PROIECTAREA DIDACTICĂ

Definire:

 După L. Vlăsceanu (1984), "proiectarea pedagogică rezidă într-

un ansamblu coordonat de operaţii de anticipare a desfăşurării
procesului instructiv educativ ce se finalizează în programe
diferenţiate de instruire.
 
 M. lonescu (2000), defineşte proiectarea activităţii instructiv
educative drept "un ansamblu de procese şi operaţii
deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentală a paşilor
ce vor fi parcurşi în realizarea instrucţiei şi educaţiei, la nivel
macro (respectiv la nivelul general al procesului de învăţământ)
şi micro (la nivelul specific/ intermediar al capitolelor/ temelor şi
operaţional al activităţilor didactice concrete)".
 Definire:
 Sorin Cristea (1998) defineşte proiectarea pedagogică şi face
distincţia între:
 proiectarea tradiţională, centrată pe conţinuturile instruirii,
ce subordonează obiectivele, metodologia şi evaluarea
didactică proprie "învăţământului informativ"; supralicitează
predarea, transmiterea de cunoştinţe, dirijarea şi
unilateralizarea procesului de formare a elevilor;
 proiectarea curriculară este centrată asupra obiectivelor
activităţii de educaţie/ instrucţie; prioritară devine
corespondenţa pedagogică angajată la nivelul activităţii
didactice, concepută simultan ca activitate de predare-
învăţare - evaluare.
 Tipuri:

 Proiectarea globală (LA NIVEL MACROEDUCAŢIONAL) se

realizează pentru o perioadă mare de instruire, ciclu de
învăţământ sau an de studiu. Acest tip de proiectare se
concretizează prin dimensionarea planurilor de învăţământ şi a
programelor şcolare.
 Proiectarea eşalonată (LA NIVEL MICROEDUCAŢIONAL) se
realizează pe perioade mai mici de timp, de la anul şcolar până
la timpul alocat unei activităţi didactice şi se concretizează în
proiectarea activităţii didactice anuale, semestriale şi
proiectarea unei lecţii.
 Funcţiile proiectării

 Funcţia de anticipare
 Funcţia de orientare
 Funcţia de organizare
 Funcţia de evaluare
 Funcţia de autoreglare
 Funcţia de inovare
 Definirea obiectivelor

 Definirea obiectivelor
 Determinarea conţinuturilor
 Stabilirea strategiei optime de acţiune
 Stabilirea criteriilor şi a instrumentelor de
evaluare
 Definirea obiectivelor
 Obiectivele pedagogice sunt organizate pe cel puţin trei niveluri
de complexitate: finalităţi, obiective cu grad de generalitate
medie şi obiective concrete ce se operaţionalizează.
 - Obiectivele generale sunt finalităţi ce urmează a fi realizate
într-un timp îndelungat, de toate cadrele didactice, ca o
rezultantă a îndeplinirii tuturor obiectivelor parţiale şi specifice
ce sunt derivate din acestea.
 - Obiectivele cu grad de generalitate medie sunt finalităţi
specifice pentru diferite niveluri, tipuri, structuri şi discipline de
învăţământ ce fac parte din sistemul de învăţământ.
 - Obiectivele concrete, operaţionale sunt finalităţi ale lecţiei,
ce pot fi realizate într-o singură activitate didactică. Aceste
obiective au un caracter direct observabil şi măsurabil, vizând
modificări dorite a se produce în comportamentul elevilor.
 Proiectarea curriculară operează cu preponderenţă cu trei categorii
de obiective: obiective cadru/competenţe generale, obiective de
referinţă/competenţe specifice şi obiective concrete.
 Obiectivele cadru/competenţe generale şi de referinţă/competenţe
specifice sunt stipulate în programele şcolare pentru fiecare
disciplină de învăţământ, iar celelalte trebuie elaborate de fiecare
cadru didactic în parte.
 Cu ajutorul obiectivelor, cadrul didactic compară ce-şi propune să
realizeze cu cerinţele programei şcolare, stabilind nivelul minimal
de reuşită şi apreciază gradul de realizare al obiectivelor în timpul
disponibil.
 În funcţie de obiectivele operaţionale stabilite, cadrul didactic va
trebui să aleagă locul de desfăşurare a activităţilor şi timpul necesar
acestor activităţi, conţinuturile învăţării şi strategiile didactice.
 Determinarea conţinuturilor
 Conţinuturile reprezintă principalul mijloc de realizare a
obiectivelor educaţionale, alături de strategiile didactice şi
modalităţile de evaluare, ele regăsindu-se în programa şcolară şi
în manualele alternative.
 În cadrul proiectării didactice, învăţătorul/ profesorul operează cu
conţinuturile în vederea realizării planificării calendaristice, a
proiectului unităţii de învăţare şi în elaborarea proiectului de
lecţie.
 Prima etapă este cea de stabilire a tipului de curriculum pentru
disciplina respectivă.
 O a doua etapă este elaborarea planificării calendaristice, adică
anticiparea unităţilor de învăţare, succesiunea lor pe parcursul
unui an şcolar şi repartizarea timpului necesar pentru fiecare
unitate de învăţare.
 Determinarea conţinuturilor
 Planul concret în care cadrul didactic va opera şi reelabora în
permanenţă conţinuturile, este cel al lecţiei, respectiv al proiectării
acesteia. Conţinuturile existente în programa şcolară, în manualele
alternative sau în alte surse trebuie să ajungă la elev într-o formă
prelucrată, inteligibilă, structurată, în funcţie de obiectivele
urmărite, de nivelul clasei şi de priceperea cadrului didactic.
 Intervenţia activă, creatoare a profesorului în determinarea
conţinutului concret al lecţiei este o problemă complexă, de analiză
şi optimizare, concentrată pe trei direcţii principale, ce se
întrepătrund strâns între ele: selectarea, organizarea şi prelucrarea
informaţiei (Cerghit, 1983).
  
 Stabilirea strategiei optime de acţiune
Stabilirea strategiei optime de acţiune presupune:
 alegerea metodelor şi procedeelor didactice;
 selectare mijloacelor de învăţământ;
 stabilirea formelor de organizare: colectiv, pe grupe, individual;
 stabilirea tipurilor de învăţare;
 alegerea modalităţilor optime de combinare a acestora în
vederea realizării obiectivelor propuse.
Strategiile didactice sunt alese de cadrul didactic în funcţie de
obiectivele urmărite, de natura şi specificul conţinutului ce urmează
a fi transmis şi asimilat şi în funcţie de experienţa cadrului didactic,
ele, interiorizându-se în timp, ducând la conturarea unui stil didactic
propriu.
 Stabilirea criteriilor şi a instrumentelor
de evaluare
 Cele mai utilizate tipuri de evaluare sunt: evaluarea iniţială sau
predictivă, evaluarea formativă sau continuă şi evaluarea
sumativă sau cumulativă.
 Pentru a putea stabili nivelul de realizare a obiectivelor şi gradul
de însuşire al conţinuturilor, cadrul didactic trebuie să
anticipeze şi instrumentele de evaluare.
 Acestea pot fi: probe orale, probe scrise, probe practice,
proiecte, portofolii, autoevaluare, observarea
comportamentului de învăţare.
 Niveluri ale proiectării pedagogice

 Proiectarea activităţii didactice anuale/ proiectarea de

perspectivă
 Realizarea schemei orare
 Realizarea planificărilor calendaristice
 Realizarea programelor pentru disciplinele opţionale
 Proiectarea imediată
 Realizarea proiectelor didactice
 Realizarea proiectelor unităţilor de învăţare
 Realizarea instrumentelor de evaluare