Tipuri de galaxii

O parte dintre ele

  NGC 4414, o galaxie spirală tipică din constelația Coma Berenices;
are un diametru de aproximativ 56.000 de ani-lumină și se află la o
distanță față de Pământ de aproximativ 60 de milioane de ani
Galaxiile tipice conțin între 10 milioane (107 — galaxiile pitice)[3] și
un
bilion (1012 — galaxiile gigante)[4] sau chiar mai multe stele, toate
orbitând în jurul unui centru de gravitație comun. În plus față de
stele singuratice și de un mediu interstelar subtil, majoritatea
Ce sunt galaxiilor conțin un număr mare de sisteme stelare, de roiuri stelare și
de tipuri variate de nebuloase. Majoritatea galaxiilor au un diametru
galaxiile? cuprins între câteva zeci și câteva sute de mii de ani lumina și sunt de
obicei separate una de alta prin distanțe de ordinul câtorva milioane
de ani lumină. Unele galaxii mari cuprind în structura lor complexă și
un număr de galaxii mai mici, numite galaxii satelit.
  galaxie eliptică este un tip de galaxie care grupează concentrații
sferoidale de miliarde stele, care se aseamănă cu roiurile globulare
 la scară mare. Ele au o mică structură internă, iar densitatea stelelor
descrește încetișor de la centrul foarte luminos spre margini difuze.
Ele sunt clasate în secvența Hubble ca fiind de tip E și se
subîmpart, după forma lor, de la tipul E0 (circulare), la
tipul E7 (foarte eliptice).

Galaxii
 Galaxia eliptică gigantică ESO 325-G004
 Spre deosebire de galaxiile spirale, organizate și structurate, acestea
sunt mai tridimensionale, mai bogat structurate, iar stelele sunt pe o

eliptice orbită destul de aleatorie în jurul centrului galactic. 

  NGC 1399[1][2][3] este o galaxie eliptică de dimensiuni mari din
constelația sudică Cuptorul, fiind galaxia centrală din 
Roiul Cuptorul.[4]
 NGC 1399
 Există posibilitatea ca o gaură neagră supermasivă, cu o masă egală
cu 500 de milioane de mase solare, să fie prezentă în centrul acestei
galaxii.[5]

NGC 1399
 NGC 4697[7][8][9] sau Caldwell
52 este o galaxie eliptică din 
constelația Fecioara și se află la o
distanță medie de aproximativ 45
NGC milioane de ani-lumină (13,7
4697 milioane parseci) de Pământ.
NGC 4697
  NGC 4889[7][8][9], Caldwell 35 sau Coma B este
o galaxie eliptică supergigantică de clasa 4 [10]
 din constelația Părul Berenicei și se află la o
NGC distanță de aproximativ 308 milioane de 
ani-lumină (94 parseci) de Pământ. A fost
4889 descoperită de astronomul britanic 
Frederick William Herschel I în 1785.
 NGC 4889
  O galaxie inelară este o galaxie cu un aspect asemănător unui cerc
. Obiectul lui Hoag, descoperit de Art Hoag în 1950, este un
exemplu de galaxie inelară.[2][3]
 Galaxia inelară - Zw II 28[1]
 Obiectul lui Hoag, o galaxie inelară.

Galaxii  Așa-zisul inel conține multe stele masive și relativ tinere, care sunt

extrem de luminoase. Regiunea centrală conține puțină materie

inelare
luminoasă. Unii astronomi cred că galaxiile inelare se formează
când o galaxie mai mică trece prin centrul unei galaxii mai mari.
Deoarece majoritatea unei galaxii este formată din spațiu gol,
această „coliziune” are foarte rar ca rezultat ciocnirea unor stele.
Totuși, perturbările gravitaționale cauzate de un asemenea
eveniment ar putea cauza un val de stele să treacă prin galaxia mai
mare. [4]
  Galaxia Roată de Car (denumită și ESO 350-40, în latină,
în Catalogue of Named Galaxies, este denumită Carpentaria[1]
 Sculptoris, iar în engleză Cartwheel Galaxy) este o 
galaxie lenticulară inelară situată la circa 500 de milioane de 
ani-lumină de Soare în constelația Sculptorul. Această galaxie are
un diametru de circa 150.000 de ani-lumină, ușor mai mare decât 

Galaxia Calea Lactee. Ea are o masă de circa 2.9–4.8 × 109 mase solare;

viteza sa unghiulară este de 217 km/s.[2]

Roată de  Galaxia Roată de Car fotografiată de Telescopul Spațial Hubble.

Car
  Denumirea Obiectul lui Hoag este dată unei galaxii atipice
cunoscută sub numele de galaxie inelară. Aspectul acestui obiect
astronomic este de interes atât pentru astronomii amatori, cât și
pentru profesioniști. Galaxia a fost denumită după 
Arthur Allen Hoag, care a descoperit-o în 1950 și a identificat-o ca 
nebuloasă planetară.[1]
 Obiectul lui Hoag, realizat de Telescopul Spaţial Hubble.
Obiectul
lui Hoag
  Arp 148 (denumită și obiect Mayall, iar în latină: Mayallium
Ursae Majoris) este o galaxie peculiară situată la circa 500 de
milioane de ani-lumină (152 Mpc) de Soare, în constelația 
Ursa Mare. Mai precis, este vorba despre un obiect care a rezultat
din coliziunea a două galaxii dând naștere unei galaxii inelare cu un
fragment de galaxie neregulată care iese din aceasta.
 Galaxia Arp 148

ARP 148
  O galaxie lenticulară este un tip de galaxie, oarecum un
intermediar între galaxia eliptică și galaxia spirală în cadrul 
secvenței Hubble. [1] Galaxiile lenticulare sunt galaxii cu un disc
spiralat, cu un centru de stele galbene, îmbătrânite, care au pierdut
majoritatea materiei interstelare. Așadar foarte puține stele încă se
mai formează.[2]
 NGC 5866, o galaxie lenticulară din constelația Dragonul. Credit:
Galaxii NASA/ESA

Lenticulare
  NGC 1316[1][2][3] (cunoscută și sub denumirea Fornax A) este o 
galaxie aflată la aproximativ 60 de milioane de ani lumină în 
constelația Fornax, ce face parte din Roiul de galaxii din Cuptorul.
NGC 1316 este o radiogalaxie, fiind cea mai puternică sursă de
semnal radio din constelație și a patra cea mai puternică sursă radio
în frecvența de 1400 MHz de pe întreg cerul. [4] Puternicele emisii
radio sunt atribuite de astronomi cantității uriașe de materie atrasă

NGC de imensa gaură neagră din centrul galaxiei. O serie de indicii

sugerează că NGC 1316 a anexat mai multe galaxii în trecut, posibil
o galaxie spirală în urmă cu aproximativ 3 miliarde de ani.

1316  NGC 1316

  Denumită Marea Nebuloasă din Andromeda până când natura sa 
galactică a fost recunoscută în anii 1920, Galaxia Andromeda este
galaxia spirală cea mai apropiată de Calea Lactee[11] și cea mai mare
galaxie din Grupul Local din care fac parte ambele galaxii. Cu un
diametru de aproximativ 140.000 de ani-lumină, ea ar conține circa
o mie de miliarde de stele.[12]
 Galaxia Andromeda se apropie de Soare cu o viteză de aproximativ
Marea 300 de kilometri pe secundă. Cunoscând mișcarea Sistemului Solar
 în cadrul Căii Lactee, galaxia Andromeda și Calea Lactee se
Nebuloasă apropie una de alta cu o viteză de 100 până la 400 de kilometri pe
secundă. Calculele arată că ele se vor ciocni peste aproximativ 2,5
din miliarde de ani. În urma coliziunii, galaxiile se vor unifica, formând
o galaxie eliptică gigantă. Aceste evenimente sunt obișnuite printre
Andromeda galaxii.
  O galaxie peculiară este o galaxie care nu intră în categoriile
clasice (eliptică, spirală, spirală barată, lenticulară), dar care își
păstrează o formă regulată.
 Arp 147 este una din galaxiile peculiare cele mai cunoscute.
 Unele din aceste galaxii au ca origine interacțiuni (coliziuni) cu
galaxii vecine care le-au dat aspectul neobișnuit. Se vorbește atunci
Galaxii despre galaxie în interacțiune.
 Să nu se confunde cu galaxiile neregulate, care nu intră nici ele în

Peliculare tipurile precizate mai sus, dar a căror formă nu este armonioasă.
  NGC 5257[1][2][3] este o galaxie spirală aflată în constelația Fecioara.
 Galaxia interacționează cu o altă galaxie spirală, NGC 5258. Cele
 două sunt listate împreună ca Arp 240 în catalogul
 astronomic Atlas of Peculiar Galaxies.[4]

NGC  NGC 5257 şi NGC 5258.

5257
  Andromeda I este o galaxie pitică sferoidală. A fost descoperită de
către Sidney van den Bergh în 1970, în același timp cu galaxiile 
Andromeda II, Andromeda III și Andromeda IV.
ANDROMEDA  Aflată la distanța de 2,6 milioane de ani-lumină, Andromeda I se
situează la 150.000 de ani-lumină de Galaxia Andromeda, a cărei
1 galaxie satelit este.
  NGC 17[4][5][6] (NGC 34) este o galaxie spirală din 
constelația Balena. Acesta se află la aproximativ 250 de milioane

NGC 17 de ani-lumină față de Soare. A fost descoperită în 1886 de către 

Fank Muller, iar apoi redescoperită de către Lewis Swift, ceaa ce a
făcut galaxia să aibă 2 denumiri în 
Noul Catalog General de nebuloase și roiuri de stele.
  O galaxie spirală sau spiralată este un tip de galaxie descrisă la
origine de către Edwin Hubble în lucrarea sa din anul 1936 
The Realm of the Nebulae,[1] ca făcând parte din secvența Hubble.
Galaxiile spirale sunt formate din discuri enorme alcătuite din stele,
praf și gaz, cu nucleu de forma unei mingi. Messier 33 este cea mai
apropiată galaxie spirală.[2]
 Un exemplu de galaxie spirală, Galaxia Vârtelniței (cunoscută și ca
Messier 101 sau NGC 5457)
Galaxii  Galaxiile spirale sunt numite de structurile lor spiralate care se
extind de la centru în discul galactic. Brațele spirale sunt site-uri ale
Spirale formării continue a stelelor și sunt mai strălucitoare decât discul
înconjurător din cauza stelelor tinere OB care le locuiesc.
  Brațele spirale sunt regiuni de formare ale stelelor care se întind
din centrul spiralei și al barei a galaxiilor spirale.
 O galaxie spirală, NGC 4414, și brațele spirale ale sale,
fotografiată de Telescopul Spațial Hubble, în 1995.
 Sunt regiuni lungi și subțiri care se aseamănă cu o spirală, ceea ce
le-a dat numele galaxiilor spirale.
 La început, existența acestor brațe spirale i-a lăsat perplecși pe

Brațe oamenii de știință întrucât stelele care se găsesc la extremitatea

galaxiei s-ar roti mai repede decât acelea care sunt situate în centru
(dacă galaxia este în rotație). În realitate, brațele spirale nu sunt

Spirale rezultatul mișcării unei galaxii, ci a unei unde de densitate care

conduce la formarea stelelor. De aceea brațele apar mai
strălucitoare pentru că aici se află stele tinere și nu pentru că galaxia
sau stelele se mișcă încât să producă brațe
  Inelul Unicornului, cunoscut și sub numele de Curentul
Unicornului, Supradensitatea Unicornului (în engleză
 Monoceros Overdensity[1]) și Structura Stelară a Anticentrului
Galactic (în engleză: Galactic Anticenter Stellar Structure[2]), este
un lung și complex filament de stele care înconjoară Calea Lactee.
 Vedere artistică a curenţilor stelari din Calea Lactee.

Inelul
Unicornului
  Centura Gould este un inel parțial de stele din Calea Lactee, de
aproximativ 3.000 de ani-lumină în diametru, care acoperă o
suprafață între 16 și 20 de grade în raport cu planul galactic al
galaxiei noastre. Centura găzduiește o multitudine de stele masive
foarte fierbinți, formate recent (stele albastre de tipuri spectrale O și
B). Se crede că are o vechime de 30-50 de milioane de ani și
originea este necunoscută. Este numită după astronomul american 
Benjamin Gould, care a identificat-o în 1879.[1][2][3]
Centrul  Complexul nor Rho Ophiuchi este o regiune de formare de stele în
Centura Gould.
Gould  Centura conține stele strălucitoare în multe constelații, printre care: 
Cefeu, Șopârla, Perseu, Orion, Canis Major, Pupa, Velele, Carena, 
Crucea Sudului, Centaurul, Lupul și Scorpionul.
  O galaxie neregulată este un tip de galaxie care nu are o formă
regulată distinctă, spre deosebire de galaxiile de tip spirală și 
eliptică. [1] Forma galaxiilor neregulate este neobișnuită; nu există
nicio regulă după care pot fi clasificate, cum sunt galaxiile din 
secvența Hubble, și adesea par a avea o structură haotică sau
dezordonată, fără nucleu galactic sau brațe spiralate.[2]
 NGC 1427A, un exemplu de galaxie neregulată aflată la ~52 MAl
distanță.
 Se estimează că toate galaxiile neregulate la un loc reprezintă până
Galaxii la un sfert din totalul galaxiilor. Majoritatea acestora erau odată
galaxii eliptice sau spirale, dar au fost deformate din cauza
NEREGULATE schimbării atracțiilor gravitaționale. Majoritatea acestor galaxii pot
conține cantități mari de gaz și praf. [3] Asta nu este neapărat valabil
și pentru neregulatele pitice. [4]
  Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul sau SagDIG,
abreviere din engleză Sagittarius Dwarf Irregular Galaxy, este o 
galaxie neregulată din Grupul nostru Local. A fost descoperită la
data de 13 iunie 1977 de Diego A. Cesarsky, E. Falgarone și 
J. Lequeux.[8]
 Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul fotografiată de 
Telescopul spațial Hubble.
 Aflată la distanța de 4,2 milioane de ani-lumină, ea este aproape de
Galaxia Pitică frontierele Grupului Local și este posibil ca ea să nu fie în final
legată în mod gravitațional.
Neregulată  Galaxia Pitică Neregulată din Săgetătorul nu trebuie să fie
din Sagetător confundată cu SagDEG (Galaxia Pitică Eliptică din Săgetătorul),
una dintre cele mai apropiate galaxii de Calea Lactee cunoscute
până astăzi.
  Galaxia Pitică Neregulată din Vărsătorul, sau DDO 210, este o 
galaxie pitică neregulată care face parte din Grupul Local. A fost
descoperită în 1966 de către Sidney van den Bergh.

DDO 210
 Aflată la distanța de 3,3 milioane de ani-lumină, ea aparține unei
vaste mulțimi de galaxii neregulate care nu par să facă parte dintr-
un sub-grup. Una dintre principalele sale caracteristici este aceea că
prezintă o deviere spre albastru, adică se apropie de Sistemul Solar,
în ocurență cu viteza de 137 km/s.
  O galaxie pitică este, după cum sugerează și numele, o galaxie
 mică compusă doar din câteva miliarde de stele, un număr mic în
comparație cu cele 200-400 de miliarde din Calea Lactee. 
Marele Nor al lui Magellan, care se află în apropiere de Calea
Lactee și conține peste 30 de miliarde de stele, este câteodată
clasificat ca galaxie pitică.
 Galaxia pitică ESO 540-31, care se află la mai mult de 11 milioane
de ani-lumină de Pământ, în constelația Balenei.
Galaxii
PITICE
  Galaxia Pitică din Boarul (Boo I dSph) este o galaxie 
pitică sferoidală din Grupul Local, situată la circa 195.000 de 
ani-lumină (60 kpc) de Soare, în constelația Boarul, unde apare
foarte afectată de forțele mareii galactice provocate de Calea Lactee
. Este o galaxie cu strălucire de suprafață slabă, a cărei luminozitate
 totală este de ordinul a 100.000 de ori luminozitatea solară. A fost
descoperită în 2006.
 Galaxia Pitică din Boarul fotografiată de Telescopul Spaţial Hubble
GALAXIA PITICĂ .

DIN BOARUL
  Micul Nor al lui Magellan (cunoscut și ca NGC 292) este o 
galaxie pitică.[6] Acesta are un diametru de circa 7.000 de 
ani-lumină[7] și conține mai multe sute de milioane de stele.[8] Micul
Nor al lui Magellan are o masă totală de aproximativ 7 miliarde de
ori masa Soarelui nostru.[9]
 Constelația Tucanul cu Micul Nor al lui Magellan (notat SMC)
 Unii oameni de știință speculează ca Micul Nor al lui Magellan a
fost odată o galaxie spiralată care a fost influențată de către 
Micul Nor al lui Calea Lactee să devină oarecum neregulată.[10] Acesta galaxie
conține o structură centrală în formă de bară.
Magellan  Aflându-se la o distanță de aproximativ 200.000 de ani-lumină, este
unul dintre vecinii cei mai apropiați ai Galaxiei Noastre. Acesta
este, de asemenea, unul dintre obiectele cele mai îndepărtate care
pot fi observate cu ochiul liber.
  Norii lui Magellan formează un grup de două galaxii pitice 
neregulate din Grupul Local și vecine Căii Lactee căreia ele sunt
probabil satelite. Înrudite cu galaxiile spirale magellanice de 
tip SB(s)m, este vorba, pe de o parte, de Marele Nor al lui Magellan
, situat la vreo 157.000 de ani-lumină (48,5 kpc)[3][4][5] de Soare în 
constelațiile Peștele de Aur și Platoul, și, pe de altă parte, de 
Micul Nor al lui Magellan, situat la circa 197.000 de ani-lumină

Norii lui  (61 kpc)[6] în constelația Tucanul.

 Micul Nor al lui Magellan (în stânga) și Marele Nor al lui Magellan

Magellan
 (în dreapta) văzuți de la Observatorul European Austral.[2]