Contribuția mitropolitilor români la dezvoltarea

culturii naționale -Varlaam, Dosoftei și Antim

Iviteanul

Barbu Angela
Clasa a X-a I
 Mitropolitul Varlaam

Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie

de răzeși din Bolotești, Putna. Numele său de mirean a fost Vasile Moțoc. De
tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a
învățat carte, și-a dezvoltat talentul de vorbitor și scriitor și a deprins limbile
slavonă, latină și greacă. Pe locul schitului, vornicul Nestor Ureche și soția sa
Mitrofana au ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze
și o școală.
Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu
numele de Varlaam. Fiind bun povățuitor, ajunge pe treptele ecleziastice cele
mai înalte, fiind numit egumen al mănăstirii.
Mitropolitul Varlaam s-a numărat, în anul 1639, între cei trei candidați propuși
pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.
În timpul mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidită frumoasa și renumita
biserică a Mănăstirii „Sfinții Trei Ierarhi” din Iași, ctitoria cea mai cunoscută a
Domnitorului Vasile Lupu. În anul 1641, în aceasta biserică, a adus moaștele
Cuvioasei Sf. Parascheva, dăruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia
Ecumenică de Constantinopol.
În anul 1640, cu ajutorul domnitorului Vasile Lupu, reușește să întemeieze la Iași,
prima școala de grad înalt din Moldova, după modelul Academiei Duhovnicești
de la Kiev, înființată acolo de mitropolitul Petru Movilă.
În aprilie 1653 s-a retras la mănăstirea Secu, unde a decedat în anul 1657.
La propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în
data de 12 februarie 2007, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a
înscris în rândul sfinților din calendar, cu zi de pomenire la 30 august.
 Opera

Prin scriile sale, mitropolitul Varlaam este considerat unul dintre făuritorii limbii
române literare. Cazania sau Cartea românească de învățătură (1643) are cea mai
îngrijită formă de exprimare în limba română din prima jumătate a secolului al
XVII-lea.
Pe lângă rolul didactic ,cărțile scrise de el( Cazania, Șapte Taine ale Bisericii,
Răspunsul la Catehismul calvinesc) i-au ajutat pe românii din Transilvania în lupta
pentru păstrarea credinței în fața prozelitismului.
 Cazania lui Varlaam

Gropnița Sf. Mitropolit Varlaam al

Moldovei
 Sfântul Antim Ivireanul
Antim Ivireanul a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit
român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor
celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători
de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a
literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în
Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.
Prin 1689 - 1690 a fost adus de Constantin Brâncoveanu în Țara Românească. Aici
a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-
a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat
4 cărți.
După 1696 a fost numit egumen la Mănăstirea Snagov, unde a mutat tipografia,
imprimând 15 cărți (7 grecești, 5 românești, una slavonă, una slavo-română,
una greco-arabă), între care se pot menționa:Antologhionul (1697),
Evanghelia (1697) etc.
Pe data de 16 martie 1705 a fost ales episcop de Vâlcea, unde la tipografia de
la Mănăstirea Govora, tipărește alte 9 cărți (3 românești, 3 slavo-române, 3
grecești).
La 28 ianuarie 1708 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind instalat în funcție
pe 22 februarie al aceluiași an. În această calitate, înființează ca și la Râmnicu
Vâlcea o tipografie la Târgoviște, unde a tipărit un număr de 18 cărți (5
grecești, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 românești), între care
se remarcă cele românești:Învățătură bisericească la cele mai trebuincioase și
mai de folos pentru învățătura preoților (1710),Capete de poruncă la toată
ceata bisericească, pentru ca să păzească fieștecarele din preoți și din diaconi
deplin și cu cinste datoria hotarului său (1714) ș.a.
În 1715 tipografia a fost mutată la București, unde a mai imprimat alte două cărți
grecești. Prin tipografiile înființate cu sprijinul lui Petru Movila, fiu de voievod
moldovean ajuns mitropolitul Kievului, cărțile religioase se răspândesc și
contribuie la unificarea limbii române literare.
Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de
o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, este considerat - alături
de Diaconul Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă.
Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească
limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.
Este ctitorul mănăstirii cu hramul "Toți Sfinții" din București – numită azi Mânăstirea
Antim-(1713-1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare, unul dintre cele mai
remarcabile monumente de arhitectură, pictură și sculptură din România. Pe seama
veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament, intitulat "Învățături pentru
așezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinților, capete 32", în vederea organizării
unei impresionante opere de asistență socială.
• Fiind un apărător energic al drepturilor Bisericii ortodoxe și a poporului român, dar
mai ales din pricina atitudinii sale fățiș antiotomane, în toamna anului 1716, la cererea
primului domn fanariot, Nicolae Mavrocordat, a fost înlăturat din scaun, închis,
caterisit de patriarhul ecumenic și condamnat la exil pe viață în mănăstirea "Sfânta
Ecaterina" din Muntele Sinai. În drum spre locul exilului, a fost ucis de ostașii turci și
trupul aruncat undeva în râul Marița sau în Tungea, dincolo de Adrianopol.
Abia după 250 de ani, în 1966, Patriarhia Ecumenică a ridicat această nedreaptă
caterisire și a fost reabilitat.Antim Ivireanul a fost proslăvit ca sfânt (canonizat)
de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în 1992 (prin actul sinodal din 20
iunie, proclamarea oficială a canonizării având loc la 21 iunie 1992). Este
prăznuit în fiecare an la 27 septembrie.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2016 ca „an omagial al
Sfântului Antim Ivireanul, tipograf și om de cultură din secolul al XVIII-lea”,
cu ocazia comemorării a 300 de ani de la martiriul acestuia.Patriarhul Daniel al
Bisericii Ortodoxe Române a slujit, la 27 septembrie 2016, Sfânta Liturghie
pe Dealul Patriarhiei împreună cu Patriarhul Ioan al Antiohiei, aflat în vizită în
România pentru a participa la manifestările dedicate Sfântului Antim Ivireanul.
 Mitropolitul Dosoftei

A învățat în Iași probabil la Colegiul întemeiat în 1640 la Mănăstirea Sfinții Trei

Ierarhi din Iași, apoi la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a făcut studii
umaniste și de limbi. Cunoștea limba elenă, latina, slavona și polona. Datorită
relațiilor sale cu patriarhul Moscovei și cu Nicolae Milescu, aflat acolo, a adus
din Rusia un teasc de tipografie cu litere, cu care a tipărit la Mitropolia din Iași,
în românește, principalele cărți liturgice, unele traduse de el însuși. El a fost
unul dintre ierarhii care au promovat introducerea limbii române în biserică.
Călugărit la Probota sub numele Dosoftei, a fost ales episcop la Huși (1658-1660)
și Roman (1660-1671), apoi mitropolit al Moldovei (1671-1674 și 1675-1686).
În toamna anului 1686, datorită evenimentelor politice din acea vreme, a fost
dus în Polonia de oștile regelui Jan Sobieski, unde a rămas până la sfârșitul
vieții.
Ca monah la Probota, a tradus, pentru prima oară în românește, Istoriile lui
Herodot, Cronograful lui Matei Cigalas, un Pateric grecesc, cartea Mântuirea
păcătoșilor a lui Agapie Landos și fragmente din Viața și minunile Sf. Vasile
cel Nou.
Ca episop de Roman a revizuit traducerea Vechiului Testament făcută de Nicolae
Milescu, care s-a tipărit la București, în 1688. În timp ce se afla în exil în
Polonia, a tradus introducerea (prologue) dramei Erofili, scrisă de poetul
cretan Gheorghe Hortatzis (începutul sec. XVII), inspirată, la rândul ei, din
piesa Orbecche a italianului Giraldi, păstrată fragmentar (154 de versuri);
începe acum și traducerea Dogmaticii Sf. loan Damaschinul (se păstrează 4
capitole din cartea I).
La rugămintea patriarhului loachim al Moscovei și a mitropolitului Varlaam
lasinski al Kievului, a tradus din grecește în slavo-rusă mai multe lucrări
teologice: Scrisorile Sfântului Ignatie Teoforul, Constituțiile Sfinților
Apostoli, Istoria bisericească și privire mistică a patriarhului Gherman I al
Constantinopolului (o explicare a Sf. Liturghii), Dialog împotriva ereziilor, și
despre credințe noastre a lui Simeon al Tesalonicului, 40 de cuvântări
(Mărgăritare) ale unor Sfinți Părinți (34 ale Sf. loan Gură de Aur). Tot acum a
alcătuit, în slavo-rusă, o culegere de texte patristice și liturgice despre
prefacerea Sfântelor Daruri.
Lucrări tipărite

Psaltirea în versuri
Dumnezeiasca Liturghie
Psaltirea de-nțeles
Molitălvnic de-nțeles
Parimiile preste an
Poemul cronologic
Viața și petriaceria sfinților
 Imaginea lui Dosoftei pe o marcă
poștală din Republica Moldova

Casa Dosoftei din Iași