PROIECT DE DIPLOMĂ

Specialitatea:
ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
Anatomia aparatului renal
 Anatomia vezicii urinare
URETER BĂRBAT

VEZICA URINARĂ UROTELIU

ORIFICIU URETERAL MUŞCHIUL DETRUSOR
TRIGON
COL VEZICAL FEMEIE
PROSTATA
URETRA

SFINCTER URETRAL

SFINCTER
URETRAL
 VEZICA URINARĂ
LA FEMEIE
ORIFICIU
URETERAL

MUŞCHIUL
DETRUSOR

SFINCTER

URETRA
MUŞCHI
PERIURETRALI
Eliminarea
urinei
 CISTITA ACUTĂ
Definiţie: sindrom clinic determinat de inflamaţia
microbiană a mucoasei vezicii urinare.

Vezică Vezică
normală inflamată
 Etiologie

Etiologia cistitelor este infecţioasă:

 Escherichia Coli - cel mai frecvent agent
incriminat (90%);
 Klebsiella;
 Enterobacter;
 Proteus;
 Pseudomonas.
 Cistita la femei Cistita la bărbaţi
(este cel mai adesea primitivă) este de obicei secundară unei:
Cauze:

 anatomice: uretra scurtă  uropatii obstructive

deschidere în vestibulul vaginal; subvezicale;
 tumori prostatice;
 funcţionale: legate de ciclu  stricturi uretrale.
menstrual, sarcină, act sexual;
 patologice: determinate de
proximitatea aparatului genital şi
a proceselor patologice ale
acestuia.
Factori de apărare ai tractului urinar

 fluxul urinar care realizează un efect de spălare;

 flora periureterală saprofită;
 pH-ul urinar şi vaginal acid;
 secreţia prostatică cu acţiune bactericidă;
 mecanisme imune umorale şi celulare locale.
 Factori predispozanți

 Obstrucţia tractului urinar cu stază urinară secundară;

 Manevrele instrumentale la nivelul tractului urinar; 
 Diabetul zaharat;
 Deficitele imune;
 Sarcina;
 Constipaţia;
 Aportul redus de lichide;
 Micţiunile rare.
 Simptome

 polakiurie  enurezis nocturn

 disurie  dureri uretrale
 nicturie  dureri suprapubiene
 piurie  dureri lombare joase
 incontinenţă urinară  uneori hematurie
 Diagnostic

 Examenul urinii este cel mai important element şi este de obicei

încărcat, prezentând leucociturie, câteodată hematurie precum şi floră
microbiană.
 Sedimentul Addis-Hamburger oferă date cantitative despre
leucociturie şi hematurie.
 Antibiograma din urocultură efectuată înaintea începerii
tratamentului, identifică germenul infectant precum şi sensibilitatea
acestuia.
 Explorările imagistice (Rx, ECHO) sunt utile în diagnosticul
eventualei patologii asociate ce pot întreţine infecţia urinară – cum ar
fi litiaza, adenomul, corpii străini.
 Tratament

Tratamentul specific constă din administrarea de:

 Antibiotice conform antibiogramei;
 Antiseptice (urisan, uraktiv);
 Antiinflamatorii;
 Antispastice.
 Măsuri nespecifice

 Cură de diureză (2,5 l lichide zilnic);

 Băi calde de şezut;
 Repaus relative;
 Regim alimentar uşor fără condimente
puternice.
 Educație sanitară

 ingestie crescută de lichide în scopul de a asigura o

diureză crescută;
 regim alimentar uşor fără condimente puternice;
 golirea vezicii urinare la 2 - 3 ore;
 golirea vezicii urinare înainte de culcare şi după actul
sexual;
 igiena genitală precară favorizează apariția cistitei;
 evitarea unei igiene intime agresive – distruge flora
vaginală de protecție;
 folosirea unui săpun neutru;
 se recomandă a nu se adăuga aditivi chimici în apa de
baie;
 evitarea constipaţiei;
 acidifierea urinii / alcalinizarea urinii după caz;
 perineul după spălare va fi şters dinspre anterior către
posterior.
 Cazuistică

În realizarea acestui proiect am urmărit evoluţia a trei cazuri cu

diagnosticul de cistită acută. La toate cele trei cazuri boala s-
a transmis pe cale ascendentă.
 Cazul 1 - factorul favorizant a fost consumul redus de
lichide şi staza urinară.
 Cazul 2 - factorul favorizant a fost constipaţia cronică.
 Cazul 3 - factorul favorizant a fost mediul umed în care
lucrează pacienta.
 Manifestări de dependență

 Disurie;  Tenesme vezicale;

 Polakiurie;  Tahicardie, tahipnee;
 Piurie;  Constipaţie( la cazul 2);
 Subfebrilităţi;  Greaţă;
 Durere în hipogastru;  Cefalee.
 Obiective

 Diminuarea durerii;
 Diminuarea tulburărilor micționale;
 Reducerea anxietăţii;
 Prevenirea complicaţiilor;
 Reluarea tranzitului intestinal(cazul
2).
 Intervenții

- asigurarea un microclimat favorabil (temperatura camerei

de aproximativ 20°C, umiditate, salon aerisit, lenjerie de
pat şi de corp curată);
- comunicarea cu pacienții pentru a înlătura anxietatea ,
pentru a le mări încrederea în echipa de îngrijire şi pentru a
colabora cu aceasta;
-administrarea tratamentului prescris conform dozelor și
orarului stabilit (antibiotice, antiinflamatorii, antialgice);
-recoltarea probelor biologice;
-pregătirea pacientelor pentru efectuarea echografiei
abdominale;
-hidratarea bolnavelor- se recomandă consumul a 2 litri de
lichide/zi;
-măsurarea diurezei, a funcţiilor vitale şi notarea în F.O.;
-suplinirea bolnavelor în satisfacerea nevoilor fundamentale;
-prevenirea complicaţiilor;
- asigurarea regimului alimentar bogat în fibre pentru
combaterea constipaţiei ( caz 2);
-educaţia pentru sănătate a pacientelor.
 Evaluare

Toate cele trei cazuri s-au externat pe cale de vindecare după cinci
zile de tratament conform antibiogramei din urocultură, cu
recomandările:
- cură de diureză;
- micţiuni la 2-3h cu golire completă a vezicii urinare pentru
reducerea stazei urinare și prevenirea reinfecțiilor;
- evitarea frigului şi a umezelii;
- regim alimentar bogat în fibre pentru combaterea constipaţiei;
- efectuarea uroculturii după zece zile de la terminarea tratamentului.