculaturii trunchiului,
picioarelor și brațelor, precum și la dezvoltarea
forței, îndemânării și rezistenței.
 REGULILE UNEI TÂRÂRI GREȘELI ÎNTÂLNITE LA
CORECTE: COPII:

Exercițiile de târâre devin mai 1. Ridicarea șezutei;

atrăgătoare și accesibile pentru copii,
dacă se asociază cu ideea imitării unor
animale.

1. Sprijinul se realizează pe palme – 2. Necoordonarea brațelor și

antebrațe și genunchi – vârfuri sau pe picioarelor.
tot trunchiul.

2. Privirea este înainte.

3. Deplasarea se realizează prin

coordonarea brațelor și a picioarelor.
 RECOMANDARE!
Diferite modalități de târâre se însușesc, folosindu-se
transferul de cunoștințe acumulate până la acea vârstă, pe
bază de imitație sau obligându-i să treacă pe sub diferite
obstacole.
Învățarea târârii se recomandă a se realiza pe covor, pe
parchet sau linoleum. Toate tipurile de târâre se pot
realiza sub sau prin obstacole: sfoară, baston, cerc, masă.
Distanța de realizare a târârii este de :
1-2 m la grupa mică, 2-2,5 m la grupa mijlocie și până la
3 m la grupa mare.
CĂȚĂRAREA- este urcarea cu ajutorul mâinilor și
piciorelor, pe scări, banca de gimnastică,ladă, care
pot fi fixe, turn sau înclinate.

TRACȚIUNEA- reprezintă deprinderi motrice

utilitare prin care propriul corp sau diferite obiecte
sunt deplasate fără a fi ridicate, prin forța
musculară.

RIDICARE ȘI TRANSPORT DE
GREUTĂȚI- este o deprindere motrică utilitară ce
presupune ridicarea, purtarea în deplasare și așezarea
la locul stabilit a unor obiecte sau parteneri.
 FORMELE DE ORGANIZARE A EDUCAȚIEI
FIZICE ÎN INSTITUȚIILE PREȘCOLARE

Activitățile de
cultură fizică

Gimnastica Minute de
igienică cultură fizică
Frontal Individual În
echipe
cu un
număr
redus
Plimbări și
de
copii Jocuri mobile excursuri în afara
grădiniței

Proceduri de călire a organizmului

în îmbinare cu executarea Serate sportive
exercițiilor fizice
 METODELE DE INSTRUIRE A COPIILOR LA ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE FIZICĂ

Metodele de instruire de vârstă

preșcolară

Metodele intuitive Metodele orale Metodele practice

Colerația dintre metode la

diferite etape de instruire
 METODELE INTUITIVE DE INSTRUIRE A COPIILOR DE VÂRSTA PREȘCOLARĂ
LA ACTIVITĂȚILE DE EDUCAȚIE FIZICĂ
Demonstrarea
exercițiilor fizice
Se aplică în toate
grupele de vârstă,
în care copiii se
deprind cu noile
mișcări.
Ajutorul
Se aplică în toate
grupele de vârstă. La
învățarea mișcărilor
ajutorul este acordat
de educator sau prin
executarea mai energică a
intermediul
aparatelor speciale.
Imitarea
Se aplică la toate grupele Materialele
intuitive
de vârstă, dar mai des la
cei micuți, se folosește Filmele,
diafilmele,
mai larg la însușirea
exercițiilor de dezvoltare tablouri, desene.
fizică generală și a
mișcărilor cum este
mersul.
Reperele vizuale
Se aplică la instruirea Reperele sonore
Se aplică pentru
copiilor de orice vârsta.
însușirea ritmului și
Ajută copiilor să-și
reglarea corectării
adâncească cele mai
mișcărilor, precum ca și
complicate elemente ale
semnal pentru începerea
tehnicii,contribuie la
și terminarea acțiunii.
exercițiilor, stimulează
activitatea.
 METODE ORALE PENTRU INSTRUIREA PREȘCOLARILOR LA
ACTIVITATEA DE EDUCAȚIE FIZICE

Denumirea exercițiilor Descrierea exercițiilor Indicația

Multe exerciții fizice, ce se
recomandă copiilor de vârstă
preșcolară, au denumiri
convenționale, care în mare măsură
reflectă caracterul mișcărilor.
E expunerea detailată și în
același timp consecventă a
particularităților tehnicii de
execuție a mișcării ce se
însușește.
La însușirea mișcărilor, la
consolidarea deprinderilor și
capacităților motrice cuvântul
se aplică și în sens de scurte
indicații.

Explicarea
Se aplică în timpul exersării. În
timpul explicării se subliniază ceea
ce e esențial în exercițiu.
Povestirea
Lămurirea
Se folosește pentru a trezi
Se aplică cu scopul de a atrage
interesul și dorința copiilor de a
atenția copiilor asupra unor
practica exercițiile fizice.
lucruri.

Întrebările adresate copiilor

Trezesc spiritul lor de
Comenziile. Dispozițiile.
observație, le activează
Prin comandă se subînțelege ordinul
gândirea și vorbirea, ajută la
oral al educatorului, care are
precizarea reprezentării
anumită formă și un conținut precis.
mișcării și trezește interesul
față de aceste mișcări.
În zilele noastre, când calculatorul și
televizorul au devenit stăpânii existenței
cotidiene și mișcarea ocupă tot mai puțin din
timpul nostru și implicit al copiilor noștri este
foarte necesar ca instituția preșcolară să
suplinească aceste lipsuri prin organizarea
sistematică a activităților special de educație
fizică.
 Educatoarele sunt chemate să asigure condiții cât
mai bune desfășurării activităților de educație
fizică cu preșcolarii, să valorifice pe deplin
influențele pozitive pe care natura și mișcarea le
oferă cu prisosință.
Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a
personalității copilului, în funcție de ritmul propriu
și de trebuințele sale, sprijină formarea autonomă
și creativă a acestuia.
Prin prizma celor prezentate anterior rezultă că
activitățile de educație fizică desfășurate în
grădiniță condiționează hotărâtor reușita procesului
de dezvoltare psihico-motorică a copiilor, elevilor
în grădiniță și la școală...
MULȚUMIM PENTRU

ATENȚIE!!!