BULLYING

Afiș de Adam
Cristian Andrei
Clasa a VII-a C
Cum să faci față bullying-ului verbal în școală
Agresiunile verbale au la bază cuvinte, afirmații și  apelative nepotrivite, agresorii având scopul de a câștiga
putere și control asupra unei ținte. De obicei, agresorii verbali vor folosi insulte neîncetate pentru a micșora,
a înjosi și a răni emoțional o altă persoană. Țintele sunt alese în funcție de modul în care arată, acționează
sau se comportă. De asemenea, este obișnuit ca agresorii verbali să vizeze copiii cu nevoi speciale. Hărțuirea
verbală este adesea foarte dificil de identificat, deoarece atacurile apar aproape întotdeauna când adulții nu
sunt în jur. Drept urmare, este adesea cuvântul unei persoane împotriva altuia. În plus, mulți adulți consideră
că lucrurile pe care le spun copiii nu afectează semnificativ pe alții. Drept urmare, de obicei  victimei
agresiunii  i se spune să „ignore”. Dar agresiunea verbală ar trebui luată în serios. Cercetările au arătat că
agresiunea verbală și etichetele au consecințe grave și pot lăsa urme emoționale profunde.

1. Ignoră jignirile și părăsește locul

Nu privi persoana care te jignește și nu-i vorbi. Poți evita să rămâi în apropierea celui care îți
vorbește urât.
2. Vorbește prietenos
Fii calm și cere-i politicos să oprească. Schimbă subiectul!
3. Vorbește cu fermitate
Cere-i hotărât să se oprească și spune-i că dacă nu o va face te vei adresa
învățătorului/dirigintelui.
4. Solicită sprijinul colegilor
Colegii te pot ajuta să depășești momentele grele.
5. Spune învățătorului/dirigintelui
Dacă niciuna din primele metode nu funcționează, spune ce ți se întâmplă unui cadru didactic.
 Bullying fizic
Bullyingul fizic este cea mai evidentă formă de bullying.
Apare atunci când copiii folosesc acțiuni fizice pentru a
câștiga putere și control asupra celorlalți. Agresorii fizici tind
să fie mai mari, mai puternici și mai agresivi decât colegii lor.
Exemplele de agresiune fizică includ loviturile, lovirea, lovirea
cu pumnii, palmele, împingerea și alte atacuri fizice. Spre
deosebire de alte forme de intimidare, intimidarea fizică este
cel mai ușor de identificat. Drept urmare, când se gândesc la
agresiune este cel mai probabil ca oamenii să se gândească la
cea fizică. În plus, istoric a primit mai multă atenție din partea
școlilor decât alte forme mai subtile de agresiune.
 Agresiunea relațională
Agresiunea relațională este un tip de hărțuire care trece adesea
neobservată de părinți și profesori. Uneori denumită agresiune
emoțională, agresivitatea relațională este un tip de manipulare socială
în care tinerii și adolescenții încearcă să-și rănească colegii sau să le
saboteze poziția socială. Cel mai adesea agresorii răspândesc zvonuri,
manipulează situații și divulgă secrete. Scopul unui agresor relațional
agresiv este de a-și spori propria poziție socială controlând sau
agresând o altă persoană. În general, fetele tind să folosească
agresivitatea relațională mai mult decât băieții, în special între clasele a
V-a și a VIII-a. Este probabil ca un adolescent sau un preadolescent
victimă a agresiunii relaționale să fie tachinat, insultat, ignorat, exclus și
intimidat. Deși agresivitatea relațională este frecventă în școala
generală, nu se limitează la preadolescenți sau adolescenți, ci se
regăsește adesea și în relațiile dintre șefi și angajați.
 Cyberbullying
Atunci când un copil sau un adolescent folosește internetul, un
smartphone sau altă tehnologie pentru a hărțui, amenința, jena sau viza
o altă persoană, este vorba despre cyberbullying sau hărțuire
cibernetică. Exemple de hărțuire cibernetică includ postarea de imagini
defăimătoare, amenințări online și trimiterea de e-mailuri sau mesaje
de șantaj. Acest tip de bullying este o problemă în creștere în rândul
tinerilor. De asemenea, este din ce în ce mai răspândit, deoarece
agresorii își pot hărțui țintele cu mult mai puțin risc de a fi prinși.
Tehnologia îi face pe agresori să se simtă anonimi, izolați și detașați de
situație. Pentru țintele agresiunii cibernetice, se simte invaziv și
nesfârșit. Agresorii pot ajunge la ei oricând și oriunde, adesea în
siguranța propriilor case. În consecință, consecințele hărțuirii
cibernetice  sunt semnificative.
 Bullying sexual
Hărțuirea sexuală constă în acțiuni repetate, dăunătoare și umilitoare care vizează o
persoană din punct de vedere sexual. Exemplele includ apeluri sexuale, comentarii
grosolane, gesturi vulgare, atingeri neinvitate, propuneri sexuale și materiale
pornografice. Un hărțuitor ar putea face un comentariu grosolan despre aspectul,
atractivitatea, dezvoltarea sexuală sau activitatea sexuală a unui coleg. În cazuri
extreme, hărțuirea sexuală deschide ușa agresiunii sexuale. Fetele sunt adesea ținta
agresiunii sexuale atât de băieți, cât și de alte fete. Băieții ar putea să le atingă
necorespunzător, să facă comentarii grosolane despre corpul lor. Fetele ar putea pune
etichete altor fete și ar putea face comentarii jignitoare despre aspectul sau corpul lor
și să le facă să se rușineze.
Sextingul se poate transforma și el în hărțuire sexuală și poate duce și la agresiune
sexuală. Dacă o fată îi trimite unui/ei prieten/e o fotografie cu ea însăși, el/ea poate
împărtăși fotografia pe scară largă dacă se despart/nu se mai înțeleg. Ea devine ținta
agresiunii sexuale, deoarece oamenii își bat joc de corpul ei și fac comentarii vulgare
despre ea. Unii băieți pot chiar să vadă acest lucru ca pe o invitație deschisă să îi
propună sau să o agreseze sexual.
 Statistici
La nivel global, în perioada 2011–2013, serviciile Telefonul Copilului de pretutindeni au înregistrat 251.640 de cazuri de bullying. Mai mult, 9 din 10 cazuri de bullying au
avut loc în școală, conform analizei realizată de Child Helpline International, în urma apelurilor efectuate la Asociațiile Telefonul Copilului la nivel global, în ultimul
deceniu.
În urma datelor colectate în ultimul deceniu, din 126 de milioane de apeluri efectuate la serviciile telefonul copilului, aproape 18% (adică aproximativ patru milioane) se
referă la abuz și violență asupra copilului și includ următoarele categorii: bullying, abuz emoțional, abuz fizic, abuz sexual și neglijare. Numai în  Europa au fost
înregistrate mai mult de 500.000 de apeluri.
Studiile arată că între 15–25% din elevii americani sunt victime ale bullying-ului, în timp ce o proporție de 15–20% declară că sunt inițiatori ai acestor comportamente.
Forma de bullying emoțional este mai des întâlnită în rândul fetelor, în timp ce forma de bullying fizic se regăsește în rândul băieților.
Victimele fenomenului bullying în lume sunt 43% băieți și 57% fete, iar în Europa, 42% băieți și 58% fete. Aproape 63% dintre apelurile înregistrate de serviciile
Telefonul Copilului din Europa menționează forma de bullying emoțional drept cea mai răspândită, urmată de bullying-ul fizic (24%).
Mai mult de 90% dintre victime în Europa au indicat colegi de școală drept agresori și mai mult de 10% dintre aceste situații au inclus prieteni. În alte 4% din cazuri sunt
acuzați profesorii.
În România
Conform datelor UNICEF România este pe locul I în Europa la numărul de elevi cu vârsta între 11 și 15 ani care agresează alți colegi. Aproape jumătate dintre copiii din
România – 46% – au fost la un moment sau altul victime ale bullying-ului, 53% dintre aceștia fiind fete și 47% băieți. În perioada octombrie 2011–octombrie 2013,
Asociația Telefonul Copilului a înregistrat 2.907 cazuri de bullying în România, 45,72% din cazuri vizând violența fizică, 22,86% violența verbală, 15,24% abuzul
emoțional și 14,28% abuzul relațional. Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat: depresii și tulburări de comportament (33,15%), excludere și dificultate în
relaționare (procentaj de 29,78%), gânduri suicidare (15,17%), frică și anxietate (12,92%), criză de identitate și singurătate (4,49%). Un studiu al Asociației Telefonul
Copilului arată că, în 2018, acest fenomen a afectat unul din doi copii care au apelat la serviciile acestui ONG. 77,22% dintre situațiile de abuz de tip bullying au avut
loc în grădiniță/școală, iar 22,78% au avut loc în spațiul public.
Un studiu comprehensiv al organizației „Salvați Copiii” cu privire la fenomenul de bullying în școlile românești relevă faptul că 1 din 4 copii este umilit în mod repetat în
fața colegilor. Mai mult, 4 din 10 copii au fost răniți ca urmare a comportamentelor violente repetate ale altor colegi. Un alt lucru scos la iveală de studiul „Salvați Copiii”
este că elevii răspândesc zvonuri umilitoare și denigratoare cu privire la colegii lor. 37% dintre copiii participanți la chestionar au mărturisit că s-au răspândit astfel
zvonuri în școală despre ei. 84% dintre copii afirmă că au fost martorii unei situații în care un copil amenință un altul, 80% a uneia în care un copil este umilit de alt
copil, iar 78% au asistat la situații repetate în care un copil era îmbrâncit și lovit ușor de către alți copii. De asemenea, 73% dintre copii afirmă că au fost martorii unor
situații de bullying în școala în care învață, 58% au asistat la situații de bullying în propria clasă, 46% în grupul de prieteni, iar 69% în mediul online. Potrivit studiului,
cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cei cu dizabilități, cu probleme de greutate, ori mai timizi de fel.
În 2019, conform primului studiu sociologic desfășurat în România în rândul copiilor, părinților și cadrelor didactice cu privire la existența bullyingului în școli, comandat
de Asociația Telefonul Copilului, 72% dintre elevi sunt victime ale acestui fenomen, dar doar 40% dintre respondenți au avut curajul să își recunoască postura de
victimă.
51% dintre copiii victime apreciază ca principalul motiv pentru care au fost agresați este aspectul fizic. 62% dintre victime au fost agresate de un alt elev, iar o treime de
un grup de elevi (33%). 42% dintre copiii martori la episoadele de bullying au intervenit în apărarea victimei. Însă, întrebați cum au reacționat colegii lor după un astfel
de gest de interes social: 60% au considerat că a trecut neobservat comportamentul lor, 21% au fost priviți drept eroi, 16% - drept turnători, iar 10% - au fost și ei apoi
agresați.
O concluzie îngrijorătoare privind motivele pentru care un copil a agresat un altul este că 50% dintre aceștia au considerat că victimele au meritat acest tratament, 36%
au afirmat că și ei au fost agresați de persoana respectivă și au simțit nevoia să se răzbune, 29% au dorit să se impună, 15% consideră că mai mulți colegi se
comportă astfel cu acea persoană și au făcut și ei la fel, 11% au făcut-o ca să se distreze, iar 6% au afirmat că astfel de comportamente sunt ceva obișnuit la ei în
școală și nu consideră că au făcut nimic deosebit.
La rândul lor, 7 din 10 profesori admit prezența fenomenului bullying în școala unde profesează. În ceea ce privește măsurile care pot fi adoptate, 81% dintre elevi
consideră că este necesar ca profesorul/dirigintele să le vorbească despre bullying în orele de curs, profesorii semnalând în unanimitate această necesitate, iar
programa școlară să prevadă detalii despre acest fenomen . 87% dintre părinți și 91% dintre cadrele didactice consideră că se impune adoptarea unor măsuri legislative
referitoare la prevenirea și intervenția în cazuri de bullying.
 CONCLUZIE
Cu multe rapoarte despre sinucideri ca
urmare a agresiunii, este important ca
părinții să recunoască potențialul
agresiunii și să ia măsuri pentru
prevenirea sau gestionarea unei
situații care există deja. Din fericire,
există multe acțiuni pozitive pe care
părinții le pot întreprinde pentru a-și
proteja copiii împotriva agresiunilor de
orice fel.
Imagini

Bullying fizic Bullying verbal Cyberbullying

Agresiune emoțională Bullying sexual