* EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT ADAPTAT LA PERSOANELE CU

DEFICIENŢE INTELECTUALE
* ISTORIC (Special Olympics)
* Conceptul s-a născut la începutul anilor '60, când Eunice Kennedy
Shriver a organizat prima oara tabere pentru persoanele cu retard
mental. Atunci a observat ca aceşti oameni sunt mult mai dotaţi
pentru sporturi şi activităţi fizice, în general, decât s-ar fi crezut
vreodată. Din 1968, milioane de copii şi adulţi cu retard mental au
participat la Special Olympics.

* Iunie 1963
* Eunice Kennedy Shriver înfiinţează, la casa ei din Maryland, o
tabără de vară pentru copii şi adulţi cu retard mental, cu scopul
de a observa aptitudinile acestora în domeniul activităţilor
sportive şi fizice.
* Deficienţa mintală - definiţie, clasificare, etiologie
* Retardul mintal reprezintă o afecţiune exprimată prin capacitatea
intelectuală sub valorile medii şi disfuncţii în două sau mai multe
dintre următoarele arii de adaptare: comunicare, autoîngrijire,
autoservire, deprinderi, securitatea propriei persoane, dobândirea
autonomiei, deprinderi profesionale şi de timp liber.
* Conform teoriei probabilităţilor se estimează că 2,28 % din totalul
populaţiei oricărei ţări suferă de această deficienţă.
* Clasificare. Există în literatura de specialitate numeroase
clasificări ale deficienţei mintale. O reţinem pe cea unanim
acceptată, conform căreia există următoarele categorii de
deficienţă mintală (Gh.Radu, 1999):
* - deficienţa mintală uşoară (CI = 86 – 74);
* - deficienţa mintală moderată (CI=64 - 50);
* - deficienţa mintală severă (CI = 30 - 49);
* - deficienţa mintală profundă (CI = < 29).
* Unele dintre principalele probleme cu care se confruntă
profesorii, în cazul lucrului cu persoanele deficiente mintal, sunt
cele legate de tulburările de comportament. Cele mai frecvente
cauze, care pot determina sau agrava manifestările de acest gen
sunt:
* - violenţa în raporturile cu adulţii;
* - sentimentul frustrării;
* - "tradiţia" familială;
* - "fuga" instinctivă a deficientului mintal de activitatea
intelectuală;
* - dificultăţi de adaptare la regimul şcolar;
* - exemplul altor copii, etc.
* Particularităţile dezvoltării motorii la deficientul mintal
* În condiţiile deficienţei mintale uşoare, în care se înregistrează
anumite dizarmonii între laturile personalităţii, ne putem aştepta
să existe anumite probleme şi în planul motricitatii.
* Planul de organizare motric şi psihomotric este diferit datorită
următoarelor aspecte:
* maturitatea sau leziunile structurilor morfo-funcţionale
răspunzătoare de activitatea motorie generală şi specială;
* leziunile
subcorticale care nu permit o coordonare de sinteză
integratoare a comportamentului motor;
* autonomia accentuată a structurilor somatice faţă de cele
psihice;
* lipsaunei organizări ierarhice ascendent - descendent în
transmiterea şi prelucrarea informaţiilor;
* slaba dominanţă intelectuală.
* Lanivelul deficienţei mintale uşoare, diferenţele în dezvoltarea
motorie faţă de normal sunt mai ales de natură calitativă, decât
cantitativă.
* Tulburările care pot apare la nivelul psihomotricităţii sunt cu atât
mai pregnante cu cât gradul de deficienţă este mai profund.
Astfel, în deficienţa mintală profundă (IQ mai mic de 20, vârstă
mintală de 3 - 4 ani) se înregistrează numeroase deficienţe fizice
şi motorii. Activitatea motorie este lipsită de coordonare şi
control, fiind lipsită de scop şi precizie (mişcări stereotipe -
balansarea trunchiului, ticuri, lentoarea excesivă a mişcărilor).
* Pe fondul a numeroase deficienţe fizice, organizarea
psihomotricităţii înregistrează la rândul său tulburări profunde la
nivelul schemei corporale, orientării temporale şi spaţiale. De
altfel, această categorie de populaţie este complet dependentă
de ajutorul celor din jur..
* în deficienţa mintală severă (IQ este situat între 25 - 49,
vârsta mintală este de 5 - 7 ani) se constată că motricitatea
este mai bună decât cea a subiecţilor din categoria
precedentă, dar rămâne insuficient dezvoltată. Motricitatea
voluntară este marcată de tremurături, mişcări imprecise şi
lipsite de fineţe. Pot fi întâlnite şi alte tulburări ale
motricitatii generale (de mers, de echilibru). Tulburările de
psihomotricitate se vor reflecta în dificultăţile pe care
aceşti subiecţi le au în însuşirea limbajului vorbit, scris,
precum şi a deprinderilor de autoservire.
*O caracterizare generală a psiho-motricităţii la
deficientul mintal indică următoarele aspecte:
*lipsa de coordonare în mişcările segmentelor
corpului;
*calităţi motrice slab dezvoltate;
*dificultăţi în coordonarea activităţii motorii prin
intermediul limbajului;
*dificultăţi în derularea actului respirator;
Principalele probleme la nivelul motricitatii sunt reprezentate
de:
*dificultăţi în efectuarea şi coordonarea mişcărilor
fundamentale (ale membrelor, segmentelor corpului,
coordonare oculo-motorie, auditiv-verbală);
*calităţi motrice (forţa, viteza, îndemânarea, rezistenţa) cu un
nivel scăzut de dezvoltare, fapt ce se va repercuta asupra calităţii
mişcărilor;
*dificultăţi în coordonarea activităţii motorii prin intermediul
limbajului;
*greutăţi în manipularea obiectelor simple şi a aparaturii în
valorificarea mişcării însuşite în mişcări noi;
*dificultatea sau imposibilitatea comunicării de atitudini,
sentimente şi emoţii prin gesturi adecvate;
*ritmul şi controlul respiraţiei deficitare.
*perturbări motorii pot surveni şi ca urmare a alterării
tonusului muscular.
* Prezentăm în continuare câteva indicaţii metodice care se vor
aplica în lucrul cu deficienţii mintali (retard uşor şi mediu):
* puneţiaccent pe deprinderile fundamentale de stabilitate,
locomoţie şi de manipulare;
* lucraţi
fără rezerve pentru componentele fitness-ului într-o
manieră sistematică şi progresivă;
* arătaţi-demonstraţi mai mult şi explicaţi mai puţin;
* transmiteţi lent şi clar indicaţiile legate de execuţie;
* puneţi accent în execuţie doar pe 2 - 3 elemente;
* reduceţi indicaţiile verbale pe cât posibil;
* repetaţi demonstraţia şi reluaţi de cate ori este nevoie;
* Indicaţii metodice:
* metoda demonstraţiei se dovedeşte a fi mult mai eficientă
decât explicaţia;
* utilizaţi
strategii de învăţare multisenzorială prin utilizarea
conducerii manuale prin mişcare.
* structuraţi atent conţinutul fiecărei lecţii;
* schimbaţi frecvent conţinutul instruirii în
cadrul aceleiaşi lecţii
(de exemplu, 5 minute alergare urmată de 5 minute joc
„leapşa";
* exersare sub forma lucrului pe ateliere;
* circuit pentru dezvoltarea forţe);
* impuneţi reguli simple în execuţia subiecţilor;
* reduceţi deprinderile care se însuşesc, la mişcări simple;
* utilizaţi materialele intuitive: afişe, ilustraţii, în vederea
facilitării înţelegerii acţiunilor motrice;
* numiţi întotdeauna mişcarea care se învaţă pentru ca subiecţii să-
şi formeze un vocabular minimal de specialitate;
* includeţi multe structuri ritmice în cadrul lecţiilor;
* asiguraţi asistenţă execuţiilor copiilor (dacă este necesar);
* lăsaţi subiecţii să repete de mai multe ori acţiunile reuşite,
asigurând astfel dezvoltarea încrederii în forţele proprii şi ai
sentimentului de satisfacţie;
* întăriţi
şi încurajaţi permanent răspunsurile subiecţilor, stabilind
anumite standarde de comportament, apreciind aspectele
pozitive .
 Activităţi de educaţie fizică şi sport adaptate persoanelor cu
deficienţă mintală
*Participarea persoanelor cu deficienţă mintală la activităţi de
educaţie fizică şi sport oferă acestora ocazia experimentării unor
situaţii de viaţă inedite, obţinerea unui grad sporit de autonomie,
accesul la noi activităţi culturale ce favorizează integrarea socială.
Efectele practicării exerciţiilor fizice de către persoanele cu
deficienţă mintală pot fi grupate pe trei niveluri:
*- pe planul interacţiunii sociale, prin beneficiile aduse de
*interacţiunea cu semenii;
*- pe planul imaginii de sine, prin creşterea încrederii în forţele
proprii;
*- pe planul condiţiei fizice, prin ameliorarea factorilor
biologici.
* Ramurile sportive precum baschetul, fotbalul, hocheiul, voleiul,
dansul etc. reprezintă opţiuni importante ale acestor subiecţi,
deşi conceptele de strategie, joc de echipă, expresivitate, reguli
etc., sunt de multe ori greu de înţeles.
* - în cazul persoanelor cu deficienţă mintală moderată, în funcţie
de nivelul competenţelor acestora în plan psiho-social, se pot
organiza:
* activităţi
sportive cu reguli adaptate, cu acordarea de
recompense în funcţie de clasament şi performanţă;
* activităţi
fizice adaptate, cu programe de exerciţii din care se
exclude noţiunea de sport, dar cu acordare de recompense
pentru participare.
* Pentru subiecţii cu retard mintal sever, care nu sunt integraţi în
clase obişnuite, ci în clase, şcoli sau instituţii speciale, este
necesar un ajutor (asistenţă) permanent în realizarea conţinutului
instruirii. Activitatea acestor subiecţi să se caracterizeze printr-o
slabă interrelaţie de grup, comunicarea realizându-se doar între
profesor şi elev. Pentru copiii mici, aceste programe vor viza
însuşirea progresivă a deprinderilor de postură corectă, târâre,
apucare-eliberare de obiecte şi de menţinere a poziţiilor aşezat şi
stând.
* Afecţiunile persoanelor cu deficienţă mintală severă determină
manifestarea unor polihandicapuri care în contextul activităţilor
fizice adaptate pot fi abordate prin sarcini motrice simple,
individuale sau colective (mers sub formă de plimbări în aer liber)
sau prin participare la întreceri sportive (integrare fizică, ca
spectator), aceste persoane fiind sensibile la practici sociale de
acest gen, care reunesc un număr mare de persoane. Scopul
participării lor vizează acceptarea socială de către persoanele
normale.
* Acrosport. Reprezintă o opţiune care poate fi inclusă în conţinutul
lecţiilor de educaţie fizică adaptată, constând în realizarea unor legări
de figuri acrobatice colective combinate cu elemente individuale.
Figurile pot fi realizate în duo, trio sau mai mulţi participanţi.
Acrosportul presupune deci, o producţie de forme statice, dinamice, sau
combinate, caracterizate prin crearea de piramide. Prestaţia poate fi
însoţită de acompaniament muzical.
* Jocuri de mişcare şi jocuri sportive. Jocurile de echipă sunt la fel de
populare şi în rândul persoanelor cu nevoi speciale, care regăsesc în
cadrul acestora un mediu favorabil de implicare motrică, afectivă,
cognitivă.
* Pentru deficienţii mintali severi se recomandă ca jocurile sportive sa se
desfăşoare pe terenuri cu dimensiuni mai reduse (în special fotbal) şi
reguli simplificate, deoarece capacitatea de concentrare şi prelucrare a
informaţiilor limitată împiedică învăţarea şi utilizarea unor strategii de
joc care implică secvenţializarea mai multor acţiuni motrice dependente
de mai mulţi factori (aprecierea distanţelor, capacitatea de anticipare,
cooperare între jucători).
* În
condiţiile unui retard uşor subiecţii pot practica jocuri precum
baschet, hochei în sală, fotbal, volei.
* Activităţi de dans/expresie corporală
* Scopul activităţii: desfăşurarea unei activităţi artistice prin
descoperirea şi reproducerea unor forme corporale în vederea unei
evoluţii arbitrate.
* Obiectiv: trecerea de la o atitudine pasivă (sau de reproducere) la o
atitudine dinamică, manifestată prin propunerea unor acţiuni motrice
variate, încadrate într-un anumit spaţiu şi timp (muzică).
* Caracteristicicomportamentale de remediat: pasivitatea, lipsa de
mobilizare către activităţi motrice, refuzul de a efectua anumite
sarcini în prezenţa altora, introversie, timiditate, imagine de sine
slabă.
* Competenţe specifice - vizate: deplasare ritmică, transmiterea unui
mesaj simplu.
* Competenţe aplicabile în plan profesional:
* - reflecţie asupra unei experienţe anterioare (solicită memoria
necesară continuării unei activităţi);
* - creşterea încrederii în sine (permite afirmarea în cadrul unei echipe
de lucru);
* Sporturi de luptă
* Caracteristici comportamentale vizate: refuzul de a cădea,
rigiditate corporală, teama de spaţiul dinapoia sa, pasivitate,
necunoaşterea schemei corporale.
* Scopul activităţii: prin raportarea sistematică la propriul corp,
individul trebuie să interacţioneze cu altă persoană, în anumite
condiţii de securitate.
* Obiectiv:trecerea de la o atitudine pasivă la o atitudine activă de
dezechilibrare a adversarului într-un mediu reglementat şi sigur.
* Competenţe specifice vizate: executarea unei acţiuni de împingere
sau tragere asupra unui adversar, astfel încât să-i provoace căderea,
fără a avea loc accidentări.
* Competenţe aplicabile în plan profesional:
* - creşterea responsabilităţii propriilor acţiuni şi decizii;
* punerea în practică şi respectarea condiţiilor de securitate;
* acceptarea deciziilor celorlalţi;
* garantarea propriei securităţi, precum şi a celor din jur.
* Sporturilede iarnă reprezintă o categorie de activităţi sportive
cu o arie restrânsă în programa de educaţie fizică sau sportivă.
Această omisiune este cu atât mai inexplicabilă cu cât acestea
îndeplinesc obiective variate: îmbunătăţirea nivelului fitness-ului,
relaxare - recreare, senzaţii speciale de mişcare, crearea
premiselor pentru activităţile independente în vacanţele şcolare.
* Dintreacestea putem aminti: schiul alpin, schiul fond, patinajul,
sanie. Indiferent de conţinutul instruirii, profesorul va asigura
condiţii sigure de exersare, climat motivaţional pozitiv şi
supraveghere permanentă.
* Pentru persoanele cu deficienţă mintală se pot organiza şi alte
activităţi sportive: bowling, echitaţie, gimnastică, atletism (probe
de alergare pe distanţe scurte, medii ştafete, săritură în lungime
şi înălţime, triplusalt, pentasalt), haltere, ciclism, tenis de masă,
tenis, badminton.