Sunteți pe pagina 1din 44

Particularitati ale masajului dupa

structurile tisulare tratate


Masajul formațiunilor vasculare
periferice

Influența masajul medical clasic asupra vaselor de sânge și


limfatice este o realitate în care trebuie să se țină în masajul
medical clasic.

În general se acceptă ideea că masajul medical clasic are


influență benefică asupra circulației arterio-venoase și limfatice,
cu condiția efectuării corecte a acestuia.

Efectul cel mai frecvent descris este cel de stimulare a circulației


de toate categoriile, efect care are ca finalitate creșterea
eficienței muncii inimii.
Efectele asupra circulației se obțin prin utilizarea tuturor tipurilor de
manopere de masaj.

Ele vor influența diferit diversele structuri circulatorii în funcție de


manoperă și profunzimea structurilor tisulare abordate
terapeutic.

Astfel manoperele superficiale, puțin intense gen efleuraj, vor


influența în special circulația tegumentară, manoperele care au o
acțiune ceva mai profundă, ca de exemplu fricțiunile și
frământatul vor influența mai mult circulația musculară dacă se
voor face de intensitate moderată, dacă se execută intens vor
activa toate structurile circulatorii profunde inclusiv cele osoase.
Circulația de tip arterial și cea de tip capilar va fi întodeauna activată de masajul medical clasic, cea de
tip capilar indiferent de sensul manoperei active.

Ea se obține chiar dacă manopera activă se va face impotriva direcției de curgere a curentului
sanguin.

Pentru a nu produce stază arterială, apăsarea nu va fi puternică și tehnica va fi efectuată intermitent.

Atunci când dorim stimularea circulației de întoarcere, apăsarea se va face continuu iar viteza de
deplasare a mâinii va fi similară cu viteza de curgere a sângelui la nivelul sistemului venos.

Masajul medical produce golirea în special a colectorilor superficiali iar prin aceasta va influența
circulația la nivelul colectorilor profunzi care au posibilitatea să se dreneze spre colectorii
superficiali.

Prin aceasta se activează de fapt și circulația profundă.


Prin compresiuni și decompresiuni succesive scade presiunea
intratisulară și presarcina inimii, mecanism prin care se
ușurează activitatea de pompă a cordului și crește performanța
sa mecanică.

Acest efect se reduce prin apăsări continue sau prelungite asupra


circulației de tip arterial.

Modificările circulatorii se produc cel mai frecvent prin mecanism


mecanic local dar, se incriminează de asemenea și un
mecanism general care explică apariția vasodilatației regional
sau chiar contralateral și persistența efectului chiar după
terminarea procedurii respective de tratament.
- efecte terapeutice apar la toate manoperele de masaj,
sigur de intensitate diferită, inclusiv la fricțiuni,
frământat, vibrații, tapotament, etc., că ele se mențin
o perioadă oarecare de timp după terminarea
procedurii respective, că instalarea lor este lentă
după o prealabilă vasoconstrucție inițială, de scurtă
durată și că persistența lor în timp este variabilă,
influențată mai probabil de tipul de reactivitate a
pacientului.
Vasodilatația este întodeauna mai pronunțată la nivelul
structurilor superficiale tegumentare dar are un efect
derivativ, decongestionant pe structurile profunde
locale.

Tehnica se dovedește astfel eficientă atât în cea ce


privește prevenția dar și în cea ce privește
tratamentul de recuperare a unor multiple forme de
disfuncționalități ale aparatului circular periferic.
Masajul nervilor periferici

Masajul nervilor periferici se realizează în același


context cu cel vascular periferic.

El se aplică la nivelul rădăcinilor nervilor spinali, la


nivelul traiectului periferic al nervilor, în anumite
puncte de stimulare a nervilor respectivi, locuri de
trecere a nervilor la nivelul unor țesuturi, etc.

În aceste situații tehnicile(manoperele) de masaj


utilizate sunt efleurajul, fricțiunea, presiunile,
vibrațiile și mai rar tapotamentul
Efleurajul se execută prin mișcări de netezire efectuate inițial ușor apoi mai apăsat
la nivelul punctelor sau zonelor dureroase de pe traiectul nervilor respectivi, cu
mișcări scurte la nivelul punctelor dureroase, mai lungi la nivelul zonelor
dureroase.

Intensitatea manoperelor crește ulterior, concomitent cu creșterea forței de


apăsare, în așa fel încât să acționăm profund la nivelul traiectului nervilor
respectivi, cu scopul de a decongestiona și activa circulația la nivelul țesuturilor
perinervoase, a combaterii stazei și resorbției exudatelor.

Fricțiunile se aplică punctiform la nivelul zonelor mici dureroase sau longitudinal,


de-a lungul traiectului nervilor, de intensitate mică sau medie, cu scopul
reducerii sensibilității și creșterii pragului de percepție a senzațiilor dureroase,
cea ce duce în final la reducerea senzației de durere.
Activează circulația și produce decongestionarea tisulară.

Presiunile constituie tehnici de masaj utilizate frecvent în masajul nervilor,


aplicate continuu sau intermitent, cu presiune constantă sau
intermitentă, cu deplasare din aproape în aproape, uneori combinată
cu vibrațiile.

Vibrațiile constituie tehnici de masaj foarte utile în tratamentul nervilor


periferici care se aplică o durată mai mare sau mai mică de timp, în
funcție de adaptarea și reacția la tratament a zonei de tratat.

Vibrațiile sunt procedee de masaj în general bine suportate de către


pacienți.
Tapotamentul sau lovirea ritmică a țesuturilor
reprezintă de asemenea tehnici de masaj utile în
tratamentul suferințelor nervilor periferici.

Se execută loviri de intensitate variabilă(mică, medie,


mare) a țesuturilor, cu vârful degetelor, cu palma, cu
mâna făcută căuș, ușor, în funcție de toleranță, mai
scurt sau mai lung, pe zonele dureroase, dar numai
acolo unde există masă tisulară moale suficientă.
La nivelul nervilor senzitivi vom avea o reducere a
sensibilității locale, la nivelul nervilor vasomotori
apare vasodilatația după o prealabilă vasoconstricție,
iar la nivelul nervilor motori pot să apară fasciculații
musculare mici care cresc troficitatea mușchilor și
capacitatea lor de contracție.

Toate manopere descrise mai sus reprezintă tehnici de


masaj care se pot aplica singular sau combinate
între ele, cel mai frecvent vibrațiile combinate cu
efleurajul sau cu fricțiunea.
Masajul organelor profunde

Prin masajul medical clasic există posibilitatea abordării organelor


profunde de la nivelul toracelui și abdomenului, cu posibilitatea
influențării funcției acestora, în niște limite ale tehnicii.

Se pot astfel influența prin masaj medical clasic funcția organelor


de la nivelul toracelui și a celor abdominale.

La nivelul toracelui se pot influența în special funcția cordului și


cea pulmonară, iar la nivel abdominal funcția multiplelor organe
abdominale: a stomacului, intestinului subțire și colonului, a
ficatului și colecistului, a rinichiului și vezicii urinare.
Masajul organelor toracice

Masajul organelor toracice reprezintă o formă


particulară a masajului medical clasic, prin
care se încearcă influențarea funcției
organelor toracice, respectiv a cordului și
plămânului.
Pentru a putea influența funcția cordului se impune efectuarea
masajului regiunii precordiale.

Procedeele de masaj utilizate în masajul regiunii precordiale sunt


efleurajul, fricțiunile, tapotamentul și vibrațiile.

Pacientul va fi poziționat în decubit dorsal, relaxat, cu trunchiul


ușor ridicat iar membrele superioare și inferioare ușor îndoite.

Indicarea masajului regiunii precordiale are două scopuri


importante, unul calmant, relaxant, iar cel de-al doilea excitant,
stimulant.
Efectuarea masajului precordial în scop relaxant,
calmant, se va face utilizând pentru început un
efleuraj ușor care se va efectua cu mișcări de
alunecare lente care pornesc de la nivelul regiunii
epigastrice în sus, alunecă la nivelul sternului până
pe spațiile intercostale stângi precordiale și se
termină undeva la nivelul vârfului inimii.

Netezirea se va face în această situație cu palma


deschisă, cu degetele întinse, foarte ușor, la nevoie
fiind doar atins tegumentul
Urmează câteva alunecări lente și ușoare, după care se va trece la
efectuarea tapotamentului.

Pentru obținerea unui efect sedativ, liniștitor asupra cordului,


tapotamentul se va face ușor, lent, doar cu vârful degetelor
îndepărtate, foarte rar, ritmic, lovind ușor și elastic tegumentul, cu
mișcări tangențiale și alunecarea degetelor în continuare.

Urmează efleuraj ușor, apoi se poate trece la vibrații ușoare.

Vibrațiile se fac la nivelul regiunii presternale și precordiale, cu palma și


degetele deschise, deplasând ușor mâna circular, cu o apăsare mai
puternică la nivelul sternului și coastelor.
Se va respecta aceeași idee ca la celelalte tehnici utilizate, anume
faptul că pentru a avea un efect sedativ, un efect
bradicardizant, de liniște și reducere a efortului miocardic,
procedura este importantă a se face cât mai ușor și rar.

Invers se va proceda în cazul în care dorim să avem un efect de


stimulare a activității miocardice.

Pentru a obține tahicardie, creșterea forței de contracție


miocardică, eventual chiar creșterea tensiunii arteriale, tehnicile
de masaj aplicate vor fi făcute energic, mai rapid și mai intens
decât în cazul anterior.
De principiu se vor utiliza cam aceleași forme de masaj ca și în cazul anterior,
respectiv efleuraj, fricțiune, tapotament.

Efleurajul și în acest caz se va face scurt, cu mișcări vii și energice, urmate rapid
sau chiar combinate cu fricțiuni efectuate energic, cirular, pe toată suprafața
precordială.
Tapotamentul se va face la fel de energic, nu foarte dur având în vedere
componenta reflexogenă importantă a regiunii, cu mâna cu degetele ușor
îndoite, cu pumnul deschis sau chiar cu pumnul închis.

Loviturile se aplică ușor tangențial, cu alunecarea mâinii în continuare la nivelul


tegumentului.
Forța de lovire se adaptează la constituția bolnavului iar ritmul de aplicare a
loviturilor va fi aproximativ cu frecvența cardiacă normală(80 loviturii pe minut).
Efectul asupra inimii se va realiza în această situație prin mecanism reflexogen, cu
producere în caz de tehicardie și stări tensionate a unui efect de calmare,
bradicardie, liniștire a bolnavului.

Invers, în caz de bradicardie exagerată și scăderea tensiunii arteriale se mizează


pe un efect tahicardizant și de creștere a tensiunii arteriale scăzute.

Este însă important de menționat că în aceste situații nu se va face nicio intervenție


terapeutică asupra cordului, fără să avem o indicație terapeutică exactă din
partea medicului specialist cardiolog.

Acest lucru este absolut necesar având în vedere zona care este extrem de
reflexogenă, putând să apară incidente sau chiar accidente cardiace în cazul
aplicîrii unei tehnici incorect indicate.
Influențarea funcției pulmonare se va face printr-un masaj al
plămânilor și căilor respiratorii.
Pentru a avea un efect terapeutic asupra plămânilor este
important ca să practicăm masajul la nivelul întregii cutii
toracice.
Tehnicile de masaj utilizate sunt cele clasice, cu mențiunea că ele
se vor aplica mult mai energic și întodeauna vibrator atunci
când dorim să favorizăm și drenajul respirator.
Masajul în această situație debutează cu un masaj energic
efectuat la nivelul spatelui, continuând cu părțile laterale ale
toracelui iar apoi cu partea anterioară a cutiei toracice.
Se va întodeauna în vedere faptul că manopera activă
se va practica în legătură cu mișcările respiratorii,
respectiv apăsarea va fi întodeauna mai mare pe
expir și mai mică pe insipir, aceasta pentru a putea
să ajutăm mișcările respiratorii.

Aceste manopere vor fi astfel efectuate încât să fie cât


mai pătrunzătoare.
În cadrul masajului pulmonar se pot asocia pentru stimularea
expirației presiuni la baza toracelui, sub rebordul costal, cu
pacientul în decubit dorsal, ușor ridicat și sprijinit la nivelul
spatelui.

Presiunile se fac apăsând cu mâinile sub coaste, cu degetele


înspre coloana vertebrală și imprimând o mișcare de ridicare în
sus a plămânului în timpul expirului care se va face mai
energic, invers în inspir, efectuat la fel de energic.

Pentru a favoriza drenajul bronșic se va insista de la caz la caz pe


masajul vibrator al regiunii pe care dorim să o drenăm.
De exemplu dacă dorim un drenaj bronșic la nivelul
lobului pulmonar mijlociu drept, se va insista pe
masajul vibrator al părții laterale drepte, cu pacientul
culcat în decubit lateral drept, insistând pe expirație.

Dacă dorim stimularea respirației și favorizarea


drenajului bronșic la nivelul lobilor pulmonari inferiori,
se va insista pe masajul vibrator al zonelor
pulmonare bazale, la nevoie cu pacientul în poziție
de Trendelemburg.
Prin utilizarea masajului pulmonar se mizează pe
creșterea eficienței actului respirator, pe
îmbunătățirea randamentului funcțional muscular
respirator, pe o creștere a capacității și
randamentului respirator.

Nu în ultimul rând, masajul pulmonar poate să


stimuleze drenajul bronșic și să ajute la refacerea
funcționalității pulmonare cu creșterea randamentului
funcțional respirator.
Masajul organelor abdominale

Acest tip de masaj se practică cu indicație medicală exactă și


niciodată fără o prescripție medicală corespunzătoare din
partea medicului specialist internist.

Se va ține cont că, la masajul conținutului intraabdominal, mai mult


ca oriunde altcundeva, niciodată o acuză clinică, chiar minoră,
un simplu disconfort digetiv sau o simplă consttipație, nu
constituie un motiv pentru aplicarea unui masaj medical fără a
avea o indicație medicală exactă și fără o urmărire medicală
corespunzătoare.
Nerespectarea acestor principii poate să ducă la accidente
medicale grave pentru pacient, uneori cu riscuri mari și
complicații medicale cu sfârșit greu previzibil
Poziția pacientului pentru efectuarea masajului
organelor abdominale este de decubit dorsal, cu
membrele inferioare flexate ușor, în așa fel ca
musculatura peretelui abdominal să fie maxim
relaxată.

Terapeutul se va plasa în partea laterală a pacientului,


fie șezând pe un taburet potrivit, fie în picioare lângă
pacient, astfel ca să aibă maximă accesibilitate la
bolnav și regiunile de tratat.
Masajul organelor abdominale debutează cu un masaj
al peretelui abdominal efectuat clasic, cu rol de
pregătire a peretelui pentru tehnicile profunde ce vor
urma.

În acest fel, sensibilitatea peretelui abdominal se


reduce și crește toleranța pacientului la tratamentul
aplicat.
Tehnica aplicată și durata se va fi mai mică și mai puțin
intensă ca la masajul peretelui abdominal clasic.
Pentru realizarea acestui deziderat se practică
cel mai frecvent efleurajul, fricțiunea,
frămțntatul, vibrațiile și tapotamentul ușor,
specific peretelui abdominal.

Toate aceste manopere se vor face amplu, la


nivelul întregului abdomen, încercând să
influențăm întregul conținut abdominal.
Începem cu efleuraj, efectuat amplu, ușor apăsat, rapid
efectuat, la care se pot asocia rapid și fricționări
efectuate la fel de rapid la nivelul întregului conținut
abdominal.

Direcția manoperelor active va ține cont de direcția de


curgere a circulației de întoarcere veno-limfatică la
nivelul peretelui abdominal, problemă prezentată
într-un capitol anterior.
Frământatul se va face la fel de amplu peste tot conținutul
abdominal, cu forță de apăsare moderată care va evita
întodeauna stările de disconfort pentru pacient, transversal
peste masa abdominală, cu mâinile pornind din direcții opuse
de la nivelul flancurilor și intersectarea lor la nivelul liniei
mediente abdominale, cu terminarea manoperei de partea
opusă a regiunii abdominale de unde a pornit mâna respectivă.

Mișcarea se repetă de mai multe ori, schimbând zona de aplicare


astfel ca să trecem peste tot abdomenul.
După ușor efleuraj se continuă cu vibrații, efectuate din
aproape în aproape pe toate cele mai importante
zone abdominale, respectiv epigastru, zonele
prehepatice și subcostale stângi, periombilical,
suprapubian.

Tapotamentul ușor, cu vârful degetelor, ușor tangențial


incheie masajul de pregătire a peretelui abdominal.
Se va trece în continuare la masajul principalelor
organe abdominale posibil de influențat benefic prin
masaj.

Principalul organ abdominal a cărui funcție poate fi


bine influențată prin masaj este intestinul gros.

Prin masaj se poate influența la nivelul colonului în


special tranzitul, aspect favorizat de dispoziția
anatomică a colonului și direcția tranzitului normal la
acest nivel
Masajul colonului începe cu efleuraj efectuat apăsat,
pentru a putea pătrunde la nivelul zonei de tratat,
efectuat cu o mână sau mână peste mână, cu
mișcări de alunecare circulare, liniare sau în zigzag,
urmând întregul cadru colic, din zona
cecoapendiculară până la nivelul regiunii
rectosigmoidiene.

Deosebit de eficiente în acest scop se dovedesc a fi


fricțiunile, frământatul și fricțiunile combinate cu
vibrațiile.
Atât fricțiunile cât și frământatul încep din regiunea internă
cecoapendiculară, se fac cu mișcări scurte și repetate, care vor urca
progresiv la nivelul colonului ascendent până la nivelul flexurii
hepatice de unde, direcția manoperei active devine orizontală, în
continuare până la nivelul flexurii splenice a colonului, mai departe
manopera activă devine descendentă de-a lungul colonului
descendent până la nivelul sigmoidului și rectului, cu terminarea
manoperei la nivelul simfizei pubiene
Fricționarea se face cu vârful degetelor, vibrator sau nu, cu mișcări de
flexie și extensie de la nivelul articulațiilor interfalangiene, proximale și
distale.

Mișcările sunt scurte, cu tentă de degajare a colonului și activare a


tranzitului la acest nivel.

La nivelul colonului se poate practica și un tapotament ușor, cu vârful


degetelor, efectuat foarte elastic, urmțnd același sens la nivelul
regiunilor anatomice colice anterior amintit, tapotament care crește
tonusul muscular al peretelui colonului.

Câteva mișcări de alunecare lungi încheie masajul colonului.


Masajul intestinului subțire

Masajul intestinului subțire se face cel mai frecvent prin efleuraj,


frictiune, frământat și ușoare scuturări care se vor face specific,
pornind circular în jurulur ombilicului, din aproape în aproape
de-a latul întregului abdomen.

Începem cu efleuraj, care se face ca manoperă activă în toate


direcțiile, pentru a putea influența întreaga masă intestinală.

Continuăam cu fricțiuni și frământat care se vor practica în


aceleași modalități ca la efleuraj și încheiem cu scuturare
ușoară a peretelui abdominal de deasupra masei intestinale
vizată.
Masajul stomacului
Masajul stomacului utilizează efleurajul, frictiunile și vibrațiile ușoare.

Efleurajul se face prin mișcări de alunecare apăsate, efectuate de-a lungul marii
curburi a stomacului în sens descendent iar de-a lungul micii curburi în sens
ascendent.

Manoperele se fac scurt și apăsat.

Continuăm cu fricțiuni efectuate în același mod, urmate de neteziri ușoare, după


care se va trece la vibrații, de intensitate moderată, efectuate în timpul
expirațiilor.

Scopul masajului este de a crește tonusul musculaturii peretelui stomacului și a


favoriza tranzitul la nivelul său.
Masajul ficatului și veziculei biliare
Masajul ficatului și veziculei biliare utilizează în special efleurajul, fricțiunea ușoară,
frământatul și mai ales vibrațiile, ultimele dovedindu-se cele mai eficiente în
acest scop.

Intensitatea manoperelor este moderată și se execută activ atțt în inspir, cel mai
frecvent dar și în expir.

Începem cu efleuraj, efectuat moderat la nivelul hipocondrului drept, atât subcostal


cât și deasupra coastelor, pornind de la nivelul regiunii medioabdominale spre
partea laterală și terminând în lomba dreaptă.

Continuăam cu fricțiuni și frământări efectuate pe aceiași zonă prehepatică, după


care se poate trece la vibrații moderate, cu încercarea de a pătrunde cu
manopera sub rebordul costal, efectuate cu o mână sau cu două mâini, una
anterior iar cealaltă posterior.
Masajul zonei renale

Masajul zonei renale utilizează efleurajul, fricțiunile și


vibrațiile.

Manoperele se execută intens și activ la nivelul


joncțiunii dorsolombare și a flancurilor, cu efleuraj
intens și insistent urmat de fricțiuni la fel de intens,
efectuate cu degetele, cu palma, cu partea cubitală a
mâinii.

Vibrațiile moderate încheie masajul în această regiune.


Masajul vezicii urinare
Masajul vezicii urinare completează masajul organelor abdominale.

El constă din manopere de efleuraj și presiuni vibrate.

Efleurajul se va face deasupra simfizei pubiene, apăsând mai ales de-a lungul
plicii inghinale, de sus în jos, cu finalizare deasupra simfizei pubiene.

Presiunile efectuate vibrat completează masajul zonei suprapubiene, favorizând


tonusul vezicii urinare.

Scopul masajului organelor abdominale îl reprezintă în general o stimulare a


funcției organelor respective, o îmbunătățire a ei, ameliorarea unor disfuncții la
acet nivel, ameliorarea unor suferințe de tip algic abdominal, în cazuri stric
selecționate.
Automasajul

De conspectat acasa fiecare student, de a


aplica masajul propriului organism!!!!!!