Statistică

-Tell me why…
-AIN’T NOTHING BUT A HEARTBREAK
 01
Noţiuni introductive în
statistica social –
economică
 Scurt istoric al apariției și dezvoltării statisticii social-
economice
• În evoluţia sa, statistica înregistrează mai multe etape şi anume:
1. Statistică practică
2. Statistica descriptivă
3. Aritmetica politică
4. Etapa calcului probabilităților
5. Etapa statisticii moderne
6. Statistica actuală

• Concepția specifică statistice moderne aparține școlii anglo-sacsone. Mare parte din
metodele utilizate astăzi au fost elaborate de școala anglo-sacsonă între anii cărei
reprezantați de seamă se numără M. K. Kendall, Francisc Galton, Karl Perason,
Ronald Fisher și alții.
 Obiectul și metoda statisticii
• Obiectivul fundamental al statisticii ca știință este generalizarea experienței acumulate
de practică, elaborarea și examinarea critică a indicatorilor folosiți și a metodelor de
calcul și analiză a acestora, precum și perfecționarea lor continuă în vederea
îmbunătățirii practicii în acest domeniu.

• În desfășurarea unei cercetări se parcurg 3 etape și anume:

1. Observarea statistică
2. Prelucrarea statistică
3. Analiza și interpretarea statistică
Între acestea rolul important revine analizei statistice, întrucât acesta trebuie să asigure o
interpretare corectă a rezultatelor cercetării.
 Concepte de bază utilizate în statistică
Colectivitatea statistică numită și populație reprezintă totalitatea elemetelor de aceeași
natură supusă studiului statistic. (Ex. populația județului Suceava la 1 iulie 2019).
Unitățile statistice sunt elemetele constitutive ale colectivității.
(Ex. un. simple – persoana, salariatul; un. complexe – familia, echipa)
Caracteristicile statistice reprezintă criteriile pe baza cărora se caracterizează unitățile
colectivității (Ex. profesia)
Organizarea activității de statistică în România și la nivel
internațional
• Statistica este instituţionalizată în România, ca şi la nivel mondial, organismul
care are drept obiectiv principal elaborarea informaţiei statistice, în ţara
noastră, fiind Institutul Naţional de Statistică.

• La nivel mondial, amintim că organisme care au un rol semnificativ în

dezvoltarea statisticii Institutul Internaţional de Statistică, Comisia de
Statistică ONU, Eurostat şi altele.
 02
Observarea statistică
 Locul și importanța observării în cadrul
cercetării statistice
• Observarea statistică este etapă importantă pentru calitatea
rezultatelor care se vor obţine prin prelucrare şi în realizarea acesteia.

• Trebuie să se ţină seama de unele recomandări generale cu privire la:

 autenticitatea datelor culese
 respectarea condiţiei de completitudine privind volumul datelor culese şi de calitate a
acestora
 asigurarea caracterului unitar, sub aspect organizatoric şi al conţnutului

• Pentru ca activitățile de culegere să se desfășoare în condiții de eficiență este necesară ca

observarea să aibă la bază un plan al observare, parte componentă a planului cercetării
statistice.
 Planul observării statistice
Orice observare statistică se realizează pe baza unui plan al observării, care cuprinde
probleme metodologice şi organizatorice şi anume:

● scopul observării
● obiectul observării
● programul observării
● unitatea de observare
● timpul şi locul observării
● formulare şi instrucţiuni
● măsurile organizatorice necesare desfăşurării normale a operaţiei de culegere a datelor
 Metode de observare statistică
• Principalele metode de observare statistică cum sunt:
1. recensământul
2. rapoartele statistice
3. sondajul statistic
4. ancheta statistică
5. observarea părţii principale
6. monografia
 03
Prelucrarea primară a
datelor statistice
 Prelucrarea primară a datelor statistice: necesitate,
centralizarea și gruparea
• În urma observării statistice, se obţine o masă amorfă de date individuale, în legătură cu
care trebuie evidenţiate trăsăturile esenţiale comune, relaţiile de interdependenţă dintre
fenomene, structura şi modificările structurale intervenite în timp.
• Procedeele de grupare în funcţie de volumul colectivităţii şi amplitudinea variaţiei, după
o variabilă cantitativă (grupare) sau după o variabilă calitativă (clasificare) şi în
centralizarea datelor, în realizarea căreia trebuie să se țină seama de natura caracteristicii
înregistrate, de caracterul acesteia de variabilă însumabilă direct, neînsumabilă direct sau
calitativă.
• Prin centralizare se înțelege sistematizarea informațiilor obținute dintr-o observare
statistică. Dacă se iau în vedere unitățile observate cantralizarea datelor statistice
înseamnă ordonarea acestora în raport cu numărul curent al unității.
Centralizarea datelor statistice

Datele de pe fiecare linie caracterizează

nivelul de dezvoltare sau forma de
manifestare, înregistrată la nivelul fiecărei
unități. Fiecare coloană permite analiza
independentă a variabilei, dar 2 sau mai
multe coloane permit caracterizarea
legăturilor simple sau multiple dintre
acestea.
 04
Prezentarea datelor
statistice
 Metode statistice de prezentare a datelor
Metodele de prezentare a datelor statistice şi anume:
• tabele
• serii
• grafice
utilizate în prezentarea indicatorilor absoluţi sau derivaţi pe grupe sau pe
ansamblul colectivităţii.
Rolul lor este acela de a prezenta relațiile dintre fenomene într-o succesiune
logică, să reflecte realitatea obiectivă.
 Elaborarea tabelelor statistice
• Tabele statistice reprezintă o formă de sistematizare a unui
ansamblu de relații cantitative despre fenomenele studiate,
folosind o rețea de linii paralele, orizontale și verticale, în care se inscriu
indicatorii, obținuți din prelucrare.

• Titlul general se trece de asupra tabelului și el trebuie să fie clar, complet și concis
și să atragă atenția asupra relațiilor, care trebuie avute în vedere în legătura cu
conținutul tabelului.
 Prezentarea datelor sub formă de serii satistice
● Seriile statistice rezultă în urma aplicării metodei grupării, utilizând una sau
mai multe caracteristici de grupare.

● Seria statistică reprezintă corespondența dintre 2 șiruri de date:

 primul șir prezintă variația caracteristicii de grup
 al doilea șir rezultă din centralizarea frecvențelor de apariție a unităților
pe grupe sau centralizarea unei alte caracteristici, cu care caracteristica
de grupare corelează.
 Reprezentarea grafică a datelor statistice
• Într-o reprezentare grafică datele statistice observate sunt prezentate sub
formă de linii, puncte, figuri geometrice, cărți, simboluri și alte mijloace
specifice

• Întocmirea unui grafic presupune aplicarea corectă a următoarelor elemente:

 titlul graficului
 scara de reprezentare
 notele explicative
 sursa informațiilor preznetate
 05
Indicatori
statistici
 Funcțiile indicatorilor statistici
• funcţia de măsurare

• funcţia de comparare

• funcţia de analiză

• funcţia de sinteză

• funcţia de estimare

• funcţia de verificare a ipotezelor şi de testare a semnificaţiei unor indicatori statistici

calculaţi
 Clasificarea indicatorilor statistici
Este prezentată clasificarea indicatorilor statistici, după etapa în care apar în procesul de
cunoaştere statistică, în indicatori primari şi indicatori derivaţi;
Indicatori primari apar în analiza statistică pe toate structuri organizatorice ale economiei
naționale sau pentru toate colectivitățile studiate, fiind asociați în mod fercvent cu
operațiile de agregare și de dezagregare.
Indicatori derivați se obțin în baza de prelucrare statisticăa mărimilor absolute prin
aplicarea unor modele și procedee de calcul.
 Indicatori statistici calculați sub formă de mărimi
relative
Cei mai simpli indicatori derivaţi sunt indicatorii relativi, iar aceştia se clasifică astfel:
• mărimile relative de structură
• mărimile relative de coordonare
• mărimile relative de dinamică
• mărimile relative ale planului
• mărimile relative de intensitate
Prin mărimile relative înțelegem rezultatul raportului a 2 indicatori statistici absoluți în
care numărătorul – indicator raportar, numitorul – indicatot bază de raportare.
 Mărimile relative de structură,
coordonare, intensitate
• Mărimile relative de structură se pot calcula atunci când
colectivitatea a fost impărțită pe grupe după una sau mai multe caracteristici.

• Mărimile relative de coordonare sunt utilizate pentru a compara 2 grupe ale

aceleași colectivități sau 2 colectivități situate în spații, dar consistente în timp.

• Mărimile relative de intensitate se calculează ca raport de indicatori absoluți de

natură diferită, între care există o relație de interdependență.
 06
Analiza statistică a seriilor
statistice de distribuţie de
frecvenţe
 Seriile de distribuție de frecvențe: definiție, particularități,
reprezentarea grafică și indicatorii de frecvență
● Seriile de distribuţie de frecvenţe se obţin în urma sistematizării datelor observate,
adică în urma centralizării/grupării acestora;

● Principalele particularități:
 omogenitatea
 variabilitatea
 independența
 tendința de concentrare a frecvențelor atașate valorilor înregistrate

• Indicatorii de frecvență:
 absolută (ni) – care ne arată nr. de unități dintr-o grupă
 relativă (ni*) – cote părți sau greutăți specifice ale unei variante sau a unui grup
de variante
Măsurarea tendinței centrale utilizând mărimile medii și
indicatori medii de poziție
• Principalele tipuri de medii utilizate în statistică:
 media aritmetică
 media armonică
 media pătratică
 media geometrică

• Mediile pot fi calculate ca medii simple și medii ponderate

 Indicatorii statistici ai variației în distribuție de
fercvențe:
• Pentru caracterizarea variabilității în distribuție de frecvențe se utilizează indicatori
simpli ai variației și indicatori sintetici.

• Indicatorii simpli ai variației sunt:

 amplitudinea variației
 abaterile individuale

• Indicatorii sintetici ai variației sunt:

 abaterea pătratică
 abaterea medie liniară
 coeficientul de variație
 dispersia
 Media și indicatorii variației pentru o
caracteristică alternativă
Caracteristicile alternative sunt acelea care pentru fiecare unitate admit fie forma
lor directă de manifestare, fie opusul formei directe.
Media caracteristicilor alternative se obține ca o mărime relativă de structură,
raportând numărul unităților la care s-a înregistrat caracteristica în forma directă
(notată M) la numărul total al unităților (N).

Mai avem dispersia caracteristicii și abaterea medie.

 07
Cercetarea prin
sondaj
 Necesitatea utilizării sondajului statistic în studiul
fenomenelor social-economice
În practică, pentru anumite colectivități nu se poate face înregistrarea totală a unităților
care le compun, se impune organizarea unor înregistrări parțiale de tipul sondajelor
statistice.

Metoda sondajului este utilizată cu succes în îndustrie, pentru determinarea

productivității muncii în unități naturale, în cercetarea calității produselor, în timpul
desfășurării proceselor tehnologice pentru prevenirea rebuturilor etc.
 Noțiuni specifice sondajului statistic
• Cercetarea prin sondaj implică folosirea unor noțiuni perechi,
precum:
 colectivitate generală – colectivitate de selecție
 media colectivității generale – media colectivității de selecție
 dispersia col. gen. – dispersia col. de sel.
 valoare statistică calculată – valoare estimată

• Colectivitatea generală este alcătuită din totalitatea unităților simple sau complexe la care se
manifestă fenomenul supus cercetării.

• Baza de sondaj este forma fizică de reprezentare a colectivității de la care urmează să se

culeagă informații statistice.
 Procedee de selecție utilizate pentru construirea eșantionului
● Selecţia aleatoare exclude orice intervenție subiectivă în alegerea eșantionului:
 tabelului cu numere întâmplătoare
 procedeul tragerii la sorţi
 selecţia mecanică

● Selecţia dirijate, ce include:

 eșantionarea prin voluntariat
 sondajul în rețea
 anchetele pe stradă

● Selecţii mixtă, cea mai cunoscută tehnică din această categorie fiind eşantionarea prin
metoda cotelor
 Procedeul selecției mecanice
• Selecția mecanică presupune ordonarea unităților după o
caracteristică oarecare, prin care să se asigure includerea pe cât
posibil întămplătoare a unităților în baza de sondaj.

• Pentru construirea eșantionului se selectează la înyâmplare o unitate

din prima grupă la care se adaugă succesiv pasul de numărare până
la obșinerea numerului necesar de unități al eșantionului.
 08
Metode și procedee de
analiză a legăturilor dintre
variabile
 Tipuri de legături între fenomenele
social-economice
• După numărul variabelilor legăturile st. sunt:
 legături simple
 legături multipli

• După conținutul caracteristicilor incluse în analiza corelației:

 legături de asociere
 legături de corelație
o legaturi directe
o legaturi inverse

• După formă:
 rectiliniare
 curbe liniare
 Metode și procedee de verificare și analiza
legăturilor statistice (+metode simple)
Metodele de analiză a corelației dintre fenomene se clasifică în 2 grupe:
Metode și procedee simple (permit verificarea existenței legăturii sau lipsei
acesteia)
 metoda seriilor paralele
 metoda grafică
 metoda grupărilor
 metoda tabelului de corelație
 metoda balanțelor
 metoda analizei dispersonale
 Metode analitice de studiu a legăturii dintre variabile
• Metoda regresiei
Analiza legăturii între variabile presupune mai înainte reprezentarea grafică a
acestora. Forma ecuației care exprimă legătura liniară:

• Metoda corelației
Pentru a caracteriza intensitatea legăturii dintre caracteristici statistici se calculează
indicatorii sintetici ai corelației care presupun cunoașterea noțiunii de covarianță
 09
Seriile
cronologice
 Conceptul de serie cronologică.
Particularități. Reprezentare grafică.

• Seriile cronologice asigură cunoașterea mișcării evoluției în

timp a unui fenomen sau a unui proces economico-social de masă.

• O serie cronologică se deosibește de un proces STOCHASTIC, prin aceea sub

șiruri de valori (Yp) {Yt}t = 1, T, care definesc termenii seriei este finit, iar valorile
acesteia sunt ordonate succesiv după variabilitatea discretă
t = 1, T
 Componentele seriilor cronologice

● Omogenitatea termenilor de serii cronologice

● Periodicitatea termenilor de serii cronologice
● Interdependența termenilor de serii cronologice
● Proprietatea de interdependență a termenilor de serii cronologice