Oncologie Medicala

Oncologie medicala
-De la discutii la solutii-
Dr. Baiesu Iuliana-Maria.

Medic specialist oncologie medicala.
Spitalul Onco Fort- Gral, Pitesti
OBIECTIVE
1) Scurt istoric. 11) Reactiile adverse ale tratamentelor.
2) Definitii. 12) Urmarirea pacientului oncologic.
3) Etiologia cancerului. 13) Screeningul in cancerul mamar, CCR,
4) “Actorii principali’’ in lupta prostata, col uterin.
impotriva cancerului. 14) Tipuri de personalitate.
5) Este pacientul oncologic un 15) Impactul diagnosticului si tratamentului
“pacient problema’’? asupra psihicului.
6) Diagnosticul in oncologie. 16) Distresul.
8) Stadializarea- generalitati. 17) Calitatea vietii pacientului oncologic.
8) Factori de prognostic. 18) Comunicarea cu pacientul si familia acestuia.
9) Dr. House vs echipa 19) Durerea in cancer.
pluridisciplinara? 20) Solutii.
10) Tratamentul in oncologie.
SCURT ISTORIC
• 3000-1500 I.H- Papirusul egiptean Edwin Smith (8 cazuri de tumori mamare).

• 460-375 i.e.n (Hipocrate din Kos ): Cancer deriva din Karkinos (rac, crab).
• 1900-1600 i.e.n- Epoca Bronzului (craniul unui femei) + oasele unor mumii egiptene=>
cel mai vechi specimen de cancer uman.
• Codul lui Hammurabi (Mesopotamia antica) : “Daca un doctor a tratat o rana grava cu
un instrument de bronz si acesta a murit sa i se taie mainile… un doctor da dovada de
intelepciune daca lasa cancerul in pace”.
• Galen din Pergam (129-199 e.n) imparte tumorile in forme ulcerate (Karkinos) si forme
solide (Karkinomas).
• Avicenna (980-1037 e.n):Enciclopedie “Canon”.
SCURT ISTORIC (2)
• Marcello Malpighi (1628-1694)-descoperirea microscopului.
• 1851- William Marsden- Primul Hospice: ingrijirea bolnavilor de cancer si cercetarea
cancerului.
• 1881- Billroth- prima gastrectomie pentru un cancer de stomac.
• 1884- Godle- prima extirpare a unei tumori cerebrale.
• 1895- Rőntgen descopera razele X.
• 1887- prima mastectomie totala + limfodisectie ganglionara
• 1898- Pierre si Marie Curie descopera radium.
• Prima ½ a secolului XX- Conceptul radicalitatii interventiilor chirurgicale (W. Halstedt).
• 1920- Dezvoltarea radioterapiei.
• 1945- bazele chimioterapiei.
• 1948- Sidney Farber- remisiune temporara la un copil cu LA limfoblastica.
• 1970- Psihooncologia.
• 1975- Psiho-neuro imunologia ( Ader si Cohen).
DEFINITII
• Oncologia generala este stiinta studiului biologiei moleculare, geneticii celulei canceroase, a
epidemiologiei, procesului carcinogenezei, diagnosticului, screeningului si principiilor generale de
tratament a bolii canceroase.
• Oncologia medicala este ramura oncologiei care se ocupa cu managementul complex al pacientului
oncologic, incluzand tratamentele active (sistemice), tratamente paliative, urmarirea pacientului
oncologic, tratamentul efectelor secundare ale tratamentelor oncologice, coordonand strategia
tratamentului multimodal in cancer.
• Psihosomatica-disciplina medicala ce studiaza maladiile fizice, tulburarile legate de cauze psihice, de

conflicte, de conflicte psihologice, in general inconstiente.
• Psihooncologia- se concentreaza asupra aspectelor psihologice, comportamentale si sociale ale
cancerului.
Factori etiologici
I. Factori de risc comportamentali:
1)Fumatul:
-25-40% dintre decesele prin cancer (c.bronho pulmonar;capului si gatului; esofag; vezica
urinara, col uterin etc).
- Riscul depinde de varsta de debut, intensitatea (nr pachete/an).
- Pasiv, mestecatul de tutun.
- In fumul de tigara se gasesc 3 principale categorii de substante cancerigene: hidrocarburi
policiclice aromatice; nitrozamine, amine aromatice.
- Iritatia cronica a mucoaselor  displazie in 15-20 ani transforamarea maligna.
2) Alcoolul:
- femei- creste riscul aparitiei cancerului de san.
- in asociere cu fumatul: c. cap si gat, esofag.
- Cancer hepatocelular.
-Riscul depinde de durata si intensitatea expunerii.
Factori etiologici (2)
3) Alimentatia:
- Unele alimente pot fi direct sursa de carcinogeni sau procarcinogeni: produsi din
plante, produsi chimici, microbieni sau fungi, aparuti in timpul prepararii sau conservarii
alimentelor, aditivi alimentari, produsi contaminati.
- Alimente ce cresc riscul de formare a carcinogenilor: exces de sare,
grasimi, colesterol, proteine.
- Alimente cu rol protector: fibre vegetale, antioxidanti (vitamine:C, A, D, B; seleniu, calciu).
Alimentatia si cancerele hormonal dependente:
- Aromatizarea androgenilor din grasimea corporala=> productie excesiva
de estrogeni (F, la menopauza, obeze/supraponderale)=> c. san.
4)Comportamentul sexual si reproductiv:

Menarha la varsta tanara, menopauza la o varsta tardiva sau nuliparitatea, cresc
riscul de cancer mamar prin expunerea indelungata la estrogeni.
Cancerul de col uterin – asociat cu promiscuitatea sexula: contacte sexuale
frecvente, varsta precoce, parteri multiplii.
5) Stresul – factor de risc exogen si endogen.

II. Factori constitutionali: 1) Terenul genetic :
Boala Localizare Gena
Polipoza adenomatoasa familiara Colon stang, rect APC
Sd. Lynch (HNPCC) Colon drept MSH 2

Cancer de san Sanul BRCA 1
Cancer de san + ovar Sanul si ovarul BRCA 2
Sd. Ly- Fraumeni San p53
Retinoblastom ereditar Retina, os Rb
Carcinom medular ereditar (MENII) Tiroida,paratiroida, RET
SR
Melanom ereditar pielea MTS 1
Xeroderma pigmentosum Piele, melanoame -
Neurofibromatoza de Reklinghaussen Sistem nervos, localizari variabile NF1
Von Hippel-Lindau Rinichi, sistem nervos VHL

II. Factori de risc constitutional:

2) Factori hormonali:
- Excesul de estrogeni si prolactina + deficitul de progesteron predispun la cancer mamar.
- Hipo/hipertiroidia- predispun la cancer mamar.
- Criptorhidria (un testicul necoborat) –predispune la cancer testicular.
- Diabetul predispune la cancer de endometru.
- Hipotiroidismul de durata predispune la cancer tiroidian.
3) Factori imunologici:
La persoane cu deficite imune congenitale sau dobandite, permanente sau temporare.
III. Factori ambientali:

1) Factori fizici:
a) Radiatiile ionizante
•electromagnetice, corpusculare incarcate electric si corpusculare neutre electric.
•probabilitatea de transformare maligna creste cu doza/unitate de timp si au efect in special pe
celulele aflate in diviziune (gonade, gl. mamara). Risc teratogen.
•Iradierea poate produce cancere pe zona iradiata dar si la nivel hematologic.
b) Ultraviolete- incidenta crescuta a cancerelor melanice si non-melanice (bazo si
spinocelular) la expundere ridicata.
c) Radonul – gaz radioactiv -> c. bronhopulmonar.

1)Factori fizici:
d. Traumatismele:

Singure, nu pot fi raspunzatoare de aparitia unui cancer.

Au un rol revelator in descoperirea cancerului.

Cancerele se pot localiza pe zona unei vechi cicatrici.

Microtraumatismele repetate displazie potential de transformare maligna.
e. Corpii straini:

Iritatia cronica poate declansa malignitatea.

Procesul de carcinogeneza =declansat de lungimea si diametrul fibrelor .
f. Campul electromagnetic:

Cresterea incidentei cancerelor prin utilizarea aparatelor electrocasnice si electronice (tel mobil,
microunde etc).
2) Factori chimici:

Actioneaza la nivelul ADN.

Necesita metabolizare de catre organism pentru a reactiona cu ADN-ul, ARN-ul, proteinele celulare.

Necesita administrare repetata. Perioada de latenta intre aplicare si aparitia tumorii este invers
proportionala cu doza zilnica si doza totala.
Clasificare:
Factori ocupationali si industriali (dietilsilbestrol-plaman; benzene-leucemii; amine aromatice-vezica
1)
urinara etc)
2) Erbicidele si pesticidele.
3) Poluarea atmosferica si a apelor.
Medicamente- medicatia antineoplazica (chimio, HT-tamoxifen (c. endometru), imunoterapia) prezinta
4)
un risc crescut de cancer secundar.

3) Infectiosi: - A) Virusurile:
a) Virusuri ARN:
b) Virusuri ADN:

3) Infectiosi:
B) Paraziti :
Trichomonas – cancer de col uterin.

C) Bacterii :
Helicobacter Pylori- implincat in etiologia cancerului gastric.

D) Fungi:
- Infectia candidozica – factor de risc in dezvoltarea cancerului de col uterin.
“Actorii principali’’ implicati in lupta impotriva
cancerului
1) Preventia:
Primara- inainte de declansarea bolii.
a)
Secundara-tratamentul leziunilor precanceroase/ cancere in stadii precoce.

b)
Tertiara- preventia recidivei loco-regionale/MTS dupa terapia I cu intentie curativa.

c)
2) Diagnosticul precoce al cancerului (echipa pluridisciplinara: MF, chirurgi, oncologi,

medici internisti etc).
3) Tratamentul :

Neoadjuvant/de inductie.

Adjuvant.

Paliativ.
Este pacientul oncologic un “pacient problema”?
- Pacient cu afectiune cronica incurabila.

- Pacient ce prezinta comorbiditati.
- Costuri ridicate/serviciu medical/pacient.
- Pacient cu posibilitati financiare de cele mai multe ori reduse.
- Pacient cu diagnostic greu de stabilit, adeseori cu metastaze inca de la debut.
- Creeaza anxietate si/sau confuzie in lumea medicala.
Diagnosticul in oncologie
Obiective: Diagnostic- cert (HP/Citologic).
- precoce (certitudinea dg. in stadii curabile)
- complet.
Diagnostic – Clinic (anamneza ,examen clinic general+ locoregional).
- Biologic.
- Imagistic (ecografie, sonoelastografie, mamografie, CT, PET-CT, IRM,
scintigrafie, Rx, angio/urografie).
- Histopatologic.
Diagnosticul este sugerat de anamneza, sustinut de examenul clinic complet (general si

locoregional) si de explorarile paraclinice si confirmat de examenul histologic+/citologic.
=> Rol in stabilirea stadializarii.
Cele 7 simptome de alarma in oncologie
1) Tulburari functionale digestive sau urinare.

2) Modificari aparente ale leziunilor cutanate congenitale.
3) Plaga care nu se vindeca, tumefactie care nu dispare.
4) Hemoragii ( digestive-hematemeza/melena, urinare-hematurie, hemoptizie,
metroragie)
5) Tumora palpabila/induratie a tesuturilor moi
6) Tulburari de deglutitie
7) Persistenta disfoniei, modificarea caracterului tusei la tusitorii cronici.
Diagnosticul clinic
A. Anamneza- etapa cea mai importanta in stabilirea legaturii dintre medic si

pacient,castigarea increderii pacientului, obtinerea informatiilor medicale utile (AHC,
APP,factori de risc :profesionali, stil de viata, status marital,social).
B. Semnele directe de boala:
1) Prezenta unei formatiuni tumorale:

Tumora primara- in cazul organelor accesibile palparii/tumora superficiala.

Tumora metastatica – cu dezvoltare superficiala ( metastaze cutanate).

Adenopatii.
2) Ulceratie- tumorii sau adenopatiilor.

Diagnosticul clinic (2)
C. Semne indirecte de boala:

1) Scurgeri anormale : seros, hemoragic, purulent la nivelul vaginului, rectului, foselor nazale,
cavitatii bucale.
2) Semne de compresie diverse: abdominal, pelvin, mediastinal, medular.
3) Semne de stenoza sau obstructie: respirator, digestiv, genitourinar.
4) Sindroame paraneoplazice= manifestari clinice/biologice, ce nu au legatura cu neoplazia:
hipercalcemie, hiponatremie, sd. de liza tumorala, sd. neurologice etc.
5) Simptome generale ale unei afectiuni consumptive: alterarea starii generale, scadere
ponderala, febra, prurit, inapetenta.
Diagnostic clinic (3)
D. Examenul clinic general:


complet, sistematic, metodic pe aparate si sisteme.

Se consemneaza :greutatea, inaltimea, suprafata corporala, starea generala a
pacientului /statusul de performanta (Indicele Karnosky; ECOG).
Indicele de performanta ECOG:
0- activitate normala.
1- simptome usoare (activitate fizica restrictionata la cea sedentara: casnica, de birou)
2- activitate de autoingrijire posibila, < 50 % din timp in pat.
3- simptome severe, > 50% din timp in pat sau fotoliu, incapabil de activitate fizica.
4- simptome extrem de severe, nu se poate ingriji, 100% din timp in pat.
5- decedat.
Diagnosticul clinic (4)
A. Examenul clinic local trebuie sa stabileasca:


Sediul leziunii/-lor.

Numarul leziunii/-lor din acelasi organ.

Forma leziuni-/-lor.

Dimensiunile leziunii/-lor.

Consistenta.

Limitele.

Sensibilitatea.

Raporturile cu structurile adiacente.
•!!! Obligatoriu: examinarea ariilor ganglionare regionale.
B. Examenul clinic pe aparate si sisteme.
Diagnosticul imagistic
• Roluri:

de screening pentru anumite localizari.

caracterizarea leziunilor determinand extensia bolii si realizand stadializarea =>
informatii despre prognostic.

realizarea planului de tratament radiologic.

monitorizarea intra- si post-terapeutica.

ghidaj in manevre interventionale.
Diagnostic imagistic (2)
I. Radiografia standard:
simpla, usor de realizat. Foloseste razele X.

Utilizare:
Torace- leziuni pulmonare/mediastinale.

Abdomen- suspiciune de ileus/perforatie.


Sistem osos-primul examen in caz de leziuni suspecte.


II. Radiografia cu sc/dublu contrast:

Utilizare:
Torace (esofag, tiroida)

Abdomen (extensia neo. Gastro-intestinale, posibil a-II-a neoplazie, posibile fistule).


III. Angiografia:
l
Diagnostic: angioame, angiosarcoame, tumori neuroendocrine,neovascularizatie tumorala
Preoperator: variabilitatea vascularizatiei anatomice; infiltrarea neoplazica a vaselor mari.
l
IV. Urografia:
Diagnostic: tumori solide, metastaze.
l
Preoperator: ureter/VU,anatomia ureterului, fistule

l
V. Mamografia:
l
Diagnostic: cancerul mamar.
Tehnica ameliorata in ultimii ani: standard, digitala 3D.
l
Tumorile de 4-5 mm pot fi detectate (tumori infra-clinice): opacitate densa,

l
spiculata,slab delimitata la nivelul sanului +/- microcalcificari in interior.

Prelevarea in conditii stereotaxice=> citologie/histologie.
l
VI. Examenul computer-tomografic:

Diagnostic si preoperator:indicatii numeroase cu/fara substanta de contrast
l
(iv,angiografic,intratecal), ghidarea biopsiilor cu ac fin,evaluarea adenopatiilor abdominale,

tumorilor primare + metastaze.
Rol: in stabilirea planului terapeutic (RT), raspunsul +/-la tratamentele oncologice, urmarire.
l
Avantaje:diagnosticul tumorilor mici.

l
Dezavantaje: posibila alergie la substanta de contrast, costul crescut, timpul pana la o programare
l
decontata prin CASMB lung.

VII. Rezonanta magnetica nucleara (RMN):

Diagnostic si bilant preoperator: indicatii numeroase, in special localizari SNC, sistem
l
musculo-scheletic si pelvis.
Rol in stabilirea raspunsului post-terapeutic, urmarire.
l
Avantaje: imagini multiplane.

l
Limitari:vizualizare slaba a ggl; nu este indicat pentru : torace+ mediastin; timp de

l
inregistrare mai lung;posibile interferente cu miscarea pacientului; claustrofobie.

VIII. Scintigrafia:
Diagnostic, stadializare,monitorizare: tumori osoase si metastaze ( Tecnetiu:
l
Tc99), cancer tiroidian (Iod:I131); Galiu67(limfoame).

Avantaje: sensibilitate crescuta.
l
Limite: cost crescut,specificitate scazuta, radioactivitate.

l
!!! Limfoscintigrafie- cu rol de stadializare in cazul melanomului malign.

l
IX. Computer tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT):

Determina imagini tridimensionale bazate pe principiul ca celulele canceroase folosesc mai
l
multa glucoza decat celulele normale.

Foloseste: 2fluoro-deoxi-glucoza (FDG).
l
Ofera date despre activitatea tumorala (rata de crestere,modificari ale tumorii dupa
l
tratament)=> imagine functionala.

Avantaje: sensibilitate crescuta, diferentierea necrozei tumorale,edemului de recidiva tumorala.
l
Dezavantaje:pret de cost crescut; necesita aprobare pentru decontare de CASMB.

l
l
X. Ecografia:
l
Diagnostic, preoperator,intraoperator: externa, interna, ghidarea biopsiilor cu
ac fin.
l
- Cap si gat: vase, sinusuri, ganglioni, tiroida,paratiroida.
l
- San: tumori palpabile (solide/chistice)
l
- Torace/extremitati: tes. moi, ggl, vase mari, cord, esofag (endosonografia).
l
-Abdomen: ficat, vezica biliara, rinichi, splina, stomac (EDS), pancreas, ovare,
rect, vase;
l
-Pelvis:VU, prostata/vezicule seminale, vagin/col uterin/uter (TV).
l
- Extremitati:parti moi; adenopatii, invazie vasculara,metastaze cutanate.
l
Avantaje: cost scazut, sigura, stadializare buna pentru infiltratia profunda si
adenopatii.
l
Dezavantaje:limite in tractul respirator si digestiv.
Ecografia mamara
Ecografia mamara
Nodul mamar benign vs malign
Diagnostic biologic
l
A. Markerii tumorali serici:
l
I. Antigene onco-fetale:
l
ACE :
l
- produs la fat de catre colon.
l
- asociat cu evolutia cancerului colo-rectal.
l
- crescut si in:afectiuni benigne,boli inflamatorii, afectiuni hepato-biliare.
l
AFP: -produs de ficatul, sacul vitelin si intestinul fetal.
l
Crescut in: CHC, tumori germinale testiculare+ ovariene, carcinoame extra-
gonadale embrionare.
l
Diagnostic biologic (2)
A. Markeri tumorali serici:

II. Antigene specifice de organ:
CA 15.3- apartine unor glicoproteine ce apar in mod normal in epiteliu ( c. San).
l
CA 125- in cancerele epiteliale ale ovarului, dar si in bolile inflamatorii peritoneale.

l
CA 19.9-cancer de pancreas; cancere hepato-biliare, CCR metastatice; carcinoame

l
mucinoase ale ovarului.

SCC- c. epiteliale ale cailor aero-digestive superioare, plaman/col uterin.
l
PSA-antigen specific al prostatei dar si HBP.

l
Diagnostic biologic (3)
B. Enzime:
PAP (fosfataza acida prostatica): c. Metastatic osos al prostatei.
l
NSE (enolaza neuronal-specifica): neuroblastoame, c.pulmonar cu celule mici.

l
C. Hormoni si metaboliti:
HCG (hormon trofic gonadotropic) si fractiunea Beta-HCG-coriocarcinom
l
placentar,tumori germinale testiculare.

CT (calcitonina)-c.medular al tiroidei.
l
Tireoglobulina- c.folicular al tiroidei.

l
Diagnosticul cito-/histopatologic
(de certitudine)
A.Diagnosticul citologic:
- Reprezinta studiul microscopic al celulelor, dupa etalarea pe lame de sticla,
fixare si colorare. Astfel, diagnosticul este stabilit in functie de modificarile
nucleare si citoplasmatice.
a) Citologie exfoliativa--> celulele obtinute din secretii ( frotiu
cervico-vaginal/obtinut prin gratajul leziunilor ulcerate/prin brosaj de la nivelul
mucoaselor sau de la nivelul pielii). Exp. Bronhoscopie cu brosaj/grataj.
b) Frotiul cervico-vaginal (FCV) (Examenul citologic Babes Papanicolau) util
in screeningul cancerului de col uterin, dispaziilor si cancerelor pre-invazive.
OMS (1952) Richart (1968) Paris Tolbiac(1991) Bethesda
(1994)
Displazie usoara CIN I Condiloame SIL de grad scazut
Displazie moderata CIN II Displazie moderata SIL de grad crescut
Displazie severa CIN III Displazie severa SIL de grad crescut
Diagnosticul cito-/histopatologic
(de certitudine) (2)
A.Diagnosticul citologic:
b) Frotiul cervico-vaginal –interpretari:

- Anomalie CIN I- susceptibile de regresie spontana-> urmarire Repeta FCV
peste 6 luni.
- Anomalie CIN II/III consult ginecologie pentru colposcopie + biopsie.
- Absenta leziunilor exocolului curettage cervico-vaginal.
- Frotiuri hemoragice/ infectate tratament specific.
c) Citologia lichidelor: dupa centrifugarea urinei, LCR, Kist ; ascita sau pleurezie.
d) Punctia cu ac fin ( san, tiroida, parti moi, etc).

Diagnosticul histopatologic
(de certitudine)(3)
Rolul examenului HP:
-Precizarea diagnosticului, elementele de prognostic.
- De a decide metodele complementare ( Ex: IHC, citometrie de flux,
examenele de biologie moleculara).
- De a codifica afectiunile, astfel contribuind la alcatuirea registrului de boli.
Metode de obtinere a diagnosticului HP:
-Biopsia leziunilor superficiale : cutanate ( san, orl etc).
-Microbiopsie ( san, prostata, tiroida, gl salivare, tumori hepatice, etc)
realizata sub anestezie locala cu ajutorul unui pistol cu ac.
-Biopsie chirurgicala.
 Diagnosticul HP macroscopic+ microscopic.
Stanga: Carcinom intraductal. Ducte distincte cu membrane bazala intacta. Dreapta: Carcinom lobular
“in situ” .
Diagnosticul histopatologic
(de certitudine)(4)
Testele imunohistochimice (IHC):

Rol:
-Diagnosticul cancerelor nediferentiate.
-Depistarea receptorilor hormonali.
-Depistarea proteinelor implicate in multiplicarea tumorala (Ki67).
-Depistarea micro-metastazelor ganglionare/medulare.
 Rol in stabilirea prognosticului.
Stadializarea tumorala
TNM
Reprezinta o clasificare a tumorilor in functie de extensia tumorala locala
(T), regional (ganglionara) (N) si de prezenta metastazelor (M).
Tipuri de stadializare TNM: clinica ©, patologica (p); post-terapeutica (yp).
T- poate varia de la 0 la 4
N- de la 0 la 3 (N-/+)
M- + prezenta metastazelor/- absenta metastazelor.
- Sistemul de stadializare TNM difera in functie de fiecare localizare in
parte.
- Stadiile sunt: Stadiul I, II (boala localizata); stadiul III ( local-avansat),
stadiul IV (metastatic).
Rolul stadializarii TNM: estimarea prognosticului; evaluarea raspunsului la
tratament; faciliteaza comunicarea intre centre.
“ I think the best physician is the one who has the providence to tell to the patients
according to his knowledge the present situation, what has happened before, and what is
going to happen in the future” HIPPOCRATES
Scala Kluber-Ross:
1) Refuzul(negarea)=> refuzul diagnosticului, tratamentului=>”pacientul turist”.
2) Revolta=> boala ca pedeapsa, culpabilizare.
3) Furia=> familie, personal medical etc.
4) Resemnarea=> adaptarea la boala+/-dorinta de tratament.
5) Sindromul anxios-depresiv.
Factorii de prognostic in cancer
I. Factori legati de boala/prezenta tumorii:

•IHC+ HP: Carcateristici molculare tumorale; Clasificarea morfologica(ADK,
Carcinom epidermoid, TNE, carcinoame cu celule mici etc); Gradul histologic (G); pattern
de crestere tumorala(Ki 67), Invazie: perineurala, LV. Margini de rezectie invadate/nu.
•Extensia anatomica: StadializareTNM; unica vs multifocala; volum, dimensiune
tumorala;Nr. Sediilor invadate; Markeri tumorali: PSA, AFP, ACE, LDH, CA 19.9, CA
125, CA 15.3.extensia ganglionara.
•Biologie moleculara: Markeri: Her2 neu, CD 20; indici de proliferare Ki 67, MIB-1,
FazaS etc; marker moleculari:p53, K-ras, c-kit, bcl2
•Simptome si semne-asociate tumorii.
Factorii de prognostic in cancer (2)
II. Factori de prognostic legati de pacient:

•Status de performanta( scala Karnofsky, ECOG/OMS).
•Demografici (varsta, sexul, nivelul de educatie, status socio-economic,
religie).
•Comorbiditati(status pe aparate si sisteme, boli coexistente, greutate,
deficiente imune dobandite, status mental).
•Complianta( reactie sociala la boala; dependente; obiceiuri; credinta in
terapii alternative).
Factorii de prognostic in cancer
III. Factori de prognostic legati de tratament:
1) Timpul scurs pana la tratament.

2) Prima linie de tratament.
3) Raspunsul la prima linie de tratament.
4) Intervalul pana la aparitia recidivei.
5) Recidiva chimioresponsiva vs chimiorefractara?
6) Intervalul liber de boala.
7) Experienta echipei medicale.
8) Dotarea centrului medical.
Dr. House vs echipa pluridisciplinara?
•Oncolog
•Psiholog/Psihoterapeut
•Radiolog/imagistica medicala
•Radioterapeut
•Chirurg
•Anatomopatolog
•Medic de familie
•Urolog
•Medic generalist
•Cardiolog
•Pneumolog
•Nutritionist /Homeopat ,etc
Incidenta cancerelor in Romania
Strategiile terapeutice in oncologie
I. Tratamentul chirurgical.
II. Radioterapia.
III.Tratamentul chimioterapeutic.
IV.Hormonoterapia.
V. Imunoterapia.
VI.Terapia biologica tintita.
I.Tratamentul chirurgical
A.Chirurgia cu rol profilactic:
- Prin tratamentul anumitor leziuni precursoare ale malignitatii
(hiperplaziemetaplazie displazie (anomalii celulare si arhitecturale)
carcinoma “in situ”).
Exemple:
- Examenul citologic Babes Papanicolau. Displaziile biopsii dirijate prin
colposcopie/ cele in situ conizatie.
- Chirurgia profilactica  anexectomie bilaterala-N. mamar (castrare
chirurgicala)/mastectomie bilaterala la BRCA 1, 2 pozitiv.
- Polipi colonici adenomatosi displazici etc.
I. Tratamentul chirurgical (2)
B. Chirurgia cu rol diagnostic:

-Stabileste diagnosticul de certitudine si stadial pentru anumite localizari.
Metode:
-amprenta sau raclaj din tumorile ulcerate.
-punctie aspirativa cu ac finmaterial pentru examenul citologic.
-punctie-biopsie  material tisular pentru diagnosticul HP.
 biopsie excizionala/incizionala.
Diagnosticul stadial se realizeaza prin explorarea intraoperatorie si limfadenectomii
regionale.
C. Chirurgia cu viza terapeutica:
1)Chirurgia cu intentie curativa (de radicalitate):
Scopuri: Ablatia tumorii primare si ablatia ganglionilor regionali.
-Ablatia tumorii primare trebuie realizata in tesutul sanatos sau daca este posibil, organul in
totalitate, cu limite de siguranta oncologica.
-Limfadenectomia se poate realiza in acelasi timp sau intr-un timp ulterior exciziei tumorii primare.
-In anumite cazuri , pentru a stabili indicatia de limfadenectomie se realizeaza identificarea si
biopsia ganglionului santinela, primul ganglion invadat.
2)Chirurgia cu intentie paliativa:
-Ocluzii intestinale- derivatii digestive interne si externe.
-Derivatii biliare, urinare.
-Exereza leziunilor ulcerate, suprainfectate.
-Interventii neurochirurgicale in sindroamele algice.
3) Chirurgia cu caracter citoreductiv (debulking surgery):
-Are rol in reducerea maxim posibila a maselor tumorale (optimal <1cm) astfel incat eficienta
celorlalte metode terapeutice oncologice sa fie cat mai mare.
4) Chirurgia recidivelor si metastazelor:
-Poate creste intervalul liber de boala, mai ales cand se asociaza si alte metode terapeutice
(Radioterapia, Chimioterapia).
5) Chirurgia urgentelor oncologice:
-Hemoragii majore; perforatiile viscerelor abdominale cu peritonita; abceselor tumorilor
suprainfectate; compresii medulare; a revarsatelor pleurale sau pericardice sau a complicatiilor
dupa iradiere.
6) Hormonosupresia chirurgicala:
- ooforectomia pentru neoplasmul mamar sau orhiectomia bilaterala pentru neoplasmul de
prostata.
7) Chirurgia reconstructiva si de reabilitare:
-Reconstructia sanului dupa mastectomie – in acelasi timp operator sau la un interval de timp ,
in functie de anumiti factori ( optiunea pacientei, stadiul bolii, planul de tratament oncologic,
particularitatile anatomice).
8) Transplantul de organe:
-Procedura extrem de complicata si cu rol limitat in oncologie (transplant hepatic pentru
hepatocarcinom).
9) Chirurgie de tip second-look:
-Explorarea cavitatii peritoneale; efectuarea de biopsii peritoneale.
-Practicarea omentectomiei complete.
-Rezectia eventualelor formatiuni tumorale depistate.
10) Chirurgia conservatorie- pentru controlul local si regional, conservarea anatomica si
functionala a organului.
II. Radioterapia
• Scopuri: Administrarea in volumul tinta a unei doze prestabilite de radiatii ionizante cu efecte secundare
minime pentru tesuturile sanatoase din jur distrugerea celulelor tumorale, cresterea duratei de
supravietuire , asigurarea calitatii vietii si a unui tratament paliativ eficient.
• Tipuri de radiatii utilizate in oncologie- radiatiile X si gamma; radiatii electromagnetice si corpusculare.
• Tipuri de iradiere: 1) Radioterapie externa ; 2) Brahiterapia – de contact ( endocavitara; endoluminala;
intraluminala); interstitiala ; 3) Radioterapia metabolica.
• Noi modalitati terapeutice:
1)RT conformationala
2)RT cu intensitate modulata (IMRT)
3)Radioterapie stereotactica- radiochirurgie stereotactica – Gamma Knife (radioizotopi de Cobalt 200 ce
emit radiatii gamma) si Accelerator linear (radiatii x)-se pot roti in jurul unui punct central.
4) Radioterapia ghidata imagistic (IGRT).
Unitati de masura: 1 Rontgen=2,5 x10 la a-4-a Coulomb/kg; 1 Rad=100 ergi/g; 1Gy=100 Rad= 1 joule/kg.
II. Radioterapia (2)
• Radioterapia in practica clinica:
1) Radioterapie singura
2) Radioterapie in asociatie cu chirurgia:
- Preoperatorie (neoadjuvanta)
- Postoperatorie (adjuvanta)
- Intraoperatorie.
3) Radioterapia in asociatie cu chimioterapia:
- Secventiala (CHT apoi RT; RT apoi CHT).
- Concomitenta ( Chimio poate creste efectul RT prin: a) efectul de
radiopotentare-impiedica repararea leziunilor produse de RT ; b) efectul de
radiosensibilizare- cresterea radiosensibilitatii celulelor hipoxice, ce sunt
cunoscute ca radiorezistente;c) efectul de cooptare spatiala- eliminarea
celulelor tumorale aflate in afara volumului iradiat).
III. Chimioterapia
• Chimioterapia previne multiplicarea celulelor maligne, sa se dezvolte

local si la distanta si sa ucida gazda.
• Chimioterapia se bazeaza pe principiul toxicitatii selective- cu efect
asupra celulelor canceroase si cresterii tumorale si cu efect toxic minim
asupra celulelor normale cu rata rapida de multiplicare (MO, mucoase,
celule germinale).
• Inhibarea multiplicarii celulelor tumorale are loc la mai multe niveluri:
- Sinteza si functia macromoleculelor (ADN, ARN, proteine).
- Organite citoplasmatice.
- Structura membranara.
Majoritatea citostaticelor isi exercita efectul la nivelul sintezei si functiei
macromoleculelor.
III. Chimioterapia (2)
• Cinetica celulara:
Cresterea tumorala depinde de o serie de factori , cei corespunzatori cineticii
celulare sunt:
- Timpul ciclului celular- timpul necesar unei celule care tocmai a terminat o
mitoza sa creasca si sa se divida din nou.
- Fractia de crestere- proportia de celule aflate in diviziune activa.
- Numarul total al celulelor dintr-o populatie- indice a cat de avansat este
cancerul.
- Rata deceselor celulelor intrinseci- contribuie la scaderea cresterii
tumorale.
• Rezistenta la citostatice:
- Naturala.
- Dobandita –poate sa apara in urma unei singure sau mai multor
mutatii. O singura mutatie poate produce rezistenta la mai multi
agenti chimioterapeutici.
- Temporala- datorita particularitatilor anatomice sau functionale care
se opun difuziunii citostaticelor sau particularitatilor de cinetica
celulara ( faza de platou, celule in G 0, folosirea de celule
dependente de faza cu rezistenta celor ce nu se afla in faza
respectiva).
- Permanenta- de natura genetica (poate caracteriza celule tumorale
sau sa fie indusa).
- Specifica pentru un anumit citostatic.
- Multidrog.
• Cai de administrare a citostaticelor:
Sistemic- oral (Ex: Capecitabina, Ciclofosfamida, Metotrexat, Hydroxiuree
etc).
- intramuscular ( Metotrexat).
- Intraarterial (5FU, Farmorubicina).
- Intravenos (majoritatea citostaticelor).
Local – Intraarterial –control bun local (metastaze hepatice sau
hepatocarcinom , sarcoame ale extremitatilor, melanom al extremitatilor,
tumori cerebrale etc)
- Intracavitar – Intravezical, intraperitoneal, intrapleural.
- Topic cutanat- cancerele pielii sau metastaze cutanate.
- Intratumoral.
Intensitatea dozei= nivelul de citostatic administrat in unitatea de timp
exprimat in mg/m2/saptamana (medie a dozei pe saptamana in timpul
tratamentului).
• Indicatiile chimioterapiei:
A)Chimioterapie initiala ( de inductie)- tratamentul principal al tumorilor
chimiosensibile indiferent de stadiul la care celelalte modalitati terapeutice au rol
ocazional si poate asigura vindecarea (unele leucemii, limfoame, mielom
multiplu, coriocarcinom, cancerele non-seminomatoase testiculare, cancerele
pulmonare microcelulare, unele cancere la copil).
B) Chimioterapia neoadjuvanta- precede tratamentul locoregional si este
recomandata tumorilor avansate local, tumorilor mici dar foarte agresive, pentru
inhibarea cresterii celulelor neoplazice de la periferia tumorii, permite aprecierea
chimiosensibilitatii tumorii (c. mamar local avansat, cancere ORL, cancer de VU,
osteosarcoame si unele sarcoame de parti moi).
C) Chimioterapia adjuvanta (de consolidare)-dupa tratamentul local prin
radioterapie sau chirurgie in caz de prezenta de FR inalt sau pentru tratarea bolii
minime reziduale (c. mamar, colon, ovar, testicul, sarcoame, vezica urinara etc),
are ca scop supravietuirea fara semne de boala.
D) Chimioterapia paliativa –pentru prelungirea supravietuirii si asigurarea
calitatii vietii in cancerele metastatice.
Contraindicatiile chimioterapiei
Absolute Relative
- Boala neoplazica in stadiu terminal. - Grade severe de insuficienta renala, hepatica,
cardiaca.
-Sarcina. - Infectii severe, coagulopatii.
-Pacienti casectici, comatosi sau cu functie - Tumora chimiorezistenta.
hematologica deprimata.
- Prezenta de afectiuni ce pot fi agravate de
-Neoplazii demonstrate curabile prin RT sau chimioterapie.
chirurgie.
- Copii (<3 ani); Varstnici > 75 ani.
-Insuficienta medulara severa. - Pacienti cu status de performanta 3-4.
- Pacienti necooperanti.
- Anemie , leucopenie, trombocitopenie,
hiponatremie.
IV. Hormonoterapia
• Scopul tratamentului hormonal in cancer este reducerea nivelului seric

al hormonului implicat in proliferarea tumorala sau blocarea legarii
hormonului de receptorul de la nivelul membranei celulei tumorale=>
regresia tumorii.
• Cancerele hormono-responsive sunt reprezentate de:
- Cancer mamar, cancer de endometru, cancer de prostata- hormoni sexuali.
- Cancer renal, meningiom.
- Cancer tiroidian, cancere neuroendocrine, tumori carcinoide- hormoni
peptidici.
IV. Hormonoterapia (II)
• Modul de actiune si clasele farmaceutice:
1)Adrenocorticosteroizii:
- Sunt folositi in mai multe scopuri in oncologie: ca si componenta in anumite scheme
terapeutice; prevenirea reactiilor alergice, emezei; ca tratament antiinflamator; prevenirea
edemului cerebral provocat de metastaze cerebrale, sindromului de compresie medulara, pentru
imbunatatirea apetitului si a starii psihice la pacientii terminali.
- Exemple: Prednison, Metilprednison, dexametazona.
2) Inhibitori ai glandei suprarenale:
- Cauzeaza atrofie corticala. Mecanismul exact este necunoscut.
- Blocheaza sinteza adrenocorticosteroizilor in celulele normale si maligne. Sinteza
aldosteronului nu este afectata.
- Exemplu: Mitotan – recomandat in cancerul de SR si sd. Cushing paraneoplazic.
IV. Hormonoterapia (III)
3) Androgeni :
-Sunt indicati in cancerul mamar, au efect anabolic si de stimulare a eritropoezei
Exemple: Fluoxymesterone, Methyltestosteron.
4) Antiandrogenii:
-Sunt blocanti ai receptorilor androgenici.
-Indicatii: cancerul de prostata impreuna cu analog de GnRH sau castrare chirurgicala.
- Exemple:
a) Steroidieni: Ciproteron acetat ( Androcur).
b) Nesteroidieni: Bicalutamid, Flutamida, Nilutamida, Abirateron acetat.
5) Estrogenii:
- Utilizare in cancerul de prostata, san.
- Exemple: Dietilsilbestrol; Estramustin;
IV. Hormonoterapia (IV)
6) Antiestrogeni:
Indicatii: Cancerul de san.
Exemple: Tamoxifenul si Toremifenul sunt agenti nesteroidieni ce se leaga de receptorii de
estrogen ce pot exercita efect antiestrogenic, estrogenic, sau pe amandoua.
Fulvestrantul –este un antagonist al receptorilor estrogenici fara actiune agonista.
7) Inhibitori de aromataza:
-Actioneaza prin blocarea aromatazei si oprind astfel transformarea androgenilor in estrogeni.
-Sunt folositi in cancerul mamar la femei in post-menopauza cu RH prezenti.
Exemple:
- Anastrozol ; Letrozol- sunt inhibitori competitivi nesteroidieni.
- Exemestane- este un inhibitor permanent steroidian.
IV. Hormonoterapia (V)
8) Analogii GnRH:
-Inhiba productia de gonadotropine a glandei pituitare scazand nivelele de hormon luteinizant (LH) si
de hormon stimulator folicular (FSH) astfel reducand la nivele de castrare testosteronul la sexul
masculin si estradiolul la sexul feminin.
- Indicatii: Cancerul de prostata si cancerul mamar in asociere cu antagonisti ai receptorilor hormonali.
- Exemple: Leuprolid; Goserelinum ( Zoladex); Triptorelinum ( Diphereline), Buserelin.
9) Progestinele:
-Indicati in cancerul de endometru si cancerul mamar , imbunatatirea apetitului la pacientii terminali.
- Exemple: Medroxiprogesteron acetat, Megestrol (Megace).
10) Analogii de somatostatina:
Rol: TNE , mai ales pentru cele ce prezinta sd. Carcinoid si reprezinta tratamentul de electie pentru
tumorile carcinoide.
Exemple: Octreotid, Lanreotid.
V. Imunoterapia
• Imunoterapia, numită și terapie biologică, este un tip de tratament pentru

cancer, care stimulează apararea naturală a organismului pentru combaterea
cancerului. Utilizează substanțe produse de organism sau în laborator pentru a
îmbunătăți sau a restabili funcția sistemului imunitar.
• Imunoterapia poate funcționa prin:
-Oprirea sau încetinirea creșterii celulelor canceroase.
-Oprirea raspandirii cancerului in alte parti ale corpului.
-Ajutând sistemul imunitar să lucreze mai bine la distrugerea celulelor
canceroase.
V. Imunoterapia (II)
• Anticorpi monoclonali: . Căile PD-1/PD-L1 și CTLA-4 sunt critice pentru

capacitatea sistemului imunitar de a controla creșterea cancerului. Aceste căi sunt
deseori numite „puncte de control imune”
Inhibitori ai punctelor de control imune:
–yervoy(ipilimumab), utilizat in melanom malign
–nivolumab(opdivo), folosit in melanom malign, cancer bronhopulmonar cu celule
non-mici, cancer renal.
–keytruda(pembrolizumab) are indicatie in melanom malign, cancer scuamos sfera
ORL, cancer bronhopulmonar cu celule nonmici, LMNH, carcinom urotelial local
avansat sau metastatic, cancer colorectal cu instabilitate microsatelita inalta(MSI-H) .
-Atezolizumab (Tecentriq)
-Avelumab (Bavencio)
–durvalumab(imfinzi) are indicatie in cancerul urotelial avansat local sau metastatic.
VI.Terapia moleculara tintita
• Termenul de terapie moleculară ţintită ( molcular targeted therapy) desemnează o nouă clasă din ce în ce
mai numeroasă de agenţi care ţintesc specific mecanismele moleculare ale celulei canceroase precum: căile
biologice de semnal, expresia genelor, reglarea creşterii, controlul ciclului celular, proteinele, apoptoza şi
angiogeneza.
• Limitele terapiei tintite:

- celulele canceroase pot fi rezistente la terapia tintita.
Rezistenta poate apare in 2 feluri: tinta se modifica prin mutatii asa incat terapia tintita nu mai interactioneaza
bine cu tinta si/sau tumora gaseste o noua cale de a obtine crestere tumorala care nu depinde de tinta. Din
acest motiv terapiile tintite lucreaza foarte bine in combinatie.
- medicamentele pentru unele tinte identificate sunt dificil de dezvoltat deorece structura tintei si/sau calea ei
de functionare este reglata in celula. Exemplu: Ras, o proteina de semnalizare care este mutanta in 25% din
toate cancerele(si in majoritatea anumitor tipuri de cancer, de pilda cancerul pancreatic). Pina in prezent nu
a fost posibila dezvoltarea inhibitorilor ai semnalizarii ras cu actualele tehnici.
VI.Terapia moleculara tintita (II)
VI.Terapia moleculara tintita (III)
• Adenocarcinom de stomac sau jonctiune esogastrica:Trastuzumab(hercep-tin),
ramucirumab(Cyramza).
• Carcinom bazocelular: Vismodegib(Erivedge)
• Cancer cerebral: Bevacvizumab(avastin), everolimus(Afinitor)
• Cancer mamar: Trastuzumab(hercep-tin, lapatinib(tykerb), pertuzumab(perjeta), ado-trastuzumab
emtansine(kadcyla), tamoxifen, toremifene, fulvestrant, letrozole, anastrozol, exemestane.
• Cancer col uterin: bevacizumab(avastin)
• Cancer colorectal: Cetuximab(Erbitux), panitumumab(vectibix) bevacizumab(avastin), ziv-
aflibercept(zaltrap), regorafenib(stivarga).
• Dermatofibrosarcom protuberans: imatinib mesilate(Glivec)
• Tumori neuroendocrine: Lanreotide acetate(somatuline depot)
• Cancer sfera ORL: Cetuximab(erbitux)
• Tumori gastrointestinale: imatinibe mesilate(glivec), sunitinib(sutent), regrafenib(stivarga)
VI.Terapia moleculara tintita (IV)
• Tumori cu celule gigante a osului: denosumab(xgeva)
• Sarcom Kaposi: Alitretinoin(Panretin)
• Cancer Renal: Bevacizumab(avastin), sorafenib(Nexavar), sunitinib(Sutent), pazopanib(Votrient), temsirolimus(Torisel),
everolimus(Afinitor), axitinib(Inlyta)
• Cancer hepatic:Sorafenib(Nexavar)
• Cancer pulmonar: Bevacizumab(avastin), crizotinib(Xalkori), erlotinib(Tarceva), gefitinib(Iressa), afatinib
dimaleate(Gilotrif), ceritinib(LDK 378/Zykadia), ramucirumab(Cyramza).
• Melanom: Ipilimumab (Yervoy), vemurafenib (Zelboraf), trametinib (Mekinist), dabrafenib (Tafinlar), pembrolizumab
(Keytruda), nivolumab (Opdivo).
• Cancer Ovarian epithelial/cancer peritoneal primar/cancer tubar: Bevacizumab (Avastin),olaparib (Lynparza)
• Cancer Pancreatic: Erlotinib (Tarceva), everolimus (Afinitor), sunitinib (Sutent)
• Cancer Prostate: Cabazitaxel (Jevtana), enzalutamide (Xtandi), abiraterone acetate (Zytiga), radium 223 chloride (Xofigo)
• Sarcom de tesuturi moi: Pazopanib (Votrient)
• Mastocitoza Systemica : Imatinib mesylate (Gleevec)
• Cancer Tiroidian: Cabozantinib (Cometriq), vandetanib (Caprelsa), sorafenib (Nexavar)
Principalele reactii adverse ale tratamentelor in
oncologie
I. Toxicitatea chimioterapiei:
Efectele secundare ale CHT pot fi impartite in 3 categorii:
- Efecte toxice immediate- care pot surveni in decurs de 30 de minute de la
initierea chimioterapiei.
- Efecte toxice pe termen scurt- care survin intre 3 si 7 zile dupa debutul terapiei.
- Efecte toxice pe termen lung- care sunt cumulative si care survin dupa 7 zile.
A) Toxicitatea acuta:
- Hematologica : mielosupresie (anemie, neutropenie, trombocitopenie). Cand
numarul de neutrofile < 500/mm3  risc de neutropenie febrila si soc septic.
Trombopenii <1000/mm3 risc hemoragic.
oncologie (2)
• Toxicitatea acuta digestiva:
Greturile si varsaturile
Scopul tratamentului antiemetic este sa previna cele 3 tipuri de varsaturi provocate de
CHT:
- Greturi si varsaturi cu debut la 24 de ore dupa CHT (acute).
- Greturi si varsaturi cu debut dupa 24 de ore de la chimioterapie (tardive)
- Greturi si varsaturi cu debut cu ore si zile inainte de CHT (anticipative).
Citostaticele cu risc emetogen crescut ( determina emeza in > 75% dintre pacienti):
Cisplatin, ifosfamida, ciclofosfamida > 1500 mg/ m2).
Citostaticele cu risc emetogen moderat (cu emeza la >50% dintre pacienti):
carboplatin, oxaliplatin, doxorubicina, ciclofosfamida DT<1500mg/m2.
Citostatice cu potential emetogen scazut (aprox 25-50%): topotecan, irinotecan,
paclitaxel etc.
Diareea si constipatia : diaree: irinotecan; 5FU; doxorubicina etc.
oncologie (3)
• Toxicitatea mucoasa: stomatita (5FU, Metotrexat); disgeuzie, xerostomia, esofagita.

• Toxicitatea cutanata:
- Reatii de hipersensibilitate si anafilactice :
Citostaticele cu riscul cel mai crescut: Paclitaxel,Oxaliplatin, unii anticorpi monoclonali.
Citostaticele cu risc scazut/moderat: antracicline, cisplatin, carboplatin, Docetaxel, Ac
monoclonali umanizati ( Trastuzumab/Herceptin, MabThera/Rituximab)
- Alopecia
- Sd. Palmo-plantar sau eritrodizestezia palmo-plantara ( 5FU/ capecitabina, doxorubicina
si doxo lipozomala)= reactive care debuteaza cu eruptie cutanata si descuamativa a
palmelor si suprafetei plantare a talpilor.
 Complicatiile vasculare: TVP, TVA datorita cateterelor centrale arteriale sau venoase.
oncologie (4)
• Efectele secundare imediate ale chimioterapiei:

- Durerea la locul perfuziei
- Durerea venoasa
- Senzatie de rece de-a lungul venei.
- Eritem cutanat de-a lungul si adiacent venei
- Eritem facial
- Eritem generalizat
- Hipotensiune
- Reactii de hipersensibilitate
- Anafilaxia
- Gust si miros anormal.
oncologie (5)
• Efecte secunadre pe termen scurt ale chimioterapiei:

- Anorexia
- Greata si varsaturile
- Stomatita, mucozita
- Posibila recidiva a reactiilor cutanate la radioterapie
- Durere la nivelul tumorii sau a articulatiilor vecine
- Senzatie de rau
- Sd. gripal incluzand febra.
- Cistita chimica
- Hematurie
- Urina rosie
- Constipatie
oncologie (6)
B) Toxicitatea cronica/Efectele pe termen lung (cumulative) ale chimioterapiei:
-Supresia maduvei osoase hematogene
- Alopecia
- Reactiile cutanate: rash, inflamatie, pigmentare, fotosensibilitate
- Modificari ale unghiilor
- Fibroza pulmonara (Bleomicin)
- Tromboflebita
- Insuficienta cardiaca congestiva
- Disfunctie hepatica si renala.
- Tulburari sexuale: amenoree, sterilitate, posibile leziuni cromozomiale.
- Probleme neurologice: neuropatia periferica, astenia musculara, diminuarea auzului, ileus
paralitic, atonia vezicii urinare.
-Toxicitatea SNC: asthenia, letargia, depresia, cefaleea.
oncologie (7)
II. Toxicitatea radioterapiei:
Accidentele in radioterapie:
-Calibrare gresita a aparatului.
-Folosirea gresita a aparatului de simulare si efectuarea gresita a planului de tratament.
-Probleme neremediate in programele de software ale aparatelor de RT.
Complicatiile RT:
Acute (<6 luni): radiodermita, radioepitelita, radiomucita, greata, varsaturi,dureri
abdominale, diaree, leucopenie, trombocitopenie, odinofagie, disfagie, disfonie, tuse,
pneumonita radica, condrita, cistita radica, proctita.
Tardive: fibroza, disgeuzie, xerostomie, gastrite, ulcere, enterite, fistule, fibroze,obstructii,
aplazie medulara, fibroza pulmonara, pericardita cronica, mielopatii, cistita hemoragica,
fistula vezico-vaginala; cancere II (leucemii acute; SMD; sarcoame, limfoame etc)
oncologie (8)
III. Reactiile adverse ale hormonoterapiei:

•Bufeuri și transpirație;
•Modificări menstruale;
•Pierderea libidoului;
•Uscăciune vaginală sau scurgeri vaginale;
•Senzație de greață;
•Durere la nivelul încheieturilor;
•Schimbări de dispoziție;
•Osteoporoza
•Oboseală.
•TVP (Tamoxifen)
•Riscul dezvoltarii cancerului de endometru.
oncologie (9)
Există puține efecte secundare pe termen lung în cazul tratamente hormonale.

Acestea sunt foarte rare și include:
•Subțierea oaselor;
•Cancer de endometru;
•Modificări ale văzului;
•Risc de formarea a cheagurilor de sânge.
oncologie (10)
Tamoxifen : risc de tromboză, mai ales pulmonară și în membrele inferioare
•atac vascular cerebral, cataractă, cancere endometriale și uterine
•osteoporoză, tulburări emoționale, depresie și pierderea libidoului
•la barbați: cefalee, greată, vărsături, erupții cutanate, impotență și scăderea interesului sexual.
Raloxifen: risc de tromboză, în special în picioare și plămâni, atacuri vasculare cerebrale în anumite
grupuri de pacienți
Supresia ovariană : osteoporoză, tulburări emoționale, depresie, pierderea libidoului.
Fulvestrant: simptome gastrointestinale, fatigabilitate, durere.
Terapia hormonala din cancerul de prostata: reducerea sau absența dorinței sexuale, impotență
(disfuncția erectilă) ; micșorarea testiculelor și a penisului ;bufeuri, care pot dispare în timp ;
sensibilitatea mamară și ginecomastie; osteoporoză, anemie, scăderea atenției, pierderea masei
musculare ; câștig în greutate, hipercolesterolemie, depresie.
oncologie (11)
IV. Reactiile adverse ale imunoterapiei: -la locul pev/injectarii:
- Toxicitate dermatologica: rash maculo-popular, prurit, dermatite buloase.
- Toxicitate gastro-intestinala.
- Toxicitate hepatica.
- Toxicitate pancreatica : cresterea amilazei si lipazei; pancreatita acuta.
- Toxicitate endocrinologica: hiperglicemie, DZ; afectare tiroidiana, pituitara,
adrenala.
- Toxicitate pulmonara+ cardiovasculara: peneumonie.
- Toxicitate renala;
- Toxicitate oculara.
- Toxicitate SNC: Miastenia Gravis, Neuropatie periferica, meningita aseptica,
encefalita.
- Toxicitate musculo-scheletala: Artrita inflamatorie, mialigie, miozita.
Principalele reactii adeverse ale chirurgiei
• Impotenta functionala.
• Cicatrici.
• Durere cicatriceala meteorosensibilitate.
• Limfedem.
• Disfunctii sexuale.
• Incontinenta urinara
• Timp de recuperare mai lung.
• Modificarea imaginii corporale a pacientului disstres.
• Dizabilitati reintegrare sociala dificila.
Monitorizarea pacientului oncologic
• Obiective:
- Diagnosticul unei recidive, pentru a verifica menţinerea remisiunii.
- Evaluarea şi tratarea a complicaţiilor tardive ale tratamentelor.
- Depistarea unei eventuale a doua neoplazii.
Urmărirea posterapeutică a pacientului oncologic prezintă trei perioade distincte:
1. Perioada posterapeutică imediată începe cu prima zi după tratament şi durează
până la primul control posterapeutic recomandat, în majoritatea cazurilor la un
interval de 3 luni.
2. Perioada de risc este cuprinsă între 2 luni şi 5 ani de la terminarea
tratamentului. In acest interval de timp pot apărea majoritatea recidiivelor loco-
regionale, care se manifestă clinic în primii 3 ani ca şi metastazele la distanţă.
3. Perioada de securitate relativa- survine la 5 ani de la tratament.
Monitorizarea pacientului oncologic (II)
• Pentru toate localizările, în linii generale se recomandă: istoricul simptomelor

recente, examenul fizic la fiecare 3-6 luni, în primii 3 ani şi la fiecare 6-12 luni
timp de 3 ani, ulterior anual.
• Urmărirea periodică a pacientului asimptomatic nu se recomandă de rutină dar
presupune: evaluarea HLG, examenele biochimice, radiografia toracică, ecografia
abdominală, examenul computer tomografic abdominal şi toracic, markerii
tumorali ( ex. CA15-3, AFP, ACE) pot fi recomandate.
Monitorizarea pacientului oncologic (III)
• Cancerul mamar:
- Scopuri monitorizarii:
1)depistarea cat mai rapida a recidivei locale/ cancerului mamar contralateral.
2)evaluarea complicatiilor posibile ale tratamentului ( osteoporoza, menopauza).
3)Sustinerea psihologica si informarea pacientului cu privire la revenirea la o viata normala dupa
cancerul mamar.
Examenul clinic- la fiecare 3-6 luni in primii 2 ani, apoi la 6-12 luni dupa al treilea an.
Mamografia- la 2 luni dupa incheierea tratamentului initial si apoi anual. Ecografie la fiecare 6 luni.
Optional: HLG, FAL, Rx pulmonara si ecografie abdominala superioara –anual; examen ginecologic –
anual; determinare CA15.3 si CEA-au semnificatie limitata.
Pentru CMM: dupa aparitia recidivei loco-regionale- la fel ca si la cel CM primar.
Monitorizarea pacientului oncologic (IV)
• Cancerul bronho-pulmonar:
- Evaluarea raspunsului dupa 2-3 cicluri de chimioterapie-> repetarea investigatiilor imagistice
initiale.
- La pacientii tratati cu intentie curativa – anamneza si examenul fizic (la fiecare 3-6 luni in
primii 2 ani, ulterior la fiecare 6-12 luni).
Cancerul de col uterin:
- Examen clinic+ examen citologic Babes Papanicolau- la fiecare 3 luni in primii 2 ani, la fiecare
6 luni pentru urmatorii 3 ani si anual, ulterior.
Cancerul colo-rectal:
- Examenul fizic + anamneza.
- Colonoscopia- la an si ulterior la 3 ani pentru diagnosticarea adenoamelor si a cancerelor.
- Ecografia hepatica-la fiecare 6 luni timp de 3 ani.
- CT toracic+ abdominal- la cei cu risc crescut pentru recidiva. Rx torace-anual/5ani.
- CEA dupa CHIR la fiecare 3-6 luni timp de 3 ani, ulterior la fiecare 5-12 luni in anii 4-5.
Monitorizarea pacientului oncologic (V)
• Cancerul de prostata:
- PSA > 0,2 ng/ml dupa prostatectomie=>restanta /recidiva tumorala.
- După prostatectomia radicală curativă, valorile serice ale PSA scad
sub nivelul detectabil în decurs de 2 luni de la intervenţie.
- După radioterapia externă curativă, valorile PSA pot atinge 1 μg/l în
interval de 16 luni.
- Examen clinic (TR)+ PSA- la intervale de 3, 6 şi 12 luni după
tratament, ulterior la fiecare 6 luni până la 3 ani, şi mai târziu anual.
- Metastazele pot fi detectate prin examene CT/IRM pelvine sau
scintigrafie osoasă.
Screeningul pacientilor oncologici
Screeningul pacientilor oncologici (2)
Cancerul de san:
-Mamografia:
BI-RADS categoria 0 (necesita evaluari imagistice aditionale) urmarire:
imagini comparative ulterioare + ecografie mamara.
BI-RADS categoria 1 negative pentru malignitate urmarire.
BI-RADS categoria 2 leziuni benigne urmarire.
BI-RADS categoria 3 probabil leziuni benigne Mamografie la fiecare 6 luni
pentru 1-2 ani=> daca leziunile incerte/dorinta pacientului biopsie urmarire
BI-RADS categoria 4 leziuni suspecte biopsie.
BI-RADS categoria 5 inalt sugestive pentru malignitate
BI-RADS categoria 6 biopsia confirma malignitatea .
Tipuri de personalitate si boala
Traducere dupa Dr. Caterine CLAD, Franta
I. Personalitate= predispozitie pentru anumite boli psihologice si somatice

II. Personalitate=boala.
III. Personalitatea modificata de catre o boala sau un eveniment stresant din viata.
I. Personalitate=predispozitie catre bolile somatice.
• Legatura dintre corp-psihic a fost evocata de catre:

- Hippocrate “ Terapeutul trebuie sa stabileasca armonia pierduta a individului
in globalitatea sa”.
- Maimonide : “ Boala= ruptura a echilibrului psihic si fizic”.
- Heinroth, secolul XIX , da nastere termenului de “ psihosomatica”.
Tulburare psihosomatica:
- “ Alterarea organica sau biologica obiectivata clinic sau prin examene
complementare”.
- Contributia factorilor psihologici.
- Cuprinde si cateva manifestari functionale ce nu raspund nici unui criteriu
organic. Ex: Colonopatie functionala.
Afectiunile recunoscute ca psihosomatice
• Coronaropatia, infarctul miocardic.

• HTA
• Astmul
• Ulcerul gastro-duodenal.
• Patologia canceroasa.
• Alergiile.
• Procesul auto-imun.
• Afectiunile dermatologice.
• Colonopatia functionala.
Cateva exemple…
• “ Dispozitia depresiva ca un factor de risc” (Barefoot et al, 1996; Everson et al.

1988)
• “ Dispozitia depresiva ca factor prognostic” ( Lesperance Fet al. 2002).
• Depresia si/sau sentimentul de neajutorare, lipsa sperantei (Everson et al.1996;
Watson et al. 1999 si 2005).
Modelele de intelegere si factorii de risc
• Abordarea psiho-dinamica: Conflict de ordin psihic inconstient se

manifesta somatic.
• Modelul comportamental si biopsihosocial: Stresul si strategiile de
coping ( Lazarus , 1984).
• FDR: evenimente din viata si factori ce tin de vulnerabilitatea
personala.
Reactiile fiziologice la stres
• Metabolismul se accelereaza in scopul producerii de energie provocand:
- cresterea tensiunii arteriele si a ritmului cardiac;
- accelerarea ritmului respirator - splina elibereaza mai multe hematii pentru a ajuta
transportul de oxigen;
- dilatarea pupilelor.
- intensificarea transpiratiei si diminuarea secretiilor salivare si mucoase;
- cresterea concentratiei de zahar (glucoza)in sange – eliberat de catre ficat,
pentru a creste cantitatea de energie; deasemenea, acesta stimuleaza conversia
grasimilor si proteinelor in zahar;
- coagularea sangelui mai rapida prin vasoconstrictie.
- MO produce mai multe leucocite pentru a participa la reactia de aparare a
organismului.
- Diminuarea functiei tractului intestinal.
- Oripliatia-erectia parului epidermic.
Elemente de fiziologie
Elemente de fiziologie (2)
• Partea sistemului nervos care regleza functiile viscerelor se numeste

sistemul nervos autonom sau vegetativ.
• Acest sistem controleaza TA, secretia si motilitatea gastrointestinala,
evacuarea VU, termogeneza, transpiratia.
• SNV este activat de catre centrii din maduva spinarii, trunchiul
cerebral si hipotalamus.
• Impulsurile vegetative eferente ajung la viscere prin doua subdiviziuni
majore, numite sistemul nervos simpatic si sistemul nervos
parasimpatic.
Elemente de fiziologie (3)
Elemente de fiziologie
• Sistemul nervos vegetativ si sistemul adrenocortical sunt controlate de activiatatea anumitor arii
corticale:
- Hipotalamusul (“ centrul cerebral al stresului”)- implicat in coordonarea activitatii SN vegetative.
- Sistemul limbic-implicat in coordonarea si reglarea comportamentului si raspunsurilor emotionale.
Impulsurile din aceste arii sunt transmise nucleilor cerebrali care controleaza functionalitatea SNC.
Functiile hipotalamusului:
- Activarea ramurei simpatice a SNV (actiune asupra muschilor si organelor interne )si stimuleaza
secretia de hormoni (epinefrina, norepinefrina) prin stimularea glandelor SR. Epinefrina are acelasi
efect asupra muschilor ca si SN simpatic (cresterea TA si AV). Norepinefrina-actioneaza asupra gl.
pituitareindirect eliberarea zaharului in sange.
- Regleaza functia secretorie a glandei pituitare favorizand secretia hormonului adrenocorticotrop
supranumit “ hormonal major al stresului”. Acesta stimuleaza stratul extern al gl.SR eliberarea
altor hormone, cel mai important fiind cortizolul reglarea glucozei si mineralelor din sange. Cantitatea
de glucoza din urina si sange-test pentru estimarea stresului.
Atentie: Capacitatea organismului de a rezista la factori stresori scade pe masura ce situatia
stresanta se prelungeste Gl. SR marite, noduli limfatici micsorati,ulcere gastrice, afectiuni ale
ficatului, afectiuni coronariene, migrene prelungite, scaderea imunitatiii organismului.
Metode de coping sau strategiile de adaptare la stres
• Reprezinta ansamblul eforturilor cognitiv-comportamentale destinate reducerii si tolerarii
solicitarilor interne si externe.
• Rezultat=>atitudine unica:
- Adaptare.
- Inadaptare.
- Evitarea.
Eveniment stresant=factor de risc:
- Evenimentele majore: stresante, traumatizante, putand sa antreneze un psihotraumatism major,
atunci cand apare o amenintare vitala.
- Evenimentele minore: ingrijorarile vietii cotidiene, a caror efect cumulativ pot sa genereze o
situatie stresanta si o reactie adaptativa mai mult sau mai putin intensa.
Emotiile si mecanismele de aparare /adaptare
Definitia 1 : Emotiile sunt trairi subiective ce rezulta din acordul sau discrepanta dintre trebuintele sau
expectantele unei persoane si realitate.
• Emotiile sunt trairi interne caracterizate prin:
- Reactii fiziologice.
- Ganduri specifice.
- Expresii comportamentale.
Definitia 2: Mecanismele de aparare si adaptare sunt strategii ale psihicului uman de a reduce,
controla, tolera sau inlatura stresul , disconfortul, tensiunea generata de solicitarile interne sau externe
care depasesc resursele persoanei. Mecanismele de aparare sunt strategii prin care oamenii se
apara de o durere psihica (anxietate, tristete, etc). Ele se declanseaza automat si inconstient, cu
scopul reducerii tensiunii.
Principalele mecanisme de adaptare si aparare (1)
• Anticiparea- anticiparea consecintelor posibile si gasirea unor solutii adecvate la

problema data.
• Auto-observarea- monitorizarea propriilor ganduri , sentimente, motivatii ,
comportamente si selectarea reactiilor potrivite.
• Sublimarea- canalizarea emotiilor si impulsurilor negative in activitati si
comportamente acceptabile din punct de vedere social.
• Represia- inlaturarea gandurilor negative , a dorintelor indezirabile , ori a
amintirilor neplacute din campul constiintei.
• Intelectualizarea- implicarea intr-o forma de gandire abstracta si generala,
producandu-se distantarea si evitarea emotiilor negative.
Principalele mecanisme de adaptare si aparare (2)
• Negarea- refuzul de a recunoaste existenta unei probleme , a unui eveniment

neplacut, stanjenitor.
• Regresia- revenirea la comportamente specifice unei varste mai mici.
• Proiectia- persoana atribuie altcuiva sursa raului pe care il traieste.
• Rationalizarea- persoana produce justificari nerealiste ale comportamentelor sale
indezirabile.
• Umorul- accentuarea aspectelor ironice si amuzante ale evenimentului, situatiei.
• Compensarea- deficiente de natura fizica sau psihica sunt contrabalansate prin
dezvoltarea altor abilitati.
Caracteristici ale personalitatii la risc
Tipul A (Friedmann and Rosenman)
-Dublarea riscului CV
-Rapid, nerabdator, perfectionist, combatant, implicat in munca +++ avand reusite si acces la un job cu
responsabilitate crescuta.
Tipul B:
-Cel care nu are caracteristicile tipului A.
-Robustete psihica: capaciate de rezistenta, incercarea de a stapani si controla cu o flexibilitate mentala.
-Se implica in situatii la risc, addictivi.
Tipul C
-rabdator, supus, impaciuitor, evita conflictele, cauta respectul, aprecierea celorlalti.
-Alexitimic: dificultati in diferentierea si verbalizarea emotiilor.
-Dezvolta frecvent depresie.
Tipul D de Denollet:
- Emotii negative si alexitimie.
Tipul C (“represiv”) de personalitate si patologia
oncologica
• Caracteristicile tipului C: atitudine rabdatoare, capacitate de a accepta constrangeri, inclinatie
spre reflectie, supunere, conciliere, evitare a conflictelor, dependent de opiniile si aprobarea
celorlalti.
• Factor de prognostic negativ in afectiunile oncologice si in cele cu substrat imunitar.
• Caracterizat prin mecanisme de aparare puternice, incapacitate de verbalizare si de recunoastere a
emotiilor, in special a celor negative, a supararii, autodepreciere, sentiment de neputinta, de
pierderea controlului.
• Relatia cu afectiunile oncologice nu este directa ci inversa (tipul C fiind secundar bolii) (Bruchon
–Schweitzer).
• Relatia acestui tip psihocomportamental si o disfunctie a sistemului imunitar (Cantrada) (in special
celulele NK), indusa de activarea cronica a axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenalian
infectii cronice dar si anumite neoplazii (Mitrofan 2009).
Modalitati terapeutice
• Corporala: Relaxare
• Psihoterapie: de inspiratie analitica sau cognitiv-comportamentala
(Mindfulness).
• Medicamentoasa: in cazul existentei comorbiditatilor psihiatrice.
II. Personalitatea si predispozitia catre boli psihice
• Notiunea de temperament ca factor de vulnerabilitate (Akiskal 1983):

- Ciclotimia: este o forma usoara de tulburare bipolara, afectiune cronica a dispozitiei, pacientul
prezinta scurte perioade de euforie emotionala urmate de perioade de timp în care se poate simți
fără speranță și poate avea idei suicidare. . Între aceste perioade ciclice de creșteri și scăderi ale
dispoziției, pacientul poate avea o stare stabilă, în care se simte bine. Ce diferențiază ciclotimia
de tulburarea bipolară este intensitatea redusă a modificărilor de dispoziție.
- Hipertimia: cresterea exagerata a bunei dispozitii.
- Distimia:Conform definiției DSM, distimia este o stare gravă de depresie cronică, care persistă
timp de cel puțin 2 ani; este mai puțin acuta și severa decat tulburare depresiva majora. Pacient
hipersomnolent.
- Iritabil: schimbari de dispozitie, iritabil si coleric, exagerat de critic, impulsiv.
Clasificarea personalitatii : Hippocrate
Fluide predominante Personalitate Cararcteristici
Sange Sangvinic Emotiv, ager
Limfa Limfatic Lent, rece
Bila neagra Biliar Coleric, “amar”
Bila galbena Melancolic Sobru, pesimist

Clasificarea personalitatii:Kretschmer
Tip Fizic Personalitate

Picnic Mic si rotund Expansiv, realist
Leptosomic Mare si subtire Visator, rece, rezervat
Atletic Musculos, mijlociu Impulsiv, coleric
Displazic Anomalii Astenic, se simte inferior
Ce reprezinta o tulburare de personalitate in
practica?
• Exagerarea unui ansamblu de trasaturi de personalitate.

- Personalitate mult prea marcanta.
- Persoane rigide, inflexibile.
- Persoane inadaptate la situatii diverse.
Clasificarea Cluster a tulburarilor personalitate:
Cluster A: Psihoticul (ciudat si excentric)
-Paranoic
-Schizofrenic
-Schizoid/schizotipal.
Cluster B: Spectaculosul (dramatic, emotional, imprevizibil)
- Narcisist
-Histrionic
-Psihopat.
Cluster C: Anxiosul
-Obsesiv-compulsiv
-Evitant
-Dependent
De ce sa clasificam tipurile de personalitate?
• Pentru a le intelege mai bine.

• Pentru a cunoaste riscul evolutiv si a le anticipa reactiile.
• Pentru a le ingriji mai bine.
• Pentru a le accepta mai usor.
• Pentru a manageria mai bine anumite situatii.
Personlitatile paranoide
Neincrezatorul:
-Ii suspecteaza pe cei din jur de intentii rele.
-Ramane mereu “in garda”.
-Pune sub semnul intrebarii loialitatea celor din jur.
-Cauta probe ale propriilor convingeri, are tendita de a interpreta in maniera personala lucrurile.
-Se simt lezati, sunt mereu preocupati de drepturile lor.
Rigidul:
-Ferm, rece, insensibil la argumentele celorlalti.
-Foarte putina afectivitate si emotii positive.
Credinta de baza a paranoidului: lumea este plina de oameni rai, care-mi vor raul, trebuie sa
raman vigilent/in garda si sa fug de ceea ce altii imi spun sau imi arata.
- Risc evolutiv: episod depresiv major, conduita adictiva (alcool), tulburare deliranta, tulburare
anxioasa.
Paranoia este utila?
• Putina paranoia s-a dovedit a fi utila:

- Apararea intereselor, drepturilor intr-un eventual conflict.
- Pot face fata unor adversari sireti.
- Ajuta pentru a putea fi inflexibil in anumite situatii.
Tratament:
- Medicamentos: antidepresive, antipsihotice;
- Psihoterapie
III. 1. Personalitatea modificata de boala
• Toate bolile ce produc leziuni ale SNC: Alzheimer, Parkinson , AVC,

trauma psihica etc
• Toate bolile cu evolutie cronica ce contribuie la o suferinta
semnificativa, un handicap, o modificare a stilului de viata.
• Comportamentul adictiv: modificare durabila si ireversibila a retelelor
sinaptice a sistemului limbic.
III.2. Personalitate modificata de un eveniment
traumatizant
• A) Stresul normal:
- Reactie de urgenta utila si adaptativa de durata variabila.
- Proces complex : focalizarea atentiei , centrata pe subiectul de interes, mobilizator
de energie, incitator pentru luarea deciziilor si de actiune; mobilizarea
capacitatilor cognitive (atentie, memorie, evaluare, rationament).
- Sentiment de epuizare psihica si fizica.
Reactia la stres:
-este benefica , adaptativa. Nu reprezinta o boala, dar poate deveni daca nu este
controlata, permanenta.
III.2. Personalitate modificata de un eveniment
traumatizant
B) Trauma- termen grecesc (=ranire).
Definitia psihopatologica: trauma ca un eveniment de o intensitate foarte mare, eveniment care
apare în viața individului și care depășește posibilitățile sale de adaptare generează o sensibilizare
excesivă a individului la emoțiile ulterioare. Atunci când trauma duce la stress post-traumatic,
daunele pot implica schimbări fizice la nivelul creierului uman, schimbări de natură chimică, care
afectează capacitatea persoanei de a face față în mod adecvat stresului și care, pe termen lung,
generează efecte patogene durabile.
• Diferitele perioade de experienta traumatizanta:
-Evenimentul traumatic
-Reactia imediata: in urmatoarele 24 de ore.
-Reactia imediat urmatoare: 24 ore- 1 luna.
-Cronic: > 1 luna.
Probleme psihologice si bioetice ale asistentei
bolnavilor oncologici
A. Premise de oridin medico-psihologic:
- Prognosticul grav al bolii reprezinta un element cu impact psihic major.
- Psihoza imbolnavirii-cancerofobia: in randul populatiei, cu precadere in
randul apropiatilor (familie, prieteni) ale unei persoane bolnave de cancer, care
au asistat la toate etapele, de la diagnostic si tratament, pana la decesul
persoanei dragi.
- Descoperirea factorilor de risc si diagnosticarea tardiva a bolii: Ignorarea
metodelor profilactice (evitarea fumatului; controale periodice la medic, dieta
necorespunzatoare etc)diagnosticare in stadii avansate; credinta bolnavilor ca
sufera de afectiuni curabile.
bolnavilor oncologici (2)
B. Problema adevarului in cazul bolnavilor neoplazici:
Teoria 1: Cunoasterea adevarului (a diagnosticului de cancer) agraveaza evolutia
bolnavului. Majoritatea bolnavilor de cancer doresc sa-si cunoasca diagnosticul.
Argumente pro:
- Experimentale: Stresul psihic deprima imunitatea , inclusiv cea antitumorala.
Cresterea marcata si de durata a cortizolemiei (cu rol imunodepresor) la bolnavii cu
stari depresive -> poate sa se soldeze cu declansarea cancerului.
- Epidemiologice: Bolnavi cu acelasi tip de localizare, acelasi stadiu au fost impartiti
in 2 loturi: lotul 1: cei care au stiut dg si lotul 2. cei care nu l-au stiut.
Lotul 1 a supravietuit in medie cu 6 luni> decat lotul 2.
bolnavilor oncologici (3)
B. Problema adevarului in cazul bolnavilor neoplazici:
Argumente contra Teoriei 1: Teoria 2: Obligatia medicului de a respecta
dreptul fiintei umane la adevar.
- Considerente etice.
- Considerente juridice (aplicabile in tari precum SUA).
- Considerente practice (aplicabile in tari de origine latina) : ce tin de tipul de
personalitate a bolnavului (apt/nu sa suporte socul dezvaluirii adevarului) ;
conditiile de viata ale bolnavilor.
Recomandari: Dezvaluirea nuantata ,gradata a diagnosticului (aflam ceea pacientul
doreste sa stie si cat). Nu ne pronuntam cu privire la diagnostic pana cand acesta nu
este cert.
Impactul diagnosticului asupra psihicului
• Statusul psiho-emotional al pacientului oncologic la etapa diagnostica:
- Frica de cancer/moarte poate conduce la amanarea adresarii la medic.
- Negarea inbolnavirii  daune serioase sanatatii prin consecinte biologice.
- Cea mai stresanta perioada pentru pacient este intervalul de timp intre depistarea “
semnelor de alarma” suspecte de cancer, pana la confirmarea diagnosticului.
- Pacientul este: speriat, nelinistit, anxios, ii scade capacitatea de concentrare;
prezinta idei de culpabilitate.
- Aflarea diagnosticului provoaca cele mai diverse reactii in functie de
particularitatile psiho-caracteriale ale pacientului: depresie, agresivitate, tendinta de
suicid, negarea bolii sau optimism paradoxal.
- Bolnavul poate avea 2 atitudini: de ignorare a primejdiei (Exp:continua sa
fumeze; neglijeaza investigatiile recomandate) sau jena si evitarea doctorului.
Impactul tratamentului asupra psihicului
• Tratamentul chirurgical:
- Frica de operatie, frica de narcoza.
- anxietate, depresie, care se pot manifesta prin tulburari vegetative: insomnia, anorexie, greturi,
hipertonie;
- Imediat dupa operatie stare euforica cauzata de senzatia de eliberare;
- Pacientele dupa mastectomie reactioneaza prin stare de soc, agitatie, plans, stare depresiva.
- Pe masura trecerii timpului in perioada postoperatorie, din ce in ce mai mult se manifesta frica de
recidiva si metastaze.
Asistenta psihologica trebuie sa includa:reducerea durerii, combaterea complicatiilor, informarea
pacientului pentru a reduce starea de stres, spitalizarea cat mai scurta posibil.
Impactul tratamentului asupra psihicului (2)
• Radioterapia:
- Frica de consecintele iradierii.
- Mai stresanta este perioada de la sfarsitul tratamentului cand apar efectele adverse : astenie fizica;
oboseala, iritarea pielii, mucoasei in zona iradiata.
- Se accentueaza simptomele legate de boala sau cele provocate de operatie in cazul in care iradierea
este postoperatorie.
- Pacientul este anxios, depresiv.
- Radioterapia impune sustinere psihologica pentru a reduce consecintele grave ale acesteia si a
incuraja pacientul.
Impactul tratamentului asupra psihicului (3)
• Tratamentul chimioterapeutic:
- Chimioterapia este un tratament agresiv, cu efecte secundare grave: greata, voma, alopecie,
depresie.
- Existe diferite mituri in randul pacientilor cu privire la chimioterapie.
- Multe substante citostatice afecteaza starea sufleteasca, dispozitia, procesele cognitive (atentia,
memoria, etc), astfel se formeaza un cerc vicios.
- Scaderea numarului de globule sangvine albe predispune la infectii si afecteaza starea psihica a
bolnavilorin unele situatii scade complianta la tratament.
- Disfunctiile emotionale cauzate de chimioterapie sunt: frica si suspiciune inainte de a incepe
prima cura de tratament; anxietate, depresie, nesiguranta, dispozitie si stari sufletesti oscilante
(prednisonul, dexametazona stari de euforie, depresie nemotivate alternante); iritabilitate,
dificultati de concentrare; complexul “nu mai sunt eu insumi” apare in urma schimbarii
aspectului exterior al pacientilor: caderea masiva a parului, paloare, slabiciune, cresterea sau
scaderea brusca a greutatii corporale; suferinte psihice in urma scaderii sexualitatii.
Starea psihologica a pacientului oncologic dupa
tratament
• Calitatea vietii pacientului va depinde de rezultatele tratamentului realizat, de
consecintele lui cum ar fi: mutilarea, amputarea, extirparea organelor de
importanta psiho-sociala (laringe, sanul, membrele, organele genitale).
• Vor continua starile depresive pentru bolnavii cu resurse psihice limitate.
• Pacientii se afla mereu intr-o stare tensionata in asteptarea metastazelor/a
recidivelor.
• Pacientul are sentimentul de vinovatie fata de familie pentru problemele aparute
in legatura cu boala sa.
• Pacientii in stare de remisiune/vindecati, cer reintegrare in viata sociala,
profesionala, familiara.
Starea psihologica a pacientului oncologic la
momentul remisiunii si al recidivei
Momentul remisiunii: Accentuarea sperantelor redobandite de catre bolnav dar cu
prudenta si cu respectarea urmatoarelor principii:
- vigilenta-pentru a evita falsa securitate si renuntarea bolnavilor la tratament.
- Incurajarea permanenta a bolnavilor cu anxietate cauzata de teama unei recidive.
Momentul recidivei:
- Bolnavii sunt incercati de sentimentul disperarii, al pierderii sperantei.
- Medicii trebuie sa adopte o modalitate de incurajare cu substrat de sugestie armata,
apeland la termeni care impresioneaza, folosind argumente de tipul controlul
tumorii sau stoparea extinderii tumorii-a metastazarii (Wise, 1988).
- Se pot face confuzii cu privire la agravarea starii generale a pacientilor. Aceasta
poate fi pusa pe seama reactiilor adverse medicatiei cu citostatice.
Stadiul terminal
• Bolnavul devine din ce in ce mai nelinistit, anxios, starile depresive sunt

accentuate de acuze subiective (dureri atroce; impotenta functionala, etc), de
neputinta.
• Medicul se confrunta cu: sentimentul de neajutorare /neputinta de a salva,
sentimentului de culpabilitate, anxietate, agresivitate; sentimente cu implinatii
comportamentale:
- medicul evita camera muribundului;
- interpunerea unei terte persoane (infirmiera,apartinatori ai bolnavului) ca o
interfata intre medic si pacient.
- Familia bolnavului -poate sa “arunce “ sentimentul de culpabilitate asupra
echipei terapeutice, sub forma de agresivitate si revendicari.
Stadiul terminal (2)
• Jemmet si colaboratorii recomanda evitarea agravarii, prin disconfort psihic, a

starii bolnavului muribund, prin adoptarea urmatoarelor atitudini:
- Vizitarea regulata a bolnavului, oferirea posibilitatii de a-si exprima temerile,
dorintele sale.
- Menajarea personalului de ingrijire stresat la maximum de situatia bolnavului si
antrenarea infirmierelor , asistentelor in discutii care sa le ofere posibilitatea
exprimarii-degajarii-anxietatii si emotiilor in fata pacientilor ingrijiti de ele.
- Neabandonarea familiilor pacientilor de catre medic ( scop: diminuarea reactiei de
doliu alcatuia din neliniste si culpabilitate).
Strategii cu rol psihoterapeutic utilizate de medic
Distressul/ Suferinta
• Termenul de distress a fost ales deoarece:

- Este mult mai bine acceptat si mai putin stigmatizant decat “ psihiatric”, “
psihosocial” sau “ emotional”.
- Suna “ normal” si mai putin stanjenitor.
- Poate fi definit si masurat printr-o auto-examinare.
Definitie: Distresul= Suferinta, este o experienta multifactoriala: psihologica
( cognitiv-comportamentala, emotionala), sociala, +/- de natura fizica, ce poate
interfera cu abilitatea de a face fata cancerului ,cu simptomele fizice si cele
datorate tratamentului. Distressul se extinde , variind de la sentimente comune
de vulnerabilitate ,intristare la teama fata de problemele ce pot deveni
dizabilitante (exemplu: depresia, anxietatea, paniaca, izolarea sociala precum si
criza existentiala si spirituala).
Distressul/ Suferinta (2)
• Distressul trebuie sa fie recunoscut, monitorizat, documentat si tratat rapid

indiferent de nivelul bolii, in toate situatiile.
• Screeningul poate identifica nivelul si natura distressului.
• Ideal, screeningul pacientilor pentru distress trebuie sa se faca la fiecare
vizita medicala, ca o modalitate de ingrijire tintita a pacientului/ macar la
vizita initiala, la intervale apropiate, in functie de cum i se recomanda de
catre clinician, mai ales atunci cand intervin modificari in statusul clinic ( ex:
remisiune, recurenta, progresie a bolii, complicatii legate de tratament).
• Comisii interdisciplinare trebuie sa fie instruite pentru aplicarea standardelor
din managementul distressului.
Distressul/ Suferinta (4)
• Simptomele distressului:
- Teama si ingrijorare pentru viitor
- Preocupari in legatura cu boala.
- Tristete datorita pierderii sanatatii.
- Furie, sentimentul de pierdere a controlului.
- Insomnie.
- Scaderea apetitului.
- Scaderea capacitatii de concentrare.
- Preocupari si ganduri despre boala si moarte.
- Ingrijorare cu privire la boala sau la reactiile adverse ale tratamentelor.
- Ingrijorare cu privire la rolul in societate ( tata, mama etc)
- Ingrijorari de ordin spiritual/ existential.
Distressul/Suferinta (5)
• Ce avem de facut?
- Recunoasterea/ validarea distressului.
- Clarificarea diagnosticului, modalitatilor de tratament, precum si a reactiilor adverse.
- Asigurarea ca pacientul a inteles informatiile furnizate.
- Folosirea materialelor informative accesibile nivelului educational al pacientului.
- Castigarea increderii pacientului.
- Asigurarea continuitatii ingrijirilor medicale.
- Folosirea tratamentelor pentru ameliorarea simptomelor: analgezice, anxiolitice, hiptotice,
antidepresive, psihostimulante.
- Crearea grupurilor de suport pentru pacienti/ consiliere individuale.
- Crearea grupurilor de support pentru familie/ de consiliere.
- Implementarea tehnicilor de relaxare, meditatie, creative ( arta, dans, muzica).
- Suport spiritual; exercitii.
- Intarirea stategiilor de coping.
Distressul psihosocial (6)
• Pacientii cu factori de risc crescuti pentru distress:
- Cu istoric sau boli psihiatrice sau abuz de substante.
- Istoric depresie/ tendinte de suicid.
- Tulburari cognitive.
- Probleme de comunicare.
- Comorbiditati severe.
- Probleme sociale: conflicte familiare, sprijin social insuficient, locuieste singur, probleme
financiare, acces limitat la ingrijirile medicale, copii mici sau dependenti, varsta tanara, istoric de
abuz (fizic, emotional, sexual, verbal); alti factori stresanti.
- probleme spirituale/religioase ,simptome necontrolate.
- tipuri de cancer asociate cu riscul depresiv (ex: pancreas, cap si gat).
Distressul- Perioadele de vulnerabilitate crescuta
pentru pacient:
(7)
-Descoperirea unui simptom ce ridica -Complicatii semnificative legate de
suspiciunea de boala. tratament.
-La aflarea diagnosticului. -La sfarsitul tratamentului.
-In timpul perioadei de monitorizare. -Internarea/Externarea din spital.
-Citind despre riscurile familiar/genetice de -Trecerea la perioada de urmarire.
cancer -Urmarirea si supravegherea medicala.
-In asteptarea tratamentului. -Esecul tratamentului.
-Schimbarea modalitatii de tratament. -Recidiva/ progresia
-Cancer avansat
-La sfarsitul vietii.
Distressul si afectiunile psihiatrice/psihosociale
- Afectiuni neurocognitive: Dementa, Delirul.

- Tulburari depresive.
- Afectiuni bipolare.
- Schizofrenia si alte afectiuni psihotice.
- Anxietatea.
- Traume si tulburari legate de stres.
- Tulburari obsesiv-compulsive.
- Afectiuni datorate dependentei de substante.
- Tulburari de personalitate.
Tulburarile depresive
• Semne si simptome la pacientii cu afectiuni oncologice:
- Tulburari depresive datorata bolilor.
- Tulburari depresive majore.
- Tulburari depresive persistente.
Evaluarea:
- Factorilor legati de: cancer, tratament, medicatie, cauze medicale, durere, fatigabilitate, insomnie,
anorexie, scaderea interesului pentru anumite activitati, dorinta de a muri, ganduri suicidare;
scaderea concentrarii; variatii de dispozitie.
- Capacitatii decizionale.
- Ingrijorari de natura psihosociala /spirituala.
- Mediului familiar/locuinta.
- Consumului de alcool+ /- droguri recreationale.
- Evaluari utilizand PHQ-2 sau PHQ9.
Tulburarile depresive (2)
Tratament :
-Nu reprezinta un pericol pentru ceilalti: psihoterapie, medicatie psihotropica,
tratament psihiatric, monitorizare, educarea pacientului +a familiei acestuia,
consiliere religioasa de catre preot.
- Pericol pentru ceilalti: evaluarea riscului de suicid/omucid; spitalizare, siguranta
pacientului:indepartarea de obiecte periculoase, monitorizare, alte consultatii
psihiatrice; asigurarea sigurantei celorlalti; preot, servicii sociale tratament
psihiatric.
!!! Depresia poate sa creasca riscul de cancer,complica evolutia oncologica si
chiar poate grabi progresia bolii (Bukberg, 1984).
!!! Depresia poate scadea aderenta la tratamentul medical si este asociata cu
alterarea functionalitatii si cu scaderea calitatii vietii (Weitzner,1997).
Calitatea vietii in oncologie
• Definitie: Calitatea vietii reprezinta bunastarea fizica, psihica si sociala precum si capacitatea
pacientilor de a-si indeplini sarcinile obisnuite in existenta lor cotidiana.
• Katsching prezinta calitatea vietii polarizata in 3 domenii:

- Subiectiv psihologic (ce include o componenta cognitiva si una afectiva).
- Nivel de functionare socio-economica
- Factori contextuali fizici pe care ii rezuma in conditii de viata.
Actualmente se acorda o atentie din ce in ce mai mare aspectelor spiritual si existentiale, sensului pe
care pacientul il acorda existentei umane, descriind  DIMENSIUNEA SPIRITUALA a calitatii
vieti.
Calitatea vietii in oncologie (2)
• Dimensiuni ale calitatii vietii:
- Bunastarea emotionala sau psihica Indicatori: fericire, multumire de sine, stima de
sine,sentimentul de siguranta.
- Relatii interpersonaleIndicatori: prieteni/prietenii; contacte sociale, integrare sociala.
- Bunastare materiala Indicatori: proprietate, loc de munca, venituri adecvate, posesie de
bunuri.
- Afirmare personalaIndicatori: implicare profesionala, promovare ;educatie adecvata
profesiei; activitati intelectuale captivante.
- Bunastare fizicaIndicatori: forma fizica, alimentatie adecvata, asistenta medicala
corespunzatoare.
- Independenta Indicatori: autonomie in viata, posibilitatea de a face alegeri personale.
- Asigurarea drepturilor fundamentale ale omului.
• Cele 14 nevoi fundamentale ale pacientului propuse de Henderson sunt :
1)Respiratia normala.
2)Alimentatia adecvata.
3)Eliminarea excretiilor corporale.
4)Miscarea si mentinerea unor pozitii corporale dorite.
5)Somnul si odihna.
6)Selectarea unor articole de imbracaminte potrivite
7)Mentinerea unor temperaturi corporale normale.
8)Mentinerea curateniei corporale si protejarea tegumentelor.
9)Evitarea pericolelor din mediul de viata si evitarea ranirii/traumatizarii altora.
10)Comunicarea cu semenii prin exprimarea emoriilor, temerilor, opiniilor.
11)Practicarea cultului religios la care apartine.
12)Munca, ce da sens si valoare vietii.
13)Jocul si participarea la activitati distractive.
14)Invatarea , descoperirea satisfacerea curiozitatii si folosirea serviciilor medicale accesibile/disponibile.
• Cele 11 activitati vitale pentru un pacient (dupa Nancy Roper) sunt:
1)Mentinerea unui mediu de viata sigur si sanatos.
2)Comunicarea cu semenii.
3)Respiratia
4)Hrana si bautura/satisfacerea minimului de hrana si apa.
5)Eliminarea excretiilor (urina si materii fecale).
6)Imbracarea si curatarea corporala.
7)Controlul temperaturii corporale.
8)Mobilitatea corporala.
9)Munca si jocul.
10)Exprimarea sexualitatii.
11)Somnul.
• Calitatea vietii este determinata de Carr prin:

- gradul in care sperantele si ambitiile proprii se realizeaza in viata
cotidiana.
- perceptia pozitiei in viata persoanei, in contextul cultural si axiologic
in care traieste si in raport cu scopurile , aspiratiile, standardele si
preocuparile proprii.
- evaluarea starii proprii de sanatate, prin raportare la un model ideal.
- lucrurile care sunt considerate importante in viata persoanelor.
Instrumente de evaluare a calitatii vietii la pacientii
cu afectiuni oncologice
I. Rotterdam Symptom Checklist (Inventarul de Simptome- Johanna de
Haess,1990): 39 itemi si 3 subscale: scala suferintei produsa de cancer (22 itemi),
scala suferintei psihice generata de cancer (8 itemi).
-Apreciere generala a starii de sanatate pe Scale de la 1(foarte slaba) la 7(excelenta).
II. EORTC QOL-30 (European Organization for Research and Treatement of
Cancer Quality of Life C30)-30 de itemi ce exploreaza 15 domenii:
functionalitatea fizica (5 itemi), functionalitatea psihica (4 itemi), functionalitatea
cognitiva (2 itemi), functionalitate sociala (2 itemi), starea generala de sanatare a
pacientului (2 itemi), oboseala, greata, voma, durerea (2 itemi). Cele 15 scale se
grupeaza pe categorii: scale functionale, scale ale simptomelor,scale cu un singur
item si scala starii generale a sanatatii.
Instrumente de evaluare a calitatii vietii la pacientii
cu afectiuni oncologice (2)
• Rol:
- Ajuta personalul medical: sa aleaga intre diferite tratamente
alternative, sa informeze pacientii asupra efectelor posibile ale
tratamentului efectuat si sa monitorizeze programul tratamentelor
efectuate.
Comunicarea cu pacientii oncologici si familiile
acestora
• Abilitatile fundamentale de comunicare:
A) Comportamente de evitat:
1) Blocajul: apare cand pacientul asteapta un raspuns, dar medicul nu reuseste sa-l
ofere /este evaziv. Exp: “Cat credeti ca mai am de trait?”.
2) Cursul: medicul ofera prea multe informatii fara sa-i dea pacientului timp sa
raspunda/ sa puna intrebari.
3) Intelegere secreta: apare cand pacientii ezita sa discute problemele dificile si
medicii nu le cer in mod specific.
4) Asigurare prematura: apare cand medicii raspund ingrijorarilor pacientilor,
asigurandu-i ca va fi bine, inainte de ai examina/de a le afla motivele de
ingrijorare.
acestora (2)
• Abilitatile fundamentale de comunicare:
B) Atitudini de urmat:
1)Intreaba-Spune-Intreaba: “ Ce v-au spus ceilalti doctori despre starea
dumneavoastra de sanatate?” ofera informatii medicale intr-un limbaj
accesibilintreaba pacientul daca a inteles? Sa explice cu propriile cuvinte.
2)Spune-mi mai mult: Intreaba pacientul daca are nevoie de mai multe lamuriri?/
intrebari despre cum se simte ?.
3)Raspunde la emotii (empatizare)-ascultarea, facilitarea exprimarii pacientului
despre ceea ce i se comunica, posibilitatea exprimarii emotiilor: frica , manie,
anxietate. Asigurarea pacientului (si familiei) de tot sprijinul profesional si
emotional al personalului medical.
acestora (3)
Comunicarea vestilor proaste:
•Etapele comunicarii (SPIKES)-elaborate de Walter si colab(2000)
1)Pregarirea strategiei: Stabilirea planului de catre medic. Asigurarea unui loc confortabil,
linistit pentru pacient. Asigurarea suportului familiar/pesoane apropiate/ asistent etc.
Pastrarea contactului vizual in permanenta, sa nu se stea la distanta prea mare de pacient.
2)Perceptia: Asigurarea ca pacientul a inteles situatia medicala ( “ Ce ati inteles despre
boala dvs?”; “ce v-a spus medicul?”/”sunteti ingrijorat in legatura cu boala dvs?”).
Pacientul trebuie lasat sa isi spuna istoricul.
3)Invitatia: Afla cate informatii vrea sa stie pacientul despre boala sa.
4)Cunostinte/Educatie: Folosirea unui limbaj accesibil cunostintelor/educatiei pacientului.
“ Am sa va spun cateva lucruri importante”. Ofera timp pacientului sa se acomodeze cu
informatiile si sa raspunda.
5)Empatizare: NURSE.
6)Planifica: Rezuma informatiile clinice si stabilileste planul pentru pasul urmator.
Comunicarea vestilor proaste
• Medicilor le este greu sa comunice vestile proaste din urmatoarele motive:
- Nu sunt destul de stapani asupra propriilor abilitati de comunicare (“ Daca fac mai mult rau?”).
- Teama de a nu atrage reprosuri din partea pacientului+/sau familiei.
- Teama de a nu declansa reactii emotionale negative ( furie, plans, ostilitate).
- Sentimentul de vinovatie in fata bolii incurabile.
- Dorinta de a-l proteja pe pacient.
- Optimism nerealist
- Senzatia de stanjeneala
- Senzatia de a nu putea tine sub control suferinta.
- Senzatia incomoda ca un profesionist medical trebuie sa dea dovada de compasiune.
- Lipsa timpului suficient.
- Reamintirea vulnerabilitatii fiintei umane in fata bolii.
Comunicarea vestilor proaste
Elemente care pot explica diferentele de reactie la impactul cu boala:
- Conceptiile si ideile despre boala.
- Resursele psihologice si cele suportive.
- Momentul in care apare boala.
- Situatia familiala.
- Stilul de reactie in situatii dificile (coping).
- Personalitatea bolnavului.
Scopul comunicarii despre diagnostic este de a permite bolnavului:
- Sa inteleaga realitatea cu care se confrunta.
- Sa se autodetermine in aceasta etapa a vietii lui.
- Sa favorizeze comunicarea bazata pe incredere cu familia, prietenii, cei apropiati, personalul medical.
- Sa ia parte la decizii terapeutice si de ingrijire in mod informat si constient.
- Sa se pregateasca mai bine in ceea ce priveste despartirea de cei dragi,de acesta lume.
Comunicarea cu pacientii oncologici si familiile acestora (4)
-Discuta diagnosticul, tratamentul, prognosticul-
A) Luarea deciziilor:
- In accord cu preferintele pacientului pentru informare si luarea deciziilor.
Pacientul trebuie sa fie implicat in procesul decizional, in masura in care vrea.
- Identificati alegerile terapeutice care trebuie facute. Ex: CHT pentru c.
pulmonar.
- Alegeti strategiile terapeutice si intelegeti-le: descrierea reactiilor adverse,
vorbiti despre rata de raspuns. Nu utilizati jargoane.
- Discutați despre valorile și preocupările pacientului legate de opțiunile de
tratament.
- Sa negocieze un interval de timp pentru decizie.
B) Discutarea prognosticului:
- Majoritatea medicilor prezinta informatia intr-un mod: realist, optimist, ezitant.
-Realist: Aproximativ 20% dintre pacienti (in special cei cu MTS, stadii avansate
de boala), nu vor sa primeasca informatii medicale complete in ceea ce priveste
prognosticul.
-Optimist:Pacientii risca sa-si piarda increderea in medic cand vor descoperi ca
informatiile nu au fost prezentate exact asa cum sunt.
-Alta modaliate este evitarea prognosticarii/sau intelegere tacita intre medic si
pacient.
-Ezitant: Pentru ca informatia despre prognostic poate genera anxietate +
depresie=> alterarea calitatii vietii=>distress (ganduri despre moarte,etc).
C) Discutarea tratamentului:
1) Pregatirea pacientului: semnarea consimtamantului informat de catre acesta,
cunoasterea asteptarilor pacientilor.
2) Discutarea studiilor clinice disponibile.
3) Completarea tratamentului curativ.
4) Intreruperea chimioterapiei paleative generarea conflictelor (familie-medic;
medic-medic; familie-familie).
Solutii
• O mai buna comunicare intre departamentele medicale.

• Echipe pluridisciplinare.
• Psihoterapie inca de la debutul demersurilor diagnostice.
• Existenta grupurilor mixte de support (psihologi+oncologi..)
• Accesibilitatea cat mai larga la servicii medicale decontatecresterea
adresabilitatii pacientilor.
• Programe de screening.
• Imbunatatirea calitatii vietii pacientilor.
CE PROPUNETI DUMNEAVOASTRA?
Bibliografie:
1) Diagnostic des cancers-Cancerologie generale (19/12/2003), Prof.J.F HERON- Faculte de Medicine de Caen-France.
2) http://gwenr.free.fr
3) Cancerologie (Niveau DCEM 3)- Universite Pierre et Marie Curie- Professur Baillet,5/10/2005.
4) Faculte de medicine de Toulouse (DCEM 3) (2009)-Cours de cancerologie.
5) Psihologia durerii- Dr. Doina Cosman.
6) Particularitatile psihologice a pacientului oncologic la etapele: diagnostic, curative, postcurativa (Medic psiholog Raisa
Tibirna, Prof. Univ. Gheorghe Tibirna, Prof. Univ. Ion Mereuta, Conf. Univ. Andrei Tibirna).
7) Personalite et maladie-Dr. Cateline CLAD.
8) Calitatea vietii la pacientii cu afectiuni oncologice si patologie depresiv-anxioasa comorbida- Adriana Mihaela David,
Sorina Nastase.
9) Lucian Miron- “ Terapia oncologica-optiuni bazate pe dovezi”, Ed. Academica , Iasi -2008.
10) www.NCCN guidelines- Distress management.
11) www. Medscape.ro
12) Manual of clinical oncology –seventh edition- Dennis A. Casciato ,2012.
13) Google-imagini.
14) Ghidul de bune practici al psiho-oncologului, Roche, Bucuresti 2021.
VA MULTUMESC PENTRU ATENTIA
ACORDATA!!!

Oncologie Medicala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oncologie Medicala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Oncologie medicala

-De la discutii la solutii-

Dr. Baiesu Iuliana-Maria.

• 3000-1500 I.H- Papirusul egiptean Edwin Smith (8 cazuri de tumori mamare).

• Psihosomatica-disciplina medicala ce studiaza maladiile fizice, tulburarile legate de cauze psihice, de

4)Comportamentul sexual si reproductiv:

5) Stresul – factor de risc exogen si endogen.

Sd. Lynch (HNPCC) Colon drept MSH 2

Von Hippel-Lindau Rinichi, sistem nervos VHL

II. Factori de risc constitutional:

III. Factori ambientali:

III. Factori ambientali:

un risc crescut de cancer secundar.

III. Factori ambientali:

Secundara-tratamentul leziunilor precanceroase/ cancere in stadii precoce.

Tertiara- preventia recidivei loco-regionale/MTS dupa terapia I cu intentie curativa.

2) Diagnosticul precoce al cancerului (echipa pluridisciplinara: MF, chirurgi, oncologi,

- Pacient cu afectiune cronica incurabila.

Diagnosticul este sugerat de anamneza, sustinut de examenul clinic complet (general si

1) Tulburari functionale digestive sau urinare.

A. Anamneza- etapa cea mai importanta in stabilirea legaturii dintre medic si

2) Ulceratie- tumorii sau adenopatiilor.

C. Semne indirecte de boala:

D. Examenul clinic general:

A. Examenul clinic local trebuie sa stabileasca:

Abdomen- suspiciune de ileus/perforatie.

Sistem osos-primul examen in caz de leziuni suspecte.

II. Radiografia cu sc/dublu contrast:

Abdomen (extensia neo. Gastro-intestinale, posibil a-II-a neoplazie, posibile fistule).

Preoperator: ureter/VU,anatomia ureterului, fistule

Tumorile de 4-5 mm pot fi detectate (tumori infra-clinice): opacitate densa,

spiculata,slab delimitata la nivelul sanului +/- microcalcificari in interior.

VI. Examenul computer-tomografic:

(iv,angiografic,intratecal), ghidarea biopsiilor cu ac fin,evaluarea adenopatiilor abdominale,

Avantaje:diagnosticul tumorilor mici.

decontata prin CASMB lung.

VII. Rezonanta magnetica nucleara (RMN):

Avantaje: imagini multiplane.

Limitari:vizualizare slaba a ggl; nu este indicat pentru : torace+ mediastin; timp de

inregistrare mai lung;posibile interferente cu miscarea pacientului; claustrofobie.

Tc99), cancer tiroidian (Iod:I131); Galiu67(limfoame).

Limite: cost crescut,specificitate scazuta, radioactivitate.

!!! Limfoscintigrafie- cu rol de stadializare in cazul melanomului malign.

IX. Computer tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT):

multa glucoza decat celulele normale.

tratament)=> imagine functionala.

Dezavantaje:pret de cost crescut; necesita aprobare pentru decontare de CASMB.

A. Markeri tumorali serici:

CA 125- in cancerele epiteliale ale ovarului, dar si in bolile inflamatorii peritoneale.

CA 19.9-cancer de pancreas; cancere hepato-biliare, CCR metastatice; carcinoame

mucinoase ale ovarului.

PSA-antigen specific al prostatei dar si HBP.

NSE (enolaza neuronal-specifica): neuroblastoame, c.pulmonar cu celule mici.

placentar,tumori germinale testiculare.

Tireoglobulina- c.folicular al tiroidei.

b) Frotiul cervico-vaginal –interpretari:

d) Punctia cu ac fin ( san, tiroida, parti moi, etc).

Testele imunohistochimice (IHC):

I. Factori legati de boala/prezenta tumorii:

II. Factori de prognostic legati de pacient:

III. Factori de prognostic legati de tratament:

1) Timpul scurs pana la tratament.

B. Chirurgia cu rol diagnostic: