UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU” DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE MEDICINĂ DENTARĂ

SPECIALIZAREA MEDICINĂ DENTARĂ

Metode moderne în retratamentele

endodontice

Coordonator ştiinţific:
Conf. univ. dr. Anna Maria Pangică
Îndrumător ştiinƫific:
Asist. univ. dr. Andreea Oana Roşu
Absolvent:
Roxana Diana Panait

2017
 Introducere
 Endodonƫia este considerată una dintre cele mai complicate specializări ale medicinei dentare.
 Eşecurile pot apărea destul de des şi se pot datora erorilor tehnice, stabilirii unui diagnostic
greşit, calităƫii necorespunzătoare a unor materiale/instrumente, lipsei de experienƫă sau
cunoştinƫelor insuficiente ale operatorului.
 Obiectivele principale ale tratamentului endodontic sunt îndepărtarea pulpei infectate,
sterilizarea canalelor radiculare şi realizarea unei geometrii interne care să permită obturarea
tridimensională a spaƫiului intraradicular, vindecarea ƫesuturilor periapicale şi prevenirea
infectării/reinfectării ulterioare.
 Retratamentul endodontic presupune reluarea terapiei endodontice pe un dinte cu canalele
radiculare obturate.
 Retratamentul endodontic implică o stăpânire foarte bună a tehnicii de lucru şi multă atenţie
din partea medicului, având totodată un procent de succes mult mai mic decât tratamentul
endodontic iniţial.
 Scopul terapiei este eliminarea cauzelor ce au dus la eşecul tratamentului iniţial şi
conservarea dintelui în condiţiile menţinerii sănătăţii parodonţiului apical sau eliminării
patologiei periapicale existente.
 Clasificarea erorilor şi complicaţiilor în
tratamentul endodontic
Erorile şi complicaţiile în urma tratamentului endodontic se
împart în:
I. Complicaţii apărute în procesul de deschidere a cavităţii
pulpare;
II. Complicaţii apărute în procesul de prelucrare a canalului
radicular;
III. Complicaţii apărute în urma procesului de obturare a
canalului radicular;
IV. Accidente în cursul tratamentului endodontic;
V. Complicaţii apărute pe parcurs după tratamentul endodontic.
 Indicaţiile retratamentelor
endodontice
 Dinţii trataţi, cu leziuni periapicale persistente, pot urma una din următoarele
variante de tratament:
 retratament endodontic;
 tratament chirurgical;
 extracţie.
 Se recurge la extracţie în următoarele cazuri:
 dinţi monoradiculari cu fractură la nivel radicular;
 dinţi imposibil de restaurant, cu distrucţii masive;
 iatrogenii imposibil de reparat;
 dinţi cu prognostic parodontal scăzut;
 la cererea pacientului (doar dacă medical consideră că prognosticul dinţilor
respective este limitat).
 Retratamentul endodontic ortograd este varianta conservativă la care se recurge
cel mai frecvent în prima fază, fiind cea mai puţin invazivă.
 Indicaţiile retratamentelor
endodontice
 Indicaţiile retratamentului endodontic pe cale ortogradă, conform CAE (Canadian
Academy of Endodontics), sunt următoarele:
 persistenţa patologiei endodontice cu sau fără simptomatologie a unui dinte tratat
endodontic în antecedente;
 tratament endodontic precedent, incorect;
 premergător realizării unui tratament restaurativ sau protetic ce va compromite
tratamentul endodontic existent cu posibilitatea predispunerii ţesuturilor periapicale
la patologie;
 premergător realizării unui tratament restaurativ sau protetic la un dinte cu
tratament endodontic deficitar;
 pierderea sigilării coronare în absenţa patologiei periapicale.
 Manopera de retratament endodontic presupune crearea accesului în spaţiul
endodontic, îndepărtarea obturaţiei precedente, debridarea canalelor radiculare,
dezinfectarea, repararea iatrogeniilor sau defectelor existente şi refacerea
tratamentului chemo-mecanic, precum şi a obturaţiei endodontice cu un material
adecvat.
 Indicaţiile retratamentelor
endodontice
 Se recurge la retratamentul chirurgical în condiţiile în care cel ortograd
endodontic nu dă rezultate sau nu se poate efectua.
 Conform AAE (American Association of Endodontics), retratamentul chirurgical
endodontic cu obturaţie retrograde este admis ca modalitate optimă de tratament în
următoarele situaţii:
 simptomatologie persistentă sau existenţa unei fistule ca şi rezultat al unei sigilări
inadecvate ce nu poate fi rezolvată pe cale ortogradă;
 simptomatologie periapicală sau sistem endodontic obstruat ce nu poate fi sigilat
adecvat.
 După Beer şi colab., în general, există patru indicaţii:
 nereuşita tratamentului endodontic conservativ;
 creşterea sau persistenţa radiotransparenţei periapicale;
 aberaţii anatomice;
 erori apărute la instrumentarea canalului cum sunt: perforaţii, instrumente
fracturate, supra- sau subobturarea canalului şi apariţia simptomatologiei şi a
semnelor clinice.
 Motivaţia alegerii temei
 Am ales această temă deoarece consider că atitudinea conservatoare şi
păstrarea dinţilor pe arcadă este noua tendinţă în stomatologia
modernă.
 Deşi terapia cu extracţie urmată de implanturi este foarte des utilizată,
mijloacele terapeutice contemporane ne permit păstrarea dinţilor pe
arcadă o perioadă îndelungată, chiar dacă aceştia prezintă leziuni
apicale de dimensiuni mari. Aceste leziuni, indiferent de dimensiunea
lor, se vindecă într-o perioadă de câteva luni până la maxim 2 ani
printr-un tratament corect şi prin respectarea protocoalelor endodontice
moderne.
 Retratatamentul endodontic nechirurgical nu este uşor însă, necesită
multă răbdare şi înţelegere, atât din partea medicului, cât şi din partea
pacientului.
 Rezultatele şi satisfacţia pacienţilor care nu doresc extracţia dintelui în
cauză recompensează orele şi şedinţele grele de muncă şi concentrare.
Această satisfacţie, greu de egalat cu alte manopere din stomatologie,
este un alt motiv al prezentării acestei teme.
 Materiale şi metode
 Studiul prezent a fost efectuat pe un număr de 364 de pacienţi, cu
vârste cuprinse între 23-67 ani, aproape toţi aceşti pacienţi suferind
mai mult decât o singură intervenţie.
 Studiul a fost realizat în cadrul unei clinici private din Bucureşti,
specializată pe endodonţie, în perioada octombrie 2016 – mai 2017.
 Criteriile de includere ale participanţilor la acest studiu au constat,
exclusiv, în indicaţiile retratamentului endodontic.
 Toate procedurile clinice au fost efectuate sub microscopul
endodontic, prin preparare rotativă şi obturare termoplastică la cald.
 Dintre aceste cazuri vom descrie în detaliu patru cazuri care ni s-au
părut mai interesante prin dificultate și rezultat.
 Cazul 1. Pacient: M.
F., 25 ani, sex
feminin.
Fig. 1.1. Rx inițial 4.6, ac
rupt pe rădăcina mezială în
canalul MV, canale foarte
lărgite.
Fig. 1.2. Radiografie de
control după îndepărtarea
instrumentului fracturat.
Fig. 1.3. Radiografie de
control după realizarea
obturației de canal (atât pe
mezial, cât și pe distal a fost
lăsat spațiu pentru a se putea
face o reconstituire cu pivoți
de fibră de sticlă într-o
ședință ulterioară).
Cazul 2. Pacient: P. I.,
30 ani, sex feminin.
Fig. 2.1. Molar 3.7:
radiografie inițială cu
obturație de canal scurtă pe
canalele meziale, dar și pe cel
distal.
Fig. 2.2. Radiografie de
control 3.7 cu conurile pe
canale.
Fig. 2.3. Radiografie de
control 3.7: se observă 2
canale care se unesc pe
rădăcina distală.
 Cazul 3. Pacient: R.
A., sex feminin.
Fig. 3.1. OPG iniţial.
Fig. 3.2. Premolarul 3.5 izolat
cu digă, Repin şi barieră
gingivală.
 Fig. 3.4. Radiografie control 3.7: se
Fig. 3.3. Radiografie control 3.5. observă unirea canalelor MV şi ML.
 Cazul 4. Pacient: S.
A., sex masculin.
Fig. 4.1. Radiografie inițială
3.6 cu două fragmente de ace
pe canalul ML.
Fig. 4.2. Radiografie de
control 3.6 după îndepărtarea
instrumentelor fracturate.
Fig. 4.3. Radiografie de
control pe 3.6 cu obturația de
canal și refacerea de bont cu
pivoți de fibră de sticlă și
LuxaCore Z.
 Rezultate şi discuţii
 Pentru retratarea canalului radicular este nevoie de un întreg
arsenal de mijloace terapeutice:
 instrumente manuale;
 instrumente cu ultrasunete;
 instrumente rotative;
 instrumente electronice: apex finder;
 preparate medicamentoase: solvent, antiseptic, irigaţii;
 material de obturaţie.
 Nu doar complicaţiile de ordin obstructiv pot fi depăşite, dar şi
perforaţiile sau canalele greu de identificat şi abordat.
 Concluzii generale
 O imagine clară şi mai detaliată duce la un tratament restaurativ correct şi, astfel, la salvarea
dintelui.
 Datorită tehnologiei avansate în endodonţie, astăzi se tratează dinţi care înainte ajungeau la
extracţie.
 Folosirea microscopului endodontic are ca rezultat un prognostic bun.
 Introducerea microscoapelor ce permit optimizarea vizibilităţii prin magnificaţie şi iluminare
coaxială, precum şi ultrasunetele în terapia endodontică au permis depăşirea multor
impedimente de accesare a spaţiului endodontic, aşadar a crescut mult plaja de cazuri la care
se poate interveni pe cale ortogradă. Accesul prin coroane este mult mai limitat în suprafaţă,
îndepărtarea dispozitivelor este mult mai sigură, instrumentele rupte pe canal sau conurile de
argint pot fi extrase cu mai multă uşurinţă cu ajutorul ultrasunetelor sub magnificaţie.
 Apariţia instrumentelor de nichel-titan a adus o contribuţie majoră în accesarea şi prepararea
canalelor curbe. Consecutiv, ratele de succes ale tratamentelor şi retratamentelor endodontice
au crescut în detrimentul celor chirurgicale.
 Studiile evidenţează faptul că retratamentul endodontic trebuie să-l preceadă pe cel
chirurgical, că ambele au şanse de reuşită ridicate, comparabile atunci când se evaluează cazul
optim şi intervenţiile în sine sunt realizate cu profesionalism.