Sunteți pe pagina 1din 31

Tipuri si particularitati de masaj

Masajul capului
Masajul capului reprezintă o formă de terapie care necesită o atenție mai
mare din partea tehnicianului și o bună pregătire și experiență practică.
Utilizarea masajului capului în terapie necesită un prealabil examen
medical și o indicație terapeutică atentă din partea medicului.
Există posibilitatea ca acuze clinice de tip nevralgic mai mult sau mai
puțin pronunțate să ascundă forme grave de patologie, fără
antecedente personale importante, motiv care, cred eu, justifică și
motivează un examen medical atent.
De altfel, subliniez utilitatea masajului capului și eficiența sa crescută în
tratamentul unor forme de patologie cervicală rezistentă la tratament,
în care asocierea masajului capului poate să crească mult calitatea
actului terapeutic,
Masajul capului se face la nivelul tuturor structurilor anatomice de
la acest nivel cu excepția ochilor, a orificiilor bucale și nazale.
Tehnica de tratament se va adapta conformației anatomice și
scopului tratamentului pe care dorim să-l aplicăm.
În alegerea tehnicii și a direcției manoperei active se va lua în
considerare zona de tratament precum și dispoziția circulației
venolimfatice la acest nivel.
Circulația de întoarcere are o dispunere care merge de la nivelul
mijlocului frunții lateral spre regiunile temporoparietale, în sus
spre creștetul capului, la nivelul calotei, din zona mijlocie înspre
părțile laterale ale craniului și spre ceafă.
Pielea păroasă a capului are o sensibilitate
aparte prin prezența podoabei capilare, motiv
pentru care tehnicile de masaj efectuate aici
vor fi cu blândețe, în așa fel încât să nu
producem noi senzații neplăcute sau chiar
leziuni la acest nivel.
Sensibilitatea tegumentară este relativ mare cea ce
impune tehnici puțin energice și totodată are zone
reflexogene relativ bine reprezentate care pot
influența activitatea inclusiv la nivel de sistem nervos
central.
Intervenția senzitivă este asigurată de nervi cranieni
precum și la nivelul unor rădăcini ale unor nervi
cervicali.
Masajul craniului se poate face pe zone limitate(frunte,
calota craniană, regiunile temporoparietale, regiunea
occipitală, jumătatea craniului) sau în totalitate.
Pacientul este așezat pe un scaun fără spătar mai mic, în așa fel
încât terapeutul din poziția șezând pe un scaun mai înalt sau în
picioare, să poată să fie deasupra bolnavului, astfel ca mâinile
terapeutului să nu fie peste nivelul umerilor.

La nevoie se poate asigura pacientului de a se sprijini cu fruntea


sau bărbia pentru a evita oboseala pentru pacient.

Masajul capului se va efectua cu o mână sau ambele mâini.

Manoperele de masaj utilizate în masajul capului sunt: efleurajul,


fricțiunile, vibrațiile și tapotamentul ușor
Efleurajul se face la nivelul capului pornind de la nivelul frunții spre
creștetul capului și ceafă, cu o mână sau cu ambele mâini sau
de la același nivel spre părțile laterale ale capului, regiunile
temporoparietale și terminând la nivelul cefei.
Alunecările se fac lent, pentru efect sedativ și ușor alert pentru
efect stimulant.
La masajul efectuat cu o mână, cealaltă mână poate să sprijine
capul, iar în situația în care se face cu ambele mâini, mâinile
fac mișcarea simultan sau alternativ.
Proba pentru un efleuraj al capului corect efectuat este o senzație
de bine, de ușurare, la sfârșitul etapei de tratament.
Fricțiunea este cea de-a doua importantă manoperă de masaj utilă în masajul
capului.

Ea se face similar cu efleurajul, fie cu o mână, fie cu ambele mâini.

Fricțiunile la nivelul capului se fac cu vârfurile degetelor ușor îndoite, prin mișcări
circulare, insistente, cu imprimarea unei mișcări a tegumentului atât cât permite
elasticitatea propie, cu deplasarea apoi din aproape în aproape la nivelul
întregii zone afectate.
Intensitatea apăsării este în funcție de sensibilitatea zonei și toleranța pacientului,
de la apăsări moderate și insistente cu scop de dispariția senzației neplăcute a
pacientului, până la apăsări ușoare sau foarte ușoare pe zone intens sensibile.
Ameliorarea sau dispariția durerii este semn că putem să trecem la altă zonă de
tratat
Pentru creșterea eficienței se poate asocia fricțiunea cu vibrația.
Vibrațiile la nivelul capului se fac singure, fie asociate cu efleuraj
sau fricțiune.
Ele se practică ușor, cu ambele mâini sau cu o mână.
Tapotamentul la nivelul capului se practică mai rar și doar foarte
ușor, cu vârful degetelor, foarte elastic, din apropieerea
tagumentului, cu continuarea mișcării la nivelul tagumentului cu
o mișcare de alunecare ușoasră, care reduce din intensitatea
loviturii.
Ele se fac rar, ușor și uniform.
Tehnica are eficiență locală producând
hiperemia tagumentului și elasticizarea tisulară
dar și regională, prin mecanism reflex
influențând circulația la nivelul creierului cu
efect decongestionant și de normalizare a
jocului vascular la acest nivel și de
reechilibrare neurovegetativă cu refacerea și
reechilibrarea tonusului neurovegetativ.
Masajul feței reprezintă câteva particularități , motiv
pentru care se prezintă separat câteva completări.
Astfel, masajul feței este diferit dacă se aplică în scop
terapeutic sau în scop cosmetic.
În efectuarea masajului feței se vor utiliza alunecări
scurte din efleuraj, fricțiuni, frământat, tapotament,
vibrații și alte manopere secundare propiu zise sau
variante de tehnică(pensări, scuturări, balsamări)
În masajul terapeutic manoperele de masaj se vor face
asemănător cu cele clasice cu particularizare și
insistență după tipul de modificare patologică
prezentă.
În masajul cosmetic suplimentar se vor folosi o serie
de preparate cosmetice sub formă de pudră,
unguente, loțiuni trofice, regenerative sau cu scopul
combaterii ridurilor, a hipotrofiilor sau modificărilor
legate de vârstă.
Masajul feței își dovedește utilitatea și în masajul
sportiv în special la boxeri sau traumatisme ale feței.
Masajul gâtului

Masajul gâtului reprezintă o particularitate de


masaj care este dată de forma și compoziția
anatomică a sa.
De la început trebuie să facem precizarea că
se va face distincție între masajul regiunii
anterioare a gîtului care are un anumit
specific și masajul regiunii posterioare a
gîtului cu o cu totul altă specificitate
Astfel, pentru masajul regiunii anterioare a gîtului, se va ține
întotdeauna cont de faptul că la acest nivel sunt dispuse o serie
de formațiuni anatomice care au structură anatomică și
funcțională particulară, rezistență fizică la întindere și
tracționare sau capacitate de răspuns reflex la anumite întinderi
semnificativă, ceea ce impune o tehnică atent și riguros
efectuată.

Din acest punct de vedere subliniem că masajul medical clasic se


adresează în special musculaturii anterioare a gîtului și mai
puțin organelor și formațiunilor anatomice localizate la acest
nivel.
Cu certitudine că, efectuarea masajului regiunii
anterioare a gîtului se va însoți și de un răspuns de
tip reflex din partea organelor sau formațiunilor din
zona respectivă.

Nu trebuie să uităm faptul că nu se recomandă


abordarea prin masaj a glandei tiroide, a ganglionilor
limfatici, a traheei, laringelui sau esofagului, a
vaselor mari ale gîtului, carotidelor și jugularelor,
formațiuni care trebuie protejate și evitate în cadrul
masajului medical clasic
Oricum, în masajul regiunii anterioare a gîtului se va
aplica o tehnică de masaj cu manopere mult
simplificate ca intensitate, ca forță de apăsare, ca
insistență.

Procedeele de masaj utilizate în masajul regiunii


anterioare a gîtului sunt efeurajul, fricțiunea,
frământatul, la care se mai adaugă vibrațiile ușoare
sau combinații între fricțiune, frământat și vibrații
Pacientul va fi asezat fie în poziția de decubit dorsal cu capul ușor
ridicat, fie în șezut pe un scaun cu regiunea occipitală sprijinită.

Masajul regiunii anterioare a gîtului începe cu efleuraj ușor care se


va face prin neteziri ușoare de sus în jos, de la nivelul bărbiei și
zonei submandibulare până în zona mastoidiană, în jos de-a
lungul musculaturii anterolaterale a gîtului în special la nivelul
sternocleidomastoidienilor și fascicolului superior al trapezului,
mai puțin musculatura profundă a gîtului, care nu poate fi
prelucrată prin masaj având în vedere situația și raporturile lor
cu formațiunile anatomice locale și influențarea stării
funcționale a plexului cervical cu componenta importantă
neurovegetativă a acestuia
Masajul se va face cu o mână sau cu ambele mâini, simultan sau
alternativ, adaptând mâna după volumul de masă musculară și
tonusul musculaturii de tratat.
Tehnic efleurajul se va face cu degetele sau cu palma în
întregime, în așa fel încât să acoperim cât mai mult din zona de
tratat.
Poziția capului în cursul masajului se poate schimba, în așa fel,
după necesități, încât să putem avea acces facil la zona de
tratat.
Fricționarea se va efectua ușor, cu vârful degetelor sau cu partea
anterioară a primei falange, în așa fel încât să evităm iritarea
zonei, se va face cu prudență perilaringian și cu evitarea zonei
tiroidiene
Urmează neteziri ușoare după care se va trece la frământatul
musculaturii, care se va face numai la nivelul
sternocleidomastoidienilor și marginii superioare a trapezului.

Cel mai frecvent se folosește frământatul în cută.

Se continuă cu câteva mișcări de alunecare de-a lungul zonei


după care se poate asocia vibrarea zonei sau combinația
vibrării cu fricțiunea sau frământatul.În încheiere se aplică
neteziri ușoare cu mișcări lungi efectuate lent
Efectele terapeutice în această situație sunt de
relaxare a musculaturii contractate, de
elasticizare a tegumentului și musculaturii,
de troficizare a zonei.
Se activează circulația local dar și regional, se
produce o decongestionare a zonei dar și a
regiunilor adiacente, față, cap.
Se încheie masajul regiunii anterioare a gîtului
cu mișcări și mobilizări care să tensioneze în
special sternocleidomastoidienii și trapezul
superior prin mișcări de flexie și extensia
capului, flexii laterale ale capului, mișcări de
răsucire laterală a capului, efectuate pasiv,
activ cu sau fără rezistență exterioară
Masajul regiunii posterioare a gâtului, se execută mult mai ușor și
fără precauțiile masajului regiunii anterioare a gâtului.
Aceasta datorită în primul rând volumului mult mai mare de masă
musculară din zonă, sensibilității sale mult mai reduse, a
reacției reflexogene mult mai puțin ample.
Pacientul va fi așezat în poziția șezând pe un scaun fără spătar,
cu sau fără rezemarea frunții.
Se poate efectua masajul regiunii posterioare a gâtului cu
pacientul în decubit ventral pe o masă de masaj prevăzută cu
un orificiu pentru frunte, sau cu capul sprijinit de mâini sau un
sul de material textil corespunzător.
La nivelul regiunii posterioare a gâtului se practică efleurajul,
fricțiunea, frământatul, tapotamentul, vibrațiile.
Efleurajul se va practica cu mișcări de alunecare de la
nivelul regiunii occipitale în jos spre regiunea dorsală
superioară, de-a lungul musculaturii paravertebrale a
gâtului, cu sfârșitul mișcării la nivelul zonei dintre
omoplați și spre umeri.
Manopera se va face cu o mână sau cu ambele mâini,
simultan sau alternativ, cu mișcări ample, manoperă
activă numai de sus în jos.
Mâna se va adapta regiunii, la început efleurajul fiind
efectuat cu palma și sfârșind la nivelul umerilor cu
degetele.
Urmează fricțiunea, care se va face atent la nivelul tuturor formațiunilor zonei
respective.

Este modalitatea foarte bună de abordare a punctelor durereoase de la acest


nivel, Arnold și Erb, puncte frecvent afectate în patologia de tip degenerativ ori
discală cervicală.

La nivelul punctelor dureroase se preferă fricționarea circulară cu vârful degetelor,


atentă, progresivă în funcție de toleranța și răspunsul pacientului la manoperă.

La nivelul musculaturii se fricționează cu mai multe degete, în linie, progresiv din


aproape în aproape de-a lungul musculaturii respective, de la nivelul inserțiilor
occipitale până la nivelul regiunii dorsale superioare și umerilor
Urmează din nou efleuraj, după care se va trece la frământat.
Frământatul se va face în cută, de-a lungul maselor musculare și
mai ales acolo unde musculatura este mai bogat reprezentată.
Se va face mai intens în treimea medie și inferioară a gâtului,
unde musculatura permite o mai bună tehnică de acest fel.
Priza se face între police și celelalte degete utilizându-se o mână
nsau ambele mâini, simultan sau alternativ.
Tehnica se poate face singură sau asociată cu fricțiunea.
Cel mai intens frământat se va face la nivelul regiunii cervicală
inferioară-dorsal superioară.
Se continuă cu efleuraj ușor, cu mișcări lungi, lente.
Se trece la tapotament, dacă se impune, tapotament
care se va adapta ca tehnică și intensitate la
condițiile locale și necesități.
Astfel, în regiunea cervicală, tapotamentul se va
practica ușor, cu vârful degetelor, cu mișcări lente și
loviri ușoare a tegumentului, efectuate de la o
înălțime mică față de tegument.
Pe măsură ce coborâm în zona cervicală medie și
inferioară loviturile devin mai puternice și se execută
cu degetele în totalitate sau cu palmele în zona
cervicală inferioară, mai ales la nivelul umerilor.
Se intercalează din nou efleuraj, după care se va trece la vibrații,
proceduri care se vor face pe punctele dureroase sau la nivelul
mușchilor paravertebrali cervicali.

La nivelul musculaturii, vibrațiile se pot combina cu fricțiuni sau


frământat. În încheiere se pot efectua din nou neteziri ușoare,
lente și lungi, cu scop relaxant, cu scop reconfortant pentru
pacient.

Se continuă cu exerciții și mobilizări ale coloanei cervicale, cu


mișcări în toate axele de mișcare, insistând pe acele mișcări
care sunt insoțite de redori sau de durere.
Masajul regiunii posterioare a gâtului produce activarea
circulației la nivelul musculaturii și tegumentului
regional, la nivelul circulației cerebrale cea ce
generează o senzație de ușurare și confort, duce la
ameliorarea durerilor locale și a celor cerebrale, fiind
eficient în durerile de tip nevralgic, a celor de tip
migrenoid.
Acest tip de masaj se indică frecvent în masajul de
întreținere corporală datorită în special efectului său
reconfortant și liniștitor, dar și în masajul general și la
sportivi, pentru aceleași tipuri de efecte terapeutice.
Influența importantă prin mecanism reflex
asupra circulației și durerilor cervicale, starea
de bine și confort pe care ți-o dă acest tip de
masaj, face din acesta unul dintre cele mai
des folosite tipuri de masaj care se practică
în scop terapeutic atât la omul sănătos cât și
la omul bolnav.