Personalităţile narcisice

Psihoterapeut Ioana Stancu

Caracterizare generală
 Personalitatea este organizată în jurul menţinerii
stimei de sine prin validările externe.
 Narcisismul nu a fost înţeles ca o fixaţie la o
omnipotenţă infantilă, ci ca o compensare pentru
dezorganizările relaţionale timpurii.
 Există o senzţie de gol interior, nu un preaplin cu
internalizări critice.
 Tipuri:
- deschis/închis (ruşinos)
- exhibiţionist/interiorizat
- Insensibil/sensibil
 Orice narcisic grandios conţine un copil ruşinos şi
orice narcisic deprimat ascunde unul grandios.
Pulsiune, afect, temperament
 Ipoteză: persoanele narcisice sunt constituţional mai
sensibile la mesaje emoţionale neverbalizate (afecte,
aşteptări, atitudini).
 O. Kernberg (narcisicii grandioşi):
- pulsiune agresivă puternică
- toleranţă scăzută faţă de anxietatea generată de
impulsurile agresive
 Afecte:
- ruşinea (sentimentul de a fi văzut ca fiind rău şi
greşit)
- invidia
Procese defensive şi adaptative
 Idealizarea şi devalorizarea, utilizate
deseori complementar: când selful
este idealizat, ceilalţi sunt devalorizaţi
şi viceversa.
 Idealizarea altora: modalitate de a
gestiona stima de sine prin
identificarea cu acea persoană.
 Perfecţionism, criticism.
Tipare relaţionale
 Copilărie:
- sprijinul era oferit copilului cu condiţia ca acesta să
coopereze la agenda narcisică a părintelui
- atmosferă de familie de constantă evaluare
- tipuri de copii care pot fi găsiţi ca precursori ai
narcisismului patologic: copilul special, copilul ruşinos,
copilul răsfăţat
 Prezent:
- ceilalţi funcţioneză ca extensii narcisice şi obiecte ale
selfului (persoanele din viaţa noastră care susţin stima
noastră de sine prin afirmare, admiraţie şi aprobare)
- nevoia lor de ceilalţi este atât de profundă, iar iubirea
faţă de aceştia atât de superficială
Selful narcisic
 Există un sentiment de fragilitate internă
 Regretul şi recunoştinţa lipsesc din experienţa lor
internă
 Experienţa internă:
- sentimente de ruşine, urâţenie, gol, incompletitudine,
inferioritate/exigenţă faţă de sine, mândrie, dispreţ,
autosuficienţă defensivă, superioritate
- oscilaţie între 2 poli: bun, rău; nu există suficient de
bun
 Simt o puternică ruşine în a comunica clar nevoile
Transferul şi contratransferul
 Transfer:
- idealizare (devalorizare) egosintone: se
proiectează fie partea grandioasă, fie cea
devalorizată a selfului
- există o profundă dependenţă de terapeut
 Contratransfer:
- senzaţia că eşti invizibil ca persoană reală
- plictiseală, iritabilitate, stare de
somnolenţă, sentimentul că nu se întâmplă
nimic în cadrul tratamentului
Implicaţii terapeutice
 Kohut:
- deficit de dezvoltare, nevoile lor fireşti de idealizare şi
dezidealizare nu au putut fi satisfăcute
- narcisicii sunt ca nişte plante inhibate în dezvoltarea lor din lipsă
de apă şi soare
- Terapeutul acceptă liniştit idealizarea şi devalorizarea
- Terapeutul are empatie faţă de trăirea pacientului
- Terapia, după principii kohutiene, pare să semene a terapie
suportivă şi se potriveşte cu pacienţii borderline şi psihotici
 Kernberg:
- Narcisicii au investit într-o structură a selfului patologică, nu
normal integrată
- Narcisicii sunt ca nişte plante care au suferit mutaţii
- Terapeutul confruntă sentimentul de grandoare, propriu sau
proiectat
- Terapeutul interpretează sistematic apărările împotriva lăcomiei şi
invidiei
 Exprimarea regretului, când
terapeutul eşuează în a fi empatic

 Proces de ”ruptură/reparaţie”
 Narcisicii au tendinţa de a-şi ascunde
greşelile: extinderea conştientizării în
privinţa naturii comportamentului,
fără a stimula prea mult ruşinea
(pacientul poate pleca sau poate ţine
secrete)
 A-i ajuta pe clienţi să-şi comunice
nevoile