ROMANTISMUL

EUROPEAN/ROMÂNESC

Adrian Preda
 Romantismul
◦ Romantismul (numit și Perioada Romantică) a fost o mișcare artistică, literară și intelectuală apărută în Europa pe la
sfârșitul secolului al XVIII-lea, atingând apogeul pe la începutul anilor 1800. În mare parte, romantismul a fost o reacție
împotriva Revoluției Industriale, cât și împotriva normelor politice și sociale ale Iluminismului. Romantismul a influențat
artele vizuale, literatura și muzica, dar de asemenea a avut un impact și asupra istoriografiei, educației și istoriei naturale
(științele naturii).
◦ Anumiți autori neoclasici alimentaseră deja un sentiment așa-zis romantic înainte de răspândirea sa efectivă, fiind numiți de
aceea pre-romantici. Printre aceștia se află Francisco Goya și Manuel Maria Barbosa du Bocage.
◦ Romantismul apare inițial în zona care va fi mai târziu Germania (unde a avut o importanță fundamentală pentru unificarea
germană prin mișcarea Sturm und Drang - „furtună și avânt”) și în Anglia.
◦ Romantismul s-a manifestat în forme diferite în diferitele arte și a marcat în special literatura și muzica (deși romantismul s-a
manifestat în aceste arte mai târziu decât în altele). Când curentul a ajuns în școli, au apărut critici împotriva idealizării de
către acesta a realității. Datorită acestor critici a apărut mișcarea care va da naștere realismului.
 Apariția romantismului în Europa și
caracteristicile sale
◦ Romantismul a apărut prima dată în literatura germană concomitent cu apariția clasicismului și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în
literatura engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă.
◦ Caracteristicile generale ale literaturii romantice:
• prezența eului liric în textele literare, subiectivitatea trăirilor
• exprimarea cu prioritate a sentimentului și sensibilității
• libertatea creației, absența oricăror reguli sau constrângeri estetice (prezente la clasicism)
• întoarcerea spre trecut și adorația trecutului, în special al evului mediu și goticii
• îmbogățirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme și stilistic
• exprimarea specificului național în literatură
• tendința de a prezenta istoria într-o lumină ideologizată, glorificarea eroilor și libertății
• apar multe opere care au loc în peisaje, culturi, personaje si țări exotice care reflectă dorința de evadare din viața reală
• descoperirea folclorului național
• aspirația spre absolut (iubirea perfectă, libertatea deplină și cunoașterea totală)
• apar culegerile de basme și folclor național și includerea limbajului popular în literatură
• teme romantice: viața, moartea, iubirea, libertatea, exotismul
 Reprezentanți ai romantismului în Germania,
Franța și Anglia
• Germania: Wilhelm Hauff (povestitor), Heinrich Heine (poet), Johann Gottlieb Fichte (a formulat idealul fericirii), Friedrich
Wilhelm Schelling (a creat idealismul ca directivă a romantismului).
• Franța: François-René de Chateaubriand, Alexandre Dumas, Victor Hugo,  Alfred de Vigny,  Alfred de Musset,  Gérard de
Nerval.
• Anglia:  Samuel Taylor Coleridge, John Keats, Percy Bysshe Shelley, William Blake.
 Romantismul în România
◦ În literatura română, romantismul se face simțit prin intermediul scriitorilor pașoptiști (Ion Heliade Rădulescu, Costache
Negruzzi, Vasile Alecsandri, Alecu Russo ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile vest-
europene, atingând punctul culminant în opera lui Mihai Eminescu, considerat ultimul mare romantic european.
◦ Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape:
1. preromantismul (cunoscut și ca romantism al scriitorilor pașoptiști sau de tip Biedermeier)
2. romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism înalt)
3. romantismul posteminescian
 Reprezentanți
• Mihail Kogălniceanu;
• Constantin Negruzzi;
• Vasile Alecsandri;
• Dimitrie Bolintineanu;
• Mihai Eminescu;
• George Coșbuc;
• Octavian Goga;
• Alexandru Macedonski;
• Barbu Ștefănescu Delavrancea.