Ședința cu părinții

,,Tema:Abuzul,violența
copiilor

Alternative de pedeapsă ”
Educator:Diacenco Cristina
 Ordinea de zi:
*Abuzul,violența copiilor
*Alternative de pedeapsă
*Un an împreună
*Sistarea grădiniței
*Diverse
Mottou:
Un copil este ca o sămînță de floare...
Cît de frumos va crește,
Depinde de grădinarul care o va îngriji
De ce pămînt,și de cîtă lumina și apă are
De cît e ferită de frig,furtună și de soare prea tare,
Cum ai putea so rupi,so calci în picioare
Cînd este tot ce rămîne în urma ta.
Violenţa în familie
este orice act
vătămător, fizic sau
emoţional care are
loc între membrii
unei familii .
Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în
care nevoile lor de bază:
•nevoia de siguranţă,
•de viaţă ordonată,
•de dragoste, sunt profund neglijate.
Funcţiile parentale nu mai pot fi îndeplinite.
O mamă, victimă a violenţei soţului, este mai puţin capabilă să
asigure îngrijirile de bază necesare copilului:
•hrană,
•casă,
•igienă,
•haine,
•sănătate fizică,
•să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau
sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de
sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de
teroare, de autoacuzaţii, femeia nu mai este capabilă de a juca nici
unul din rolurile impuse de viaţa familiei.
În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus
tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele
celor din jur.
Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente
domestice ale căror victime sunt copiii.
Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie
fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă:
Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara
casei, dezvoltare fizică mai lentă;
Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de
culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;
Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa
mai fericită a colegilor;
Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile
celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la
vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi
alcool, comportament defensiv cu minciuna;
Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în
performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;
Identificare cu eroi negativi.
 Acţiunile care însoţesc violenţa sunt:
• intimidarea şi manipularea,
•izolarea şi sechestrarea,
•controlul asupra banilor
•abuzuri asupra copiilor.
Efectele volenței asupra copiilor
Copiii care trăiesc într-o familie violentă ajung să dezvolte aceleași
comportamente ca și părinții lor. Indiferent de vârstă, copiii sunt
învățați că violența este o metodă eficientă de a controla alți oameni.
Studiile au arătat că adolescenții care trăiesc într-un mediu violent sunt
urmatoarea generație de agresori și victime.

Copiii din familiile violente învață că:

•Este acceptabil ca un bărbat să lovească o femeie.
•Violența este modul de a obține ceea ce vrei.
•Oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie
•Bărbații care pedepsesc femeile și copiii sunt masculi adevarați.
•Exprimarea sentimentelor înseamnă slăbiciune.
Un copil educat intr-o familie unde este violenţă va începe:

•să lipsească de la şcoală,

•să întârzie acasă,
•să aibă rezultate şcolare sub posibilitătile sale reale,
•să fie mai retras în relaţiile cu colegii, profesorii şi prietenii,
•să fie mai agresiv.

De asemenea, copilul poate avea:

•coşmaruri,
•ticuri,
•frici nejustificate, fără un motiv evident,
•trist, fără chef de joacă,
•tăcut,
•poate sări în sprijinul unuia dintre părinţi, comportându-se ca
un mic adult.
Unele dintre efectele violenţei domestice sunt mai uşor de
observat de cei din jur - colegi, prieteni, vecini:
•vânătăile,
•contuziile,
•pierderea în greutate,
•starea marcată de oboseală,
•lipsa interesului pentru propria înfăţişare şi ţinută.

Altele sunt mai greu de observat, însă sunt puternic resimţite

de femei:
•lipsa speranţei,
•lipsa interesului faţă de locul de muncă şi de treburile
casnice,
•autoînvinovăţirea,
•gânduri sau tentative suicidare,
•depresie.
Definită ca un act comportamental, violenţa domestică are caracter-
instrumental, intenţional şi învăţat.

Instrumental agresorul controlează victima, obţine ceea ce doreşte de la ea.

Comportamentele devin funcţionale (persistă) dacă au şi rezultatul scondat. Un
comportament care nu are rezultatele aşteptate pentru cel care-l aplică, tinde să nu
se mai repete după o anumită perioadă de timp. La fel, comportamentele violente
tolerate prin neintervenție sau întărite, persistă şi se accentuează.

Intenţional: se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a puterii,

prin faptul că e repetivă (nu apare doar izolat) îi conferă caracterul de intenţie pe care
de regulă abuzatorul nu o recunoaşte, dar poate fi identificată prin rezultatele pe care
le produce. De exempu, de ce un agresor nu manifestă violenţe similare asupra
şefului, la serviciu, sau a persoanelor străine, dacă pornim de la ideea că el nu se
poate controla la furie?

Învăţat: violenţa asupra partenerului nu este înăscută. Copiii învaţă prin imitaţie,
familia reprezentând modelul din care își extrage valori, cunoaştere şi comportamente.
60% dintre adulţii care sunt violenţi cu partenerele au crescut în familii cu violenţă.
Partea optimistă este că fiind un comportament învăţat, el poate fi schimbat printr-un
nou proces de învăţare. Dovadă că violenţa nu este genetică este procentul de 40%
dintre copiii care cresc în familii violente şi care nu devin agresori.
 PORTRETE ALE ACTORILOR VIOLENŢEI

Agresor:
•Consum de alcool
•Neîncredere în sine
•Temperament violent
•Ironic / Critic / Cinic
•Învinovăţeşte pe alţii pentru eşecurile proprii
•Supărat pe lume
•În conversaţii încearcă să domine
•Crede că puterea şi controlul, pot fi obţinute
prin violenţă
•Cu stare de sănătate nedefinită
 Victimă
•Pierderea încrederii în sine, a valorii de
sine şi a simţământului de control
•Crede că înnebuneşte
•Neglijenţa personală - igienă şi nutriţie
•Stres ridicat şi frică - poate să provoace
boli psihosomatice (ulcer, migrene, etc) -
poate agrava boli cronice (astm, boli
coronariene, etc)
•Creşterea consumului de droguri şi alcool
•Poate apărea comportamentul de deplasare
a furiei, devenind violenţi chiar ei.
 Copiii
•Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi
în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;
•Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de
culpabilitate, frică de abandon, izolare, manie, frica de răniri şi
moarte;
•Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu
viaţa mai fericită a colegilor;
•Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la
agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de
acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă,
mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu
minciună;
•Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în
performantele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere
sociale;
•Identificare cu eroi negativi
De remarcat este faptul că în rândul tinerilor a
crescut fenomenul sinuciderii, al tentativelor de
suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află
climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în
cadrul familiei. De aceea, se recomandă ca orice
problemă care apare în familie, de orice natură ar fi,
să se discutațe cu membrii familiei acea problemă, cu
mult calm și răbdare. Dacă problemele vă depășesc,
atunci apelați la persoane competente ( psiholog,
poliție, profesori, consilieri familiali, ...) pentru a vă
ajuta.
Cum se poate elimina violența?
1.Oferă un exemplu bun. Copiii învată cum să se comporte,
urmărindu-i pe adulți.
2.Folosește metode de disciplinare non-violente.
Dacă îți lovești și bați copilul drept pedeapsă ( mai ales în
cazul copiilor sub 3 ani), el va învăța că violența este permisă în
orice situație (cei mici nu au cum să înțeleagă rolul unei
pedepse, dacă nu înțeleg cu ce au greșit.

Întotdeauna oferiți-le
explicații privind acest lucru, altfel bătaia nu-i va convinge că
au greșit).
3.Limitează expunerea la violență.
Acordă mare atenție programelor de la televizor și
programelor de pe internet pe care copilul le urmărește și
limitează expunerea acestuia la temele violente.
4.Impune reguli clare și limite potrivite vârstei.
Copiii trebuie să cunoască exact ce se așteaptă de la ei și
Alte metode ar fi:
1. informarea elevilor, părinţilor şi
personalului unităţii de învăţământ;
2. prezentarea unor materiale cu
consecinţele violenţei;
3. acţiuni diverse dedicate nonviolenţei;
4. activităţi dedicate toleranţei şi
modalităţilor de rezolvare a stărilor
conflictuale prin comunicare
 Acum vom incerca
Acum vom incerca să să
prezentă o metodă
prezentă o metoda dede
combatere a violentei:
combatere a violentei:
 Spune-mi mami, de ce avem o gură şi
două urechi?
Poate, draga mea,
pentru că natura a hotărât că e nevoie să
ascultăm de două ori mai mult decât să
vorbim...
• Nu luăm cu noi decât binele pe care l-am
făcut.
• Adevărul te ajută să-ţi recapeţi sănătatea.
• Nu te grăbi să arăţi cine eşti, ceilalţi vor
vedea singuri.
• Dacă vrei să fii fericit o clipă, răzbună-te...
dacă vrei să fii fericit o viaţă, iartă!
• Cel care este însoţit de gânduri nobile nu
este niciodată singur.
Hârtia mototolită
Caracterul meu impulsiv mă făcea să explodez
la cea mai mică provocare.

De cele mai multe ori, după unul din aceste “evenimente”,

mă simţeam vinovat şi ruşinat şi încercam să-l consolez
pe cel care rămăsese rănit de cuvintele mele.
Într-o zi, un prieten care m-a văzut prezentând scuze,
după o asemenea explozie de furie,
mi-a înmânat o coală de hârtie

şi mi-a spus:

Mototoleşte-o!
Mirat, l-am ascultat şi am făcut o minge
din acea coală de hârtie.
 Apoi mi-a spus:
Acum fă-o aşa cum era înainte!

N-am reuşit, fireşte!

Am încercat s-o întind cât mai bine, dar hârtia rămânea
şifonată.
 Atunci prietenul a adăugat:
“Inima oamenilor este ca această coală de hârtie.
Impresia pe care o laşi în acea inimă pe care ai rănit-o
va fi la fel de greu de şters precum “ridurile” de pe această hârtie.
Chiar dacă vom încerca să corectăm greşeala, “semnele” vor
rămâne.”

FRAŢI
COLEGI

PĂRINŢI

PROFESORI
 Începând de astăzi,
începând chiar din această clipă,
fii mai înţelegător şi răbdător!
Când simţi că vei exploda aminteşte-ţi
de

HÂRTIA MOTOTOLITĂ.
 VIOLENŢA

NU TREBUIE TOLERATĂ!

Nu trebuie aşteptat ceasul al XII-lea…

Violenţa este arma celor
slabi.
 NU
VIOLENŢEI !!!
 Concluzie:
Un copil este ca o sămânţă de
floare...
Cât de frumos va creste, cât
de frumos va rodi,
Depinde de grădinarul care o
va îngriji,
De ce pământ şi de câtă
lumină şi apă are,
De cât e de ferită de frig, de
furtună ţi de soare prea tare.
E atât de plăpândă...
Cum ai putea s-o rupi ori să o
calci în picioare
Când e tot ce va mai rămâne
în urma ta.
                 
Să exmatriculăm violenţa!